535 matches
-
frontonul caselor, pe mobilierul țărănesc, pe lăzile de zestre, pe tipare de caș, pe furcile de tors, pe vasele de lemn, pe bâtele ciobănești, redat de regulă abstract, rareori naturalist. în legătură cu acest ultim aspect se înscriu și mai rarele reprezentări antropomorfe. Predominant în arta țărănească a lemnului rămâne decorul cu caracter geometric, ce se constituie dintr-o infinitate de combinații și asociații, dintre care unele străvechi, cu origine în neolitic, precum și din combinarea unei multitudini de linii drepte, curbe, din care
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
numai cu vârste numite drugușori. Cusăturile cu arnici, aplicate pe ștergarele de bumbac, foloseau numeroase motive: vegetale (frunza de vie, struguri, frunza arțarului, aguzele, ghindă, curpănul bostanului, garoafe, trandafiri), avimorfe (cuci, păuni, cocoși, curcani, hulubi, laba gâștei), zoomorfe (cerbul, calul), antropomorfe, astrale (stele). Capetele ștergarelor tivite cu găurele sau cu cusături în zig-zag, numite șătrăncuțe, țârâieli, pășituri sau fliștoneală prezintă deseori dantelă de mână sau franjuri. Aceleași tehnici le vom întâlni la fețele de masă, fețele de pernă, prostrile de pat
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
oamenii sau gândit mai întâi să-l închine zeilor și au creat în lut primele imagini ale acestora. Și, atunci când a dispărut credința în zei, au rămas reflexe pe care le întâlnim în elemente reprezentative de olărit, legate de trăsăturile antropomorfe ale vaselor. A fost firesc să fie așa, orice materie sau tehnică nouă descoperită de oameni a fost mai întâi închinată zeilor, folosită în cultul lor, așa cum s-a întâmplat și cu aurul, argintul, bronzul, fierul. Prioritatea acordată spiritualității a
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
baza tipologiei litice, între 300.000 și 500.000 B.C. Forma sa este naturală, ca și inciziile, care separă „brațele” de tors, sau picioarele. Celelalte incizii au fost realizate artificial, prin percuție, cu scopul de a accentua asemănarea cu o antropomorfă. A fost acoperită cu ocru, ceea ce nu se poate spune despre artefactele din apropiere. S-a putut emite, astfel, ipoteza unei funcții simbolice, poate religioase (R. G. Bednarik, 2002). Aurignacianul Cele mai vechi statuete feminine, confecționate de Homo sapiens, sunt
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
vechi statuete feminine, confecționate de Homo sapiens, sunt de vârstă aurignaciană. Ele provin exclusiv din Europa Centrală, având drept unic element caracteristic materia primă - fildeșul. Deși reduse numeric, pentru fiecare s-a aplicat un alt stil de execuție. Spre exemplu, antropomorfa de la Vogelherd (Germania), considerată feminină din cauza celor doi sâni, nu pare a fi opera unui artizan abil. Probabil că a fost realizată pentru utilizarea rituală, doar în cadrul unei singure ceremonii (Al. Marshack, 1987). În schimb, la statueta feminină, în contur
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
mari, adevărate opere de artă, reprezentând personaje feminine cu caractere sexuale accentuate. Însă, lucru cu totul excepțional, ele sunt din lut ars. Nu găsim analogii ale acestei materii prime decât la Predmosti, Pavlov și un mic exemplar al unei statuete antropomorfe, în localitatea siberiană Maininskaja, datată însă la 16.000 B.P (S. A. Vasiliev, 1995). Totuși, Dolni Vestonice este unic prin faptul că s-au descoperit și structurile în care erau fabricate aceste statuete, constând în două vetre sau „cuptoare primitive
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
