226,569 matches
-
fel cu acești lucrători pe eroii lui Caragiale. Așa că le-am atras atenția asupra felului cum regizorii și criticii contemporani actualizează piesele dramaturgului. Personajele pe care acesta le-a gîndit nu seamănă însă cu indivizii din berăria de peste drum. Ele aparțin clasei de mijloc de la 1900, pe care Zarifopol a sintetizat-o foarte bine în studiul despre Caragiale, sînt îmbrăcați corect, cu gust, domnii poartă pălării (canotierele epocii) și bastoane, costumele fiindu-le adaptate la anotimp și la împrejurări, iar doamnele
Caragiale după Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15530_a_16855]
-
vise pentru femei căsătorite. Întîlnirile fundamentale creează de fapt sistemul care ordonează destinul și adună, împreună, energiile, vibrațiile, dinamismul, spiritualitatea. Maeștrii stimulează, acolo unde depistează că este cazul, încrederea în sine, deschid ușile cunoașterii, arată drumul posibil al împlinirii. Opțiunea aparține ucenicilor. Selecția se face din rîndul acelora care-și asumă responsabil acest traseu. În 1995, grupul despre care vorbeam a pus la cale apariția revistei Atipon (tipon s-ar traduce prin a tipări), numai cu și despre artiști. Principiul este
Kalispera, Lola Blau! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15523_a_16848]
-
în relații mărunte, de serviciu. Corupția a devenit normală pentru îngrijorător de mulți români, chiar dacă pentru mare parte dintre ei asta nu e o noutate, ci confirmarea a ceea ce știau de pe vremea lui Ceaușescu. Zicerea populară cu Osia e unsă aparține înțelepciunii populare de pe vremea cînd fiecare avea o șansă, chipurile, de a unge osia la nivelul său. Acum, foarte mulți dintre cei care ar vrea să facă acest lucru sînt scoși din joc deoarece prețurile corupției le depășesc posibilitățile. E
Justiția chioară din România by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15566_a_16891]
-
necrezând parcă în acel fine, cu datarea sub el, mai sperând să rămân în lumea cărții, deși încheierea ei e ca un coral de orgă, reproșurile au început să mă roadă; în fond principalul era ca această carte să-mi aparțină, să mă bucur de ea - atât de puține sunt lucrurile care ne mai bucură, cu adevărat. Ce importantă mai are acum, mi-am zis, și am căzut în meditație... Lectura mi-a fost ușoară, mărturisesc: am desfăcut cartea ca pe
Ghergheful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15541_a_16866]
-
unei ciocîrlii ivite prin generație spontanee și evoluînd pe un cer ignar) ne apare ca un mobil convingător al substanțializării sale. Drept care ni se înfățișează oțioasă chestiunea pusă de unii comentatori ai poetului, în termeni amuzant contrastanți, dacă d-sa aparține sau nu "generației optzeciste" (fie și ca un optzecist avant la letre). În fapt, Ioan Flora e un poet singular. Dezvolîndu-se, grație apetenței d-sale polimorfe, pe linia unei sinteze, a unei întruniri de modalități ce depășesc granițele unei generații
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
semnată de dl Aristide Buhoiu și consacrată comentării emisiunilor de televiziune. Pe această cale, ziarul încearcă, după propria reclamă, "să se implice în fenomenul audio-vizual românesc". N-avem nimic împotriva inițiativei Naționalului, nici a autorului rubricii. Dar titlul rubricii ne aparține: de mai bine de treizeci de ani el a fost rezervat de România literară unor pagini de comentare a diferitelor evenimente culturale și politice, din presă, radio și televiziune. Cum Aristide Buhoiu a lipsit o vreme din țară, nu ne
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14366_a_15691]
-
absolută acum cîțiva ani, la Teatrul Național din Timișoara. Si atunci, și astăzi, textul lui Martin Sherman mi s-a părut cu mult mai interesant și mai profund decît tratamentul regizoral aplicat. Traducerea nuanțată, vie și rafinată a piesei îi aparține lui Alex Leo Șerban și aduce un suport solid construcției. Printre puținele. Cred că ar fi fost cu mult mai profitabil, pentru spectacol și pentru mesajul lui, ca poveștile încrucișate în destinul lui Max, gay-ul protagonist să fie privite și
Triunghiul roz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14386_a_15711]
-
substituită de decizia autoritară. E prezentat de pildă rezultatul unor întîlniri în care s-au dezbătut unele chestiuni istorice, "ajungîndu-se la următoarele hotărîri (...) obligatorii pentru Facultatea de filologie din București, Institututul de lingvistică din București, IPB și SSIF" (sublinierea îmi aparține); una dintre ele apare la punctul 3: "Limba română literară a apărut în secolul al XVI-lea pe baza graiului din regiunea Tîrgoviște-Brașov" (Cronică, în SCL, 1-2, 1956, p. 105). La drept vorbind, conținutul afirmației (exprimat cu maximă prudență) era
