554 matches
-
un capitol separat ce va da naștere la speculații interesante. E de notat că tânărul Bănulescu se formează ca scriitor prin relație strânsă cu un patrulater foarte exigent de modele: Gogol, Anton Pann, Caragiale și Rebreanu. De la primul va lua apetența pentru fantasticul descins din firescul cotidianului încărcat de un trecut ce irupe în prezent. De la cel de-al doilea a învățat înțelepciunea pitorescului balcanic, schimbat pentru o feerie bizantină. De la cel de-al treilea va deprinde economia frazei și religia
Opera Milionarului în povestiri by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11004_a_12329]
-
înseamnă așezarea pe coordonatele de interes ale Rusiei. Iar o asemenea atitudine este un atentat la adresa tradiției și a spiritului românesc. Evident pesediștii vor nega aceste această concluzie. Dar declarații precum cele referitoare la portocaliu trădează, de multe ori involuntar, apetențe adânci. Oare întâmplător în perioada 2000-2004 nu s-a făcut nici un pas serios în reformarea justiției și nu s-a întreprins nici o acțiune importantă împotriva corupției, deși se știa că acestea sunt condiții sine qua non pentru accesul României în
Alergie la portocaliu by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10834_a_12159]
-
e Mihail Dragomirescu, ci evoluția unor concepte și fragilitatea (fragilizarea?) unor idei" (p. 5). Totuși, Adrian Tudurachi are în vedere prioritar critica lui Mihail Dragomirescu și ambiția acestuia de a întemeia o "știință a literaturii". Vedem bine că exegetul, dovedind apetență teoretică și disponibilitate analitică, este un teoretician înzestrat al actului critic și că, deocamdată, istoria literară, nici cea de modă veche, nici cea de modă nouă, nu-l preocupă semnificativ, altfel decât tangențial. Așa încât nu trebuie să-i pretindem situarea
Impasul lui Mihail Dragomirescu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10136_a_11461]
-
al Crucii, Sfânta Teresa de Avila, Jakob Boëhme. între Freud și Jung optează pentru cel de-al doilea care admite că religia "e o nevoie psihologică". Chiar dacă se află în chestiune lecturi "dezordonate", așa cum le califică singur, ele indică o apetență, nervurile unei formații. Una din concluziile la care ajunge este cea a păguboasei preeminențe în societatea contemporană a culturii față de spirit. Cu toate că, aparent, spiritul are ca mediu propice de manifestare cultura, factorii nu funcționează pe principiul vaselor comunicante, întrucît cultura
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
monștri biblici... Într-adevăr, tot ce-i aici există probabil și dincolo, doar că sub altă formă, ceva mai deformată" (pp. 229-230). Între Extraterestrul din casa Mașei și întruchipările tradiționale ale diavolului în imaginarul popular există foarte multe similitudini. Cunoscînd apetența lui Nichita Danilov la literatura rusă, prima comparație care vine în minte legată de acest roman este, firește, Maestrul și Margareta.Cu specificația că ,Extraterestrul" este un diavol de o factură ceva mai specială. Extraterestrul lui Nichita Danilov poate fi
Mașa față cu postmodernitatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10819_a_12144]
-
a fi un volum teoretic sau măcar didactic, cartea se citește mai degrabă cu acea curiozitate de a pătrunde în „atelierul”, în spațiul de lucru - concret sau mental - al romancierului, o curiozitate de voyeur, în cele din urmă. Remarcând redusa apetență a „marilor scriitori interbelici” pentru a formula idei teoretice legate de scrierea romanului (Dana Dumitriu avusese ideea de a antologa opiniile despre roman ale acelora, dar renunțase din lipsa unui material consistent, profesionist), Nicolae Manolescu îi provoacă, totuși, pe romancierii
O privire de voyeur în atelierul romancierului by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4007_a_5332]
-
