2,313 matches
-
să tresară. Ușa exterioară, din tindă, fiind împinsă de vântul dezlănțuit, a lovit în tocul ei cu atâta forță, încât geamurile de la ușa interioară au zbârnâit... mai-mai să se spargă. Imediat s-a lăsat o liniște de mormânt care devenise apăsătoare și-i dădea senzația lipsei de aer. A simțit o-nțepătură ca o arsură usturătoare trecându-i prin ceafă, urmată de-o o transpirație rece. Imediat și-a pus mâna în dreptul inimii care bătea mai să-i spargă coastele deșirate
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
a vrut sfântul ca să pătimești pentru greșala care-ai făcut-o, păcat de neiertat în fața bisericii creștine”. Niciodată nu i-am mai amintit Lenei de noaptea aceea care, ori de câte ori mi-aduceam aminte, simțeam cum mă roade-n suflet un regret apăsător și scormonitor, asemănător cu apa când macină malul unui râu. Nu am reușit să mai readuc în discuție cele petrecute, și parcă-mi pare rău... că n-am aflat și gândurile ei; dar acum când nu mai este, pe cine
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
spre Betleem (Magii), laude adresate creatorului (Ca pe un diamant, Ia tu arcușul, Acum când străbătut-am răspântia). Poetul îl slăvește pe Dumnezeu fiindcă a făcut din om un adevărat giuvaer, dându-i strălucirea spiritului și eliberându-l de întunericul apăsător al materiei: „Strivit zăceam sub scoarța humii în bezna pururi blestemată, Și plin de lut duceam robia în miezul stâncilor bătrâne, Când mâna Ta m-a scos de-acolo și m-a spălat de orice pată În apele eternității ca
VASILE VOICULESCU-POETUL ORTODOXISMULUI ROMÂNESC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1427442083.html [Corola-blog/BlogPost/377179_a_378508]
-
sinucidere. 10-Mesaje de adio pe rețelele de socializare, manifestări de fatalitate, solicitări de a aduce flori, glume proste despre moarte, postări ce arată disperare, etc.>> După - spune colegilor tăi -“Tu nu ești singur!”, datorită faptului că în rândul adolescenților sentimentul apăsător de neîmplinire, face să apară acest fenomen în rândul lor. „Cele mai importante lucruri în lume au fost realizate de oameni care au continuat să încerce chiar și când se părea că nu mai este nici o speranță”- Dale Carnegie Departajarea
ORASELUL INCURAJARII!!! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1718 din 14 septembrie 2015 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1442220711.html [Corola-blog/BlogPost/343957_a_345286]
-
Casa de la Zăvoaia căpătase un aer mohorât. Liniștea care domina acum locuința era apăsătoare. Iarba, sălciile, chiar și cascada și-au tras cortina dincolo de care actorii și-au încurcat rolurile. Din când în când, în jurul casei își face apariția un bărbat zdrențuit, trecut de patruzeci de ani, însoțit de trei câini: unul ciobănesc mioritic
PROMISIUNEA DE JOI (VI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 by http://confluente.ro/Promisiunea_de_joi_vi_gina_zaharia_1361730762.html [Corola-blog/BlogPost/359332_a_360661]
-
la suflet, darnic, iubitor de oameni și făcător de bine. A luptat pentru fericirea și binele lumii. Geea, mama pământ este martoră! încheie femeia și-și lipi fruntea de iarba înrourată. Pădurea încremeni, murmurele se ridicau în aer...așteptarea era apăsătoare. -Așa să fie! Unde este păzitorul omului? -Aici, prea mărite, se apropie îngerul. -Începeți! Îngerul ce-l protejase pe bărbat în timpul vieții, se ridică deasupra și desfăcu capacul sicriului, acoperind cu pulbere de stele trupul inert. Torța aprinse cercul, format
BASM... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 by http://confluente.ro/Basm_camelia_constantin_1329987790.html [Corola-blog/BlogPost/357965_a_359294]
-
scară îmi înalț din gândul frumos. În cer mă-ntâmpină împărăteasă De gheață, numită Singurătate. E rece, dură, neprietenoasă, Iar regatu-i numit Pustietate. Sinistră e priveliștea pustie Și mai rău, sufletul îmi înfioară. Aș vrea în pământească pribegie, Oricât de apăsătoare-i povară. Că stă pe pământ sau e între stele, Singurătatea, degeaba-i regească. Dar ca să aleg între două rele, Prefer Singurătatea pământească. Iar năzuință în suflet păstrată, Așez pe-o rază ce duce spre pământ. Și vrând să-mi
