2,077 matches
-
de amuzament în măsura în care cinefilul își activează memoria pentru a depista citatele declarate, dar mai ales similitudinile involuntare. Pentru că Reitman, în momentul în care a hotărît să metamorfozeze scenariul semnat de David Diamond, David Weissman și Don Jakoby dintr-un thriller apocaliptic într-o fantezie hazoasă despre sfîrșitul lumii, s-a gîndit cu siguranță la propriile Fantome (seria I, 1984 și seria II, 1989) despre care s-a spus că au aclimatizat Exorcistul în ambianța filmului-spectacol Sîmbătă seara în direct. De astă
Reciclări... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15926_a_17251]
-
dintre proprietarii actuali a diverse bunuri, titrează excedat: Constanța se retrocedează en gros. Palate, faleze și bulevarde cerute de foștii proprietari. * De aceeași grijă e cuprins și ziarul AZI al cărui proprietar e consilierul prezidențial Octavian Stireanu și care anunță apocaliptic: "Proprietarii revendică 70 ha de faleză, insula lui Ovidiu și castelul Șuțu". Același ziar însă nu suflă un cuvînt despre cumpărări frauduloase precum aceea a hotelului Belona de pe litoral și despre alte inginerii financiare ale "proprietarului" penal, faimosul Bivolaru. După cum
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15943_a_17268]
-
cu burta în sus, victime ale deversărilor iresponsabile de substanțe toxice, bărbați și femei între două vârste cerșind la gura metroului - ați recunoscut imaginile cele mai frecvente de pe prima pagină a ziarelor noastre. Iată că de câteva săptămâni România aceasta apocaliptică a fost înlocuită cu o "Românie imobiliară". Zeci și sute de case, unele mai opulente decît altele, în stiluri diferite, dar unificate subteran de gustul țoapei și de obsesia de-a construi mai înalt cu o mansardă decât vecinul și
România imobiliară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15995_a_17320]
-
ce bun revistele culturale? Și la ce bun literatura? Sînt întrebări pe care le auzim din ce în ce mai des. De foarte puține ori se mai întreabă lumea culturală cum se face critica și cum ar trebui să se facă. Șirul de întrebări apocaliptice nu apare în urma unei autochestionări serioase, cum ar fi normal. El exprimă mai curînd o deznădejde retorică. Ce rost mai are să fac critică dacă nimeni nu e interesat?' ' o astfel de întrebare aruncă vina pe ignoranții care nu citesc. Sînt
Critica insuficientă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15603_a_16928]
-
postmodern, ridicând arbitralitatea construcției romanești la rang de principiu primar de creație. Intervine în epic amestecând momentele ori criticându-și propriul edificiu ficțional, își provoacă cititorul la coparticipare, face considerații eseistice asupra istoriei în același spirit filosofic relativizant și vesel apocaliptic. Ca atmosferă, cartea amintește pe alocuri de Borges, notabil într-o minunată găselniță imaginativă, o alegorie a morții și sfârșitului, este vorba de misterioasa "pierdere" a câte unei camere din palatul baroc al celor trei mame. Dintre sursele epicului: pulp
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
de portrete ale celor dragi, un soi de memorii afective? însă imediat după conturarea înfrîngerii, putem distinge reversul. Care sînt învingătorii? Liiceanu nu-i numește. Portretul omului de cultură învingător este imposibil, dacă respectăm regulile jocului impuse de Liiceanu. Tonul apocaliptic ar fi fost convingător dacă își păstra aerul personal - dacă își însușea măreția ratării inviduale, particulare. Or, sensul retoricii, impuse de filosof, este unul general. în fond, același "păcat" apare și în Jurnalul de la Păltiniș. Cartea este extraordinară, foarte bine
Resemnare și declarații de dragoste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15691_a_17016]
-
unde se vor consuma întâi și-ntâi porumbei pasați... * 8 iunie 1980. EXITUS. Ttilul probabil al unui roman. Indicațiile din străinătate pentru cetățeni - ieșire în caz de pericol. Amestecul de comic și de tragic conținut de cele șase litere Exitus, apocaliptice... Cu doi-trei ani în urmă, mă gândisem la un alt titlu SINCOPE: mișcare, epică biologică prin excelență, fatală inimii deseori, vezi stopul cardiac, sincopa albastră. În muzică, sincopa înseamnă o notă emisă pe un timp slab și prelungită imediat pe
Sincope by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15804_a_17129]
-
de sleirea ciclului cosmic, cînd materia se preface în pulbere, revenind la haos. Apa nu mai e spațiul geneziac, placenta cosmică ori acel "neant substanțial" pe care-l notifică Bachelard, în L'Eau et les Rêves. Intuiția unui atare tablou apocaliptic o are, încă în 1934, Ovidiu Papadima: "Întreaga atmosferă (...) în care se manifestă chipul lent al poeziei bacoviene, urmărirea lucidă a unui inevitabil scoborîș sfîrșit, îi sugerează o idee de a curma suferința prin anticiparea vastă a unui final care
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
