384 matches
-
icoană prin calitatea luminozității. Încă din primele rânduri ale bibliei, în cartea Genezei, pomul cunoașterii binelui și răului și pomul vieții, fac parte din limbajul simbolic al bibliei. Acest simbolism este din nou întrebuințat la sfârșitul Noului Testament, în cartea Apocalipsului, unde se spune că pomul vieții se află lângă râul apei vieții și că frunzele lui sunt spre tămăduirea neamurilor. În numeroase icoane este reprezentat și un pom, care poate fi privit ca un simbol al vieții hărăzite de Dumnezeu
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
imageria verbală a bibliei. Un alt simbol foarte prezent în biblie este cel al templului, lăcașul întâlnirii dintre Dumnezeu și poporul său; este un spațiu care poate fi necinstit și pân‑ gărit, curățat și restaurat, pustiit și distrus. În cartea Apocalipsului, el rămâne un simbol impunător. Dintre icoanele care înfățișează evenimente care au avut loc în templu, cum ar fi Prezentarea la Templu a Fecioarei cu Pruncul, se desprinde un puternic sentiment că aici este spațiul de întâlnire între Dum‑ nezeu
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
cu Fântâna cu chipuri (1933). În anii 1938 și 1939, D. este numit director general al teatrelor naționale și secretar general în Ministerul Cultelor. În timpul celui de-al doilea război mondial, când este redactor la cotidianul „Acțiunea”, îi mai apar Apocalips profan (1941), poemele Renașterea (1942), Țara Românească (1944) și „antologia critică” Din poezia noastră parnasiană (1943). Schimbarea de regim din august 1944 are ca urmare excluderea lui din presă; reușește să mai publice niște traduceri, împreună cu Elena Eftimiu, în „Revista
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
Cântecul Omului, partea I: Iudeea, Craiova, 1927; Vioara mută, București, 1928; Leagăn de cântece, București, 1929; Fântâna cu chipuri, București, 1933; Helada, București, 1935; Roma, București, 1936; Evul Mediu, București, 1937; Naționalismul în presă, București, 1938; Primejdia iudaică, București, 1939; Apocalips profan, București, 1941; Renașterea, București, 1942; Țara Românească, București, 1944; Aspecte și direcții literare, îngr. și pref. Margareta Feraru, București, 1975; Poezii. Teatru. Proză, îngr. Margareta Feraru, pref. Const. Ciopraga, București, 1977; Fântâna cu chipuri, îngr. și pref. Cătălin Davidescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
N. Davidescu, „Helada”, CLI, 1935, 22; Octav Șuluțiu, N. Davidescu, „Roma”, F, 1936, 3; C. Fântâneru, N. Davidescu, „Evul Mediu”, U, 1937, 343; Octav Șuluțiu, „Evul Mediu”, F, 1938, 1-2; Ion Șiugariu, Viața poeziei, Timișoara, 1999, 43-47, 342-346; Mihai Niculescu, „Apocalips profan” de N. Davidescu, UVR, 1942, 8; Constantinescu, Scrieri, II, 400-406; Cioculescu, Aspecte, 34-35, 518-547; Streinu, Pagini, I, 252-259, II, 90-93; Vianu, Opere, V, 291-293; Călinescu, Ist. lit. (1982), 697-700; Papadima, Scriitorii, 238-247; Scarlat, Ist. poeziei, II, 229-230; Popa, Estuar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
sub înaltă semnătură pentru a da credibilitate celor doi consilieri? După cum se vede, comuniștii nu-i cruță pe acești slujitori ai bisericii, căci informațiile date de ei rămân la dosare oficiale și istoria va constata. Căci trăim o vreme de Apocalips. Satana dă târcoale turmei sfinte spre a prinde pe mulți. Dacă înșiși păstorii se lasă prinși, cine va păzi oile? Și totuși, împotriva persecuțiilor violente sau insidioase, a calomniei, a intimidărilor și a propagandei, credința (creștin-ortodoxă, catolică, greco-catolică și protestantă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Crețulescu, sus în stânga, într-un colț boltit, este Hora domnițelor, una din acele imagini care te înseninează ori de câte ori le contempli. Intram adeseori pe vremuri, în această liniștită tindă, în care zidul Bisericii în jurul porții te întâmpină cu imaginile consacrate ale apocalipsului. Am intrat și de această dată, în această seară de vară, în timp ce ultimele raze de soare pătrundeau printre stâlpii scorojiți ai bisericii și am privit spre colțul atât de bine cunoscut al Horei domnițelor. Dar nimic. Fetele zvelte prinse în