o incizie, poate reprezenta regiunea fesieră (M. Mussi, 1997). Din același sit se pare că provine și un os gravat, care a fost publicat de L. Zotz (1995). Unica ilustrație prezintă o figură feminină privită din față, însoțită de o antropomorfă din profil, apoi de alte două semne, mai greu de descifrat. Dacă încadrarea cronologică este corectă, atunci avem de-a face cu o piesă deosebită, deoarece gravurile feminine pe os din Gravettian sunt excepționale și nu putem invoca, în acest
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
și Buret sunt îmbrăcate: tot corpul, chiar și capul, sunt acoperite cu un decor format din mici cupule, în formă de semilună. Șapte din optsprezece statuete umane - câte a livrat Malta - prezintă o perforație pentru suspendare, ori nici o altă statuetă antropomorfă din Gravetianul oriental nu are această particularitate, de a fi purtată ca pandantiv, cu excepția a trei Venusuri de la Avdeevo și a uneia de la Kostenki I (D. Vialou, 1991). Epigravettianul Pentru această perioadă, asistăm la un proces de regionalizare, ce se
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
baghetă de os, la care doar sânii sunt marcați (J. Jelinek, 1988), nu și fesele, așa cum sunt majoritatea statuetelor magdaleniene, pandantivul amintind în acest caz de exemplarele gravettiene de la Dolni Vestonice (Moravia). Situl de la Neuchatel (Elveția) a livrat trei pandantive antropomorfe, realizate din lignit. Unul dintre ele prezintă o perforație biconică și striuri orizontale pe spate, pe genunchi și pe trunchi (I. M. Braun, 2005). Contextul descoperirii sale merită o atenție particulară. El se afla în apropierea a 21 de cochilii
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
unghiuri alungite, fese plate și aproape paralele, dar nu este exclus ca acesta să fie ultimul avatar al unui corp feminin schematizat (M. Egloff, 1995). La Schweizersbild (Elveția) au fost descoperite numeroase sculpturi în lignit, din care una prezintă criterii antropomorfe evidente: o proeminență, evocând sânii, precum și o fantă verticală ce pare să delimiteze coapsele (acest detaliu este vizibil și pe revers) (M. Egloff, 1995). I. M Braun (2005) o consideră o piesă în curs de prelucrare. Semnificații Cel mai important
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
resturi osteologice aparținând bizonului. Datele sunt similare pentru statueta de la Lespugue (R. de Saint-Périer, 1922) (lângă peretele peșterii, zonă cu puține vestigii) și cea de la Mauern (L. Zotz, 1955). I. Borziac (1998) a oferit câteva date mai detaliate despre statueta antropomorfă de la Cosăuți. Ea a fost identificată într-un complex de formă patrulateră, mărginit de bârne de lemn, ale căror amprente au putut fi identificate. În centrul său se afla o vatră cu un diametru de 1,5 m, din care
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
Hristos afirmă că a murit pentru a răscumpăra toate păcatele oamenilor, și asta pentru totdeauna. Panteismul pulverizează aceste ficțiuni. Dumnezeu există, desigur, - Evul Mediu nu ajunge la negarea, pur și simplu, a divinității - dar el încetează a mai fi personal, antropomorf, răzbunător, separat de lume și de oameni: el coincide cu realitatea și cu oamenii. Niciun bine, niciun rău, asta înseamnă că nu este loc pentru căință, pentru frică, pentru angoasă. Viața există pe timpul trecerii noastre pe pământ, moartea ne dă
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
lumile pe care le creează. Imaginile nu se suprapun, de multe ori fiindu-ne prezentat un el lipsit de umanitate, trăind într-o lume absurdă, asemenea personajului lui Camus, la o altă dimensiune însă. Ilustrative în acest sens sunt reprezentările antropomorfe ale omului blecherian și nu numai. Tocmai prin aceste lumi, textul lui Blecher se dechide, iar condiția esențială pentru realizarea acestei deschideri este ,,închiderea în sine". Din perspectivă inter-/ și pluridisciplinară pași necesari oricărei abordări transdisciplinare, putem constata că ,,legitimarea