POEZII DE COAUTOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1439984629.html [Corola-blog/BlogPost/373530_a_374859]
-
uscate și arse de sete, când ne este frig, când simțim nevoia imperioasă ca cineva să ne ingrijească rănile, durerile, desnădejdile și neîmplinirile sufletești, traumele trupești, când avem nevoie de ocrotire, alinare, dragoste și iubire, când suntem copleșiți de durerea apăsătoare și grea a singurătății și ne este teamă, vrem ca lângă noi să fie cineva drag, pe umărul căruia să lăsam capul si să putem plânge să ne deschidem S Asistența medicală în îngrijirea pacienților cu hemoragie digestivă... 5 și
HORIA ASISTENŢA MEDICALĂ ÎN ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU HEMORAGIE DIGESTIVĂ SUPERIOARĂ PRIN RUPEREA VARICELOR ESOFAGIENE DIN CIROZA HEPATICĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1432364337.html [Corola-blog/BlogPost/379751_a_381080]
-
mă interesa datorită unei crăci care o masca și astfel, le-am sugerat ca să anunțe firma care administra drumul și să o taie. Sugestia mea i-a surprins găsindu-i total nepregătiți pentru o asemenea propunere nesăbuită iar în liniștea apăsătoare care s-a lăsat brusc cel mai mare în grad mi-a replicat mustrător: - Cum poți pretinde așa ceva?! Cum s-o taie? De-abia după aceea mi s-a explicat cu răbdare cât de mult protejează ei plantele și mai
CINEGETICA de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/constantin_stefan_selaru_1421668220.html [Corola-blog/BlogPost/376888_a_378217]
-
din nou în bucătărie. Starea de neliniște creștea. Trecuse de miezul nopții și ea stătea încremenită la fereastră, privind în gol. A mai format de două ori numărul Iulianei, dar în zadar încerca. Pentru că nu a răspuns și o teamă apăsătoare o năpădea insistent, a mers în dormitor și l-a trezit pe Tudor. - Măi, omule! Este trei noaptea și fata nu a venit. Ce facem? Ce i s-a întâmplat? - De unde să știu, măi, femeie?! Caută telefonul prietenei la care
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1434062026.html [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
mai ascultă și tu viața:/ stele scobind încet câmpia" (Dialog). Mereu este oglindit interiorul, ce poate concura ilimitarea unui apoteotic ocean de lacrimi. Dar peste toate, consubstanțiala stare obscură, rană nu ușor de mărturisit. Solitudinea e purtată ca o "pajeră" apăsătoare, jos sub cerurile rele/ unde strălucesc în pace/ oamenii pe rând pe rând (Somn de vară). Poetul invocă apusul presiunii adeseori insuportabile a exteriorului, smulgerea din mâhnirea pământului (Elegie) și statornicirea cvasi-paradisiacă într-un ambient al împlinirilor subtile. Dar între
NEVINDECĂRI MEREU ȘLEFUITE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1456081114.html [Corola-blog/BlogPost/370082_a_371411]
-
îl privi cu milă și înțelese suferința căpitanului. Spuse și el trist: - De-acum s-avem răbdare și să așteptăm să-i treacă supărarea. Te du și-ți vezi de treaba ta! Căpitanul Zefir plecă. O tăcere și o tristețe apăsătoare se așternură în palat. Toți vorbeau în șoapte, așteptând să-i treacă supărarea prințesei. Zilele treceau, însă supărarea și tristețea ba. Soare-Împărat era tot mai nervos și mânios. In fiecare dimineață se întreba: nici acum, când am scăpat de ticăloșii
MĂRŢIŞOR-22 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1425587008.html [Corola-blog/BlogPost/369599_a_370928]
-
în tunelul morții, dacă mă întorc, sau pășesc spre lumină! - Ce tunel, mamă despre ce ne povestești ? O poveste ? - Nu draga mea copilă, experiența prin care am trecut când am murit ! Fata își duse speriată mâna la cap .O durere apăsătoare, simți, înconjurându-i capul. - Ce vorbești mamă, cum spui asta, doar ești aici cu noi, nu ai murit. Iată, te strâng în brațe! Băiatul mare se apropie și el de mama, o strânse și îi sărută fruntea. - Mamă, acum e