După 50 de ani by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14404_a_15729]
-
de când ați pus mâna pe putere? Zborul razant deasupra cuibului de corupți ce și-au înfipt ghearele murdare în tot ce mișcă în țărișoară? Pentru ca umilința să fie totală, Iliescu a anunțat, jubilând, că ideea renunțării la anticipate nu-i aparține, ci își are originea în celebra rectitudine a lui Năstase A. Cu alte cuvinte, premierul nu știe ce vrea și ce spune. Nici că se putea afront mai mare adus unui individ ce se crede alfa și omega politicii naționale
Cântecul scrâșnit al amânarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14396_a_15721]
-
de lectură, dar și felul în care dorește fiecare să fie perceput. Nu sînt sigur de onestitatea absolută a răspunsurilor. În astfel de cazuri, oarecare paradă, mască, afectare par obligatorii. Nu sînt sigur nici măcar de mine însumi: cele zece titluri aparțin oare cărților care m-au format, celor pe care le consider fundamentale pentru cultura lumii sau unora cu care, pur și simplu, îmi place să mă laud. Am făcut, recunosc, efortul de a nu-mi falsifica preferințele. Subliniez cuvîntul. Am
Biblioteca de zece cărți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14422_a_15747]
-
precum strunele acestui joc cu păpuși sonore. Iar dacă am lua o îmbinare întâmplătoare, liber dispusă a acestor sunete, cum ar fi, spre exemplu: bobeobi sau dâr bul scil, sau Manci! Manci! (sau) ci breo zo! - vocabulele în cauză nu aparțin nici unei limbi, în același timp însă ele spunând ceva anume, fie și insesizabil, dar care există, totuși. Dacă în jocul nostru omenesc sonora păpușă soare ne îngăduie să tragem de urechi și mustăți minunatul astru, ciupindu-l cu mâinile unor
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
sunetului. Muzica nu-i este indiferentă, nu o situează undeva, în domeniul abstract al carierei. Descifrezi la el un fel de a nu dori neapărat să placă, ci, mai degrabă, să te invite a-l urma pe drumul ce-i aparține ca muzician. L-am crezut și... l-am urmat.
Profesionistul by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14443_a_15768]
-
incoerența benignă, revelatoare de profunzimi iraționale, a fiicelor Evei. Însă, după cum sugera E. Lovinescu, în Critica, "opera scriitoarei e o scufundare violentă a principiului solar în colțuri de umbră". Aflăm o primă ilustrare a tendinței scripturale enunțate în Sephora, text aparținînd primului tom de proză scurtă, simbolic intitulat Ape adînci și apărut în 1919. În atmosfera tainicelor prevestiri ale amurgului, ne este evocată figura aureolată mitic a unei frumuseți iudaice, înscrisă firesc în panteonul prezențelor feminine memorabile pe care le-a
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
de experiență concretă. Exhibarea contradicțiilor fecunde ale sinelui feminin se face, în textul acesta, cu o autenticitate sporită, dezvăluindu-ni-se holografic ceva esențial despre iubirea erotică. În comparație cu farmecul poetic al primelor două exemple alese, proza intitulată Cameră de închiriat..., aparținînd volumului Desenuri tragice (1927) revendică, nu doar paratextual, echilibrarea de tip imanent, naturalist a balanței. Medierea creatoare a stilului indirect liber prilejuiește consemnarea cenușie, dar nu mai puțin simbolică - similară, întrucîtva, marilor ansambluri romanești - a unor secvențe burgheze din existența
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
acest gust!...care scapă ca supt. ...Un murmur de muzică, ritmuri secrete -: Voi fete fierbinți, o, tăcutelor fete, dansați acum gustu-ncercatului fruct! Dansați portocala. S-o uite, ah, cine, cînd ea, înecîndu-se-n sine, se-opune dulceții adînci. V-a putut aparține. În voi și-a întors savuroasa minune. Dansați portocala. Mai caldul ținut vărsați-l din voi, ca ea, coaptă, să ardă sub cerul natal! În văpaie și vrajă miresme stîrniți! Înrudirea, tăcut, creați-o cu pura,-ndărătnica-i coajă, cu sucul
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
ar fi crezut că doi diavoli ședeau de vorbă." (p. 254) Versiunea engleză originală a acestui text a apărut, pe 24 octombrie 2002, în Metapsychology, revistă electronică editată la New York de Dr. Christian Perring. Traducerea și adaptarea textului de față aparțin autorului. (C.B.)