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
singura deosebire că în loc de mucegai era acoperit cu foițe de carne. Cu degetul însă, ajungeam printre ele până la os. Capul, deși hidos, era un refugiu sigur împotriva aerului 337. Blecher realizează, în fragmentul citat, un portret care amintește de tablourile antropomorfe ale pictorului flamand Joos (Josse) de Momper, cel care compara ,,suferințele pământului" cu suferința umană. Astfel, toate cele patru anotimpuri transmit în mod evident această idee. Evidențierea capului nu face decât să accentueze dorința eului narator/ creator de a-și
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
2015, 27 mai 2015, 19 iulie 2015. http://www.wikiart.org/en/edvard-munch, accesări: 20 aprilie 2015, 27 aprilie 2015, 3 mai 2015, 10 mai 2015, 27 mai 2015, 28 mai 2015. https://costintuchila.wordpress.com/2010/08/03/peisajul antropomorf/pictura-flamanda-joos-de-momper-cele-patruanotimpuri, data accesării: 5 mai 2015. http://revistacultura.ro/nou/2012/06/note-despre-poetica-lui-max-blecher/, data accesării: 29 mai 2015. http://www.observatorcultural.ro/Teatrul-muzeu-Max-Blecher, data accesării: 30 mai 2015. http://www.wikiart.org/en/jean-arp, data accesării: 1 iunie 2015. http
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
org/en/edvard-munch, descărcat la data de 27 aprilie 2015. 334 Ibidem, descărcat la data de 3 mai 2015. 335 Ibidem. 336 Max Blecher, op. cit., pp. 104, 105. 337 Ibidem, p. 109. 338https://costintuchila.wordpress.com/2010/08/03/peisajul antropomorf/pictura -flamanda-joos-de-momper-cele-patruanotimpuri, descărcat la data de 5 mai 2015. 339 Ibidem. 340 Ibidem. 341 Ibidem. 342 Max Blecher, Întâmplări în irealitatea imediată, ed. cit., p. 51. 343 Ibidem, p. 52. 344 Ibidem, p. 56. 345 Max Blecher, Inimi cicatrizate, ed.
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
urmat de cel al dedublării Demiurgului, pe care Îl vom analiza ceva mai departe. După ce se luptă Împotriva fiului său bun Sabaot, Ialdabaot dorește din nou să știe dacă se mai află cineva deasupra lui, iar atunci Adam-Lumina, o rază antropomorfă, țîșnește din Ogdoadă. Episoadele următoare sînt clar influențate de mitul maniheist, constituind o adaptare liberă a acestuia. Pronoia, partenera lui Ialdabaot, se Îndrăgostește de Adam-Lumina, atinge un orgasm solitar și ejaculează sămînța feminină (= sînge menstrual luminos), care cade pe pămînt
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
română, adaugită, a studiului aflat sub tipar la Praehistoria, Miskolc. footnote> Vasile Chirica<footnote Iași footnote>, Mădălin Cornel Văleanu<footnote Iași footnote>, Codrin Valentin Chirica<footnote Ottawa footnote> Numeroase studii din bogata literatură de specialitate tratează aproape exhaustiv problematica reprezentărilor antropomorfe feminine în arta preistorică, paleolitică și neo eneolitică, uneori și aspectele religioase care decurg din imagistica feminității preistorice, cu lucrări de caracter general, monografic (Zoia Abramova, 1962; A. Leroi-Gourhan, 1990; H. Delporte, 1991; M. Otte, 1993; 2006; J. Cauvin, 1997
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
speciale (Zoia Abramova, 1995; H. Delporte, 1995; J.-P. Duhard, 1995; J. Hahn, 1995; B. Klima, 1995; J.-P. Mohen, 1995; M. Otte, 1995; Ph. Walter, 1995). În literatura românească de profil, puțini specialiști s-au „aventurat” în evidențierea artei antropomorfe feminine și a valențelor spirituale ale reprezentărilor (A. Nițu, ms., 1980; D. Monah, 1992; 1997; V. Chirica, 2004a; 2004b; 2006; V. Chirica, M.C. Văleanu, 2008). Este important de precizat faptul că în literatura consultată sau numai indicată se găsesc foarte