anticiparea vastă a unui final care nu va întîrzia: moartea, dispariția în anonimatul inert al materiei, fantoma unui gînd ce rătăcește obsedant în poezia lui Bacovia". V. Fanache vorbește despre "forța și evenimentele nestăpînite", care sînt "dezlănțuite stihinic în revărsare apocaliptică de ape și de foc", iar Dan Laurențiu vede la Bacovia un univers întruchipînd "un punct terminus al prăbușirii și destrămării greoaie". Care e adevărul? Avem sentimentul că ambele imagini critice își găsesc pilonii de susținere în creația la care
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
vede la Bacovia un univers întruchipînd "un punct terminus al prăbușirii și destrămării greoaie". Care e adevărul? Avem sentimentul că ambele imagini critice își găsesc pilonii de susținere în creația la care se referă. Ea este atît "primitivă" cît și "apocaliptică", aurorală și crepusculară, într-un efort al materiei de a-și transcrie istoria, de a se recomanda complet de la stadiile sale primordiale pînă la cele finale. Avem a face cu o circularitate vizionară a unui lirism foarte complex, cu un
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
Din trauma asistării la dezmembrarea realității naționale dar și dintr-o sensibilitate exacerbată a naturii proprii poetului, agravată de consumul de droguri și alcool, de singurătate și înstrăinare, eșecuri și deziluzii, se naște o poezie extrem de stranie, plină de obsesii apocaliptice, populată de umbre difuze, figuri demonice, simboluri sordide (paianjeni, șobolani, corbi), tensionată de insistarea într-o atitudine beligerantă fără un obiect clar, de refuzul capitulării, al resemnării. Toate arborate sub egida expresionismului: "Pe fruntea mea trece metal înghețat/ Paianjeni îmi
"Flautul luminii, flautul morții" by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16313_a_17638]
-
zi la alta, îmi părea că se mărește și-n același timp, cu o sporită putere, se degradează, se ferfenițește; se degradau și se umflau nu numai foile, ci și literele, crescînd parcă unele peste altele, încețoșîndu-și contururile...". O imagine apocaliptică a unui muzeu-bibliotecă al cărui subsol este o carte ca o gură imensă. Din labirintul cărților Mircea căuta o ieșire, care se concretizează sub forma unei Anticărți devoratoarea celorlalte cărți. Ea este salvarea din muzeu, cea care transformă totul în
Cartea canibală by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16312_a_17637]
-
imaginație putem presupune că ar fi capabil să dispună... mi-e și groază să spun ce! Ieșirea - aparent doar nervoasă - a lui Miron Cozma nu se produce chiar din senin. Șeful său politic, C.V. Tudor, este într-o ofensivă frizând apocalipticul. Asemeni unei fiare rănite de moarte, "tribunul" condamnat - în două serii scurte - la plata a aproape jumătate de miliard de lei, și-a pus tunurile pe cei care, presupune el, ar fi cauza tragediei sale: Ion Iliescu și Adrian Năstase
"Cipăndeil"-ii au psihicul labil by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16346_a_17671]
-
exemplele de mai sus că media este cea vizată. Sînt deconstruite parodic discursurile mediatice, osificate, incapabile să stabilească o ordine a priorităților. Autorul joacă rolul receptorului care nu poate distinge gravitatea concretă a unor fapte, bombardat fiind de un ton apocaliptic fără variații. În al doilea rînd, cititorul cunoscător al lui Eco va putea identifica cu ușurință cîțiva algoritmi specifici literaturii acestui autor. Pendulul lui Foucault se regăsește în multe dintre aceste mici narațiuni; titlul lor spune tot: "Cum am intrat
Cum se scrie o carte bună by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16351_a_17676]
-
statul (spre deosebire de cetățean!) stă binișor, și de vreme ce noua comenduire e destul de dornică să-i recupereze pe unii dintre pilonii vechiului regim - în frunte cu Mugur Isărescu! Ceea ce nu e tocmai rău! Apoi, diversiunea cu seceta: reporteri ce ne turnau povești apocaliptice despre Sahara carpato-danubiană, emițând din puțuri înfricoșătoare, dominate de ecoul lugubru al "trimișilor speciali", sunetele agonice ale propriilor gâtleje uscate. Au urmat, și mai continuă, imaginile insuportabile cu copii înfometați, violați, omorâți de părinți, într-o escaladare insuportabilă a canibalismului
Unde ni sunt FNI-știi? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16424_a_17749]
-
și împușcat, împreună cu tovarășii lui, de un pluton de militari cîlmaci sub conducerea unui ofițer german, scăpînd însă ca prin minune de glonțul ucigaș. Episodul în care sînt descrise aceste momente supreme, nesiguranța, spaima de dinainte și după execuție, spectacolul apocaliptic al celor asasinați ("N-am mai auzit împușcături. Doar sîngele curgea din robinetele umane, se auzeau scurte horcăituri, ultimele răsuflări [...] În jur numai moarte. Și o noapte care pare să se întindă mereu ca o smoală fierbinte".), îndoielile, tatonările înainte de
