10,938 matches
-
Mircea Mihăieș Apărători indignați, de ceasul al treisprezecelea, mă apostrofează din ce în ce mai vehement: ce am, de fapt, să-i reproșez domnului Constantinescu? în ce țară trăiesc eu, de vreme ce nu văd schimbările democratice produse în timpul mandatului său? De ce ignor imaginea mult îmbunătățită a României, dovedită
Ultima șansă: auto-sancționarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16727_a_18052]
-
ieri nu s-a perimat. Îl putem repeta cu același accent al convingerii, inclusiv emoționale: Nu sîntem dintre aceia care cred că "turcirea" este condiția iremediabilă a intelectualului român. Curajul, libertatea și omenia și-au găsit și la noi destui apărători. Unii le-au plătit cu existența. Datoria noastră este de a înnoda - peste istorie și peste vremi - o legătură cu acești înaintași întru onoare". Faptul că, la ora actuală, Monica Lovinescu și Virgil Ierunca se mai află în exil constituie
Glose la Virgil Ierunca (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16819_a_18144]
-
celui studiat din cioburile poemelor (cu rare, totuși, inserții biografice), identificarea, normal, a temelor și a esteticii în care se înscrie combinîndu-se cu prinderea alunecărilor spre rigoarea clasică, spre puritatea muzicală a versului, aversiunea pentru suprarealism (de așteptat de la un apărător al rigorii clasice și al "inteligenței poetice"), din care salvează doar libertatea asociativă. Un loc aparte îl ocupă vechii membri ai "Cercului literar" și cei formați în atmosfera Sibiului anilor '40-'50: în primul rînd Radu Stanca (evocat într-un
Vîrsta lirică by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16858_a_18183]
-
dacă avem în vedere că lucrarea lui Lucian Boia se oprește, printre altele, la cel puțin trei teme ce-au ocupat (sau mai ocupă încă) spațiul public autohton: statul-națiune, Europa unită și identitatea comunism-nazism. Iar contrastul între pasiunile vindicative ale apărătorilor autohtoni ai eternității națiunii române și tonul neutru și motivat al istoricului susținând inventarea națiunii și a unității europene ce vine să-i ia locul nu poate naște decât ironie. Acestea nu sunt însă decât unele dintre temele imaginarului abordate
Jocul cu imaginarul by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16966_a_18291]
-
cultura română prevala criteriul estetic și nu cel politic, s-a uitat că ierarhia de valori se alcătuia de la sine și nu era alcătuită la sediile partidelor politice. S-a uitat că armata era garantul continuității existenței statului românilor și apărătorul teritoriului național, iar jandarmeria și poliția păstrătorii ordinii de drept. S-au mai uitat o groază de fapte și de adevăruri, dar uitarea s-a petrecut dureros, iar "meritul" pentru uitare era întotdeauna, până la capăt, până în 1989 un simbolic blid
Cine uită, nu merită dar... capătă! by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/16978_a_18303]
-
ar fi de împănat cu vocabule de profil, care pot înmiresma stilul, fiind atrăgătoare, în finalitatea lor, nu conving. Și nu conving pe durată îndelungată. Ori, se știe, din retorica mitropoliților Simion Ștefan, Varlaam, Dosoftei, Antim Ivireanul ș inițiatori și apărători ai limbii române, începând din Biserică, că importanța comunicării liturgice sau laice sporește în evaluarea creștină decât prin reverberație în timp. Or dacă subliniem că Sfinții Neamului Românesc a ajuns, în 2008, la a treia ediție, revăzută și adăugită, înseamnă
Sfinții neamului românesc. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_220]
-
aderarea sa declarată la cauza comunismului: "Mihai Beniuc se declară foarte deschis ca poet al Omului, al aspirațiilor spre mai bine, un optimist și un revoluționar exponent al maselor cândva asuprite, acum în plin progres și avânt constructiv. Este un apărător al libertății, un partizan al egalității între oameni și un materialist în concepția despre lume și viață." Acum, același Mihai Beniuc este dezavuat pentru opțiunea sa politică: " Este oarecum de mirare cum un poet talentat și un om de cultură
Ceva care seamănă cu o istorie a literaturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16996_a_18321]
-
să provoc, în măsura în care era posibil, o reacție a celor ce-i cunosc cu adevărat biografia. Pentru simplul motiv că discuțiile oricum au loc (deocamdată, în șoaptă) și pentru că există șansa ca ele să prevaleze, la un moment dat, asupra demersului apărătorilor lui Babu. într-o societate bolnavă de non-comunicare, cum e societatea românească, găsesc mult mai potrivit să punem argumentele pe masă și să le disecăm cu calm, pentru a alege binele de rău, decât să ne prefacem că problema e
Mâhniri de tânăr colportor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17050_a_18375]
-
de tinerețe, al lui Mircea Eliade. Numește jurnalul semnat de Alice Voinescu Jurnalul unei ființe rare. Adaugă la obiectivitatea obișnuită o doză de ironie atunci cînd realizatorul unei ediții se contaminează nepermis de ideile autorului și se transformă într-un apărător necritic al acestuia, fie că este vorba de scrierile cu evident caracter reacționar, retrograd chiar și la publicarea din 1910, semnate de Aurel C. Popovici Naționalism sau democrație. O critică a civilizațiunii moderne (ediție de Constantin Schifirneț, 1997) sau de
