519 matches
-
cartierele elegante din Boiarsk. Mizeria lor era mai puțin bătătoare la ochi pe străzile cotite, înecate în zăpadă. Și-apoi, era așa de bine, la întoarcerea de la școală, să urci treptele vechi de lemn care scârțâiau sub pași, să străbați antreul întunecos, ai cărui pereți din bârne erau acoperiți cu o blană groasă de promoroacă, și să împingi ușa grea, care ceda cu un icnet scurt foarte viu. Iar acolo, în încăpere, puteai să stai o clipă fără să aprinzi lampa
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a strigat-o. Dar bătrâna țărancă nu a întors capul. Vocea îi era prea slabă și se spulbera repede în aerul mat de moină. Nu s-a simțit în stare să mai strige o dată. A împins ușa cu umărul. În antreul întunecos și rece, a văzut o întreagă provizie de lemne - scânduri de lăzi, parchet și, într-o grămăjoară alb-negru, chiar clapele unui pian. Charlotte și-a amintit că ceea ce provoca mânia poporului erau îndeosebi pianele din apartamentele bogătașilor. Văzuse unul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lăcaș, învățase să trăiască contopindu-se cu încetineala caldă a sobei mari care ocupa jumătate din încăpere, cu liniștea ei foarte vie. Iar Charlotte, urmărind gesturile zilnice ale mamei sale, își spunea adesea zâmbind: „Dar e o adevărată siberiană!” În antreu, observase, încă din prima zi, șomoiogurile de iarbă uscată. Acestea îi aminteau de snopii pe care îi foloseau rușii ca să se biciuie când se îmbăiau. Abia când a fost mâncată și ultima bucată de pâine a descoperit adevăratul rost al
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de la Paris și, împreună cu ziarele din „cufărul siberian”, era unul dintre ultimele vestigii ale vieții lor de altădată. Adevărata foame, Albertine o știa prea bine, avea să vină primăvara... Nu mai era nici măcar un mănunchi de ierburi pe pereții din antreu, piața era pustie. În mai, au fugit din izba lor, fără să știe prea bine unde să se ducă. Mergeau pe un drum îmbibat încă de umezeala primăverii și se aplecau din când în când ca să culeagă mlădițe firave de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ei acea infailibilă stăpânire de sine pe care o dobândești învățându-te zilnic cu durerea, cu spaima, cu primejdia. Aflând, prin câteva întrebări discrete și aparent banale, că nu veneam ca vestitor al unor întâmplări tragice, s-a dus în antreu și i-a telefonat mătușii mele ca să-i anunțe sosirea mea. Și, din nou, am fost surprins de ușurința cu care a vorbit Charlotte cu femeia aceea atât de diferită de ea. Vocea ei, vocea care mai înainte îngâna un
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
frumusețea ei, să refacă lumea. Și auzeam vocea bunicii răspunzându-mi înțelegătoare și zâmbitoare, ca odinioară, la Saranza, pe balconul ei: - Îți mai amintești de apartamentele strâmte din Rusia care gemeau de cărți? Da, cărți pe sub pat, în bucătărie, în antreu, îngrămădite - până în tavan. Și cărți de negăsit, împrumutate pentru o noapte, pe care trebuia să le restitui la șase dimineața fix. Apoi altele, copiate la mașină, cu șase indigouri deodată: primeai al șaselea exemplar, aproape ilizibil și numit „orb”... Vezi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
parcă de ani de zile pe măsuța joasă, în paloarea nocturnă a geamurilor. Era o zi feicită. Una dintre zilele gri și leneșe, rătăcite în toiul sărbătorilor de la începutul lunii mai. Dimineața, am bătut în perete un cuier mare, în antreu. Puteai să-ți agăți acolo cel puțin vreo zece haine. Nici măcar nu m-am întrebat dacă vara o să avem nevoie de el. Fereastra Charlottei rămânea deschisă. În prezent, printre suprafețele argintii ale acoperișurilor, se vedeau ici și colo primele pâlcuri
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
spune! Marthei Îi cade fața. — Știu, dau eu din umeri, cu vizibil regret. Îmi pare foarte rău. Dar, dacă nu putem intra Înăuntru... În timp ce eu rostesc aceste cuvinte, ușa de la intrare se deschide și mai-mai să cad În nas, În antreu. A apărut Fabia, frecîndu-se la ochi, Îmbrăcată Într-o rochie oranj Marni. — Bună, Becky. Pare efectiv dusă cu pluta. Ca și cum ar fi luat tranchilizante sau ceva de genul ăsta. — Uau! se luminează Martha la față instantaneu. Uite că e totuși
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
