382 matches
-
ars de „dorința unei Tracii eterne”. Sub soarele pământului (1987) situează acțiunea în perioada interbelică și pare mai curând un roman social, în pofida aspirației autorului de a pune în discuție opțiuni și frământări lăuntrice, dezbaterea având drept țintă statutul artistului. Apocalips (1991) adoptă formula prozei SF, asezonată cu un prea marcat substrat pedagogic. P. a mai publicat placheta Cărbune și diamant (1990), cu versuri în prozodie clasică, și a alcătuit câteva ediții din scrierile lui Camil Petrescu, Samson Bodnărescu și din
PETRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288792_a_290121]
-
1987, vol. III: Și care am văzut sfârșitul, București, 1998; Eminescu. Metamorfozele creației, București, 1985; Dromichet. Semnul nemuririi, București, 1988; Eminescu. Limbajul simbolic, București, 1989; Cărbune și diamant, București, 1990; Istoria literaturii române. Note de curs , I-IV, București, 1990-1992; Apocalips, București, 1991; Naturi catilinare, București, 1997; Venirea Androginului, București, 1998; Casa rândunelelor, București, 1998; Scrinul amintirilor, București, 1998; Ondina, București, 1998. Antologii, ediții: Din presa literară românească a secolului XIX, pref. Romul Munteanu, București, 1967 (în colaborare cu Georgeta Rădulescu-Dulgheru
PETRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288792_a_290121]
-
răstoarnă în urma ciocnirii cu un accelerat. Spectacolul, cromatizat prin componente tragice, nu lipsite de aspecte grotești (încăierări, bătăi sălbatice, îmbătarea mecanicilor de locomotivă, omorârea unui șef de gară, cotcodăcitul sinistru al câtorva zeci de păsări sărite din cuști), e de apocalips. Tragică prin chiar derularea situațiilor, viziunea romanescă e susținută și de lirismul generat de deznădejdea intens omniprezentă. Din cu totul alte rațiuni, impresionant e romanul Destrămarea (2001). Replică la Desfășurarea lui Marin Preda, acesta urmărește soarta unei cooperative agricole de
PANIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288656_a_289985]
-
Woolf, Jonathan Coe, Salman Rushdie ori Julian Barnes se numără printre vârfurile acestui segment editorial. SCRIERI: Efemeriada, București, 2000; Bălul fantomelor, București, 2000. Traduceri: François Mauriac, Îngerii negri, București, 1991; Robert Ludlum, Testamentul lui Holcroft, București, 1993; D. H. Lawrence, Apocalipsul, București, 1993; Petru Popescu, Revelație pe Amazon, București, 1993, În coasta lui Adam, București, 2001; Tim Powers, Palatul mutantului, București, 1994; Michael Beeschloss, Strobe Talbott, La cele mai înalte niveluri, București, 1994 (în colaborare cu Anca-Irina Ionescu); Annette Lévy-Willard, Eu
PARASCHIVESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288689_a_290018]
-
înrudit cu povestirile din ciclul Minunilor Fecioarei Maria, una dintre acestea fiind Maica Domnului cea cu trei mâini, fără de a cărei cunoaștere unele icoane din țara noastră rămân de neînțeles. Mai trebuie amintită și cercetarea textelor și credințelor relative la Apocalipsul Maicii Domnului (Der Gang Mariae zu den Qualen, 1976) sau la Povestea Maicii Domnului (1978). În anii ’70-’80 activitatea lui K. și a colaboratorilor săi de la Catedra de romanistică făcuse din Salzburg nu doar un centru important de cercetare
KARLINGER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287702_a_289031]
-
lui Aleanin, București, 1928 (în colaborare cu Clara Lievșnevschi), Moartea lui Ivan Ilici, București, 1928, Anna Karenin, I-II, București, 1933, Fericirea casnică, București, 1934; Blasco Ibáñez, Printre portocali, cu ilustrații de Ion Comănescu, București, 1918, Cei patru cavaleri ai Apocalipsului, București, 1920, Urgisiții vieții, București, 1921; François Coppée, Crima unui om de ispravă, București, 1918, O idilă în timpul asediului, București, 1920, O tinerețe întreagă, București, 1929; Eusebio Blasco, O femeie compromisă, București, 1918; Alphonse Daudet, Sapho, București, 1918; F. M. Dostoievski