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
Călinescu, care se simțea liber, deoarece "încă nu exista teroarea teoriei, ci, dimpotrivă, o afirmare orgolioasă a independenței de spirit într-un climat latitudinar, relativist", ne oferă, în locul unui tratat academic, Prelegeri de estetică (1939), "recurgînd uneori, ca H. Pater (apărător al impresionismului critic), la modelul platonic". Capitolul cărții, închinat simbolurilor, "indică o direcție stilistic-cognitivă care s-a dovedit fertilă, cunoscînd modificări, dar nu mutații la Tillyard, Bachelard și, recent Foucault și David Lodge". Despre Tudor Vianu se afirmă că ar
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
ori triumfalist. Titlurile de artist al poporului, de membru al multor academii de științe și de arte din Est și circulația lucrărilor sale pînă și în manualele școlare erau expresia directă a acestui statut cvasilegendar. Ceea ce nu au observat, însă, apărătorii vigilenți ai artei cu tendință și ai realismului socialist a fost faptul că pictura lui Baba, a lui Ressu și a altora, nu este una statică. Realismul exterior, cel al iconografiei și al construcției formelor, este însoțit permanent de un
Arta românească între 1945 -1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15941_a_17266]
-
limba în care a fost scrisă. Categoric, operele literare nu pot fi "aliniate la standarde mondiale", specificul nu poate fi nivelat precum tarifele, produsele industriale, activitatea întreprinderilor, legislația etc. Globalizarea "made in America" întîmpină rezistență în Europa mai ales din partea apărătorilor tradițiilor culturale... chiar dacă bătrînul continent e nevoit să recunoască faptul că, după ce vreo cinci sute de ani a dominat planeta cu sistemul de valori și cultura lui, în lumea policentrică și multiculturală a secolului XXI Europa nu mai e buricul
PEN-Cluburile Europene - Argumente ale unei Europe Unite by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15961_a_17286]
-
totul. Aristotel atribuie statului o funcție pozitivă, cea a promovării binelui comun. Or, pentru gândirea contemporană, 'binele comun' e un concept extrem de suspect, care poate duce la îngrădirea libertății indivizilor. Preferabilă pare a fi funcția pozitivă a statului, cea de apărător și protector împotriva relelor. Străin în Atena (se născuse la Stagira) și apropiat curții macedonene (a fost chiar profesorul lui Alexandru Macedon), Aristotel consideră cu adevărat natural și bun statul după modelul polis-ului, cetate mică, numărând nu mai mult
Politicienii: fericiți și virtuoși by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15616_a_16941]
-
cu vederi de dreapta, nu se sfiește să amenințe birjărește. Această ridicare a poalelor peste cap nu e atît indecentă, cît întristătoare pentru moralul nației. De parcă n-ar fi așteptat decît acest prilej ca să iasă la război, oștiri întregi de apărători ai demnității naționale s-au năpustit pe articol, rîvnind să distrugă, în efigie, imaginea dușmanului generic al românității. în loc să vedem partea bună a lucrurilor - și anume, că un intelectual de super-clasă precum Tony Judt dedică un articol României, și încă
Trista viață a naționalistului de nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15722_a_17047]
-
prea personale". Această respingere a emoțiilor personale, a afectivității, a ,,umanismului" mic burghez denumit uneori și ,,sentimentalism mic burghez" să fie oare legată de faptul că, ducîndu-și pînă la capăt credința în rațiune, Benda a devenit spre sfîrșitul vieții un apărător al stalinismului? Poate părea paradoxal, dar tocmai comuniștii care nu s-au sfiit niciodată să facă din alb negru împotriva bunului simț și rațiunii celei mai elementare, la îndemîna oricărui simplu muritor, s-au prevalat întotdeauna de ,,logica istorică", transformînd-o
Cele două morale și politica by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15707_a_17032]
-
al colectivului. 3. Pentru presă, în ansamblu, se desenează o imagine de bulibășeală și neseriozitate. 4. Pentru cititori efectul este de confuzie, mai ales atunci cînd criticul acerb de ieri al PSD, să zicem, devine peste noapte, la altă publicație, apărătorul ferm al aceluiași partid... Cum ești plătit? Veniturile ziariștilor sînt subiectul unora dintre cele mai absurde legende. Există cîteva vedete (TV, în special) plătite cu salarii fabuloase pentru un doctor sau inginer, însă ridicole pentru un fotbalist. În același timp
A fi ziarist în România by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15689_a_17014]
-
că dacă declară, la proces, cum au fost instruiți vor fi, repede, achitați și eliberați. Și asta a fost o minciună. Procesul a început la 6 aprilie 1954 prezidat de Colegiul Militar al Tribunalului Suprem al RPR. Acuzații aveau numai apărători din oficiu. Pătrășcanu se comportă demn, refuzînd să răspundă întrebărilor, declarînd că tot procesul e o sinistră parodie și că, de aceea, renunță la apărare. Președintele completului de judecată, întrebîndu-l dacă, la ultimul cuvînt, mai are ceva de adăugat, Pătrășcanu