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
din servituțile trăite. Folosim mereu pluralul: noi și ai noștri. Eventual invocăm un singular de maximă globalitate: europeanul, românul, ortodoxul. Sărim direct, mai pe față, mai pe ascuns, în generalități și generalizări, trecând chiar peste aspectele particulare, în care individul aparține unor entități cât de cât delimitate. Invocăm continente, națiuni, credințe, ansamblul unui război, totalitatea unei orânduiri, o ideologie ca fiind peste tot și mereu aceeași, un partid considerat - și dorit - omogen. Ignorăm de regulă nuanțele, fazele, modificările, situațiile distincte, cel
Lupta eruditului cu sub-înțelesurile by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14459_a_15784]
-
Gheorghe Grigurcu Poetul și editorul Vasile Igna ne oferă o surpriză sub chipul volumului intitulat metaforic Subteranele memoriei și subintitulat explicativ Pagini din Rezistența Culturii 1944-1954. Aparținînd unei generații ce s-a ivit în viața intelectuală românească după 1965, autorul s-a iluzionat, precum destui alții (nu și subsemnatul!), că așa-zisa "destindere" însemna începutul construirii unei Românii normale: "Eram lipsiți de inhibiții, relativa libertate de mișcare
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
toate, a fost vorba despre o reacție de autoapărare, de salvgardare a identității spirituale, inițiată de elita culturală românească și îndreptată împotriva transformării țării într-o provincie vasală și cu un sens al evoluției istorice deviat. În al doilea rînd, aparțin rezistenței acele acțiuni pornite din mediile culturale care au drept destinatar societatea în ansamblul ei și au ca scop să insufle acesteia curaj și speranță. În al treilea rînd, gesturile de împotrivire sau de refuz trebuiau să fie publice, protagoniștii
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
însemnăm aici și astăzi cîteva din nedumeririle, din golurile și neîmplinirile care traversează - în criză - cultura și existența ei". Dl Ierunca adnotează o imaturitate a culturii românești a momentului, pîndite de alunecarea, naivă sau interesată, în abis: Maturitatea în cultură aparține drumului dintre esență și existență, în timp ce retragerea noastră strategică dincolo de miezul valabil de care pomeneam, nu înseamnă decît refuzul de a crea, de a exista prin cultură. Invitația la maturitate e singura modalitate de salvare a culturii române în plină
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
investit cu "misie istorică". Drept urmare, consideră o primă datorie a lui însușirea sistematică a fondului documentar al arhivelor și cu observațiile culese din ele, izvoare reci și exacte, să scrie ca un moralist obiectiv. Trăsătura nu anulează însă altele, care aparțin omului pasionat, liric și retoric, concepând o lucrare a perspectivei: "această ochire ne va da înțelegerea revoluțiilor ei de față și a revoluțiilor ei viitoare", scrie, cu gândul la țară, în slujba căreia se pune. Comentatorii operei lui Nicolae Bălcescu
Istorie și literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14493_a_15818]
-
Cronicar Ce mai declară demnitarii noștri Din ADEVĂRUL apărut de Sf. Nicolae, cităm două declarații ale unor demnitari români cu înalte funcții în Stat. Prima aparține bizarului personaj care este dl Gh. Onișoru, președinte al CNSAS (la propunerea liberalilor și, se pare, la sugestia unei cunoscute poete). CNSAS a comunicat poetului Ion Gheorghe dosarul personal. În dosar, apare, în legătură cu o anchetă de Securitate, numele dlui Ristea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14480_a_15805]
-
fost un fel de practică pe care o făcea dl Priboi..." Incredibil, dar adevărat. Candoarea dlui Onișoru întrece binișor granița unei alte însușiri a ființelor umane. Cît despre "informațiile noastre" privind vîrsta dlui Priboi...! Bine informat CNSAS! A doua declarație aparține ministrului Administrației Publice. Alertat de prognozele meteo, dl Octav Cozmâncă a notificat autorităților de resort că "e mai bine să oprim circulația pe aceste drumuri (afectate de îngheț - nota Cronicarului) decît să stăm apoi să numărăm morții". Alternativa exprimă admirabil
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14480_a_15805]
-
aceea în care directorul artistic al festivalului coincide cu persoana selecționerului unic. Profilul ediției devine astfel personalizat, asumarea responsabilităților precum și a ofertei nu se mai mută, românește, de la unii, la alții, fără să fie cu putință să aflăm vreodată cui aparțin meritele, disfuncționalitățile, pe cine trebuie să felicităm - și pentru ce anume - și pe cine anume se cuvine să-l punem cu fața spre alte puncte de vedere. Argumentate. Lucruri și amănunte care îmi scapă au întîrziat nepermis de mult anunțul
Spectacole și spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14476_a_15801]
-
putea măcar să-și schimbe numele; dar devotamentul ce-l lega de cel care fusese era fără margini. Totdeauna brava cu patimă pe această temă, dar pentru cei câțiva prieteni întâmplători, această fidelitate tenace și devotamentul lui față de o altă viață aparțineau mai degrabă unui fugar în delir. Ce să mai spui atunci de William, acest biet cretin care n-avea nimic în cap? Prietenii, ceilalți, această masă amorfă, acest ecou al nimicului în care domnul Carol n-a descoperit decât urme
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]