430 matches
-
denotativă îndeplinită de fostul „cap“ sau „centru“ al grupului nominal și condensînd-o în propria valență individualizatoare. Astfel, Valea Largă > Larga, Tarlaua Scurtă > Scurta, Apa Roșie > Roșia, Balta Sărată > Sărata etc. În felul acesta toponimul rezultat prin condensare, cumulează forța descrierii apelativului originar, „retras“ din formulă, dar presupus mintal la auzul nucleului rămas în funcțiune, și efectul individualizării prin particularizatorul rămas ca termen unic. În multe cazuri, pot fi identificați sau reconstituiți cu aproximație denotatorii inițiali pe care a fost „altoită“ individualizarea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
din planul limbii comune. Există o diversitate de toponime analizabile din perspec tivă derivativă (în sensul că este evidentă existența unei baze lexicale și a unui sufix adăugat acesteia), care nu pot fi considerate derivate toponimice, fie pentru că baza este apelativă, fie pentru că este antroponimică (fag > Făget, Ion > Ionescu >Ionești etc.). Cea mai dificilă este diferențierea diminutivelor realizate la nivel apelativ de cele realizate la nivel toponimic, care au pornit de la baze foste apelative sau antroponimice, dar au fost toponimizate anterior
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
unei baze lexicale și a unui sufix adăugat acesteia), care nu pot fi considerate derivate toponimice, fie pentru că baza este apelativă, fie pentru că este antroponimică (fag > Făget, Ion > Ionescu >Ionești etc.). Cea mai dificilă este diferențierea diminutivelor realizate la nivel apelativ de cele realizate la nivel toponimic, care au pornit de la baze foste apelative sau antroponimice, dar au fost toponimizate anterior derivării: Stejerel, Văluța, Cernica (de la numele fostului proprietar, potri vit documentelor), Buzica, Băița, Ponorălu, Mălușelu, Plăișo rul, Albioara, Frumușica, Lăzuțu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
considerate derivate toponimice, fie pentru că baza este apelativă, fie pentru că este antroponimică (fag > Făget, Ion > Ionescu >Ionești etc.). Cea mai dificilă este diferențierea diminutivelor realizate la nivel apelativ de cele realizate la nivel toponimic, care au pornit de la baze foste apelative sau antroponimice, dar au fost toponimizate anterior derivării: Stejerel, Văluța, Cernica (de la numele fostului proprietar, potri vit documentelor), Buzica, Băița, Ponorălu, Mălușelu, Plăișo rul, Albioara, Frumușica, Lăzuțu, Bășicuța, Prăgușu etc. pot fi mai degrabă derivate apelative, respectiv antroponimice, mai ales
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
pornit de la baze foste apelative sau antroponimice, dar au fost toponimizate anterior derivării: Stejerel, Văluța, Cernica (de la numele fostului proprietar, potri vit documentelor), Buzica, Băița, Ponorălu, Mălușelu, Plăișo rul, Albioara, Frumușica, Lăzuțu, Bășicuța, Prăgușu etc. pot fi mai degrabă derivate apelative, respectiv antroponimice, mai ales dacă nu există dovezi documentare privind prezența ante rioară a toponimului-bază în zonă. Conservarea unor toponimizări moștenite din latină sau din substrat și integrarea lor în sistemul de nume de locuri al limbii romîne. Specificul evoluției
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și Sargetia, atestate în Antichitate, nu au urmași direcți în toponimia actuală, dar cîteva toponime din zonă amintesc de urmele cetăților și așezărilor civile din acea perioadă: Grădiște (< sl. gradiște, „locul unde a fost o fortă reață, un oraș)“, Pustiosu (< apelativul romînesc pustios, „cu ruine“), Cetatea, Cetățuia, Cetățeaua, Prisaca (apelativul prisacă are și sensul de „întăritură, fortificație din lut și lemn“), Troianul (apelativul romînesc troian desemnează o întăritură primitivă, constituită dintr-un val de pămînt, pentru a se opri ata