Procesul Pătrășcanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15765_a_17090]
-
Gabriel Nicolau cere, înainte de a muri, ca deasupra mormântului său să fie așezată lespedea funerară care acoperise, cu patru secole în urmă, mormântul mitropolitului Damian. În felul acesta, el vrea să-și facă pierdută identitatea, dizolvând-o în identitatea unui apărător al aceleiași cauze. Ce poate fi mai romantic! Și totuși, episodul n-are nimic desuet. Fervoarea intelectuală a autoarei salvează totul. Va fi greu de acum înainte să se vorbească de romanul românesc fără a lua în considerare Ultima cruciadă
Un roman care modifică ierarhiile literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16224_a_17549]
-
că ni se va lua Fondul literar sau diverse alte avantaje, îmbrăcaseră blănuri de tigri. Erau violenți și puri! Unii anticomuniști de ultimă oră deveniseră mai duri, mai intransigenți chiar decît comuniștii. În locul operei, de cele mai multe ori inexistente, acești vajnici apărători ai democrației se ascundeau în spatele diverselor carnete de partid. Și, în plus, a unor biografii falsificate. Scriau despre cenzură cei ce nu prea aveau idee cum arată o conversație "pe text" cu un cenzor sau cu un securist. Hemoragie de
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
cum se spune, "ca-n gară", adică nicicum. Tot ce s-a putut consolida în urma disputei a fost ideea, profund eronată, că există în momentul de față două "tabere" în cultura română, cea a "demolatorilor" lui Eminescu și cea a "apărătorilor" acestuia. Or, repet, nu asta era problema: cine e "pentru" și cine e "contra". O înțelegere atît de rudimentară a dezbaterii culturale are de ce, în ultimă instanță, chiar să înspăimînte. Se poate "demola", anihila prin idolatrie, ca în povestea grotescă
Vechi dispute, noi argumente by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/16269_a_17594]
-
la el, inclusiv semnatarii articolelor din Dilema? Alternativele sînt, precum se vede, minate de paradox. Pentru a-l evita, tindem să alegem soluția cea mai la îndemînă, cea a despărțirii taberelor: "denigratorii", damnați să se perpelească veșnic în flăcările iadului, "apărătorii", ce vor locui, iarăși veșnic, în grădinile Edenului. Acum ne putem arăta mulțumiți: eternitatea a fost salvată. Revin asupra unei afirmații scăpate anterior de sub condei. Pomeneam de o "cultură dinamică, debarasată de spaimele identitare". Se pare că tocmai aici se
Vechi dispute, noi argumente by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/16269_a_17594]
-
se angaja "intelectualul și angajarea, scrie Julliard, sînt termeni indisociabili". Problemă ar fi natură acestei angajări. Am comentat eu insumi acest aspect într-un eseu din 1970 despre Duplicitatea lui Gîde. Tradiția ne impune o angajare în universal: intelectualul că apărător al drepturilor omului. Julien Benda consideră, cu trei sferturi de veac în urmă, renunțarea la universalism că pe o trădare. Mai ales după al doilea război mondial, a devenit absolut evident că angajarea echivalează cu partizanatul; universalismul pare a se
Intelectualii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16444_a_17769]
-
secole) denumirea de Părinți. Așadar, acest titlu era rezervat, la origine, conducătorilor Bisericii, episcopilor, depozitari ai autorității doctrinare cât și disciplinare. Mai târziu, în tratatele teologice și lucrările conciliilor din secolul al V-lea, acest cuvânt îi desemna atunci pe apărătorii credinței împotriva ereticilor. Denumirea de Părinte o include pe cea de ortodoxie. Nu toți autorii creștini care au scris despre subiecte religioase sunt numiți Părinți ai Bisericii și fac obiectul Patrologiei, ci doar aceia care au respectat regula stabilită de
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
și să satisfacă spiritele cele mai alese. Din contactul cel uri a ieșit cea mai frumoasă floare, aceea a umanismului creștin.62 Spre deosebire de ceea ce s-a petrecut în mediile intelectuale ale limbii grecești, în Orient, în care au existat adesea apărători hotărâți ai păgânismului până spre sfârșitul secolului al VI-lea, îndeosebi prin neoplatonism, pe plan intelectual în Occident nu s-a produs în mod substanțial nici o rezistență la creștinism; în spațiul latin se produce o epuizare a forțelor intelectuale ale
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
lumea se găsea în neștiință, vin în mijlocul ei și aprind lumina, deșteaptă mințile multora, luminează întunericul, alungă neștiința și arată adevărul 85. O altă problemă capitală abordată de Părinți în operele lor a fost combaterea ereziilor. Apologeții erau nu numai apărători calificați ai creștinismului față de păgânism, ci și ocrotitorii cei mai firești ai ortodoxiei în fața atacurilor ereziilor 86. Spre exemplu, pericolul ereziilor gnostice a fost sesizat de Părinții Apostolici, iar apologeții, realizând și ei marele pericol al acestor erezii, au scris
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]