888 matches
-
devine o excelentă lovitură de imagine. Poliția se achită repede de sarcină și surpriză, Christina descoperă uimită la gară, că în locul fiului ei se află un alt băiețel care-și joacă foarte bine rolul de fiu de ocazie. Sub supravegherea apăsată a ofițerului care instrumenta cazul, mama este silită la un compromis, pe care-l denunță foarte repede, fiind sprijinită de reverendul Gustav. Pentru că în ciuda avertismentelor și a încercării de a mușamaliza schimbul, Christine nu renunță la a-și revendica drepturile
Exchange office by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7438_a_8763]
-
contingentul ei literar, Cătălina Cadinoiu nu pare deloc convinsă că poezia (cultura, în general) începe și se termină odată cu foarte zgomotoasa generație 2000. Mizeria fiziologică și nihilismul social nu sunt teritoriile ei poetice, strigătul de revoltă, cuvintele "interzise" și injuria apăsată o lasă (aproape) rece. Mult hulita (de generația 2000) cultură revine la masa de onoare a poeziei. Dialogul cultural, aluziile și trimiterile directe la artiști și opere celebre dau versurilor din volului Nuferii mor în cadă un discret aer eighty
Arheologia Eu-lui by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7454_a_8779]
-
încheiate apoteotic cu avortul spontan al Virgini-căi transformă romanul într-o frescă sarcastică a societății românești din anii de început ai mileniului III. O lume dominată de promiscuitate și abjecție, în care totul se află sub semnul vulgarității celei mai apăsate, mitocăniei și prostului-gust generalizat. Nori negri se adună asupra acestei societăți în care omul este pe cale să își piardă definitiv sufletul în fața ofensivei - la vârste tot mai mici - pornografiei, cluburilor, jocurilor pe calculator și telenovelelor. Oricât ar părea de bizar
Romanian Beauty by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7596_a_8921]
-
locul uneia pe verticală România de azi-România din vremea comunismului. Ceea ce pornise ca o evocare nostalgică de tipul Nuovo Cinema Paradiso (mă refer, firește la filmul lui Giuseppe Tornatore) a videotecilor de la începutul anilor '80 sfârșește însă tot în grotescul apăsat al zilelor noastre. Tehnologia s-a schimbat, dar mitocănia și spiritul gregar continuă să facă legea. Pe vremuri, un personaj nelipsit de la proiecțiile video era un anume Cioată, echivalentul în Epoca de Aur al tatuaților mușchiuloși cu lanțuri groase de
Teme ale vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7294_a_8619]
-
cei care te-am rugat/ să mai rărești țigările?/ așa/ palele de vânt au trecut printre noi/ atât de ușor de parcă n-am fi fost acolo defel// e cod portocaliu/ nicolae/ adică soarele s-a apropiat tare și ne sărută apăsat/ lumânările se aprind singure/ copii de care n-a știut nimeni/ înșurubează pe degetele proaspeților părinți/ verighete nounouț e// e cod portocaliu/ și când privesc înainte cu mâna streașină la ochi/ văd cât de greu ne vom strânge/ tot mai
Polemici cordiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5968_a_7293]
-
că autorul nu are o natură lirică a cărei umoare să-l îndemne la porniri introspective („pur și simplu nu sunt ceea ce se cheamă un introspectiv“), Nicolae Manolescu avînd mai curînd o fire flegmatică pe care s-a altoit un apăsat spirit rațional. Această lipsă a efuziunii lirice, deși l-a scutit de riscul exceselor patetice, i-a încărcat flerul critic cu o detașare apriorică. E în toate remarcile volumului o distanță tactică grație căreia autorul își înfrînează simpatiile, antipatiile sau
Cutia de rezonanta by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5969_a_7294]
-
să redea într-o română nuanțată atît vorbirea de stradă cubaneză, cît și monoloage interioare destructurate, plus o întreagă atmosferă de oraș tropical și hedonist, cum pare să arate Havana lui Cabrera Infante, fără să exagereze în direcția autohtonizării prea apăsate dar reușind totuși să dea o reprezentare foarte bună în limba română a unei cărți care-mi închipui că sună teribil de polifonic în original. Plăcerea cu care se citește romanul lui Cabrera Infante se hrănește într-o bună măsură
