2,251 matches
-
nevoie să revină asupra unui subiect atât de cunoscut. În completarea Evangheliștilor sinoptici, el notează așa încât doar faptul că Mântuitorul Iisus Hristos, rămas numai cu cei unsprezece Apostoli după plecarea trădătorului Iuda, respiră ușurat, ca după eliberarea de o povară apăsătoare și zice: "Acum s-a proslăvit Fiul Omului și Dumnezeu s-a proslăvit în El. Dacă s-a proslăvit Dumnezeu în El, și Dumnezeu îl va proslăvi pe El în Sine și îndată îl va proslăvi" (Ioan XIII, 31-32). Prin
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CARACTERUL COMUNITAR AL SFINTEI EUHARISTII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382137_a_383466]
-
nițel mai la urmă. Doar una din figurinele mai mici, supranumită „ninot” (copilul) e cruțată; urmează să fie expusă în muzeul amenajat special în acest scop. Se poate spune așadar că tot ce ține de trecut, de iarnă, de bagajul apăsător, a fost înlăturat temeinic. Chiar din ziua următoare, artiștii „falleros” se încuie în atelierele lor, începând să modeleze statuile pentru anul care va urma. Doar municipalitatea mai luptă puțin cu deșeurile nopții de pomină, trimițând armate de angajați pe străzi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93107_a_94399]
-
adunați sub genericul de “activist”. [...] să nu fi auzit de acesti trei termeni: foame; frig; frică, sub apăsarea cărora am trăit noi, ochiul lucid de acasă și ne-am dus jugul exilului interior până la capăt; mult mai greu și mai apăsător decât al celora care au reușit să evadeze. Ion Măldărescu: Luându-vă în serios rolul asumat de „reprezentant al neamului”, se pare că „ochii și sufletul acestuia” nu vă prea sunt pe plac, disprețul fiind exprimat prin „măgulitoarele” cuvinte: „viziunea
„Confecţionez haine din pielea clientului…” [Corola-blog/BlogPost/93072_a_94364]
-
ea ni se impunea de la sine, n-aveam încotro, ne sărea în ochi, ne obliga s-o folosim și, în ce mă privește, mă transpunea într-o stare de spirit oximoronică, amestec bizar de entuziasm pentru ceea ce vedeam și de apăsătoare amărăciune pentru ceea ce știam că lăsasem acasă". Jurnalul "epocii de aur" se încheie în iunie 1989, înainte așadar cu câteva luni de a se fi sfârșit "epoca". Va fi reluat, ne spune Radu Ciobanu în Addenda, în ziua de 22
Un jurnal din "Epoca de Aur" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8243_a_9568]
-
ani cu aceiași vigoare din carieră. După patru luni, avea să părăsească Bucureștiul pentru totdeauna fapt pe care mi l-a împărtășit într-un moment de presimțire. Am comunicat permanent telefonic până în urmă cu câteva zile ... Încerc senzația unei singurătăți apăsătoare. Mă refugiez în noianul de amintiri. Păstrez în suflet dar și în zecile de îndelungi imprimări, emoțiile și colocviile noastre despre viață și artă, despre oameni și evenimente, despre voci și vocalități, despre roluri și teatre, despre compozitori și parteneri
Nicolae Herlea ? carisma umanismului vocal by Stephan POEN () [Corola-journal/Journalistic/83385_a_84710]
-
strigăt de iubire/ Orice strigăt de ură.// Când te-ai uitat în urmă nu mai era nimic/ Decât o lacrimă de singurătate./ Deasupra ta, steaua polară/ La picioarele tale, sufletul meu mort." La fel, în Cerul inimii mele, același sentiment apăsător de ființă parcă jefuită de ce ar avea mai bun: "Cerul inimii mele e acoperit de nori./ Localnicii mi-au spus că mai e o stea care pâlpâie, undeva spre nord,/ dar eu nu o văd./ Mă uit cu atenție, îmi
Actualitatea by Susana Georgiu () [Corola-journal/Journalistic/8456_a_9781]
-