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
1980; D. Monah, 1992; 1997; V. Chirica, 2004a; 2004b; 2006; V. Chirica, M.C. Văleanu, 2008). Este important de precizat faptul că în literatura consultată sau numai indicată se găsesc foarte rar informații cu privire la aspectele spirituale ale prezenței elementelor de artă antropomorfă feminină în complexele arheologice. Specialiștii s-au preocupat de ipostazele feminității în artă, au propus teme sau canoane ale artiștilor din paleolitic și neolitic, identificând elemente specifice ale divinității feminine la comunitățile umane preistorice, asupra cărora vom insista pe parcursul studiului
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
Specialiștii s-au preocupat de ipostazele feminității în artă, au propus teme sau canoane ale artiștilor din paleolitic și neolitic, identificând elemente specifice ale divinității feminine la comunitățile umane preistorice, asupra cărora vom insista pe parcursul studiului nostru. Descoperirea unei statuete antropomorfe feminine în Colecția Grupului Școlar Agricol „M. Kogălniceanu” din Miroslava, jud. Iași, dar provenind dintr-o stațiune de tip Cucuteni B de la Rădeni, com. Trifești, jud. Iași, readuce în discuție întreaga problematică a reprezentărilor antropomorfe feminine în arta eneolitică cucuteniană
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
studiului nostru. Descoperirea unei statuete antropomorfe feminine în Colecția Grupului Școlar Agricol „M. Kogălniceanu” din Miroslava, jud. Iași, dar provenind dintr-o stațiune de tip Cucuteni B de la Rădeni, com. Trifești, jud. Iași, readuce în discuție întreaga problematică a reprezentărilor antropomorfe feminine în arta eneolitică cucuteniană. Statueta, fragmentară din vechime, fiindu-i rupte brațele și capul (fig. 1/1-2) are înălțimea de18,2 cm., lățimea la nivelul feselor, de 4,7 cm. și a brațelor, de 6,0 cm., profilul, la
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
care se continuă, parțial, în zona fesieră. La decorul pictat rombic se adaugă modelarea sânilor în sensul de a reda feminitatea și caracteristicile sacralizate ale divinității-mamă, chiar dacă aceștia sunt normali ca dimensiuni și nu exagerat modelați, ca în alte creații antropomorfe feminine, paleolitice și neo-eneolitice. Se pare că grupele de linii oblice paralele (câte patru) se unesc în față, la nivelul genunchilor, creând impresia unei eșarfe, poate robă, care ar fi trebuit să acopere zona fesieră (a șoldurilor), dar lăsând total
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
Tanasachi, 1985, p. 526, fig. 30/1; D. Monah, 1997, fig. 168/1, 2, 4; 171/10) Așa cum am precizat mai sus, această statuetă reprezintă cea mai evidentă modelare a divinității feminine în postura de orantă, în cadrul ceramicii și plasticii antropomorfe feminine neo eneolitice. Dacă avem în vedere redarea, în manieră picturală, foarte stilizată, a acestui tip de reprezentare feminină pe ceramica eneolitică, vom constata că a existat un canon obligatoriu pentru evidențierea divinității-mamă, înscriindu-se printre temele majore (V. Chirica
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
2004 a, p. 119) sau marile teme (D. Monah, 1992, fig. 4/1) ale iconografiei ceramicii și plasticii Cucuteni Tripolye. Dar, ca și tratare plastică, explicită și naturalistă, nu cunoaștem, până în prezent, nici o altă modelare a orantei, cu excepția unei plăci antropomorfe descoperită la Trușești-Botoșani, în nivel de locuire Cucuteni A (= Tripolye B 1) (fig. 4/2a b). Aceasta a fost modelată din pastă grosieră, cu multă pleavă în compoziție. A fost descoperită în perimetrul locuinței XL, care constituia, probabil, un tip
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]