BOTEZ-RARES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285835_a_287164]
-
artifex” se manifestă nu numai în forma poetică, ci și într-o concepție generală estetizantă. SCRIERI: Zbor alb, București, 1932; Fata din umbră, București, 1936; Golful sângelui, București, 1936; Viața Spătarului Milescu, București, 1936; Enigmaticul Baikal, București, 1938; Cai de Apocalips, București, 1939; Sângele popoarelor, București, 1948; Lupii, București, 1952; Cazul Benet (în colaborare cu Horia Deleanu), București, 1954; Fata de pe Mureș, București, 1955; Satul fără dragoste, București, 1955; Versuri alese, București, 1955; Ceașca, București, 1956; Umbra stelelor, București, 1957; Cântare
BOUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285844_a_287173]
-
Maria trimite mesaje ale unor deținuți către familiile lor, le procură medicamente în timpul unei molime. Cartea nu este doar o evocare a universului carceral românesc, ci surprinde și alte momente dramatice: Dictatul de la Viena, deportarea sașilor în URSS, scene de apocalips din timpul bombardamentelor de la Brașov, sosirea din URSS a prizonierilor unguri ș.a. Ca elemente de contrast, autoarea evocă imagini ale copilăriei fericite, vacanțele, marea. Cartea este, cum a observat primul cititor al manuscrisului, Valeriu Cristea, pe atunci redactor la Editura
CALIMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286034_a_287363]
-
frumoasă, dar nefericită, Cântarea României este un poem alegoric impresionant. O tristețe sfâșietoare pentru umilințele unui neam mândru, slobod și unit odinioară, se împletește cu imprecația teribilă aruncată asupra celor care l-au trădat. Semne înfricoșate vestesc, ca într-un apocalips, apropierea „furtunii mântuitoare”, când va să se arate eroul providențial, Mesia, de care se leagă speranțele de izbăvire. E clipa pentru care trebuie să se pregătească, cu brațul înarmat și cuget treaz, urmașii vitejilor de altădată. Conceput în manieră retorică
CANTAREA ROMANIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286071_a_287400]
-
semnară. Bătrânii se codiră, prefăcându-se că nu Înțeleg. Tovarășii Însă nu-și bătură prea mult capul cu ei. Muindu-le degetul arătător În călimară, le depuseră amprentele În catastif. „Acum acesta-i noul vostru Dumnezeu, care a supus fiara Apocalipsului, punând-o să lucreze În folosul său, le-au spus, arătându-l pe Increat, iar aceștia sunt apostolii lui, care vă vor perverti la noua credință ce va aduce raiul pe pământ...“ Atunci În joc intra și Ippolit, storcând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Întâi cu binișorul, Întrebând-o dacă știe să semneze și cum femeia dădu din cap că nu, Îi vârâră sfârcul stâng În călimară, strivindu-l de glosar... Învârtindu-se În cerc În jurul mesei, Increatul Își Înfipse pintenii În coastele fiarei Apocalipsului, cântând cucurigu de douăsprezece ori și intonând imnul imperial. Apoi, cotrobăind prin dulap, scoase sticluța de horilcă și o dădu pe gât, făcând semn Întregii cete s-o ia din loc. După plecare lor, babulea Își reteză degetul mânjit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