MAMA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1455720581.html [Corola-blog/BlogPost/383256_a_384585]
-
galbene și uscate, le așeza în urma sa în buchete. Avea grijă să nu calce peste spice să se scuture. Cu multă trudă se adună un sac cu boabe. Nici nu știa dacă va reuși să plătească dările către stat din ce în ce mai apăsătoare, din cauza secetei din ultimii doi ani. Deja soarele devenise insuportabil, însă Victor parcă nu mai simțea durerea din mușchii brațelor și nici amorțirile din spate, văzând că este ultima trecere și termină de secerat întregul lot. Rămânea să vină dimineața
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1443850651.html [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
donatoare... Este o problemă, cu adevărat, până se vor găsi astfel de persoane, cred... Din nou, liniștea puse stăpânire pe încăpere. Fiecare își îndrepta ochii, de data aceasta, în direcții diferite, ferindu-și, parcă anume, privirile. După secunde lungi și apăsătoare de tăcere, doamna Luiza se ridică, tuși ușor pentru a-și drege vocea și se adresă tuturor cu voce scăzută, dar cu multă hotărâre: - Mă gândesc că acea persoană, donatorul, trebuie să aibă aceeași grupă sanguină cu bolnavul... În cazul
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1431470720.html [Corola-blog/BlogPost/352121_a_353450]
-
maturitate nu există decât o graniță deosebit de fragilă care poate fi trecută oricând. La fel cum alergând într-un picior, sărim gărdulețul și ne întoarcem pe meleagul de unde am plecat, să ne mai jucăm puțin, atunci când viața ni se pare apăsătoare și insuportabilă. E bine să știm că avem unde ne reîntoarce, altminteri, ne-am rătăci de tot în labirintul fără de ieșire al grijilor zilei. Copilăria este, în viziunea autoarei, “al clipei sol”. Peripeții, jocuri și jucării, pasiuni, prietenii, cunoașterea viețuitoarelor
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/De_a_ascunselea_n_poveste_cronica_la_cezarina_adamescu_1352814169.html [Corola-blog/BlogPost/351304_a_352633]
-
atât s-a dat liber la liber ai auzit ca porumbeilor dreptul de a fi albi erau albi oricum tremuram oricum negarea își avea propriul răspuns de da s-a desfințat universul negarea negațiilor strigând lipsa lui nu e mai apăsătoare decat nu-ul însuși uitând că nimeni nu ntreabă nimic ... Citește mai mult s-a desființat universulnu mai esteau rămas gândurile într-o plimbarede la o eternitate la altafiecare cu o ideie sub brațnu mai există aglomerațiinici rarefieri nu mai
GEORGE ADRIAN POPESCU by http://confluente.ro/articole/george_adrian_popescu/canal [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
rămas o întindere în care ochii se răstoarnăîn alți ochiatâts-a dat liber la liberai auzitca porumbeilor dreptul de a fi albierau albi oricumtremuram oricumnegarea își avea propriul răspuns de das-a desfințat universul negarea negațiilor strigândlipsa lui nu e mai apăsătoare decat nu-ul însușiuitând că nimeni nu ntreabă nimic... XXXIII. CE AR FI EA DE NU AR FI TRUP, de George Adrian Popescu , publicat în Ediția nr. 738 din 07 ianuarie 2013. este în firea stelelor să plutească în mijlocul unui
GEORGE ADRIAN POPESCU by http://confluente.ro/articole/george_adrian_popescu/canal [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
cu El sau împotriva Lui, tocmai când făceam comparație între o așa puternică personalitate de veșnic și frumos, de iubire și dăruire și cel care nu poate fi mântuit tocmai pentru că și-a pierdut definitiv chipul, a apărut, din “condiția apăsătoare de suflet”, semnul: floarea de ceară. Reală și imposibilă în același timp, abisală și diafană floare de ceară care pecetluia sufletul celui al cărui ochi s-a întors în sine pentru a rezolva ecuația Sfântului Augustin: “Dumnezeu este mai intim
RISIPA de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 by http://confluente.ro/camelia_petcu_1461009481.html [Corola-blog/BlogPost/375265_a_376594]
-
