746 matches
-
la fel ca el,sărman bătrăn.În buzunarul de la vestă ținea sacâzul învechitCu care mângâia arcușul ,cănd suna fals și scărțăit.În sala scundă-ntunecată un singur felinar ardeaPe-o masă joasă si mizeră lăngă un bol de mucava ,Chipuri apatice atinse de umbra sumbră a tristețiiGăseau în locul ăsta jalnic o alinare tinereții .De nicăieri și de oriunde în haine simple și curate,A apărut un chip angelic cu părul revărsat pe spateDansând tango,frumoasa fată căntănd o dată cu vioaraAduce-n ochii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
ca femeie și ca mamă. Era o ființă voluntară și activă, chiar ambițioasă având plăcerea de a lupta și de a conduce, de a deține efectiv puterea. Aflându-se la polul opus față de soțul ei, timidul și într-un fel apaticul Rege Ferdinand, aproape că regretă că nu este ea, în ierarhia politică, nomber one: "Dacă aș fi eu rege, l-aș ghida (pe dr. Lupu) și aș face din el unealta voinței mele - în loc să devin poate într-o zi victima
Jurnalul Reginei Maria by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/12428_a_13753]
-
Regina are invitați, printre care pe Marcel Proust, "un omuleț mai degrabă oribil, dar ale cărui cărți sunt extraordinar de en vogue." În însemnările zilnice ale Reginei Maria Regele Ferdinand (Nando) e o apariție destul de rară. Autoarea îl vede stângaci, apatic, neavând vocația puterii: "Nando nu știe cum să dea ordine precise, imperative, ceea ce este cel mai rău lucru, pentru că îi face pe oameni să nu știe ce vrea..." Taciturn, singuratic, lipsit de energie, se arată incapabil "să facă el însuși
Jurnalul Reginei Maria by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/12428_a_13753]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > RUGA TOAMNEI Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2084 din 14 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Clopotele toamnei bat sub cer, zănatic, liniștiri de plumb se adună-n patimi umbrele lumini-i strâng din dinți, apatic, la răscruci de nouri ploaia-și strânge lacrimi. Mai ascunde Doamne! ceara din apusuri mierea plânge buza șterselor iubiri, dă tristețea mării s-o adoarmă-n fluxuri alungând tăcerea morții din priviri. Șterge-nsingurarea somnului din cuiburi creanga uscă dorul plânsului
RUGA TOAMNEI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384387_a_385716]
-
tulbur fără să ating pământul, să pătrund prin cotloane, prin odăi ca și gândul... să le tulbur pacea, liniștea să împrăștii cuvântul. Căci mi-e spiritul mândru ca un cerb singuratic, Ce apă o bea din izvorul cel pur, aparent apatic, cutreieră pădurea de ciute , clam și sălbatic, va învinge ușor la rut, adversarul tomnatic... Mi-e inima ciutura cu apă vie, limpede și curată, mi-e dorul de noi, un număr impar pe o poartă, mi-e sufletul plin de
CUVINTE DESPRE MINE de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384393_a_385722]
-
cel de taină, într-un sfeșnic. Am împletit din ploaie lungi cărări, grăbind spre tine pașii-mi de mătase, țineai în brațe lungi iertări din flori căci, dorul greu din toamnă, mi te luase. Castele, mii, de fluturi argintii strângeau, apatic, în clepsidre zborul, doi stropi de ploaie prinși în colivii, sorbeau cu patimi, în genuni, amorul! Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: PICURI DE IUBIRE / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2028, Anul VI, 20 iulie 2016. Drepturi de
PICURI DE IUBIRE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382354_a_383683]
-
acum o viață, Sub coviltirul ceții, ne fluieram ca chiorii, Dar mai urca atuncea o mînă din verdeață, Ne mai redau zăganii copilele ardorii. Priviți deci cum se-nclină La Belle Époque-ul zilei Și cad toți ospătarii pe un pămînt apatic... Vă spun, trage curentul dinspre Cutia Milei, Și-o să ne-nțepenească vreun înger șturlubatic. Ce pot să-ți fac, iubito, dac-ai plecat la stînă? Eu doar îți promisesem că ți-o ofer, pe-un munte... Acum dormim în vise
CETATEA PROSCRISǍ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382429_a_383758]
-
Echinocțiale ) Cu ființa umană timpul nu are niciodată timp. Cu eternul inamic al ființei umane, timpul, autorul duce un nesfârșit război și , totuși, în aplauze surde se va auzi mereu libertatea sa care va scrie veșnicie. “Nisipul clepsidrei se scurge apatic,/ Cu orice secundă murim câte-un pic,/ La ceas de vecernii sub cerul tomnatic,/ Ne batem cu timpul, etern inamic./ Mă tem de cortina uitării absurde,/ De scena pe care-s un jalnic actor,/ Îmi sună pe tâmple aplauze surde
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