vede din faptele riguros istorice pe care ți le-am înșirat, oamenii îndeobște stau mai prejos decât înțelepciunea în sine, care sălășluiește în lucruri. Nimic nu folosește celor răi; nimic nu folosește în aparență celor buni. Totuși între tragedii de apocalips și zigzaguri dintre care unele retrogradează, inima mizerabilelor ființi care suntem noi urmează o spirală ascendentă. Am uitat să pun la locul cuvenit finalul. Această Roxelană fără păreche, care și-a îndeplinit menirea ei dizolvantă împotriva inamicilor creștinătății, n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se mai poate, să încercăm cu toții să reparăm. Dar se tace ca mistrețul în porumb. Noi, legionarii, suntem sortiți să ne purtăm în tăcere Crucea și să închidem în sufletele noastre geamătul morților și martirilor noștri până la ultima filă a apocalipsului, când sudorile de sânge și chin ale tuturor vor răbufni spre lumină și în veci nu va mai putea stinge nimeni flacăra sfântă ce urcă spre cer. De ce frumoasele noastre principii expuse în acel dosar și trăite de noi legionarii
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
în atitudinea omului, nu în creația lui. Dar Liviu Rebreanu? Adam și Eva, Ciuleandra, Amândoi, Gorila etc. conțin ele neliniștea prevestitoare de cataclism? Abia Blestemele lui Arghezi ne pot da un mare fior. Descoperim azi în ele un sentiment al apocalipsului. E o lume care se strâmbă, se destramă și putrezește. Efectul se obține prin aglomerare, care exprimă probabil teroarea resimțită de poet la apropierea cutremurului. Dar asta e interpretarea noastră de acum. Mai degrabă oamenii de rând au avut presentimentul
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Mulți au avut astfel de viziuni și cu toate acestea n-au ajuns celebri ca acest modest cioban. De ce? Pentru că mulțimea, pe care am văzut-o așteptîndu-l, avea nevoie de o soluție. Mulțimea, în acei ani, în 1937, avea sentimentul apocalipsului care se apropia, al sfârșitului lumii, când războiul, cu crimele lui nemaivăzute și abominabile, avea să se rostogolească și peste pământul nostru. Acest sentiment obscur trebuia într-un fel sau altul să fie canalizat. Și Petrache Lupu, l-am văzut
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
oștile satanice, pe aliații, pe năimiții, pe vasalii, uneltele și slujitorii lor umani, pe renegați, atei, pe farisei, pe sicofanți, pe scelerați, degenerați, pe desfrânați, pe iude și pe idolatri, adică omenirea decăzută, spre sfârșitul a tot ceea ce există. Spre Apocalips... Oamenii sunt printre cele mai adaptabile viețuitoare. Se obișnuiesc repede, cu aproape orice. Oricare fantezie bolnavă, repovestită, poate să devină, cândva, adevărată! Dacă mie, personal, mi-ar fi spus cineva, mai de dimineață, că am să ajut să supraviețuiască un
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Unul, negru, unul, alb și unul stacojiu. Sunt la capăt, sub reflectoarele de la batalele de păcură, înspre bodega lu' Mariusache și spre cimitir. Stau nemișcați. Nu știu ce naiba fac. Par că se sfătuiesc... Războiul, Cucerirea, Foametea! Exterminatorii! Vânătorii! Cavalerii fantomatici ai Apocalipsului! tresare Avocatul, fără ca să-și dea seama că o și spune, cu voce tare. Au fost, cândva, cârmuitori măreți ai omenirii muritoare. Întorși cu fața de la Dumnezeu, sunt blestemați să cutreiere veșnic pământul, osândiți, până la secerișul cel din urmă! Ei
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
forma dominantă a unui delir intens, nesistematizat, de imaginație. Cu o tentă cronicizantă, declarat religioasă. Astfel, în conversații, subiectul divaghează irepresibil, aproape de fiecare dată, de la filonul principal, către un registru palimpsest, prolix, bombastic-halucinatoriu, ce include inevitabil Sfârșitul lumii, pe Călăreții Apocalipsului, îngeri, demoni, Sfântul Graal sau diverse arme, înzestrate cu proprietăți și cu însușiri magice. Un ghiveci! Drept urmare, am propus punerea sa la dispoziție, în vederea pensionării medicale în gradul II, o asemenea persoană fiind inaptă funciarmente să presteze un serviciu obștesc