cul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în toponimia actuală, dar cîteva toponime din zonă amintesc de urmele cetăților și așezărilor civile din acea perioadă: Grădiște (< sl. gradiște, „locul unde a fost o fortă reață, un oraș)“, Pustiosu (< apelativul romînesc pustios, „cu ruine“), Cetatea, Cetățuia, Cetățeaua, Prisaca (apelativul prisacă are și sensul de „întăritură, fortificație din lut și lemn“), Troianul (apelativul romînesc troian desemnează o întăritură primitivă, constituită dintr-un val de pămînt, pentru a se opri ata cul năvălitorilor), Comorele, Rîpa cu Galbeni, Grîu Ars, La Blid
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
năvălitorilor), Comorele, Rîpa cu Galbeni, Grîu Ars, La Blid, Coasta Cremenii, Cremenișu (care semnalează „comori“, pietre, cioburi, grîu carbonizat etc., rămase printre ruinele cetăților și satelor distruse de populațiile migratoare), Orăștie (care pare a fi format, în ultimă instanță, de la apelativul oraș, în perioada în care pe valea respectivă exista o așezare de acest fel). Stratul toponimic imediat următor, în ordine cronologică, este cel romînesc, și anume tranșa lui cea mai veche, pentru care, așa cum se întîmplă în toate regiunile țării
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
timp ale structurii toponimelor impuse tacit de acordul subînțeles cu entopicul care denumea generic topicul respectiv, presupun parcurgerea de către numele respective a unor stagii îndelungi de „prelucrare“ fonetică și gramaticală și de „împietrire“ în formele onomastice deformate, coexistente cu formele apelative aliniate la normele gramaticale curente. Exemplele de astfel de situații nu sunt puține: Arbora, Brustura, Paltina, Ro goaza, Frunzu, Gropu, Nedeiu, Fătăciunu, Zăpozu, Veverețu, Valea lui Cîine, Dealul lui Bot, Rîu de Mori, Valea cu Ioana etc. Există situații de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
publicate Dicționarele/ Tezaurele toponimice regionale. A se vedea, pentru edificare, mul titudinea de informații și argumente din domeniul toponi miei, dialectologiei și lingvisticii romanice aduse de V. Frățilă în sprijinul reconstituirii drumului îndelungat și sinuos al toponimelor menționate (și al apelativelor de la care s-au format) din epoca latină pînă în limba romînă modernă. Stratul următor, cel slav vechi, este nu numai bine reprezentat cantitativ, dată fiind suprafața întinsă și durata lungă a conviețuirii slavilor cu romînii, pînă la asimilarea celor
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
prin diferențiere de entopicele geografice sau sociale, care, în majoritate, probabil că funcționează în paralel și ca apelative. Cum să demonstrezi că toponime ca Apa, Cîmpulungul, Muncelul, Muscelul, Săcelul, Valea etc. sunt străvechi, cînd ele sunt înțelese încă la nivel apelativ și puteau fi deci, „botezate“ abia acum cîteva sute de ani? O atestare cît mai veche ar fi marcat un punct de pornire sau de raportare al traseului etimologic al unor astfel de toponime. La noi, documentele medievale au început
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sufixul -astra, (< lat. aster, astera), inactiv în limba romînă de multă vreme (reluat tîrziu prin neologismele romanice tip criticastru). O altă grupă, evident restrînsă, de nume cu presupusă origine latinească sunt cele care pot evidenția un sens aparte, nepăstrat de către apelativele omonime romînești moștenite, și ele, din latină. În această situație pare a fi numele unui sat, Sărbătoarea, din județul Dolj, aflat în apropierea „valului“ de apărare construit în timpul lui Constantin cel Mare și numit astăzi Brazda lui Novac, pe care
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