-o zidire, Într-un vast imperiu, alb, curat și mut. O să ne tot poarte sănii îmblănite, Cai vor scoate aburi calzi printre nămeți, Și-or mai fi colibe, poate, părăsite, Pînă-n faptul unei albe dimineți. Sub covorul iernii, un oraș apatic Vom lăsa în urmă fără de regret, Ca pe-un zbor al spaimei, frînt și singuratic, Ca pe-o răstignire albă, de concret. O să-ți scriu pe-un bulgăr că mi-ai fost departe, O s-aprind cald focul, eu, care sînt
PROASPÃTA NINSOARE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383053_a_384382]
-
Va face tot posibilul, ca balul să fie în regulă. Nu era singură în acest joc. Mai erau mătușa Annie și copiii. Ei erau cei mai entuziasmați. Puneau suflet și dăruire în toate sarcinile și acțiunile întreprinse. Beth era puțin apatică și oarecum tristă. Alma și-a propus, să stea serios de vorba cu ea. Obraznică și dificilă fata dar Alma avea răbdare. Un bal mascat. Era curioasă ce planuri avea domnul. Se purtase, oarecum, ciudat. Vorbise în doi peri. Nu
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
Va face tot posibilul, ca balul să fie în regulă.Nu era singură în acest joc. Mai erau mătușa Annie și copiii. Ei erau cei mai entuziasmați. Puneau suflet și dăruire în toate sarcinile și acțiunile întreprinse. Beth era puțin apatică și oarecum tristă. Alma și-a propus, să stea serios de vorba cu ea. Obraznică și dificilă fata dar Alma avea răbdare.Un bal mascat. Era curioasă ce planuri avea domnul. Se purtase, oarecum, ciudat. Vorbise în doi peri. Nu
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
ca o chemare a îngerilor. În colțul străzi un om îmbrăcat în niște haine de firmă, acum zdrențe, cu un rest de batistă roșie pusă în buzunarul sacoului, având la gât înnodată o cravată slinoasă dintr-o mătase fină, privea apatic trecătorii, fără să-i vadă, sau să le ceară ceva, se uita la ei, de parcă era pus, să înnumere toate persoanele care-i treceau prin față. În fiecare dimineață la ora ... Citește mai mult După despărțirea de Camelia a rătăcit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
ca o chemare a îngerilor. În colțul străzi un om îmbrăcat în niște haine de firmă,acum zdrențe, cu un rest de batistă roșie pusă în buzunarul sacoului, având la gât înnodată o cravată slinoasă dintr-o mătase fină, privea apatic trecătorii, fără să-i vadă, sau să le ceară ceva, se uita la ei, de parcă era pus, să înnumere toate persoanele care-i treceau prin față. În fiecare dimineață la ora ... XX. O EXCURSIE LA MUNTE., de Ionel Cârstea, publicat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
grijă acelor cai, trăiseră aceeași senzație. Îi privise cu suspiciune și se întrebase iarăși, ceva mai târziu, șezând pe un graden al tribunei, dacă preocupările lor erau altceva, în fond, decât curată pierdere de vreme. Demonstrația o privise cu ochi apatici, dezghiocând între dinți semințe de dovleac. Se despărțise de coechipieri, aceștia ținuseră morțiș să intre în prima berărie ce li se ivise în drum, se afla acolo o grădină de vară într-o margine de parc, numită, nimeni nu știa
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
de voiaj o carte, pregătindu-se de lectură. Sau, cel puțin, așa am crezut eu În sfânta-mi naivitate. - Ați citit? m-a Întrebat, plină de interes, arătându-mi coperta. Codul lui Da Vinci, ce altceva? Am dat din cap apatic: conversațiile intelectuale la zece mii de metri altitudine nu se numără printre pasiunile vieții mele. - Fascinantă, nu? Un bestseller năucitor. - Se poate spune și așa, deși... - Deși? - Sincer să fiu, nu m-a dat pe spate. Privit literar, este un roman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de la Adrianopol pereții sunt zugrăviți. în general, se poate spune fără teamă de a greși că ultimele două decenii ale sec. al XVII-lea au fost de-a dreptul dezastruoase pentru falnicul conac de altădată. Vlăstarele de pe urmă, cu totul apatice, ale Stoeneștilor, și-l pasau unele altora prin testament. Rareori vreunul din numeroșii, mereu noii proprietari dădea pe-acolo; printre slugi, de ani în șir, domnea o mare derută: cui aparțineau ele? Nu e astfel de mirare că se muncea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
