16,557 matches
-
înființarea grupului parlamentar liber-schimbist și pluripartit, format pe bază de afinități spontane și a cărui componență se schimba de la o zi la alta. în virtutea unei hotărîri a Consiliului Director P.L.S., comunicată în plenul Adunării Constituante, toți parlamentarii care își schimbaseră apartenența politică au fost declarați membri de onoare ai Partidului Liber-Schimbist. S-a născut tot atunci ideea unor ,trese" care să-i evidențieze pe migratorii fruntași, iar ulterior gîndul instituirii unei decorații, Ordinul Cangurului, cu plăci de rubin marcînd corespunzător numărul
Caragiale e cu noi! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11389_a_12714]
-
de relevanță, eticheta de ,liber-schimbist" dovedindu-se mai tenace decît orice factori de erodare a ei. Decisiv în validarea acestei evoluții a fost și rămîne stilul. O dată cu calitatea de membru abandonat al Partidului Liber-Schimbist, fostul președinte o dobîndise, prin schimbarea apartenenței politice, și pe aceea de membru de onoare. Noul său mandat, obținut în urma alegerilor de la 27 septembrie 1992, se va situa sub semnul continuității. ,Liber-schimbismul - va declara ,realesul" - n-a fost și nu este doar un partid politic; este o
Caragiale e cu noi! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11389_a_12714]
-
Carmen Brăgaru Termenul "iconar", considerat tabu înainte de 1989, din pricina apartenenței revistei cu același titlu la dreapta politică și a legionarismului ei manifest, a început să fie vehiculat prin anii '90, în diverse articole și studii consacrate direct sau indirect fenomenului bucovinean. Această zonă virgină a istoriei literare din anii '30
Iconarii pe înțelesul tuturor by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11935_a_13260]
-
prea mulți vorbitori de limbă română!). De ce ne lăsăm călcați în picioare de niște lichele, de niște agramați cu colecții de diplome universitare și doctorate falsificate, dar cu elementara lipsă a celor șapte ani de acasă, a elementarului simț al apartenenței naționale?. Primesc multe mesaje, pătrunse de durere, de durerea neputinciunii în fața porcăriilor dodoniste, în fața celora care ne batjocoresc istoria, ne calcă în picioare demnitatea. „Isteria antiunionistă nu se va termina până când nu-i vom pune la respect pe acești țâncani
DIN CIOBURI SĂ RECLĂDIM O NOUĂ DREAPTĂ de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380641_a_381970]
-
rădăcini brazi cu frunze ascuțite / Un decor ce nici în vis n-ai să vezi așa bizar / Pregătit e să asculte povești de abecedar” (Somnul pădurii). O altă dimensiune importantă a liricii lui Virgil Ciucă este sentimentul istoric, cel al apartenenței de neam, și aici autorul își dă adevărata probă a virtuozității artistice: „Străjuiesc piscuri de munte cetele cetății dace / Ca să-și apere pământul de puterile vorace / Sărăciți de bogății, munții-ncep să se prăvale / Stânci lovite de stihii au pornit
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
pe care o avem, indiferent la ce distanță ne aflăm de părinți, rămânem mereu copiii lor cu aceeași dorința de a fi iubiți, de a fi înțeleși, de a fi susținuți, și păstrăm în noi aceeași nevoie de identitate, de apartenență. Sunt unele persoane care au nume de familie cu o rezonanță nu tocmai sonoră, moștenită din strămoși, dar de dragul apartenenței de neam, nu-și schimbă numele, din contra, se străduiesc să-i dea frumusețe prin fapte onorabile și prin cinstirea
DE ZIUA TATĂLUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380800_a_382129]
-
a fi iubiți, de a fi înțeleși, de a fi susținuți, și păstrăm în noi aceeași nevoie de identitate, de apartenență. Sunt unele persoane care au nume de familie cu o rezonanță nu tocmai sonoră, moștenită din strămoși, dar de dragul apartenenței de neam, nu-și schimbă numele, din contra, se străduiesc să-i dea frumusețe prin fapte onorabile și prin cinstirea cu care îl poartă. Acum, când eu am mai mulți ani decât a avut tata când a trecut granițele acestei
DE ZIUA TATĂLUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380800_a_382129]
-
formulele supărătoare ale limbajului juridic-administrativ actual este membri de familie. Caracterul ei nefiresc provine din combinarea nepotrivită a sensului lexical (al cuvîntului membru) cu semantica unei construcții gramaticale (cu prepoziția de). Membru impune folosirea genitivului, care să indice relația de apartenență la grup: "membru al unei organizații", "membrii guvernului" etc., relația parte-întreg fiind una individualizată. Construcția cu de indică, în schimb, o calitate, o proprietate: soție de doctor este altceva decât soția doctorului. Cei care predau limba română unor străini știu
"Membri de familie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10275_a_11600]
-