el însuși, instinctul său creator plasându-l între precursorii lor. Ion Negoițescu, unul dintre criticii săi avizați, îi așază poezia sub semnul „lirismului de cunoaștere”, intuind, întradevă r, o componentă profundă a ei, o țintă obsesivă. Fără să-și disimuleze apetența pentru idee, pentru reflecție în general, aproape fiecare vers are, chiar și scos din poem, o pregnanță expresivă inconfundabilă, legitimând o conlucrare excelentă între inteligență și un har asociativ potopitor. „În formulări de maximă concentrare e vizibil un zvâcnit interior
Consecvența cu sine a poetului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3851_a_5176]
-
dacă nu s-ar vinde. Pentru că orice produs, chiar și unul artistic, are ca scop final să fie vândut. Și vin în țară eu, nu Luminița Gheorghiu, ci eu, român, și aud tot felul de lucruri din astea. Cu mare apetență ne aplecăm asupra poveștilor spuse în filme străine, dar când sunt ale noastre nu le acceptăm. Pot să înțeleg că suntem sătui de viața pe care am dus-o și o ducem, pot să înțeleg orice, dar nu pricep de ce
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3869_a_5194]
-
cît de sensibilă pe atît de vulnerabilă, al cărui nume era Friedrich Nietzsche. Cei doi se apropie spontan, în ciuda diferenței izbitoare a firilor: Paul e deschis, credul și sociabil, cu aplecări vădite spre gimnastică, Friedrich introvertit, vanitos și disprețuitor, fără apetență pentru efortul trupesc. Mai mult, Paul începe a excela în limbi clasice și în matematică, ajutîndu-l pe Friedrich la greacă veche, dar neputîndu-l să-l apropie defel de lumea cifrelor, pe care tînărul născut în Röcken o detestă instinctiv. Programul
Alumnus portensis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4072_a_5397]
-
confiscat de materialitate și prozaism sunt, de fapt, polii ce conferă tensiune lirică acestor poezii reprezentative pentru lirismul dinescian. „Să-ți tragi realitatea pe piept ca o cămașă”, versul din Proprietarul de poduri rezumă cu pregnanță poetica lui Mircea Dinescu, apetența sa pentru tribulațiile cotidianului, sugestia referențialității, atât de ilustrativă pentru versurile sale. Poezia Hau hau e tipică pentru amprenta insurgenței lirice configurate de Mircea Dinescu în versuri de un dinamism imagistic incontestabil. Atras cu deosebire de convulsiile și avatarurile realului
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
parte și Anne. Crescută la reședința contelui de Lincoln, unde Dudley lucrase ca administrator, a fost de mică inițiată în cultura clasică și modernă, tatăl său urmărindu-i personal progresele la istorie și arta poetică pentru care avea el însuși apetență. Întâlnirea cu America n-a bucurat- o pe tânăra doamnă Bradstreet. Molima declanșată îndată după debarcare i-a răpit ființe apropiate - Lady Arbella, fiica contelui de Lincoln și soțul acesteia, Isaac Johnson, s-au numărat printre ele -, iar asprimea vieții
Începuturile poeziei culte pe pământ nord-american: Anne Bradstreet (1612-1672) by Geta Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/4174_a_5499]
-
absolut original, absolut deosebit de tot ce s-a scris la noi". Și adaugă: ,Dina zice că ești mare". Dina era soția lui Paul, ca domnișoară, se numea Bitman, fiica unui farmacist evreu naționalizat, frumoasă, distinsă, inteligentă și cu o mare apetență literară. Mi-amintesc ce înaltă ținută intelectuală aveau răspunsurile ei, la un examen cu Tudor Vianu. Dialogul, poate și mai semnificativ, se continuă cu ea. Preda o întreabă dacă se citește cu ușurință romanul lui. ,Vai de mine, zice Dina
Marin Preda, îndrăgostit by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10045_a_11370]
-