succesive prin garduri și stâlpi. La originea cătrănelii se afla avertismentul "ia-o-ncet, tataie, că faci infarct", servit, împreună cu friptura, de o picoliță tânără și cam zbanghie, pe care încercase s-o mângâie pe pulpă. După convorbirile preliminare din antreu, nevesti-sii i se învineți instantaneu ochiul stâng în urma unui croșeu și, sub presiunea directelor de stânga și de dreapta, cât și a loviturilor de picior, se retrase zbierând în bucătărie. Aici, după un scurt moment de chibzuință, el ajunse la
UN CRISTIAN TUDOR POPESCU MAI PUȚIN CUNOSCUT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17138_a_18463]
-
foarte multe persoane și-au „amenajat” interioarele locuințelor (case modeste sau nu, vile sau apartamente) astfel încât „să pară” că sunt mai puține odăi (sau că ar fi spații „de trecere” ori „anexe”). Astfel, unele au devenit «bucătărie» sau «baie» suplementară, «antreu» sau «spălătorie» și, ceva mai mult, s-au spart pereți astfel încât din două sau trei camere au apărut imense «holuri», deci «de trecere», nelocuibile (pentru mulți, șiretlicul - nevinovată încercare de supraviețuire și de apărare a intimității căminului - nu a reușit
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
părinților, acolo m-am născut eu și am locuit, împreună cu soțul, acolo avea biroul de avocatură tatăl meu (și, din păcate - spre disperarea bunicului, care se temea să nu se prăbușească scara interioară, prin care se urca în hol, de la antreu -, acolo aveau loc șí «întrunirile» liberale ale tatei). Era un etaj bine structurat, cu un hol prelungit cu sufrageria, iar radial erau dispuse două camere mari și trei mici; era o singură baie și o bucătărie strâmtă, amenajată de tatăl
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
curgea în pahare, dar el a încercat să bea cât de încet putea, să tragă de fiecare picătură. Diana tot umplea paharele: al lui era mereu pe jumătate plin, al ei mereu gol. Au discutat un pic despre muncă printre antreuri, timp în care Ben a încercat fără succes să nu se îmbete prea tare. Dacă e să fim cinstiți, chiar a reușit să aibă o discuție despre muncă până pe la jumătatea felului principal - când Diana și-a pus jos cuțitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
nimeni și-l acceptau cum accepți neputincios o forță de a naturii. Ospețele de la conac erau celebre în țară. Avea Pandele o imensă satisfacție de a primi bine. Aștepta pe musafiri în capul scării, încercînd chiar să surâdă grațios. În antreul enorm era aranjată o armată de lăutari. Apoi începeau jocul. Pandele privea din jelț, indulgent și disprețuitor, cum ai privi o jucărie pe care, de învîrtești de manivelă, dansează câteva păpuși într-o melodie de câteva sunete. Mosafirii se amețeau
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
la întretăierea misterelor supraterestre. Părăsesc camera cu ezitare, mă uit la toate obiectele ca să le înțepenesc în minte, să știu decorul unde Viky se va stinge în fiecare zi. Luîndu-mi rămas bun de la Viky, vocea îmi tremură, de emoție. În antreu îmi dau lacrimile, iar Ioana îmi spune cald: "Ce copil ești!" Ușa salonului se închide în urma mea, ca o ușă de temniță, pe unde nu mai poți pătrunde, pe unde pedepsitul nu va mai ieși niciodată. Ce încîntată este doamna
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cât mai curând la locul de pază, de unde s-a îndepărtat numai silită. Chiar dacă n-am fi noi, tot așa s-ar agita, ca să-l ție în curent pe domnul Axente, sau ca să schimbe pentru moment decorul, să ia în antreu lingurițele de pe o măsuță și să le puie pe cealaltă. Noi suntem tot timpul în antreu, ca și cum am aștepta noutăți mari în fiecare clipă, sau ca și cum datoria noastră ne obligă să stăm tot timpul acolo, să putem fi astfel oricând
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fi noi, tot așa s-ar agita, ca să-l ție în curent pe domnul Axente, sau ca să schimbe pentru moment decorul, să ia în antreu lingurițele de pe o măsuță și să le puie pe cealaltă. Noi suntem tot timpul în antreu, ca și cum am aștepta noutăți mari în fiecare clipă, sau ca și cum datoria noastră ne obligă să stăm tot timpul acolo, să putem fi astfel oricând de folos. Doamna Axente este destul de mărinimoasă ca să împartă osteneala cu noi, și pe mine mă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
suspensiune pentru efect)... tifos... De-acum știm cum să te vindecăm." Fără o vorbă, Viky a deschis ochii, a privit-o o clipă și i-a închis din nou. Doamna Axente a adăugat, la povestirea ce ne-o făcea în antreu, ca și cum ar fi voit să o scuze: "Sărăcuța, nu-și mai dă seama de nimic, așa este de moleșită." La istorisirea ei am sesizat că bucuria noastră e deplasată, că fu-sese produsă mai mult de o stare nervoasă ce nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