romînească sunt anterioare straturilor slav și maghiar, altfel „golul“ ar fi fost umplut de o sumedenie de nume date de aceștia, care, pe deasupra, ar fi fost mai eficiente ca nume proprii, inclusiv pentru romîni, care nu le puteau suprapune semantic apelativelor originare. De altfel, multe dintre toponimele care par, la o „observare“ nespecializată sau „insuficient de riguroasă“, slave sau maghiare pot fi date de romîni, în perioada bilingvismului, prin traducerea sau acceptarea traducerii numelor proprii, confundabile cu bazele lor apelative și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
semantic apelativelor originare. De altfel, multe dintre toponimele care par, la o „observare“ nespecializată sau „insuficient de riguroasă“, slave sau maghiare pot fi date de romîni, în perioada bilingvismului, prin traducerea sau acceptarea traducerii numelor proprii, confundabile cu bazele lor apelative și neacceptate de autorități, dar mai ales prin folosirea apelativelor romînești împrumutate anterior din slavă sau din maghiară. Este vorba de toponimele pseudoslave ori pseu domaghiare, despre care a scris de atîtea ori Emil Petrovici. Așadar, vechimea toponimiei romînești este
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
la o „observare“ nespecializată sau „insuficient de riguroasă“, slave sau maghiare pot fi date de romîni, în perioada bilingvismului, prin traducerea sau acceptarea traducerii numelor proprii, confundabile cu bazele lor apelative și neacceptate de autorități, dar mai ales prin folosirea apelativelor romînești împrumutate anterior din slavă sau din maghiară. Este vorba de toponimele pseudoslave ori pseu domaghiare, despre care a scris de atîtea ori Emil Petrovici. Așadar, vechimea toponimiei romînești este susținută de predominanța ei cantitativă covîrșitoare (care i-a împiedicat
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
un teritoriu larg și timp îndelungat cu slavii pînă i-au asimilat, astfel că e posibil ca unele dintre toponimele „slave“ să fi fost create de romîni și de slavi împreună, în perioada bilingvismului, sau de romîni, după aceea, din apelativele preluate de la slavi și devenite funcționale în limba romînă. Încă un argument în acest sens îl reprezintă păstrarea de către romîni a numeroaselor toponime slave sau cu aspect slav (spre deosebire, de exemplu, de maghiari ori de sași, care au pre
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Covurlui, Vaslui. Stratul maghiar acoperă, cum e firesc, partea de vest a țării: Aiud, Beiuș, Căptălan, Fărcașa, Firiza, Geoagiu, Hășmaș, Hideg, Ieud, Mărăjdia, Nădaș, Racoș, Sebeș, Sighet, Trotuș. Multe dintre toponimele cu aspect maghiar pot fi formate de către romîni de la apelativele împrumutate din limba maghiară și devenite active în limba romînă: Berc, Borviz, Cherendeu, Chinchiș, Ciurgău, Covaci, Făgădău, Holda, Surduc, Tău etc. Conviețuirea cu populația germană se reflectă în cîteva toponime din Transilvania și Banat: Bungard, Vingard, Dîrbav, Ghimbav, Porumbac, Rodbav
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
lat. abrotanum), chiar dacă într-o hartă din secolul al XVI-lea numele maghiar era „dublat“ în latinește ca Abrotania. Descendența dintr-o posibilă cetate *Abrudava sau *Abrudeva, propusă de Hasdeu, n-a putut fi susținută documentar și fonetic. Apropierea de apelativele sl. rud sau lat. aurum nu a fost suficientă pentru a explica forma integrală a numelui. Un apelativ de origine turco-persană, abroud, ebroud („zambilă“) nu este atestat în limba romînă, iar planta nu abundă în zonă. Presupusa bază slavă *Obrad
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Banat), Țara Almăjului (în Banat), Hălmagiu (sat în județul Arad), Hălmașu („vîlcea“, afluent de dreapta al pîrîului Ilișua), Hălmăcioaia (sat în județul Bacău), Hălmăgel (pîrîu, afluent de stînga al Băneștilor și sat în județul Arad), Hălmăjanu (deal pe lîngă Cărand). Apelativul maghiar alma („măr“) explică, direct sau indirect, toate aceste toponime. Alma este o toponimizare prin conversiune a acestui apelativ; Almaș toponimizează, tot prin conversiune, apelativul derivat maghiar almás, „livadă de meri“; Hălmașu este o variantă fonetică regională a lui Almaș