din psihocritică. Textul despre Sorin Titel (Recitindu-l pe Sorin Titel: gânduri răzlețe) începe, spre exemplu, printr-o succintă rememorare biografică, cu fugare și necesare trimiteri la atmosfera literară din anii debutului acestui “inovator al prozei românești”, atmosferă animată de apetența pentru împrospătarea mijloacelor și, mai ales, de curiozitatea față de curentele ce însuflețeau atunci spiritul european (puternicul “val” al Noului Roman Francez). Exegetul punctează principale motive din cărțile scriitorului, de la Dejunul pe iarbă, 1968, până la Melancolie, roman neterminat, publicat postum, în
ZILE de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 835 din 14 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/358220_a_359549]
-
aplicare. Franța ar fi putut, o dată în plus, să devină rivala Angliei. în jurul anului 1780, ea are ingineri, piețe, tehnici și libertate intelectuală. Numai că, deși vorbește lumii despre libertăți, ea nu are nici un port important, nici flotă eficientă, nici apetență pentru elitele străine și nici curiozitate pentru mașinile industriale. în ciuda idealurilor din Secolul Luminilor, Franța rămâne dominată de o castă funciară și birocratică ce monopolizează renta agricolă și n-o orientează spre inovație. Monarhia franceză preferă să o șicaneze pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
la notorietatea lui Strickland curiozitatea publicului - fără însă a izbuti s-o satisfacă pe deplin. Subiectul era generos și în impozanta sa monografie harnicul Weitbrecht-Rotholz a reușit să înșire o listă remarcabilă de autorități în materie. Neamul omenesc are o apetență înnăscută pentru mit. Pasiunea pentru mituri pune stăpânire cu lăcomie asupra oricăror evenimente surprinzătoare sau misterioase, din cariera acelora care s-au distins cât de cât de semenii lor și inventează o legendă de care apoi atașează o credință fanatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cu care îl cumpărase cu nouă luni înainte un distins colecționar a cărui moarte subită a dus la revânzarea tabloului la licitație. Poate că forța și originalitatea lui Charles Strickland nu ar fi suferit această răsturnare a balanței dacă remarcabila apetență mito-poetică a omenirii n-ar fi dat la o parte cu enervare o poveste care-i dezamăgea toată pofta ei de extraordinar. Curând după aceea, Dr. Weitbrecht-Rotholz a produs opera care a potolit în sfârșit toate îndoielile iubitorilor de artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
care să merite într-adevăr să fie notate. Strickland nu era amator de dialog și nu avea nici un fel de dar pentru a formula ceea ce avea de spus în expresia izbitoare pe care să și-o amintească ascultătorul. N-avea apetență pentru vorbe de duh. Umorul lui - așa cum se va vedea, dacă am izbutit cât de cât să reproduc conversația lui - era sardonic. Replicile îi erau aspre. Uneori te făcea să râzi pentru că spunea adevărul, dar aceasta este o formă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și să mi se facă publică argumetarea prin următorul program pe care îl doresc pe cât de succint, pe atât de ferm. Precizez de la început că este un program de candidatură insolit, decizia mea ne venind nici din veleități, nici din apetențe de conducător. Anterior, subsemnatul am făcut o altă propunere: Aceea ca proxima Adunare Generală să aleagă drept președinte aceeași persoană care se află și la Chișinău în fruntea Uniunii Scriitorilor de acolo, împlinind astfel și un deziderat de unitate și
PROGRAM DE CANDIDATURĂ LA CONDUCEREA UNIUNII SCRIITORILOR de CORNELIU LEU în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364380_a_365709]
-
un obiect sferic de culoare aurie. Un răcnet de bucurie se ridică în slavă și aprigii luptători de pe cele două metereze coborâră în grabă, care cu bomfaiere, care cu flexuri, sau cu autogene ca să taie bucăți din el, știută fiind apetența acestui brav neam pentru obiecte strălucitoare. Doar că, la cam un metru distanță, o flacără albăstruie îi spulberă pe atacatori. Restul muțiră și priveau îngroziți ... Nici muierile nu mai chirăiau ... Din obiect se ridică un fel de lumină și văzură