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
a lungul a patru decenii (1936-1984), din care a încredințat tiparului două volume: 7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-1954) în 1997 și Jurnal intermitent (1945-1947. 1964-1984) în 2001. Obiectul însemnărilor lui M., care se socotește un „memorialist al Apocalipsului”, îl constituie unii dintre cei mai duri ani ai terorii comuniste, când au avut loc evenimente devastatoare: deposedarea oamenilor de proprietatea lor, deschiaburirea, abolirea libertăților democratice, rusificarea țării, escalada cultului tiranului de la Răsărit, dar și a tiranilor autohtoni, Canalul, cenzura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288047_a_289376]
-
Martinescu, MS, 1984, 3; Al. Săndulescu, Drama scriitorului în comunism, RL, 1998, 13; Cornelia Ștefănescu, Diavolul a fost depășit de om, JL, 1998, 1-2; Iordan Datcu, Șapte ani din jurnalul lui Pericle Martinescu, ST, 1998, 4-5; Monica Lovinescu, Memorialist al Apocalipsului, RL, 1998, 28; Z. Ornea, Filigranul amintirii, RL, 2000, 14; Iordan Datcu, Pericle Martinescu, diarist și eseist, ALA, 2001, 581; Ioana Pârvulescu, În miezul nopții, RL, 2001, 8; Ioana Pârvulescu, Vânătoare de scriitori, RL, 2001, 9; Cornelia Ștefănescu, Răgaz printre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288047_a_289376]
-
totuși, am găsit momentul care m-a impresionat cel mai mult. După întîlnirea oficială cu guvernatorul din Gizeh, ne-am îndreptat spre Piramide, spre Sfinx. Soarele dogorea și încingea începutul pietros al marelui deșert, lumina generos, aproape orbitor, peisaje de apocalips, cu beduini, piramide, cămile... Puținii turiști se fotografiază lîngă cămile, pe cămile, lîngă Piramida lui Keops, în împrejurimile deșertice. Au pălăriuțe, sînt bine dispuși. Un vis lung, obsedant, se împlinea. Toți se salută între ei, sînt prietenoși, dornici de schimbat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Electra era diferit ca impresie (mai luminos, mai abstract, mai cu speranță), apariția salvatoare a lui Oreste avea o emoție asemănătoare În ambele versiuni. Finalul aici echivala cu un carnaj. Corpuri fragmentate, dislocate, apăreau În fum și ceață, metafora de apocalips oglindea muzica simultan pasionat-romantică și crud-primitivă. Electra dansa În bazinul cu apă Înroșită de sângele proaspăt al Clitemnestrei și al lui Egist, valsând obsesiv și sacadat În ritmul vienez al muzicii, din ce În ce mai frenetic, până cădea moartă, epuizată pe marmura mormântului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Călinescu nu a vorbit întâmplător de Creangă. Această aristocrată a înfățișat lumea satului moldovenesc cu un simț al aderenței ieșit din comun și cu neașteptate intuiții moderne de viziune literară. Cine citește Pustiuri (1941) și dă peste halucinantele imagini de apocalips ale satului înecat, ale trupurilor moarte purtate de puhoaie până în incinta bisericii care se scufundă, nu poate să nu vadă că realismul fantastic al noii generații de prozatori e anticipat și de această originală scriitoare, totuși atât de puțin cunoscută
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