justificată, sensul fiind într-adevăr unul neindividualizat (,venitul pe membru de familie"). Problemele mai serioase apar atunci când nu mai poate fi vorba de sens generic, conceptual, ci de situații foarte concrete, în care este vorba nu de calitatea abstractă de apartenență le o familie, ci chiar de familia cuiva. Construcții precum cele de mai jos sînt nefirești în română: "Venituri ale declarantului și ale membrilor săi de familie"; "Membrii dumneavoastră de familie trebuie să solicite personal permisul de ședere"; "Titularul de
"Membri de familie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10275_a_11600]
-
care cerea, pur și simplu, ca oamenii din subordinea lui să fie exceptați de la eventualele controale ale Agenției Naționale de Integritate. A pretinde, pe de o parte, statut de excepționalitate spirituală, dar a te înfrunta din toate avantajele conferite de apartenența la teritoriul pământean denotă, în cel mai bun caz, fățărnicie. E acceptat de orice locuitor cu frica lui Dumnezeu din România că Securitatea a reprezentat o întrupare a Satanei. Cum de îndrăznesc, atunci, înalții noștri prelați să pretindă că nu
Jurământul de castitate și îmbuibare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10268_a_11593]
-
subsemnatul), Mircea A. Diaconu înfățișează o psihologie distinctă. Ea conține o asumare a "marginii", pe jumătate resignată pe jumătate ironică, atitudine în care suntem îndemnați a citi nu atât efetul unei locații mai mult ori mai puțin accidentale cât o apartenență structurală (un prim indiciu de orgoliu apare prin sfidarea "prozaicei" explicații biografice): "Sunt un provincial, aș conchide: nu am tupeu, nici aroganță, îmi cenzurez vanitățile, mă îndoiesc de mine însumi, valorile în care cred se află în permanentă criză... și
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
obsesia perifericului: Raiul găinilor, Degete mici și O limbă comună explorează destinul unor personaje menite să trăiască la marginea societății. Descentrarea lor concretă se face fie prin integrarea prin naștere într-un spațiu situat în afara marilor orbite urbane, fie prin apartenența la sau întâlnirea fortuită cu populația unei localități uitată de lume și cu atât mai pretabilă ficționalizării. Există însă și o descentrare simbolică, dureroasă, la nivelul mentalității publice, cu efecte poate chiar mai pregnante la adresa autoaprecierii și înțelegerii individului cu
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
putea să viseze a pune piciorul în salonul de taină, căptușit cu catifea tomate-aubergine, al unui distins club - poate doar ca să măture... Aspirant la aristocrație, Mateiu I. Caragiale nota în Jurnalul său, ca dovadă a descanalierii înfăptuite - sau pe aproape - apartenența la un club select - nu destăinuia care, deci nu era vorba de Jockey, în care caz n-ar mai fi păstrat discreția. De câte dificultăți se lega primirea într-un club privat aflasem încă de pe băncile primului an de liceu
Un club de marcă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10340_a_11665]
-
cetățenilor a caror suveranitate colectivă instituia statul că "un intreg indivizibil" (după John J. Lalor (ed.), Cyclopedia of Political Science, 1889). Analizând încercările de definire a națiunii, Hobsbawm 12 constată existența definițiilor obiective (care privesc națiunea prin elemente precum teritoriu, apartenența etnică, cultura, limba, istorie) și a celor subiective, în două variante: colectivă (în maniera lui Renan, ce definește națiunea că un "plebiscit zilnic") și individuală (în maniera marxiștilor austrieci, pentru care naționalitatea se poate adaugă indivizilor oriunde s-ar afla
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
consideră că națiunea este "o comunitate politică etnoculturala", de descendentă comună, persistentă și imemoriala, înrădăcinată în spațiu și timp, într-o patrie istorică, o comunitate a poporului, oglindind nevoile și aspirațiile acestuia, un tot unitar, cu caracter și voință unică, apartenența la aceasta fiind "o stare de a fi". Principiile națiunii sunt considerate a fi cele ale "legăturilor ancestrale și culturii autentice". În fond, pe aceste două direcții s-au desfășurat dezbaterile pe tema națiunii. Un modernist precum Hobsbawm observa că
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
ținută la Sorbona pe 11 martie 1882, Renan 17 a arătat că o națiune nu poate fi redusă nici la rasă, nici la limba, nici la religie, nici la un anumit teritoriu, nici la o uniune vamală și nici la apartenența religioasă: "O națiune este un suflet, un principiu spiritual. Două lucruri care, într-adevăr, nu sunt în fond decât unul, constituie acest suflet, acest principiu spiritual. Unul este în trecut, altul în prezent. Unul este punerea în comun a unei
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
De aceea, ea nu ar trebui să fie organizată de forțe politice care nu-i aparțin, ci trebuie că fiecare popor să aibă dreptul de a se organiza după bunul plac. Trebuie spus că Herder nu a acceptat termenul "rasă", apartenența la o națiune constând în formarea în cadrul unei culturi. Era suficient să vorbești germană că limba maternă ca să fii socotit de naționalitate germană. Cu toate acestea, observă Guy Hermet 21, el a crezut în teoria climatelor a lui Montesquieu și