CRONICĂ NESCRISĂ ÎNCĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364573_a_365902]
-
verbală ori fizică a cadrelor didactice. Și, culmea, aceste anomalii comportamentale se filmează, postându-se apoi pe Internet! În goană de cititori ori de telespectatori, ziarele și, respectiv, televiziunile au popularizat asemenea evenimente. Rezultatul a fost nu oprobiul public, cât apetența pentru manifestări grobiene. Fără exagerare, învățământul românesc postrevoluționar a început să promoveze, în loc de adevărate valori, suficiența, primitivismul, uzul de forță, agresivitatea, obosi Mira să mai inventarieze. Cât despre cadrele didactice, ce ar mai putea spune?! Fără uniforme, nu-și recunosc
CAPITOLUL 7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362377_a_363706]
-
am aici nici intenția și nici spațiul pentru a rescrie întregul volum (Ieri iubeai într-un fel): „Viața -/ un joc în care iubești să nu fii singur,/ te amesteci în săli de bal/ și faci tumbe neîntrerupte/ pierzîndu-ți harul unei apetențe fără margini./ Cursorul nedoritelor promisiuni/ se zbate dramatic,/ controlează recompense/ într-o nouă zi în care iubești altfel.” Iată cât de emoționantă este trăirea poetului: „Era atît de fericită, voia să-mi șoptească: Hai acasă, în odăile noastre cu lună
CRONICĂ LA VOLUMUL „ABSTRACŢIUNI CANTABILE” DE AUREL AVRAM STĂNESCU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360950_a_362279]
-
-l cât se poate de accesibil și atractiv. Poemele sunt datate și localizate, încă din 1956 și până în 1994. Aceste scrieri lirice sunt cântecul de lebădă al poetului. Un cântec patetic, aproape sfâșietor care străbate granița dintre veacuri. Se remarcă apetența pentru metaforă, prezentă aproape la tot pasul în aceste versuri. Ex. lumină împăienjenită de amiazi, „nestemata ascunsă / în genunele întunecate ale necunoașterii”. Conștient de condiția de călător și pribeag a omului în această lume vremelnică, până în Patria Veșnică, poetul spune
VOLUM ÎN CURS DE APARIŢIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363154_a_364483]
-
aș spune chiar devoratoare, scrierile Marinei, o combinație între stilul jurnalistic și proza scurtă a modernismului de azi, extrem de captivante, neplictisitoare, însă, mai presus de orice, purtând „pecetea” personalității inconfundabile a autoarei. Temele abordate uimesc lectorul prin diversitatea lor, prin apetența către lumea reală pe care Marina Almășan o descoperă și redescoperă zilnic suav, puternic sau „bombănind” cu ochi mirați de copil, pentru că, nu-i așa, parafrazându-i pe clasici, nimic din ce aparține vieții umane nu îi este străin prietenei
DIN SCRIERILE VEDETEI TV MARINA ALMĂŞAN: DESPRE COPII ŞI ODRASLE PE PLANETĂ de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368376_a_369705]
-
și să mi se facă publică argumetarea prin următorul program pe care îl doresc pe cât de succint, pe atât de ferm. Precizez de la început că este un program de candidatură insolit, decizia mea ne venind nici din veleități, nici din apetențe de conducător. Anterior, subsemnatul am făcut o altă propunere: Aceea ca proxima Adunare Generală să aleagă drept președinte aceeași persoană care se află și la Chișinău în fruntea Uniunii Scriitorilor de acolo, împlinind astfel și un deziderat de unitate și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/367810_a_369139]
-
și să mi se facă publică argumetarea prin următorul program pe care îl doresc pe cât de succint, pe atât de ferm.Precizez de la început că este un program de candidatură insolit, decizia mea ne venind nici din veleități, nici din apetențe de conducător. Anterior, subsemnatul am făcut o altă propunere: Aceea ca proxima Adunare Generală să aleagă drept președinte aceeași persoană care se află și la Chișinău în fruntea Uniunii Scriitorilor de acolo, împlinind astfel și un deziderat de unitate și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/367810_a_369139]