hybris". Sunt urmărite, deci, strategiile satirice ironia, caricatura, șarja, agresiunea verbală ș.a. pentru a concluziona: "Valoarea satirei eminesciene rezidă în această forță demonică a deformării, într-o viziune personală, mutând accentul de la individual la universal, înfățișându-și epoca în culorile Apocalipsului. Patosul viziunii eminesciene care nu cunoaște decât culorile de alb și de negru, separând, prin opoziții binare, gloria trecută și mizeria contemporană a țării amintește de ingenuitatea și de schematismul poetic al satirei cronicarilor. Poetul conferă din plin tonuri apocaliptice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Alte revelații ale veacului nostru: războiul laboratoarelor Împotriva bolilor, a deficiențelor fizice și sexuale, a bătrâneții și a morții. Dar guturaiul? dar sără cia? dar ticăloșia oame nilor și arțagul femeilor noastre? În pragul Vârstei Atomice și glasul prevestitor al Apocalipsului. Anacro nisme, metacronisme și paracronisme, lesne de văzut și greu de crezut, În Bucureștii lui 1950. - Burlăcia de pe urmă a memo rialistu lui, care nu vrea să Îmbă trânească, și șansele imense ale unui se xa genar cu condei nou
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
rămânând, În sfârșit, ca generațiile să aștepte vindecarea ultimelor noastre rele, nevindecate până astăzi, și anume: guturaiul, lipsurile vieții, ticăloșia oamenilor și arțagul femeilor noastre. și am asistat cutremurați la ivirea zorilor Vârstei Atomice și la cele dintâi isprăvi de Apocalips pe care dezagregarea nucleară le poate oferi acestei nefericite omeniri fie amenințată de către Ucenicii Vrăjitoriei a se rostogoli, cu tot globul pămân tesc, În afara orbitei siderale, fie Îndrumată de Omul Provi dențial, mult așteptat, spre noi forme de existență pământească
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
văzut de pe culmea de calcar argintiu sub care stă pitit Balcicul; cum și pe cei care n-au rătăcit de aci Încolo spre Tuzla, aiuriți de fan tasticul unui peisaj lunar răvășit de seisme și de catastrofe vulcanice; viziune de apocalips, drum dantesc În care te Întâm pină, ca niște duhuri ale morților, popândăi În panică și placide broaște țestoase, și pe care, tot coborând și urcând, descoperi dintr-odată golful senin și primitor, cu copaci ombeliformi, ca În insulele Sudului
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
la judecătoria comunală Cotnari. Frumusețea nu se tae pe talger. Curgeau pieile de pe dânsa. Omu-i tare ca fierul și slab ca oul. Se chinuește și nu poate muri; o fi fiind în pernă o pană [de] pasere necurată. Din apocalips. Și limbile și le mușcau de durere. Și culege strugurii viei pământului, fiindcă sunt în puterea coptului broboanele lor... ["DON PAEZ"] Una din admirațiile adolescenței mele a fost "cavalerul Don Paez". I-am făcut și versuri. L-am visat, l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
du Danube”, „Ființa românească”, 1966, 5; Horia Stamatu, Schimbarea poreclei în renume, „Revista scriitorilor români”, 1966, 5; Aurora Cornu, „Une Femme pour l’Apocalypse”, „România”, 1968, 100; Radu Enescu, Vintilă Horia sau Jurnalul unui dac, „Destin”, 1968, 16; Radu Enescu, Apocalips sau revelația lui Vintilă Horia, „Destin”, 1969, 19-20; Miron Kiropol, Întâlnire cu Vintilă Horia, „Buna Vestire” (Roma), 1970, 3; Radu Enescu, Pe aripile spiritului, „Limite”, 1971, 7; Micu, „Gândirea”, 823-824; Ovidiu Vuia, „Dumnezeu s-a născut în exil”, „Cuvântul românesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