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
atunci când vorbește de "legături protonaționale" că "forme supralocale de identificare" (diferite culte și practici), "legături politice și vocabularul anumitor grupuri îndeaproape legate de instituții ale statului, capabile de eventuale generalizări, extensii și popularizări". Dar, în opinia sa, nici limba, nici apartenența etnică și nici religia nu pot fi criterii ale protonaționalismului, fiindcă sunt destule situații în care ele sunt infirmate. De aceea, " Singurul, cel mai important criteriu pentru protonaționalism este conștiința apartenenței, trecute sau viitoare, la o entitate politică stabilă. Cel
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
și popularizări". Dar, în opinia sa, nici limba, nici apartenența etnică și nici religia nu pot fi criterii ale protonaționalismului, fiindcă sunt destule situații în care ele sunt infirmate. De aceea, " Singurul, cel mai important criteriu pentru protonaționalism este conștiința apartenenței, trecute sau viitoare, la o entitate politică stabilă. Cel mai bun liant protonațional este să fii ceea ce jargonul secolul al XIX-lea a numit "națiunea istorică", mai ales dacă statul cadru pentru viitoarea națiune a fost asociat cu un Staatsvolk
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
romantismului german, s-au hrănit reciproc, s-au intersectat și au constituit notă fundamentală a polifoniei modernismului european. Într-o perioadă caracterizată prin dezrădăcinare și criza a semnificațiilor, desconsiderare a trecutului și euforie față de viitor, ideea de națiune oferea orientare, apartenența și transcendență. Identificarea cu națiunea simplifica relațiile sociale și interstatale complicate și rezolva problema loialității...". Postmodernii nu mai vor să explice naționalismul printr-un model unic, ci construiesc modele limitate și abordări ale unor aspecte particulare. Smith 30 identifica două
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
identificării etnice, ele păzind granițele dintre grupuri. Aceste simboluri sunt stabilite de către generațiile anterioare, comunicarea etnică fiind una în timp, între vii și morți. La fel că simbolurile sunt și miturile de legitimare. În opinia lui G. M. Tamás39, "definirea apartenenței comune la o națiune presupune trei factori incontestabili supraindividuali, dar nu universali: limba, sângele și teritoriul". Dar, o astfel de definire generează paradoxuri. În primul rând, dacă oamenii sunt beneficiarii primilor doi, al treilea le este impus sub forma granițelor
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
cu propriile sale prescripții (cum procedează, de altfel, șeful de trib), ci se plânge de alterarea perversa a naturii, sau suspectează că cineva a modificat cursul firesc al naturii, printr-o ingerință perfida". Și acel cineva este Străinul 40. În apartenența la o națiune se întâlnesc atât factori ce nu ne stau în putere (precum faptul de a ne naște într-o anumită comunitate), cât și factori ce stau în puterea fiecăruia (precum asumarea apartenenței la o comunitate). Consider că acceptarea
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
acel cineva este Străinul 40. În apartenența la o națiune se întâlnesc atât factori ce nu ne stau în putere (precum faptul de a ne naște într-o anumită comunitate), cât și factori ce stau în puterea fiecăruia (precum asumarea apartenenței la o comunitate). Consider că acceptarea ca elemente fundamentale ale naționalității a istoriei și a limbii nu trebuie să însemne și asumarea caracterului lor destinal, cel putin nu în sensul în care este înțeles destinul îndeobște, că forța exterioară și
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
caracterului lor destinal, cel putin nu în sensul în care este înțeles destinul îndeobște, că forța exterioară și implacabila ce ne determină în totalitate existența. Așa cum am mai spus și cu altă ocazie 41, nu cred că "marca destinală" a apartenenței la o națiune îmi precede nașterea și nici nu susțin că îmi pot schimba apartenența culturală că pe haine, așa cum ar sugera adepții concepției ideologice. Pentru că după naștere puteam fi mutat în oricare alta comunitate, nu acest act, ci creșterea
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
forța exterioară și implacabila ce ne determină în totalitate existența. Așa cum am mai spus și cu altă ocazie 41, nu cred că "marca destinală" a apartenenței la o națiune îmi precede nașterea și nici nu susțin că îmi pot schimba apartenența culturală că pe haine, așa cum ar sugera adepții concepției ideologice. Pentru că după naștere puteam fi mutat în oricare alta comunitate, nu acest act, ci creșterea, formarea personalității mele este cea care devine dat pentru mine, fiindcă îmi este imposibil să
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]