231 matches
-
de coborîre a lui în underground pare să fie antologia zonală. Spre o astfel de antologie s-a orientat O. Nimigean, în cazul de față. Nu este însă o simplă culegere de poeți locali, uniți doar de hazardul geografic. Cei antologați aici sînt ieșeni și moldoveni atipici, sînt oameni care vor să spargă clișeele și prejudecățile care intervin cînd trebuie să definim Iașiul - un oraș calm, cuib al tradiționalismului aproape agresiv. Gestul antologatorului pare unul exasperat de inerțiile tîrgului de pe Bahlui
Iașiul subteran by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15241_a_16566]
-
poetico-electronică. Ei sînt singurii care riscă și respectă acea mistică a PC-ului enunțată în Manifest. Riscul e maxim pentru că poemul moare sufocat de celuloză... Criteriul "zonei" ar fi putut fi interesant dacă ar fi avut un efect de coagulare. Antologații sînt însă mult prea diferiți între ei. Oricum, demn de toată atenția e Manifestul și importantă a fost șansa acordată unor tineri talentați. în rest, m-aș fi așteptat la mai multă agresivitate și mai puțină "prietenie" de la zona ieșeană
Iașiul subteran by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15241_a_16566]
-
dîrzenie și de o tărie de caracter fără egal personifică o față a demnității României neștiute, peste care mulți comentatori trec fără să o sesizeze, victime ale prejudecății că țăranul român a rezistat în timp prin adaptare umilă. Despre ultima antologată, bucovineanca Anița Nandriș-Cudla, recunosc cu jenă că nu știam mare lucru. Ea a supraviețuit gulagului rusesc de la Cercul Polar și despre amintirile ei a scris Monica Lovinescu: "După o asemenea carte, orice complex de inferioritate a noastră ca neam ar
România lui Dan C. Mihăilescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8995_a_10320]
-
greacă în română. Cele 9, 10, 13 și, respectiv, 12 poeme alese din creația celor patru autori sunt însoțite de ample fișe bio-bibliografice menite să refacă pentru cititorul grec destinul scriitoricesc al celor patru autori. Doi dintre cei patru poeți antologați au beneficiat și de plachete de sine stătătoare în greacă: Marin Sorescu a fost tradus de scriitorul grec Menelaos Loudemis, care a trăit 20 de ani în România, Nichita Stănescu de eleno-românul Victor Ivanovici. Răsfoind sumarul volumului, se întrevede intenția
Poeți români traduși în grecește by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/8850_a_10175]
-
M.V.: Ultimii - firește absenți din "Portret de grup (o altă imagine a poeziei basarabene)". Ce părere aveți despre antologia lui Eugen Lungu? E.G.P.: Există o variantă "austeră" a antologiei, incluzînd vreo 10 autori, și una "generoasă" (peste 30 de autori antologați). Prima însuma relieful "muntos", a doua "văile". Ca "ardelean", fie și prin adopțiune, sigur că am pledat pentru "munți". De tipărit, însă, s-a tipărit o "hartă geografică" destul de fidelă a poeziei de aici, cu piscurile și prăpăstiile ei. Totuși
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
surprindere. Nu cred că Lungu și-ar fi pus numele pe o astfel de carte. E.G.P.: Adevărul e că E. Lungu ar fi vrut să ne punem și noi, N. Popa și subsemnatul, numele pe coperta cărții. Cît privește poeții antologați, ei bine, s-a negociat fiecare nume. Unii autori nici nu știu cît îi datorează lui N. Popa, cel mai generos din noi trei. Trist e că majoritatea ultimilor incluși n-au confirmat. M.V.: Și, - despre 80-iști. Cum (și
