881 matches
-
în poalele femeilor tinere. O lampă al cărei centru se ascunde în soare: copilăria. O lampă de demult, cu picior, și al cărei soare se preface a nu mă fi cunoscut niciodată. Capete în rugăciune aplecate Capetele nostre în rugăciune aplecate, știu, știu, cuvântul pește este începutul apei, cu un evantai de începuturi își face răcoare pământul, cu mine, cu tine. Cu ce ai putea tu să mă ajuți, femeie tânără? Nu există nici o oglindă în care să apar așa cum aș
Poezie by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/2670_a_3995]
-
cu tine. Cu ce ai putea tu să mă ajuți, femeie tânără? Nu există nici o oglindă în care să apar așa cum aș vrea eu, de nevăzut în întuneric, în vidul nopții, întunecata orchestră alcătuită din făpturi demonice. Capete în rugăciune aplecate - și panglicile din coji de tei ale sufletelor noastre, în timpul vijeliilor ivite din senin: acele scurte vijelii interioare! Eram tânăr, un adolescent bărbierindu-se o dată la câteva săptămâni, când toate felinarele aprinse și toate lămpile și opaițele din carnea femeilor
Poezie by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/2670_a_3995]
-
iarba din spărturile asfaltului dintre blocuri, pe terenul de fotbal din pantoful meu din stângul ninge, și tristețea a toate acestea, frați moruni, și tristețea a toate acestea, frate nor. Plase de pescuit azvârlite în apă - capetele noastre în rugăciune aplecate. Ținuturi arhaice Aceste ținuturi cu femei venite, odată cu berzele și cucii, din lumea cealaltă și plopi excelând prin scoarța lor de aluminiu. Niște ferestre ale morților noștri: întunecatele scorburi. Niște icoane aprinse: înverzitele lunci. Se tăvălește luna, pe arături, în urma
Poezie by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/2670_a_3995]
-
și de alta care vine de jos. Axa aceasta trece ca un fir de ață invizibil prin cap, gât, coloana vertebrală - dar mai întâi trupul trebuie să aibă o ținută dreaptă. Dacă stăm fără efort, leneși, cu umerii căzuți, capul aplecat, spatele încovoiat, această legătură verticală nu se produce. Fără efortul de a îndrepta axa trupului, rămânem sub influența energiei greoaie, care ne trage în jos. Acest exercițiu de senzație interioară l-am încercat, probabil instinctiv, pe când mă jucam cu păpușile
O biografie by Andrei Serban () [Corola-journal/Journalistic/10649_a_11974]
-
ca un pântece. Voia să o vadă, dar fără nici un alt scop, cu neliniștea cu care unii merg să vadă expozițiile de tablouri celebre și cumpără biletul pentru a-și confirma propriul drept de a nu le avea. În timp ce stătea aplecată să privească pâinea, se întâmplă ca ochii să-i fugă spre oglindă, unde, în afară de pâine, se văzu și pe ea însăși. Din partea cealaltă a casei se auzea înăbușită sporovăiala prietenelor care o îmbrăcau pe mireasă, dar parfumul intens potolea zgomotele
Michela Murgia: ACCABADORA by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3884_a_5209]
-
Copos. Copos m-a sunat și m-a rugat să merg la el la hotelul Floră, pentru că vrea să mă roage un lucru deosebit. M-am dus. Acolo l-am întâlnit pe Traian Băsescu. Dar era alt Traian Băsescu. Servil, aplecat, care mă ruga, de fapt, să beneficieze de serviciile Antenei 1, ca să câștige alegerile generale. Este o diferență enormă între primarul general Traian Băsescu și președintelee Traian Băsescu”, a povestit Dan Voiculescu Fondatorul Partidului Conservator a continuat prin a-l
Voiculescu: În 2000, Băsescu mi-a cerut ajutorul la alegeri by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/39662_a_40987]
-
și rodeau lacătul, să salveze pisoiașul. Le-am spus că e doar un telefon și au râs. Dar nu era râsul lor. Pe ascuns, au înfipt în mine priviri sfredelitor-suspicioase. M-am îmbrăcat repede și am plecat. Vinovată, cu umerii aplecați, și târșâindu-mi picioarele, ca o sechestratoare de pisoi prinsă asupra faptului ce sunt. Adevărata Cruella de Vil...