Trei tigri (a)politici by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5732_a_7057]
-
mai nuanțată decât dacă ar fi fost prezentată doar de semnatara obișnuită a paginii 5, care a contribuit, la rândul ei, cu un singur flash. Așadar, în loc de cronica optimistei, „spionii“ din Târg (I.P.). • Două cititoare. Una își face o cruce apăsată și spune: „Ajută-mă, Doamne, să nu-mi cheltuiesc toți banii”. (Ioana Pârvulescu) • Drumul spre intrarea Romexpo: miros de pastramă, brânzeturi și castane coapte. N-ai zice, dar duce totuși spre cărți. Tone de cărți... Multe strigă înăbușit: „Ia-mă
Gaudeamus 2010. Momente () [Corola-journal/Journalistic/5911_a_7236]
-
pe cititorul obișnuit, nici nu-i sunt inutile celui profesionist. Cum autorul este în viață, ar fi fost chiar destul de simplu de alcătuit acest minim aparat critic, care ar fi dat volumului de Opere I și o utilitate didactică mai apăsată. Dar... să nu ne pierdem în reproșuri față de un demers care, oricum, este salutar. Căci proza de început a lui Dumitru Radu Popescu, ca și cea a altor colegi de generație - Nicolae Velea, Fănuș Neagu, Ștefan Bănulescu, Ion Băieșu, Sorin
Clasicizarea generației ’60 by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6227_a_7552]
-
bățoasă, personajul Nadianei Sălăgean, Karen, devine tot mai fragil pe măsură ce-și descoperă inutilitatea. Pierderea de timp. Acomodarea celorlalți la noua realitate, la noii iubiți. Expresia corpului se schimbă, este tot mai abătută, pașii mai nesiguri și mai puțin apăsați, privirea mai uimită, mai tristă. Finalul spectacolului este un moment de teatru mare, pe care Nadiana Sălăgean îl face perfect, într-o cheie ce întoarce, altfel, un mecanism pe care ni s-a părut că l-am descifrat corect. Invadată
Un puzzle by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4902_a_6227]
-
Mircea Mihăieș Vibratoul intens, pasional, apăsat și persistent al primelor note instituie tonul general al melodiei Amen. E cel mai „cohenian” dintre toate cântecele acestui album, al cărui centru de greutate e plasat în perimetrul singurătății iremediabile - singurătatea de dupa suferință, resemnare și moarte. Căzut că o
Vechimea, adâncul (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4835_a_6160]
-
trupul și reapărînd, roșu ca sîngele, în forma inițială. Aici, nici spațiul îngust, nici gesturile nu lau mai ajutat pe Bruno să-și întregească spectacolul oferit unui singur privitor. Dar nici n-a mai fost nevoie. Căci gesturile, privirile, vorbele apăsate acolo unde trebuiau apăsate, toate acestea i-au fost de-ajuns celuilalt pentru a ieși din simpla poveste și a o împlini cu sensuri largi, mult mai adaptate situației pe care ei, aici, dar și o întreagă țară, în afara coloniei
Matei Brunul by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Journalistic/5257_a_6582]
-
ca sîngele, în forma inițială. Aici, nici spațiul îngust, nici gesturile nu lau mai ajutat pe Bruno să-și întregească spectacolul oferit unui singur privitor. Dar nici n-a mai fost nevoie. Căci gesturile, privirile, vorbele apăsate acolo unde trebuiau apăsate, toate acestea i-au fost de-ajuns celuilalt pentru a ieși din simpla poveste și a o împlini cu sensuri largi, mult mai adaptate situației pe care ei, aici, dar și o întreagă țară, în afara coloniei, o trăiau de cîțiva
Matei Brunul by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Journalistic/5257_a_6582]
-
între cârjele bine fixate cu vedere spre moarte. Versurile simple, austere, puternice, cu nuanțe metalice, au tactul ciocanului din sălile de judecată și rama dură a pasajului numit viață. Ioan Morar scrie o poezie epurată de efecte stilistice, cu tonuri apăsate, grave, ce impun solemnitatea Palorii. Ele reconfirmă vocația de profet sumbru a poetului, de conștiință lucidă ce ne vorbește de dincolo de iluzii. Pactul poetic e, la Ioan Morar, un caz particular, straniu, strălucit și neliniștitor al pactului cu moartea.