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de istorii, cu un început, o lungă desfășurare și un sfârșit. Începutul istoriei coincide cu crearea lumii și sfârșitul cu predicarea evangheliei în Imperiul Roman în primul secol după Cristos. S-ar putea spune chiar că în ultimele capitole ale Apocalipsului Biblia descrie anticipat sfârșitul ultim al întregii istorii, adică sfârșitul lumii. În câteva cuvinte, Biblia conține istoria lumii de la început până la sfârșit. Istoria este parțială și fragmentară și nu pretinde în nici un fel să fie exhaustivă, ci să spună esențialul
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
de credință iudaică, dar nu fără unele transformări sau mutații semnificative. Vom enumera șapte dintre ele. Prima mutație privește faptul că în creștinismul de la început nu exista efectiv niciun spectru al credinței despre înviere. Existau câteva variante locale: la sfârșitul Apocalipsului se vorbește de o dublă înviere (exegeții caută în continuare să înțeleagă la ce se referă); în Scrisoarea către evrei avem o mențiune certă despre înviere, dar nu pare așa de elaborată ca în alte scrieri ale primilor creștini. Aceste
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
mea, din locurile de negândit de dincolo de ea am văzut apropiindu-se de mine o fantastică auroră, în care fiecare scânteiere era o lume, în care fiecare punct de lumină era un Dumnezeu. Părea o explozie extatică a cosmosului, un apocalips și-o geneză amestecate. Totul mă atrăgea spre lumina de dincolo de lumină. Nu am putut însă depăși bariera (" Nu încă", am auzit ceva în mine) și m-am întors. Eram iar printre prietenele mele, în curtea mătușii, sub cerurile opulente
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
după ei, adevărata realitate, în care se revelează voința Divinității ascunse în REM. Alții văd în REM un fel de caleidoscop în care poți citi deodată întregul univers, cu toate amănuntele din fiecare moment al dezvoltării sale, de la geneză până la apocalips. Am citit de curând în spaniolă o povestire în care REM-ul, văzut astfel, era numit El Alepb. Unii sânt convinși că există un singur REM, alții cred că există câte unul pentru fiecare om și chiar au compus o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
doctrine esoterice, ignorate timp de aproape optsprezece secole. Curând vor urma alte asemenea descoperiri dând la iveală alte tradiții rămase secrete până în zilele noastre. Sindromul la care făceam aluzia aceasta este: revelarea în serie a doctrinelor secrete. Ceea ce înseamnă apropierea Apocalipsului. Ciclul se încheie. Asta se știa mai demult, dar după Hiroshima știm felul în care se va încheia... - Foarte adevărat, șopti absent. - Întrebarea pe care voiam să v-o pun este aceasta: dispunând de cunoștințele care v-au fost transmise
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
originare, ci prin traducerea în alte limbi orientale: siriană, etiopiană, slavonă (Sacchi 1981 și 1989). În canonul Bibliei ebraice a intrat doar una dintre ele, Cartea lui Daniel (al cărei caracter apocaliptic este pus la îndoială de unii), și Cartea Apocalipsului în Noului Testament. b) Apocaliptica are multe în comun cu profeția biblică: credința în Dumnezeul lui Israel, Domnul istoriei și al umanității, alegerea lui Israel, nu atât ca privilegiu, cât mai ales ca mijloc ales de Dumnezeu pentru a-și
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
adâncul ochiului / acolo unde nici tu nu știi ce să faci, din moment ce poetul are perna umplută cu vise, ceea ce l ajută ca, sisific, să facă un gest cotidian: înfruntarea abisului, fiindcă Abisul e-n obiectele mărunte / Degeaba-l cauți în Apocalips. O operă atât de întinsă poate suscita, firește, numeroase interpretări pentru că are potențialul necesar pentru a fi străbătută în direcții diferite și, de aceea, ne mărginim la cele câteva aspecte pe care le-am identificat, pentru a sublinia ceea ce punctam
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]