Pisoiul din dulap by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19126_a_20451]
-
îl investighează cu toate mijlocele dăruite de Domnul ființei omenești, și după ce am discutat la telefon cu Domnia sa, am avut și mai clară în minte imaginea unei personalități care te copleșește prin dimensiunea sa omenească, prin truda ei de furnică, aplecată decenii de-a rândul asupra culturii pe care o sporește cu fiecare zi. Domnia sa face parte din oamenii mari pe care i-am întâlnit în lumea aceasta, prea plină de oameni mici. A doua personalitate este doamna Emilia Țuțuianu, bibliotecară
CRONICA LITERARĂ LA VOLUMUL DE POEZIE ,,ÎN AMURG”, A POETEI EMILIA ŢUŢUIANU, AUTOR ŞTEFAN DUMITRESCU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382312_a_383641]
-
turn, rămase stupefiat de ce văzu: tâlharii lățoși, deși erau înlănțuiți și nu se puteau arunca asupra prințesei, o spurcau pe biata fată cu vorbe murdare: - Uite, bă, că bucățica-i bună! - Mișto fătuca! Ce i-aș face, cum stă ea aplecată! Chiar dacă plânge. - Ia suflă-i, bă, pe sub rochiță, să vedem un bulănaș! Uite-așa, pezevenghii nespălați, înlănțuiți în cercurile de foc, țintuiți în zidurile de granit, râdeau în hohote și o batjocoreau. O, în ce mocirlă înjositoare fusese aruncată! Necugetat
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
schelălăit de câine; În dureri atroce inima mi-aș da-o în dar Cuiva ce ură poartă în suflet, Cuiva ce nu are nimic în piept Și lumea o vede un veritabil pamflet; În față să stau umil sau mândru, Aplecat ori drept. ....................... Sunt oare în stare (mă-ntreb ades) Să dau lui Zeus dintr-a mea cruce Ce-o port pe ghebu-mi mânjit de eres, Să-i plătesc suferința pe care mi-o aduce De când a-nceput ploaia bogată-n
DESTINE LACUSTRE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382662_a_383991]
-
foarte culta și distinsa că o regină, o doamnă care în vis îi spunea: -Ai grijă ce scrii, ceea e faci în viață trebuie să fie subordonat Binelui, iar scrisul e o Taină știuta doar de cei inițiați, ai grijă! Aplecata deasupra scriiturii Diana se credea urmărită de cineva sau supravegheată, uneori își spunea că Dumnezeu e cel care o urmărea să nu greșească ceva, da, așa îi spusese în copilărie bunica aceea care mergea des la biserică, bunica Mărită, deasupra
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
în fața unui castron cu ciorbă, își ia inima-n dinți și-i spune soțului: -Sunt însărcinată!... se așterne o lungă tăcere în care doar privirea tăioasă a soțului mai urlă-n gândul ei, răspunsul atârna ca securea deasupra capului ei aplecat... -Sper sa fie băiat, altfel să nu-l aduci la ușa mea!...spuse Alexandru și îndreptându-se către ea izbeste cu furie cu pumnul în masă, farfuria cade, se sparge...ea se apleacă să strângă cioburile cu lacrimile înodate-n barbă
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
românului, de când lumea. Ceea ce îmi conferă un mic avantaj în a răspunde, este legat de amintirea anilor de adolescență și de incipientă tinerețe, când văd, supărător de clar propria mea atitudine față de părinți, față de care port și acum pe umerii aplecați, remușcarea. E adevărat că, nu-mi amintesc să fi ridicat nici măcar o dată vocea la părinții mei. Era rodul educației primite de la ei? Era consecința greutăților prin care a trecut întreaga mea familie, greutăți la învingerea cărora am participat - nolens volens
BORIS DAVID (III) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383015_a_384344]
-
ignotum pro magnifico, precum spuneau străbunii noștri. Totul ne poate surprinde, dacă nu cunoaștem. Îl bătu pe umăr. — Dumneata nu ești, cu siguranță, cel mai nimerit pentru a recunoaște ceea ce se Întâmplă potrivit firii și ce Împotriva ei. Numai studiul aplecat și conștiința deplină a ceea ce este, dimpreună cu știința a ceea ce nu este Îl Îndreptățesc pe Înțelept să traseze hotarul dintre lucrurile obișnuite și cele de-a mirării. Există un pasaj din Lucan, În această privință, asupra căruia s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Își Înăbuși senzația de vomă care Îi urcase În gâtlej. — Unde e cadavrul? Întrebă. Celălalt Îi arătă spre una din băncile aflate lângă perete. Trupul lui Ambrogio zăcea complet despuiat, În parte ascuns vederii de cineva care stătea lângă el, aplecat să observe. Pentru o clipă, Dante se gândise că unul dintre muribunzi Încerca să iscodească pe chipul mortului propriul său viitor cumplit. Dar veșmintele sale deschise la culoare nu păreau să fie zdrențele sfâșiate sau lințoliile În care erau Înfășurați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Mai Înainte, la vreo sută de coți depărtare de coastă, zări silueta neagră a unei galere ce Încerca să iasă În larg sub impulsul pânzei umflate de vânt. Îmbarcațiunea era lipsită de pavoaz și de orice alt semn de recunoaștere. Aplecată primejdios Într-o rână, după cât putea vedea poetul, părea În dificultate. Dădu pinteni calului epuizat În