162 matches
-
materialul sensibil și condițiile materiale ale schemei transcendentale, aceea care face posibilă sinteza reprezentărilor; conținutul, obiectele sensibilității vizate de schemele temporale ale imaginației transcendentale; c) condițiile universale aparținând unității sintetice reprezentată de categorie, adică determinări generale de timp, și, desigur, apercepția originară ca determinare universală de timp. La o primă vedere, este vorba despre "prezența" timpului, și nu o prezență pasivă, ci activă în sensul că toate operațiile sprijinite de aceste condiții, precum și toate constituirile fenomenale obiectuale ce le corespund reprezintă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fiind evidența acestei "absențe" în aplicarea categoriilor intelectului pur la un material sensibil, concentrată în conceptul noumen-ului și în raportul acestuia cu fenomenul, ceea ce simplifică prezența acestei "absențe", dată fiind, de asemenea, și evidența lipsei de sens a acesteia pentru apercepția originară (despre aceasta din urmă va trebui încă discutat, nefiind vorba, acum, decât despre o "evidență" formală). Absența timpului apare ca o constituire fenomenală, dar neelucidată în sensul ei. Apare deja, fiindcă există un "loc" unde ea se arată: tocmai
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
prezența timpului. Fără un asemenea gând nu putem înțelege mai nimic din ceea ce Kant spune despre constituirea fenomenală (a fenomenului și a cunoștinței veritabile), întrucât cheia oricărei trepte de constituire se află în treapta imediat superioară și, în final, în apercepția transcendentală ca determinare universală de timp. Cum am putea gândi sinteza dintre intuițiile pure și un material sensibil, fără intervenția ca atare a schemelor imaginației transcendentale și a categoriilor intelectului pur? Întotdeauna se află, în orice intuiție sensibilă, mai mult
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
firesc al regulativului, asumându-și sarcini constitutiv-fenomenale. Absența" timpului se traduce în termenii criticii ca mod regulativ de funcționare a Ideilor transcendentale. De fapt, este vorba despre imposibilitatea intervenției celor trei modalități de timporizare, totodată căi de constituire fenomenală: ca apercepție transcendental-originară sau timporizare prin categorie, ca imaginație transcendentală sau timporizare prin schema imaginativ-temporală, ca punere în formă a unui obiect sensibil sau timporizare prin intuiția sensibilă. Orice pretenție de timporizare prin rațiune, dusă la bun sfârșit, conduce la aparență dialectică
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fiecăruia de la un termen la altul al "gândirii care se gândește pe sine", așa cum îi găsim și la Eleați). Kant, de asemenea, a recontextualizat logic gândirea-care-se-gândește- pe-sine, prin felul în care a concentrat-o în semantica termenului "eu gândesc" (apercepția originară) și prin analitica fenomenului de constituire a cunoștinței veritabile, prin schematismul temporal al imaginației, prin diferența dintre lucrul-în-sine și fenomen etc. Spre deosebire de Aristotel, care se folosește direct și formal în mod radical de ideea despre gândirea care se gândește
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
imaginației, prin diferența dintre lucrul-în-sine și fenomen etc. Spre deosebire de Aristotel, care se folosește direct și formal în mod radical de ideea despre gândirea care se gândește pe sine, Kant nu o ia ca atare, ci o interpretează ca fenomen al apercepției originare, cu sensul de "eu gândesc". La Heidegger lucrurile nu mai sunt atât de clare în această privință, pentru că dictatura judicativului se afla în alt stadiu de regulativitate și constitutivitate a cunoștinței adevărate: firesc, în stadiul postkantian. Timpul, în ipostaza
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
analitica transcendentală kantiană, cum am văzut deja), deși în cazul acestuia din urmă (eu gândesc) este vorba despre mult mai mult decât în cazul lui "eu leg", luat în înțeles heideggerian, fiindcă și acest "formal" din urmă este dependent de apercepția originară "eu gândesc". Faptul însă este semnificativ pentru posibila dimensionare ontologică a judecății. Ar fi de observat însă și dizolvarea, de către Heidegger, a unui element al aspectului alethic (verbul) în normativitatea formală a structurii originare judicative, semn că încă nu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
însuși sau "existența" umană). Experimentul filosofic heideggerian reprezintă o ilustrare semnificativă pentru această ultimă idee. Dar nu trebuie uitat nici experimentul kantian al timpului ca formă a simțului intern și mai cu seamă cel despre schematismul timpului și despre "temporalitatea" apercepției sintetice originare. Și nici conceptul lui Bergson despre durată nu trebuie omis într-o evocare a ilustrărilor ideii că timpul este, în orizontul judicativului, termenul fundamental, cel care, în ultimă instanță, este tot una cu ființarea conștientă. Bineînțeles, este cu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ci uneori timpul ocupă o "poziție" fundamentală în reconstrucția filosofică, așa cum e cazul la Kant, unde timpul nu este doar o intuiție pură (alături de spațiu), ci și "agentul" punerii în relație a materialului sensibil cu categoriile intelectului și, cumva, însăși apercepția originară; în a doua sarcină a sa, timpul este legat de o facultate de cunoaștere aflată între sensibilitate și intelect, numită de Kant, cum se știe, "imaginație transcendentală"; în cea de-a treia, de unitatea facultăților de cunoaștere. Doar prin
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
alte cuvinte, acțiunile finale depășesc motivele inițiale ale voinței, pe parcursul acțiunii apărând evenimente noi, motive noi ce produc noi efecte, o „schimbare de axă” ce poate fi exprimată prin dictonul „tu crezi că trăiești și devii trăit”); principiul voluntarist al apercepției și actualității (Gusti nu a redus toate fenomenele sufletești la voință, cum a procedat Schopenhauer, și nici nu a desprins voința de conștiință); principiul „analizelor relaționiste”; „principiul contrastelor psihice și al întăririi contrastelor, considerat de G. Tarde ca lege istorică
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Iar imaginația agresivă stimulată reflectă nivelul individual de agresivitate. Chiar dacă tehnicile proiective sunt foarte diversificate, ele au toate scopul de a determina predispozițiile individuale pentru agresivitate sau ostilitate. Două tehnici proiective sunt de obicei folosite în studiul agresivității: Testul de Apercepție Tematică (Thematique Apperception Test) și Testul Petelor de Cerneală (Rorschach). Testul de Apercepție Tematică este format dintr-o serie de imagini care reprezintă diferite situații sociale sau imagini legate de viața socială, dar ale căror detalii nu sunt foarte clare
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
foarte diversificate, ele au toate scopul de a determina predispozițiile individuale pentru agresivitate sau ostilitate. Două tehnici proiective sunt de obicei folosite în studiul agresivității: Testul de Apercepție Tematică (Thematique Apperception Test) și Testul Petelor de Cerneală (Rorschach). Testul de Apercepție Tematică este format dintr-o serie de imagini care reprezintă diferite situații sociale sau imagini legate de viața socială, dar ale căror detalii nu sunt foarte clare, necesitând a fi interpretate. Pentru fiecare dintre aceste imagini, subiecții trebuie să scrie
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]