Simfonia extincției by Daniela Magiaru () [Corola-journal/Journalistic/5148_a_6473]
-
de azi? Să zicem c-ar fi. (Deși, personal, nu cred asta). Dar, oricum, trebuie pusă la socoteală și o anume dificultate obiectivă. Căci, sub raportul interiorității, Ion Vianu pare indescriptibil. Prea e făcut numai din nuanțe. Prea descurajează liniile apăsate. Personalitatea lui fascinează într-o clipă și se evaporă în următoarea. Oare n-o putem surprinde, preț de o fracțiune măcar, în momentul volatilizării ? Să luăm un exemplu. Este vorba despre un eseu intitulat Despre puterea medicală, apărut în foarte
Schiță de portret by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5164_a_6489]
-
Cosmin Ciotloș La Mircea Cărtărescu, lectura are o apăsată marcă personală. Atât de personală încât admite, s-ar putea spune, etape istorice. Un atunci și-un acum. Ireconciliabile, acestea: „Citesc conversația dintre Antohi, Luca Pițu și Cioran din 1991, plus câte ceva despre Roboam și Ieroboam, care-au făcut ce
Profesiunea mea, literatura (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5380_a_6705]
-
prezent în peste treizeci și cinci de țări și i-au adus un număr impresionant de premii și distincții literare. În extraordinarul său roman polifonic, Daniel Stein, traducător (2006), Ludmila Ulițkaia oferă cititorilor o imagine caleidoscopică a lumii de azi, o lume apăsată deopotrivă de povara trecutului și de dilemele prezentului, o lume în care până și elanul generos al lui Daniel Stein este sortit înfrângerii în lupta cu mărginirea oamenilor și instituțiilor. Viața lui Daniel Stein, eroul Ludmilei Ulițkaia, e inspirată de
Ludmila Ulițkaia Daniel Stein, traducător () [Corola-journal/Journalistic/5104_a_6429]
-
Manina se ridică de pe jos și zâmbi totodată. Căzuse, absurd, tocmai la capătul pantei, încercând o cristianie. Începu să se scuture de zăpadă, cu meticulozitatea unei pisici care își netezește blana cu vârful limbii. Porni apoi la deal cu pași apăsați, înfundându-și skiurile în zăpada moale care căzuse în timpul nopții. Cerul părea colorat de mâna unui copil din clasa întâia primară. Într-un colț - așa cum se cuvenea - soarele strălucea rotund și vesel. Manina se opri o clipă, urmărind absentă tot
Introducere la biografie by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/5198_a_6523]
-
a face o singură concesie, pentru omul religios: În lumea noastră numai misticul trăiește autentic clipa. Pentru că el celebrează credința, pentru că el îl vede pe Dumnezeu în fiecare clipă și în fiecare atom". Cum s-ar putea explica această constantă, apăsată rezervă față de prezent a eseistului? Cărturarii Școlii ardelene, intelighenția militantă pentru drepturile românilor transcarpatini aveau o justificată, cronică nemulțumire față de actualitatea lor, strîmbă, vexatoare în raport cu etnia pe care o reprezentau. Misia luptătoare pe care au adoptat-o le impunea o
Mimarea istoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6668_a_7993]
-
Dar am un cult pentru cele din urmă. Critică fără polemică nu se poate, nici polemică fără spirit critic. Premisa generală a oricărei polemici trebuie să fie respectul față de opinia celuilalt, cu alte cuvinte dezacordul cordial. Nota individuală nefiind la fel de apăsată ca în pamflet, polemica dă deobicei câștig de cauză celui cu mai mare putere de convingere. Polemica e silogistică, pamfletul, expresiv. Pamfletarii n-au atât nevoie de argumente, cât de verb. {i dacă pamfletarii, artiști fiind, înving așa zicând pe