direcția corabiei. Animalul răspunse cu un nechezat la izbirea vârfurilor Împlântate În burtă. În cele câteva clipe de care fu nevoie pentru a acoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Episodul 1 DESPRE CUM AU îNCĂPUT DOI VREDNICI CĂLUGĂRI îNTRO SUTANĂ Pe la 1600 și ceva, dacă cineva și-ar fi sumețit privirea peste dealurile mângâiețe de dincolo de Vaslui, ar fi putut zări la o aruncătură de ochi două siluete mergând aplecate sub suflarea neostoită a crivățului de Crâm. Prima siluetă era înaltă, ciupită de vărsat, cu nasul coroiat și urechile clăpăuge ascunse sub pletele proaspăt retezate. A doua siluetă părea mai scundă, dar la o iscodire mai atentă se vădea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu sufletul la gură, atenți să nu scăpăm nici o nuanță, nici un amănunt nelalocul lui. Pe coridoarele înalte, pâsloase, unde, cum spuneam, nu zăreai picior de eunuc fără picior de cadână, însuși viziriul, cât era el de viziriu, umbla parcă mai aplecat, mai adus spre podea și ținea dreapta. Pe stânga, în sens invers, trece când vreun sol prăfuit, când vreun pașă beștelit, când vreo cadână urmată de un parfum amețitor în care descopereai insensibilul eunuc. După ce, spre mirarea moldovenilor, trecu și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
părea ceva natural, eu gârbovindu-mă oricum prin forța vârstei, pe când încârcându-l pe el, lucrul se va vedea îndată și în asemenea poziții încovoiate un suflet tânăr, ispitit de Satană, începe să se-ntrebe cu ce drept îl ții așa aplecat și ce-ar fi să încerce să-și îndrepte coloana. — Ba nu, cuvioșia ta! - șopti emoționat Iovănuț. Vreau și eu poveri pe spate-mi; vreau și eu să simt greutatea cuvântului Domnului! Atunci apleacă-l și pe el puțin, Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se potolesc, când gâdele cu securea ridicată, cu ochii sângeroși, privind gâtul dezvelit al sărmanei victime, are o clipă de înduioșare, gândindu-se că a fost și el cândva copil, gângurind și ținându-se de fustele maică-sii în vreme ce ea, aplecată, tăia hârșâind gâtul unui cocoș, când tânărul haiduc, întinzând mâna după colierul jupâniței prinse în sfârșit după luni de inactivitate în codru, uită scopul mișcării și pătruns de frumusețea firii își trece palma sfielnic pe după umerii domniței, în răcnetele boierului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și Ximachi își ridică anteriul, desprinzând de la brâu o legătură de chei. Numără cheile de la dreapta la stânga și pe-a șaptea o scoase din mănunchi și-o potrivi în broasca unei uși mici, pecetluită cu fier. Descuie ușa și intră aplecat, urmat de Vodă. Pătrunseră într-o odaie scundă, boltită, întunecoasă. De-o parte și de alta, pe lângă pereți, ochii lui Sima-Vodă deslușiră putini, butoaie, oale mari ceruite, saci cu faină și tărâțe, policioare de lemn pe care se îngrămădeau căni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
unde? La atelier?... a, la Wanda... atentat la... cum? da ești un Îngeraș, știu... Ce face? În chiloței de damă și cu peruca ei blondă?!... da, da, mi-l imaginez slăbănog și păros cum e... Domnul D. stă În continuare aplecat atent asupra caietului cu cifre. Nu mai scrie. Vede atelierul fotografului, tapetul roșu, canapeaua Îmbrăcată În piele, scîrțîind de cîte ori te așezi pe ea, sticlele de vodcă În jurul șemineului, nefolosit de ani de zile, de pe cînd trăia profesorul, storurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mai turna și cîte-o linguriță de țuică pă gît să nu să mai scoale noaptea că a doua zi, de, toată ograda era În capul ei... dă mîncare la orătănii, mătură bătătura, bate putineiu, pune aluatu În țest țși mama aplecată deasupra vanei ochii ei verzi răcoroși de mentă săpunul cu care mă spală oval alunecos topindu-se ca șerbetul În apa cristalină Îl iubesc Îl ascund sub pernă mușc din el pe furiș e roz și parfumat cînd mi-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
acoperindu-și gura cu palma, dădaca mă privea cu ochii ei plini de veselie și de iubire. - Da, da, îi răspunsei eu, încercând s-o înșel cu liniștea somnoroasă a glasului, numai de asta. Apoi sării rapid din pat și, aplecat ca un ucigaș gata să se arunce asupra victimei, cu mâinile ascunse la spate de parcă aș fi avut în ele un pumnal și tropăind cu picioarele desculțe în urma dădacei care deja o luase la fugă înfricoșată, urlai sălbatic: - Întinde-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
are răbdare. Și arătă spre Nelly care, cu mina unui om brusc bolnav, vădit nerăbdătoare, își lăsă coatele pe masă, apoi se ridică, fără a-și lua ochii de la Hirghe, de parcă făcea calculul cum e mai bine să-l atace: aplecată sau stând în picioare? Hirghe își șterse fruntea obosit și, mișcându-și limba și buzele în silă, spuse: - Astăzi, gramul costă șapte ruble și cincizeci de copeici, deci atâta aveți de dat fiecare. Ultimele cuvinte îmi erau adresate mie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]