noi așteptăm. Cu nerăbdare. De ce n-aș mărturisi-o? În timpul acesta Roza stă cuminte intr-un colț al odăii ca să n-o vadă domnul Axente și să nu-i dea vreo nouă poruncă, iar Ioana, fără rost, se plimbă prin antreu, iese afără, se întoarce iar. Gîn-dește desigur: "Ce oribil este să joci tot timpul cărți!" Dar nu spune nimic, din jenă pentru menajul Axente, față de care se simte obligată sau din pricina bolii lui Viky, care face penibilă orice ceartă, iar
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
gândul să intre la Viky, ca și cum ar putea fi de folos, și de fiecare dată trebuie să-i demonstrez inutilitatea imprudenței ei. Discuția se transformă, pe tema aceasta, în ceartă. La un moment dat, când stăm într-un colț al antreului, am sur-prins-o ieșind pe furiș din camera lui Viky (în lipsa doamnei Axente). Era atâta mulțumire pe fața ei, i se părea că desăvârșește o faptă atât de valoroasă, încît n-am avut răutatea să-i spun că am văzut-o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de deznădejde. Ada știe să se folosească bine de generozitatea lui. - Ce să fac? Întrebare pe care mi-o pun și eu deseori. Am egoismul să cred că numai în mine se petrec cataclisme. Uneori, la Cavarna, rămân singur în antreul de lângă bolnavă; doamna Axente nu poate părăsi pe Viky, domnul Axente citește vreun ziar și fetele sunt duse după cumpărături. Și atunci fac pasiențe și sunt așa de nenorocit și încurcat în atâtea presupuneri, încît pun în reușita pasienței dovada
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
voim să fim fericiți. Oare Viky este într-adevăr așa de bolnavă? Am întîrziat, toată Cavarna e în întuneric, numai de la fereastra bolnavei vine o lumină slabă, arătând că acolo se petrec ciudățenii. Domnul Axente nu se mai vede în antreu făcând pasiențe, probabil s-a dus la culcare. Roza a dispărut în camera ei. Doamna Axente poate ca a ațipit puțin lângă bolnavă. O iau pe Ioana de braț, o strâng bine, și încet, prin liniște și umbre, fără să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pe Viky, a întrezărit hainele negre pe care le va purta cu toată prestanța (după cum ca fată, cosând de dimineață până seara pentru gospodăria grea întrezărea vreun prinț din poveste venind să-i ceară mîna). Moarta va fi așezată în antreul din mijlocul casei. E loc mai mare acolo, și poate încăpea cât mai mult public. Viky va fi gătită cu rochiile cele mai elegante și la față va apărea frumușică, roză, așa cum o cunoscuse toată lumea. Căci a îngrijit doamna Axente
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
stimul dezirabil pentru minte, doctorul Lal recomanda fabricarea berii În coloniile de pioneri. Pentru bere e necesar oxigen, pentru oxigen grădini, pentru grădini sere. Un scurt capitol era dedicat selecționării florei lunare. Mda, membri zdraveni ai regnului vegetal trăiau În antreul lui Margotte. Deschideai două uși și iată-i: tulpini de cartof, avocado, plante de cauciuc. Doctorul Lal se gândea la hamei și sfeclă de zahăr. Sammler se gândi: Nu ăsta e modul de a scăpa din temnița spațio-temporală. Îndepărtat Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ridicat la nivelul așteptărilor altcuiva. Și-a îndreptat umerii și, ca prin minune, a devenit curajoasă. Avante se afla la ultimul etaj al unui depozit recondiționat aflat la sud de Market - zece mii de metri pătrați de design art deco și antreuri vegetariene surprinzător de delicioase. Toți patru au intrat în liftul placat cu oglinzi. Nici unul n-a scos nici un cuvânt. Danny era bosumflat, fiindcă fusese întrerupt din cea mai importantă confruntare din SSX Tricky 3; Irene și-a mai adăugat câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ar fi prins bine. De când îi lăsaseră pe copii la mama ei, John abia dacă-i mai adresase vreun cuvânt. Privise afară, pe fereastra avionului, și refuzase să răspundă la comentariile ei în legătură cu stewardesa care-i servea numai pe ei, antreurile delicioase și înghețata de casă. Când cartea începuse să facă valuri, când Alice primise oferta de a vinde drepturile de ecranizare, când contul lor începuse să se umfle atât de repede încât nici nu mai știau pe ce să cheltuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]