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
afluent de stînga al Băneștilor și sat în județul Arad), Hălmăjanu (deal pe lîngă Cărand). Apelativul maghiar alma („măr“) explică, direct sau indirect, toate aceste toponime. Alma este o toponimizare prin conversiune a acestui apelativ; Almaș toponimizează, tot prin conversiune, apelativul derivat maghiar almás, „livadă de meri“; Hălmașu este o variantă fonetică regională a lui Almaș; Hălmagiu provine din magh. alma, „măr“ + -ágy, „pîrîu, albie de rîu“; Almășel este un derivat toponimic, în limba romînă, de la Almaș, cu sufixul diminutival -el
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ca Sebeshely „locul din jurul Sebeșului“, germ. Spanische Mühle, „moara Șpanului, adică a perfectului“ a fost înțeleasă de maghiari ca Spanyol Malom și, după ei, romînii i-au zis Moara Spaniolă). Etimologia reală este însă cu totul alta. Revenind la baza apelativă adevărată a toponimului Apahida, precizăm că termenul apàt (< sl. opati < lat. abbas, -atis), care este atestat și ca antroponim (Apati), se regăsește ca formant în numeroase alte toponime: Abadia (< apàt + sufixul toponimic -a), Păgida (adaptare fonetică romînească pentru Apahida), Apalina
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Amaradiei (în Pie montul Oltețului) și Șesul Amaradiei (altitudine 200 m, în Sub carpații Gorjului). Este atestat începînd cu secolul al XVI-lea sub formele Hămă rade, Amărada, Amărăzea, Hămăradie, Hămărazia, Ameradia, Amăradia, Amarazi etc. O ipoteză etimologică trimite la apelativul maghiar hamar, „iute repede“, din care s-ar fi format, cu sufixul local -d, Homorod, romînizat cu finala -ia, întîlnită frecvent la toponime cu structură asemănătoare (Arpadia, Ciocadia, Mehadia, Mărăjdia, Răcăjdia, Orăștia, Nădăștia etc.). Existența unui pîrîu Homorodia, care se
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
frecvent la toponime cu structură asemănătoare (Arpadia, Ciocadia, Mehadia, Mărăjdia, Răcăjdia, Orăștia, Nădăștia etc.). Existența unui pîrîu Homorodia, care se varsă în Homorod și care a fost atestat sub forma Valye Hamerade, pare a susține această ipoteză. Observația că sensul apelativului nu se potrivește cu descrierea cursului unei ape nu ni se pare pertinentă (în fond, am avea o sinonimie cu toponimele slave de tip Bîrza, chiar dacă într-un caz e un substantiv, iar în celălalt un adjectiv). Soluția contrapusă variantei
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
la nord-est de Armeniș, ceea ce însemnează că e același nume, decupat defectuos din context. (V. Frățilă a găsit în zonă un toponim compus, Drumu Ascurii). Eugen Beltechi notează, în NALR-Banat (1980), toponimul sub forma Ascora. În dialectul aromîn există un apelativ ascur, ră, -ri, -re cu sensul „aspru“, în corelație cu care V. Frățilă presupune că un romînesc ascur (deși nu e cuprins în nici un dicționar), cu același sens, ar putea sta la baza toponimului. Fiind foarte apropiat fonetic de aspru
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
înșiră numeroase alte denumiri sub care este cunoscută această plantă (caltha palustris): bilbor, bolboci, bulbucă, bulbuci, bulbuci de baltă, canjană, căriciu, ceapă nemțească, chelcheză, gălbinele, gloanță, grînișoare, jarea galbenă, laba gîștii, ochiul boului, scîlci. Cea mai apropiată formal de baza apelativă a toponimului este chelcheză (cu ă > e și c > che, ca în cămașă > chemașă > chimașă, încap > închep). În dialectul aromîn există numele de plantă călcadza, iar în albaneză këlkaxë, ambele referindu-se la ceea ce se numește popular la noi rodul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]