obiect sau o ființă și dacă obiectul sau ființa respectivă se mișca, se mișca și ochiul deschis, în timp ce celălalt, închisul rămânea nemișcat, împlinindu-și somnul. Călugărul nostru verifică acest lucru făcând câțiva pași pe punte: ochiul comandantului turc îl urmări apatic, iar gura otomanului spuse încet, somnoroasă: Te plimbi cam mult, bătrâne... Metodiu se opri, mut de admirație și spaimă: extraordinar popor! După încă două ceasuri, nu cu mult înaintea asfințitului, vasul căpitanului Georgios intră în inima pașalâcului, marele port fluvial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Într-o dulce inconștiență, cei mai mari sînt vicleni, caută subterfugii, se ascund În găleata de gunoi, se strecoară pe orificiul de scurgere. Talpa Îi lovește la Întîmplare, mai mult după inabilitatea lor decît după iscusința ei. Pier credulii, cei apatici, cei obosiți, pier Îndrăgostiții, aventurierii, Înfometații. În fiecare noapte, după ora 12, trebuie să joc rolul lui Dumnezeu. Nu reușesc să intru niciodată În pielea personajului, să fiu la Înălțime, cum se spune. Ucid cu milă și frică. Mă paralizează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tu... văd că... - Că ce? - Nu mai înțelegi nimic! - Da... bine... Mă cam îmbufnasem. Și aveam și de ce. Știam exact care era diferența dintre noi doi, mai ales pentru că eu, cândva fala și măreția nobilimii ruse, ajunsesem acum o legumă apatică și obositoare, o făptură bolnăvicioasă, inexplicabil de altfel, pentru că nu eram genul lipsit de putere sau inactiv. Dimpotrivă, reprezentam un soi puternic, pentru care grijile erau o reală absență. Acum, însă, iată, zac de câteva ore și m-am surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
prim-ministrul s-a grăbit să-l transmită șefului statului și la, care, mai bătrân, cu mai multă experiență și mai tăbăcit, căci văzuse și trăise mai multe în astă lume, șefului statului se limită să răspundă pe un ton apatic, Dacă ei nu sunt dispuși să vorbească acum, dați-mi un motiv bun pentru care să vrea să vorbească după aceea. Găleata de apă rece a celui care avea funcția supremă în administrarea națiunii nu i-a făcut pe prim-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
presat. Probabil că fotograful le mai deține și acum - În orice caz, ei n-au ridicat niciodată pozele. Vremea era perfectă, așa că au dormit din nou sub cerul liber și, din nou, Amory a adormit În ciuda voinței lui. A sosit apatica și respectabila duminică și până și marea parcă bombănea și se plângea, așa că s-au Întors la Princeton făcând autostopul În camionetele Ford ale fermierilor navetiști, contractând imediat câte un guturai zdravăn, dar altminteri neafectați de hoinăreală. Amory și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dintre ieșiri în așteptarea unui bărbat cu o geantă Gerson în mână, dar acum mi-am dat seama că era vorba și despre un schimb. Berăria de la etajul trei al magazinului era plină de consumatorii de la ora prânzului, care stăteau apatici în fața farfuriilor cu cârnați și a halbelor cu bere, înalte cât niște veioze. Tânărul care ducea banii rătăci printre mese ca și cum s-ar fi uitat după cineva anume și în cele din urmă se așeză în fața unui bărbat îmbrăcat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
încăpere. Era îmbrăcată cu un capot din mătase verde care-i lăsa la vedere partea de sus a sânilor mari, precum cocoașele gemene ale unui monstru marin roz; avea papuci asortați și ținea între degete o țigară neaprinsă. Câinele stătea apatic lângă călcâiele ei cu plasturi pentru bătături, cu nasul încrețit de mirosul pătrunzător de lavandă englezească pe care-l lăsa în urmă, ca pe un bătrân boa cu pene, corpul lui Frau Lange. Vocea ei era chiar mai masculină decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
în: Ediția nr. 378 din 13 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului sufletul meu poartă Iubirea. mereu proaspătă, mereu lacrimă de bucurie, pe o frunză de dor nerostită... dacă aș fi bătrân, aș Iubi... aș uita secundele pașilor 8 anilor trecând apatici, printre vârste aș aduna firele de nisip din clepsidrele sparte și le-aș ascunde într-o scoică. un puf de zbor s-ar strecura neștiut, printre desenele încrustate în porțile fine aș fi zborul uimit de atâta frumusețe. interior din
NU VOI FI BĂTRÂN NICICÂND! de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361293_a_362622]
-
sârmă. Ca să-i potoleasca pe copii parinții îi amenințau ca daca mai fac rele vine „drotoșu” și îi duce! Eu eram cam zvăpăiat de mic, dar vesel, prietenos și destul de respectuos. Erau familii mai înstărite ale căror copii erau mai „apatici", iar părinții lor mă rugau să merg să mă joc cu ei. Aceștia aveau jucării multe. Rețin doar că am dorit să aflu ce este înăuntru acestor jucării... așa că am aflat doar când an herelit (tăiat) burta unei păpuși din
BANCA AMINTIRILOR (11) – BINŞU ŞI BINŞENII SĂI de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362324_a_363653]