autorul craiovean de congenerii săi care preferă, în marea lor majoritate, textul-fluviu, compozit și despletit. Ion Maria comprimă și încearcă să esențializeze într-o "cheie a purității" (Gheorghe Grigurcu) ceea ce colegii săi de generație desfășoară și documentează incriminator: o realitate apăsătoare, o existență aproape insuportabilă. Prin contrast, fiecare "povestire" din acest cartier de Est mizerabil, având "o aură neagră de gunoaie", se dorește luminoasă și stenică. Deși punctul cardinal e tomberonul de gunoi ce nu se mai poate conține, iar ca
Poezie cuminte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8468_a_9793]
-
un singur corp, format dintr-un conglomerat de membre. Nu mai sunt persoane de sine stătătoare, nu mai sunt personalități distincte, trăiesc într-o simbioză promiscuă cu ceilalți. Transpirația lor aburește pereții cabinei, dând o tușă specială imaginii acestei scene apăsătoare. În seara când am văzut eu "spectacolul", care durează o oră, au fost și momente de oboseală ale interpreților și, implicit, ale spectatorilor, ca un prea mult, greu de suportat. Dar ceea ce este cu adevărat descumpănitor este finalul, când corpurile
Corpul "conglomerat" by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8480_a_9805]
-
de sentiment, lipsa de mister, totul fiind redus la ceea ce se vede la suprafața corpurilor, sunt trăsături generale ale dansului contemporan, cu destul de mici diferențe de nuanță. La aceste note se adaugă uneori, ca în acest caz, și o atmosferă apăsătoare. Singurătatea în doi sau singurătatea printre alții sunt teme frecvente, cărora li se adaugă, iată, și imposibilitatea de a te mai retrage în singurătate. Sunt adevăruri pe care sensibilitatea artiștilor contemporani le înregistrează cu acuitate. Dar nu sunt singurele adevăruri
Corpul "conglomerat" by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8480_a_9805]
-
pentru jertfă./ Cu privire la mult trâmbițata înviere a morților/ Nu se mai suflă o vorbă, dar ei au înțeles/ Din instinct că ea se apropie./ Mișcarea lor aproape imperceptibilă/ Mă face să mă clatin pe picioare,/ Un curent viu împrăștie aerul apăsător,/ Cine ești tu, frate, și cum te-ai ridicat/ Și peste firea lor și peste a celorlalți./ Răsuflarea ta rece ne-a înghețat inimile,/ Iartă-ne nouă frica noastră cea de toate zilele/ Iartă-ne nouă Frica." (Istoria se repetă
Urcarea în ring by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8488_a_9813]
-
sumedenie de cărți nu tocmai demne de admirație care se pretează însă unui comentariu inteligent în mai mare măsură decât capodoperele bătătoare la ochi. Și dacă riscul de a tranșa fără precauții valorile - mutabile, vorba aceea - nu e nițel cam apăsător pentru un singur om. Ne putem întreba, spuneam mai sus. Dar n-o vom face, atâta vreme cât nu ne vom fi lămurit o și mai cumplită dilemă: când am citit oare, în acești termeni, ultima carte "despre dragoste"? Sau "despre un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8545_a_9870]
-
eroului, din priceperea cu care autorul Desperado zădărnicește istorisirea. Lipsa viitorului din poveste (care, la moderniști, avea încă o legătură subterană cu tradiția basmului cu final fericit) împovărează ‘ziua' modernistă, ca unitate de narare, făcând din viața eroului o distopie apăsătoare - și, tocmai de aceea, provocatoare pentru lectură. Eroul Desperado e pasiv și resemnat, spre deosebire de eroii energici, deciși să acționeze, din narațiunea tradițională. Tradiția basmului era tradiția aventurii. Literatura Desperado e un jurnal al resemnării. Viitorul nu le rezervă nimic. În lipsa
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