Polemică și pamflet by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6557_a_7882]
-
fir pornind de la fiecare tip de memorialistică de pe atunci a străbătut veacurile, perpetuându-se până în timpurile noastre, demonstrează Yagoda. Aventurile lui Robinson Crusoe au fost publicate în 1718 de Daniel Defoe cu mențiunea „scrise de el însuși" și cu precizarea apăsată că în carte sunt expuse doar fapte reale, fără urmă de ficțiune. Unii cititori și-au dat totuși seama că nu se poate să fie chiar așa, alții au luat de bune asigurările lui Defoe, dar, pentru prima dată în
Eu, naratorul și tot eu, protagonistul by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6459_a_7784]
-
vorba de asta!»? -Taci că te plesnesc!)." (p. 69) Când mărturisirile se opresc asupra mamei, ecoul contradictoriu dintre paranteze amuțește. Retorica e bruiată de încărcătura de sensibilitate și de codul genetic. În plus, insolitul verbal e potențat, aici, de o apăsată și fermecătoare pronunție ardelenească de la marginea micilor burguri, notată molcom, sunet cu sunet. Ca bărbat, Liviu își permite frecvente parade de autoflagelare. Ca fiu, nu. Insesizabilă la suprafața foii, falia dintre ipostazele sale brăzdează totuși în adâncime cele aproape cinci
Copil la patruzeci de ani by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6107_a_7432]
-
un spirit macru de luciditate pragmatică, care, nefiind dispus să amestece obscurități biblice cu evidențe fizice, le aruncă pe primele la gunoi și le preferă îndeosebi pe celelalte. Urmarea e o lucrare de popularizare a fizicii și biologiei, cu o apăsată tentă didactică, în care vezi cum din cîteva semne bizare se poate încropi un Te deum modern de esență livrescă. Potrivit autorului, dacă suma prejudecăților din societate ne dă concepția pe care o avem despre lume la un moment dat
Particula lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5038_a_6363]
-
Tenta autobiografică e acum mai accentuată, tot așa ticurile povestirii ca ritual cu auditoriu. Străzi, localuri și grădini de vară, biserici, școli, reviste, cenacluri, spectacole, personaje (nume sonore ale scrisului transilvan, într-un album virat abil din sepia în culori apăsate, cu valorări tari, iuți, pitorești), chiar o mică antologie de versuri și texte teoretice apărute în „Steaua” sunt toate revărsate în pagină, uneori abia digerat, cu o anume urgență a instrumentării dosarului. Cumva în răspăr cu zvârcolirile demonului, Clujul e
O amplă frescă transilvană by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4779_a_6104]
-
și, încă, dintr-o perspectivă ideologică strictă. Lui Sorin Antohi nu pare a-i fi cunoscut faptul că Bietul Ioanide, romanul lui G.Călinescu, a fost interzis, nu mult după apariția lui în 1953, pentru că nu prezenta în tușe destul de apăsate critic Mișcarea (legionară, firește). S-ar fi gândit de două ori înainte de a-i reproșa lui Bellow că apasă prea tare asupra trecutului gardist al lui Mircea Eliade. Totul nu este însă doar o problemă de atitudine ideologică. E vorba
Ravelstein și bietul Ioanide by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4396_a_5721]