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
noi și o ipocrizie din partea Dvs. includerea unor texte postmoderniste în antologia la care lucrați. Prin urmare, noi, subsemnații, în eventualitatea că am fost selectați pentru această Antologie, vă aducem la cunoștință că refuzăm categoric să facem parte dintre autorii antologați, ceea ce înseamnă că nu cedăm drepturile de autor pentru editura ce urmează să tipărească Antologia. Domnule Grigore Vieru, vă rugăm să considerați această scrisoare deschisă drept expresia unei solidarități a generației noastre, o generație pe care Dvs., se pare, o
Scrisoare deschisă către Grigore Vieru () [Corola-journal/Journalistic/11278_a_12603]
-
a altor articole, inclusiv din amintitul volum Precursorii, total exclus din antologie. Din păcate, dl Const. Schifirnet nu-și cunoaște îndatoririle de editor. Nu a menționat, la sfîrșitul articolelor, cum se cuvenea obligatoriu, locul și data primei apariții a articolelor antologate și, firește, nu a colaționat textul din volume cu cel din periodice, semnalînd, unde e cazul, deosebirile. Notele au, ca de obicei în edițiile d-lui Schifirnet, fizionomia unei fișe enciclopedice, nefăcînd referire la aprecierile din text (Ce utilă ar
Publicistica lui Goga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18181_a_19506]
-
altor centre culturale, nu numai Bucureștiului: Minerva Chira și Virgil Mihaiu sunt din Cluj, Dumitru Chioaru din Sibiu, Patrel Berceanu și Gabriel Chifu din Craiova, Lucian Vasiliu din Iași și așa mai departe). Mai mult decât atât unii dintre poeții antologați aparțin literaturii exilului dacă ne gândim la prezența editorului însuși. Bănuim că în acest fel s-a urmărit construirea unei imagini panoramice, unitare cât de cât, a poeziei românești contemporane; dar dincolo de toate acestea nu putem împinge prea departe speculațiile
Poezie optzecistă și ritmuri anglo-saxone by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17390_a_18715]
-
work in progress. Nu despre epigrafii. Dorin Tudoran nu sapă cu dalta în piatră. Alta e miza lui. Dincolo de versuri se află omul. Iar un pic de arbitrar e în tot ce scrie acesta. Observația e valabilă și pentru volumele antologate: Mic tratat de glorie (1973), Cântec de trecut Akheronul (1975), Uneori, plutirea (1977), O zi în natură (1977), Respirație artificială (1978), Pasaj de pietoni (1978) și De bună voie, autobiografia mea (1986). Dintre numeroasele poeme bune cuprinse aici, destule sunt
Editura Timpul a avut răbdare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5765_a_7090]
-
lui Băiesu, ironia postmodernă a unui Nedelciu sau I. Manolescu sau halucinanta structura baroca a Mendebilului cărtărescian, cititorului i se oferă, astfel, posibilitatea explorării multiplelor tehnici narative. Pentru că astăzi, mulțumită Georgianei Fârnoagă, lui Sharon King și Florin Manolescu, scriitorii români antologați (și sunt alții, poate la fel de valoroși, care n-au încăput deocamdată aici) au pornit, cu obsesiile lor, cu nostalgiile lor, cu spaimele și iluziile lor, să bântuie America. Și, poate, lumea întreagă...