e a deplinei libertăți de opțiune, dar e "prins încă în firele încâlcite ale nopții șdin elț, întârziindu-și eliberarea". Așteptând să crească în el un altul, puternic, străbate cercul vârstelor. În August din Cartea fiului se produce instalarea incomodă, apăsătoare, în maturitate, ca o amenințare a mediocrității. Prin alăturarea de portretul artistului din Simona, profilul de inginer blazat, conturat în August pe fondul unei existențe comune, capătă relief datorită contrastului: partea întâi, mai teoretică și artistă, partea a doua, eleganță
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
se derulează cu încetinitorul. Este exact invers ca în tehnica filmului contemporan, unde acțiunea trepidantă, suspansul și lipsa timpilor morți sînt condițiile succesului. Aici, dimpotrivă: prim-planuri stăruitoare pînă la încremenire descriptivă, viteză de melc în înlănțuirea episoadelor și senzația apăsătoare că volumele sunt stăpînite de durata inertă a unui timp mort. Nimic nu e mai străin de francez decît graba, precipitarea, nerăbdarea și accelerația. Toate aceste trăsături sunt suportabile dintr-un singur motiv: Proust știe să depisteze culoarea termică a
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
tegumente, "sub pielea gândurilor". Nici semeața distanță a bătrânului nu rămâne nefisurată deoarece și pentru el ivirea supusului predestinat satisface o așteptare. Aflăm că duce lipsă de elevi dotați, se sufocă în carapacea izolării, simte nevoia să încheie o treabă apăsătoare, predarea ștafetei. Reapare astfel releul caracteristic în epica lui Nicolae Breban, maestrul și ucenicul în raport de atracție și respingere, raport pe care alteori îl transgresează în dualitatea stăpân-slugă sau călău- - victimă. E domeniul prin excelență al difuzării iraționalului. În
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
copilăria comunistă - Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii (filmul lui Cătălin Mitulescu) devenind un model generic. Să mai dau alte nume? Numai. Că le știți. Până și Cărtărescu și-a contaminat Orbitor-ul cu puțin comunism. Detașarea, inserțiile de realități apăsătoare, de cele mai multe ori construite cu naivitate elaborată, critica pusă pe notele lamentabilului, mai cu seamă victimizarea în exces s-au constituit în principale ingrediente ale abordării comunismului, atât în literatură, cât și în nonficțiune. Pentru că moda a cuprins și mediile
Tema comunismului by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/8413_a_9738]
-
mâini, pe sub mână, direct, cu spatele, din săritură și de pe loc. Mingea se ridică în aer, netedă și mătăsoasă la atingere. Faptul că senzația atingerii e încă vie în mâinile lui îl exaltă. Se simte eliberat dintr-o lungă și apăsătoare posomorală. Dar trupul s-a îngreunat și respirația i-a devenit mai scurtă. Îl enervează că gâfâie. Când cei cinci copii din echipa adversă încep să bombăne și s-o lase mai moale, și după ce, din greșeală, trântește un băiat
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
reprezintă eufonia, citatul muzical, aura sonoră ce precede împlinirile majore ale psihicului, ale spiritului creativ al autorului. Exemple în acest sens sunt nenumărate întrucăt “muzicalitatea” narațiunii nu se oprește niciun moment : „ absurdă este deci nu numai succesiunea de întămplări teribile, apăsătoare, pe care le-am străbătut ci și neputința mea de a comunica în mod adecvat ceea ce am văzut și am trăit. Raționalul și iraționalul sunt o stare amestecată.... Frazele mele s-au risipit.În seara asta muzica sferelor nu se
DE LA CUV?NT LA SUNET ?I DE LA SUNET LA CUV?NT ?N ROMANUL NOP?I ?I NELINI?TI DE MIHAIL DIACONESCU by Elena Agapia Rot?rescu () [Corola-journal/Journalistic/84201_a_85526]
-