zmeii suflători de foc, precum balaurii, în directă legătură cu energiile mistuitoare ale distrugerii prin ardere (văpăi, scântei). Comparația frecventă a calului voinicului cu leul, dar și transfigurarea felinei în planul cabalin au la bază o încărcătură psihopompă comună: „în Apocalips calul morții prezintă un remarcabil izomorfism cu leul” și o prezență acustică similară, tunătoare: „galopul calului e izomorf cu răgetul leului”. Astfel gestul trezirii leului prin strănutul calului respectă natura intimă a bestiei, adusă la starea de manifestare prin acțiunile
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pribegind în afara cetății pradă unui „extaz al suferinței”. Din când în când, exilatul mai găsește totuși resurse pentru a sublima materialul poetic în imagini estete, mallarmeene: „Armonios obosită, vara era pe sfârșite. / Luna ca o iacobină se ridicase / pe genunchii apocalipsului. Nimic nu înflorește mai frumos ca un corolar. / Ți-au fost dragi păsările, apele și arborii, / Dar n-ai avut nici păsări, nici arbori, nici ape.” Fluxul lirismului de acum al lui C. oscilează între notație și metaforă, sugrumând suflul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
de pe lumea cealaltă. Dracul mână caii. Surugiul doarme. Luna atârnă de pe cer ca o tenie. / Orb și fără părinți, ca o mută vedenie, / între cranii și arme. Vin de pe vremea când sângele picura din panoplie. Cine știe, gândule, cine știe... / Apocalipsul a fost și s-a dus. / E ca-n lepădarea de Petru a lui Iisus. / Spunându-i că-l va părăsi / (Petru era om: cu temeri, cu vise) / Christ se părăsise / el mai întâi. / Și / iubeam odinioară o fată...” Volumul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
și Sacerdote ascoltami (Preotule, ascultă-mă), o culegere despre cele mai bune scrieri ale sfântului Alfonso M. de Liguori despre preot. Don Calabria ar fi voit ca revista Civiltà Cattolica să se fi transformat în instrumentul celor «șapte trâmbițe ale Apocalipsului» pentru a striga în toate zările că «ceasul lui Dumnezeu este aproape, ba chiar a venit deja», că «e pe punctul să dezlănțuie o mare încercare și pentru Biserică», că «trebuie să ne schimbăm viața pentru a ne dispune să
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
urmă mulțime de lucrări de filozofie, pedagogie, sociologie, literatură rusă, engleză, câteva romane pe care mi le procurau prietenele din București și cetirile de seara cu preoții: Evanghelia lui Matei și [a lui] Ion, Actele și Scrisorile Apostolilor către Romani, Apocalipsul, Psalmii, Talmudul, Coranul.]( Ediția I, 1937, p. 221. ) dr. cantacuzino revine O mică indispoziție a lui Vintilică ne aduse, după mai multe cereri insistente, pe Costache. Nu-l văzusem de două luni și jumătate, era foarte slab, dar remontat de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
lui Cristos și prezența celui răstignit și înviat. Mielul este mielul simbolic despre care vorbește profetul Isaia, mielul pascal care merge la moarte fără glas și care se jertfește de bună voie pentru noi; de asemenea mielul cel rănit din Apocalips cu șapte coarne și șapte ochi care deschide car‑ tea cu cele șapte peceți. Leul simbolizează tribul lui Iuda din care provine Cristos prin David: leul este simbolul puterii, în contrast cu mielul care este simbolul blândeții și al neprihănirii. Întâlnim în
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
icoană prin calitatea luminozității. Încă din primele rânduri ale bibliei, în cartea Genezei, pomul cunoașterii binelui și răului și pomul vieții, fac parte din limbajul simbolic al bibliei. Acest simbolism este din nou întrebuințat la sfârșitul Noului Testament, în cartea Apocalipsului, unde se spune că pomul vieții se află lângă râul apei vieții și că frunzele lui sunt spre tămăduirea neamurilor. În numeroase icoane este reprezentat și un pom, care poate fi privit ca un simbol al vieții hărăzite de Dumnezeu
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]