doar ici colea se ivea de după câte o stâncă un grup de arbuști. Era o liniște deplină că nici adierea vântului nu se simțea. Nu zări nici o vietate și nu auzi nici un tril de păsărele. În jurul său plutea o atmosferă apăsătoare. De după un abrupt stâncos îi apăru în fața ochilor masivul sterp, rece și amenințător. Câțiva fiori îl cutremurară, întrebându-se ce caută pe aceste meleaguri lipsite de orice urmă de viață. Privirea îi coborî lent de pe crestele amețitoare care se adunau
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Comoara_blestemata_ion_nalbitoru_1385371091.html [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]
-
tâmple cărunte plecând în lumea-ntunecată lumină tu mi-ai dat forță chiar în tăcerea nopții din străfunduri aștept nu visând să evadez Doamne Tu mi-ai dat libertatea scriu zilele trec în mine rămân adânci urme ce nu trec apăsătoare nu mai scriu șterg ce șterg dureri sunt viu privesc astrul ceresc cu rouă mă hrănesc tăceri de satin ochii se deschid spre răsărituri am plătit trecutul în timp nu m-am lăsat doborât de nici o tăcere spune-mi ceva
CAD LACRIMI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 955 din 12 august 2013 by http://confluente.ro/Cad_lacrimi_gheorghe_serbanescu_1376335216.html [Corola-blog/BlogPost/357444_a_358773]
-
vedea acolo pe Radu, plin de încredere în tot ce face. De câte ori vorbea cu el simțea cum îi transmite o stare de confort sufletesc, o stare de bine și de liniște. Parcă problemele ce o frământau și i se păreau apăsătoare, nu mai erau atât de împovărătoare. Totul devenea mai facil. Își recăpăta încrederea în propriile puteri. Se gândea la ce deosebire era între starea ei când era lângă Radu și cea din preajma lui Giacomo. Lângă italian simțea o mare atracție
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1429766676.html [Corola-blog/BlogPost/374961_a_376290]
-
personalitate, întărit de împărat cu depline puteri. După nouă ani a ajuns guvernator în Siria. Romanii se fereau să înrăutățească legăturile dintre ei și Iudei; se fereau să-i jignească, deși realitatea era cu totul alta. Ei îmbrobodeau o stăpânire apăsătoare m forme de prietenie politicoasă... Diplomația cancelariei romane era foarte mlădioasă. Stăpânirea romană statornicită in Iudeea în anul 63 înainte de Hristos n-a urmărit să lipsească poporul evreu de întreaga lui independență. In timpul lui Irod de pildă, fiii lui
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1481264457.html [Corola-blog/BlogPost/344366_a_345695]
-
îngroașă stratul noroios în care se afundă bocancii (Nimic deosebit în timpul serviciului meu); era o primăvară frumoasă, cu raze fierbinți ce jucau vesele peste satul Hințeu. Triluri de păsări răsunau din zori în noapte (Vâltoarea). Natura preia din stările sufletești apăsătoare ale personajelor, împărțind povara: Afară e o liniște apăsătoare. Nici câinii nu mai latră, parcă astăzi nu au cântat cocoșii, nu guiță porcii (Vâltoarea). Prin descrierile de natură personajele iau o gură de aer. Își clătesc sufletul. Relația om-natură este
LORINCZI FRANCISC-MIHAI: ROLUL DESCRIERII IN PROZA LUI RADU IGNA de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 by http://confluente.ro/maria_daniela_panazan_1481306474.html [Corola-blog/BlogPost/371602_a_372931]
-
deosebit în timpul serviciului meu); era o primăvară frumoasă, cu raze fierbinți ce jucau vesele peste satul Hințeu. Triluri de păsări răsunau din zori în noapte (Vâltoarea). Natura preia din stările sufletești apăsătoare ale personajelor, împărțind povara: Afară e o liniște apăsătoare. Nici câinii nu mai latră, parcă astăzi nu au cântat cocoșii, nu guiță porcii (Vâltoarea). Prin descrierile de natură personajele iau o gură de aer. Își clătesc sufletul. Relația om-natură este de o curățenie liturgică. Spațiul îi sfințește destinul. Într-
LORINCZI FRANCISC-MIHAI: ROLUL DESCRIERII IN PROZA LUI RADU IGNA de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 by http://confluente.ro/maria_daniela_panazan_1481306474.html [Corola-blog/BlogPost/371602_a_372931]