drept în inimă: murise regele Ferdinand! După o lungă boală fără nădejde și pe care o suportă ca un erou! Eram în preajma plecării spre București, așa că a doua zi intram în capitala îndoliată. Era ziua Sf. Ilie și o căldură apăsătoare plutea peste populația întristată adânc, căcă regele fusese bun și mult iubit. Noi însă trebuia să plecăm după o zi de întrerupere, în Transilvania, așa că numai Horia putu fi de față la funerarile care se desfășurau în chip solem în fața
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
târziu și prințul își mai reveni la sentimente mai bune. Deocamdată domneșteun copil, care deși adorat de supușii săi, totuși e încă prea crud pentru sarcinile și răspunderile care ar fi fost și pentru un om matur, foarte grele și apăsătoare. Regina Maria, cu marile ei însușiri de a domni, căci și pentru a domni cu adevărat există un anumit talent înăscut, regina este tot mai mult pusă în umbră, în așa fel că foarte atinsă, nu mai voește să mai
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
locuia un vechi prieten, consulul și compozitorul Brzezinski cu soția lui, și care în chipul cel mai afectuos m-au invitat să locuiesc la dânșii. Primită am fost cu toată căldura de acești buni prieteni. Însă atmosfera în Varșovia era apăsătoare. Întruniri politice zgomotoase avură loc, chiar noaptea treceau cortegii întregi pe la ferestrele mele, vociferând și cerând intrarea Poloniei în război pentru a pedepsi pe Hitler, pentru acțiunea sa neașteptată. Se temeau polonii de soarta cehilor și cam nu i-au
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
1943: "Manifestul Cercului literar, spre deosebire de cele care l-au precedat, ca expresii ale orientării generațiilor noi românești, n-a tins la inițierea unui curent nou, la revoluționarea tiparelor literare, la formulări îndrăznețe și la invenții fantaste. În atmosfera îmbâcsită și apăsătoare a acelui timp, el a vrut să trezească speranțele în forțele tinere ale nației, să afirme, peste vicisitudini și aberații, continuitatea faclei valorilor eterne" (op. cit., p. 511). Cu alte cuvinte, Manifestul cerchist nu avusese veleități de noutate radicală, de avangardism
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
a pune în balanța cu care noi măsurăm toate cele ce sunt, și imponderabilul unei miresme, al unei pete de culoare, al unor nevăzute adieri, chemate să restabilească un posibil echilibru cu celălalt taler, al realităților certe, dar atât de apăsătoare.
Povești la prima vedere by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/7765_a_9090]
-
personaje, realizat într-o limbă de epocă perfect stilizată, apropie și mai mult Băltărețu de lumea nuvelei. Descrierea suculentă a obiectelor și a veșmintelor, anecdota tragi-comică despre eroul amenințat de domnitor că va fi azvîrlit din Turnul Colței, atmosfera bucureșteană apăsătoare, tipică unei țări aflate în punctul cel mai jos al decăderii sale istorice, finalul superior-blazat (..., Unde e astăzi averea Băltărețu..."), fac din aceste pagini o mostră de proză superioară, dincolo de timp, la nivelul celei mai înalte arte a secolului XIX
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
continuu în care nimic nu se încheagă nu e chiar simptomul pierderii puterii de evocare a autorului. Căci, în comparație cu vîrtejul lumii postdecembriste, atmosfera cărții lui Dan Ciachir aduce cu plimbarea lină pe culoarele unui muzeu cu planșe cînd exotice, cînd apăsătoare, în chenarul cărora cititorul se regăsește într-o măsură mai mare sau mai mică. Oricum, o lume irepetabilă a cărei trăsătură mirabilă era că, deși ne simțeam periclitați, timpul chiar ne aparținea.
Bilanțul amintirilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8024_a_9349]