O fantomă bântuie America... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18126_a_19451]
-
statut. Dar ar fi în același timp și o carte de critică, pentru că e vorba despre o antologie tematică (onirismul) al cărei scop mărturisit e o istorie subterană a poeziei românești. Ruxandra Cesereanu devine critic atunci cînd realizează micro-portretele poeților antologați, dar rămîne poetă în formulările surprinzătoare pe care le găsește, formulări capricioase și metaforice la care cu greu ne-am fi putut gîndi, dar care ne arată dintr-odată o față nebănuită a poeților aleși. Astfel, Eminescu este un "abisal
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
personaje simpatice și ușor scelerate./.../ Emil Brumaru nu are nevoie de nocturnalii, ficțiunile sale populînd cu nonșalanță lumina zilei în care fantasticul se simte chiar mai bine decît sub faldurile întunericului." Se vede bine dragostea autoarei pentru mulți dintre poeții antologați, o asemenea antologie nu putea fi decît rodul unei adevărate pasiuni pentru acest tip special de poezie. Ruxandra Cesereanu o și mărturisește de altfel. Dar asta nu înseamnă că n-a existat și o oarecare răceală critică, față de mulți dintre
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
pământeni. Cu asemenea absențe - și mai sunt și altele, prea multe pentru a le mai enumera -, universul gândirii lui Preda ne apare sărac și deformat. Din fericire, e doar efectul unei selecții și antologări neinspirate (trebuie spus că multe fraze antologate sunt complet nesemnificative), izvorâte dintr-o insuficientă înțelegere a operei. O parte din această neînțelegere se datorează și unei supărătoare necunoașteri a operei în întregul ei. Marin Iancu a antologat confesiunile lui Preda, însă din bibliografia lucrării - și, implicit, din
Marin Preda par Marin Iancu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5698_a_7023]
-
haz, dar care nu dau măsură artistului Iordache Golescu. În plus, selecția e marcată fatal și de pudibonderia păguboasă a epocii publicării. Ediția amplă a lui Mihai Moraru, din 1990 (Scrieri alese, Editura Cartea Românească), excelentă că varietate a textelor antologate și a comentariilor, nu abordează domeniul istorioarelor. Acestea au mai fost publicate, tot sub îngrijirea autoarei antologiei de acum, Mihaela Constantinescu-Podocea, în Revista de istorie și teorie literară, în Manuscriptum și în revistă Arc. Cartea de față este rezultatul unei
Cărticică de învătătură by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/18001_a_19326]
-
lui Stoian G. Bogdan, 2010, poezia română înregistrează metamorfoze spectaculoase, dovedindu-se „genul cel mai proteic și mai original, de o uimitoare diversitate stilistică, și asta în condițiile în care cenzura ideologică rămâne încă activă” în prima jumătate a perioadei antologate. Un excurs de istorie literară identifică etape. După perioada de consolidare a modernismului românesc și încheierea unui ciclu odată cu marii poeți interbelici Blaga, Arghezi, Bacovia, Barbu, schimbarea criteriului poetic se petrece mai întâi prin reactivarea avangardismului și afirmarea celui de
Antologie de poezie română contemporană în limba spaniolă Miniaturas de tiempos venideros by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3147_a_4472]
-
dicteul automat al suprarealiștilor. Solitarul Mircea Ivănescu este „valorizat, ceva mai târziu, ca experimentalist, în conexiune cu poezia americană, și ca precursor al generației ’80”. Spațiul poetic se amplifică ritmic. Promoția’70 intră în scenă în anii relaxării ideologice. Pe lângă antologații Dinu Flămând, Adrian Popescu și Gabriel Chifu, P.P. îi amintește pe Mircea Dinescu, Virgil Mazilescu, Grete Tartler, Doina Uricariu, dar și pe mai vârstnicii Emil Brumaru, Angela Marinescu, Mihai Ursachi. Deși considerați neomoderniști, de orientare manieristă, ei scriu altfel decât
Antologie de poezie română contemporană în limba spaniolă Miniaturas de tiempos venideros by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3147_a_4472]
-
în „reprezentarea franciscană a existenței” din poemele lui Adrian Popescu. Prefața lui P.P. este o panoramă exactă și accesibilă, succintă și logică. Listele pe care le oferă completează imaginea pe care cititorul spaniol și-o poate construi după lectura poemelor antologate. Astfel, pentru „generația în blugi” sau optzecistă, cu „consistente aptitudini teoretice și o conștiință agresivă de grup”, sunt pomeniți Mircea Cărtărescu, Traian T. Coșovei, Ion Bogdan Lefter, Florin Iaru, Alexandru Mușina, Mariana Marin, Liviu Ioan Stoiciu, Nichita Danilov, Gabriel Chifu
Antologie de poezie română contemporană în limba spaniolă Miniaturas de tiempos venideros by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3147_a_4472]
-
fi privit în sine, fără nici o legătură cu celelalte -, există un anumit element care se regăsește în toate și obligă cititorul/privitorul la o lectură concentrică, anume parcursul cronologic, dimensiunea temporală. De la privirea exegetică din studiul introductiv pînă la textele antologate, la rezumatul bio-bibliografic și la seria de reproduceri, ideea de succesiune, de cronologie, este una esențială și în jurul ei se coagulează întregul discurs, indiferent de limbajul acestuia. Dar în afara unei istorii personale foarte concise, a unei istorii a imaginii la fel de
Cărți despre artiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14731_a_16056]
-
lumina tiparului, pe păcătoși, ca să-și toarne cenușă în cap, ci presupunând că unii - cel puțin unii! - editori îmi vor da tacit dreptate și că se vor strădui să respecte normele elementare de transcriere și adnotare corectă a textelor clasice antologate. Fiind sceptic din fire, nesocotindu-mi deci nici propriile-mi observații critice infailibile, m-am așteptat, după apariția fiecărui articol, ca unul sau altul din cei vizați, direct sau indirect, "îngrijitor de ediție" ori manager editorial prins cu mâța-n
Zădărnicie? by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/9987_a_11312]
-
scriitorului. Prefața Nicoletei Sălcudeanu, pe de altă parte, aduce puncte de vedere interesante asupra povestitorului și publicistului Bălăiță (pe care îl consideră, pe bună dreptate, un prozator în travesti) și, împreună cu un comprehensiv Dosar de presă, ce adună receptarea volumelor antologate aici, furnizează cititorului un aparat critic complet și exhaustiv. Cum spuneam și cu altă ocazie, asemenea ediții îți oferă bucuria lucrului bine făcut și, totodată, accesul facil la un instrument de cercetare demn de încredere. Cât despre literatura lui George
George Bălăiță, publicist și povestitor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4568_a_5893]
-
pentru care autorul este arestat în 1958 și condamnat la moarte pentru instigare contra regimului comunist. Pedeapsa va fi comutată în detenție pe viață, iar în 1963 Radu Gyr va fi grațiat. Poemul a devenit între timp foarte citat și antologat, așa încât nu-l mai citez nici fragmentar. Este, din câte înclin să cred, cel mai puternic act de disidență, exprimat prin intermediul literaturii până în 1965 - o dată limită de la care atitudinea față de disidenți se schimbă și se nuanțează, adoptându-se cel mai
A existat disidență înainte de Paul Goma? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8401_a_9726]
-
o fixeze. Nu i-am cîtă dintre absenți decît pe Grigore Hagiu, Cezar Baltag, Mircea Ciobanu, Mihai Ursachi, Mircea Dinescu. Opera lor poetica nu e cu nimic mai puțin consistentă, cu nimic mai puțin reprezentativă decît aceea a unor autori antologați (Ovidiu Genaru, Ioanid Romanescu, Constantin Abălută, Vasile Vlad, Marius Robescu și lista ar putea continua). Nu e vorba de a preferă un autor altuia, de valoare comparabilă, ci tocmai de a fixa momentele semnificative în evoluția unor formule poetice. Jocul
Încă o antologie by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/18164_a_19489]
-
relativism și în cazul tinerilor poeți basarabeni. De ce Dumitru Crudu, Iulian Fruntasu sau Aură Christi și nu Vasile Gârnet, de pildă? Nu vrem să continuăm însă cu aceste enumerări pentru a nu cădea în păcatul polemicilor pe marginea numelor autorilor antologați, menționat la începutul acestei prezentări. Intenția noastră era aceea de a urmări în ce mod criteriile teoretice sînt operaționale în realizarea selecției. Există aceste criterii? Se obiectivează ele în exercițiul alegerii autorilor? Sau este vorba, pînă la urmă, de argumente
Încă o antologie by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/18164_a_19489]
-
sau trăită, și de aceea vă datoram aceste memorii literare... Ele sunt memoriile unui cititor pasionat și ale unui scriitor care, în toamna vieții sale, vrea să lase o mărturie despre iubirile și neiubirile lui definitive. Pe aproape toți autorii antologați i-am tratat în precara realitate sau în realitatea mai puternică pe care o constituie imaginația”. În mod analog procedează criticul, eseistul și romancierul argentinian Ricardo Piglia (1941) în Ultimul cititor (2005), un volum de eseuri și comentarii despre felul
Scriitori hispanici și lecturile lor by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4126_a_5451]