Eclipsa by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16431_a_17756]
-
nepăsarea Occidentului. Semnificația visului e cât se poate de clară, pecetluind destinul celor doi eroi. În ultima parte, cuplul Candid-Olimpia se destramă, evenimentele se precipită aducând moartea Olimpiei și încarcerarea în scopuri de "reeducare" a lui Candid, într-o atmosferă apocaliptică, orwelliană. Viziunea sumbră din final e marcată printr-o modificare semnificativă a registrului stilistic. Ironia, tonalitatea șarjant-parodică se preschimbă acum în pur delir verbal, într-o vorbire redundantă și cinic-vulgară (discursurile lui Tutilă I) care-l condamnă pe erou la
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
de credință e bîntuit de coșmaruri și de orgoliul că dai un cec în alb cuiva care ar trebui să-și dea seama de sacrificiul tău. Mă tem că o mare parte dintre cei care au avut spaime sau "înseninări" apocaliptice face parte din această categorie de credincioși cărora li se pare că emit cecuri în alb și simt nevoia unor agenți de asigurări în eternitate. Credincioșii fără contract cu Dumnezeu au traversat și cumpăna dintre 1999 și 2000 și cea
Neliniști milenariste by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16517_a_17842]
-
în alt secol și în alt mileniu? De fapt, nici nu cred că-i pasă prea tare. Mesajul său e solitar și ireductibil. Așadar, a trecut și multașteptatul și comentatul an 2000, cel ce trebuia să însemne neantul lumii, sfîrșitul apocaliptic și începutul "aleșilor". N-am fost martorii sau trăitorii unui asemenea spectacol de proporții planetare. Am trăit doar încă un an greu, poate mai greu ca alții, deși am sperat să fie altfel. Teatrul nu se poate face desprins fiind
Decembrie 2000 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16542_a_17867]
-
Constantin Țoiu Despre împlinirea mileniului unu avem mărturii înfricoșate, apocaliptice, hilare astăzi. Ce se va spune în viitorul îndepărtat despre încheierea mileniului pe care îl părăsim? Mă tem că oamenii veacurilor 24-25 ne vor pizmui pentru simplitatea existenței noastre din prezent. La fel cum ni se par nouă acum scenele
Pe brânci by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16578_a_17903]
-
povești, cu amintiri, cu lacrimi, unul în brațele celuilalt, pe aceeași scenă, la vedere, cam cît durează golirea unei-unor sticlă-sticle de votcă. Cumpărată-cumpărate cu reducere, pentru artiști. În acest caz, Horațiu Mălăele și Nicolae Urs. La început, o imagine cumva apocaliptică, dezordinea aceea de după o reprezentație. Elemente de recuzită, costume, din spectacolul tocmai încheiat. Și nu numai. Singure, în liniștea stranie, costumele cheamă alte costume, replicile se rostogolesc spre altele, din alte spectacole, se amestecă, își amestecă mirosurile, consistențele, transpirația, recuzita
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
ar putea stinge repede ca autor recunoscut, imediat ce va fi depășit limitele propriei experiențe de viată. Dar la zece ani de la Amantul colivăresei (1994), în care fosforescența claselor marginale jubilează în pagină, descoperim în Proorocii Ierusalimului un roman ce sângerează apocaliptic, zguduitor. Astfel, scepticismul este înlăturat pentru a face loc poftei plastice, ne găsim captivi împreună cu personajele în propria lor viată, în care totul glisează de la grotesc la sublim, înainte și înapoi, până la anihilarea aproape completă a reperelor. Dincolo de natura compozițională
Profeți mincinoși by Ioana Crișan () [Corola-journal/Journalistic/11899_a_13224]
-
o franceză fără cusur că nu-i nimic, se-ntâmplă... Pe înserat, după ce trăseseră un somn greu, Sisi își luase șevaletul și pânza aproape terminată, avînd nevoie de unele retușuri. Tabloul trebuia să reprezinte un amurg la mare. Un asfințit apocaliptic. Zeul setos de sânge al întregii planete cum se lasă vara sub orizont pe vreme senină. El, crudul, nesățiosul zilei, trimițând aupra lumii fluvii imense sângerii de toate nuanțele și pe care Sisi, de cînd veniseră la mare, se încăpățâna
Asfințit cu ghioc (VII) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12005_a_13330]
-
Acasa > Poezie > Amprente > APOCALIPTIC Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 1516 din 24 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Erai urgisit să nu mai iubești, Lacrimi în inimă îți înghețau Și-acum nu greșesc, că îmi ești Ultima zi, ce aș vrea să o
APOCALIPTIC de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382729_a_384058]
-
Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 1516 din 24 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Erai urgisit să nu mai iubești, Lacrimi în inimă îți înghețau Și-acum nu greșesc, că îmi ești Ultima zi, ce aș vrea să o iau... Apocaliptic, trec de-astă ură, Dobor un somn -n a lui visare, Ultima să fiu, decapitând tortura Realului blestem, iar tu -Creare. Fuzionând ca doi copii pe-un soare, Și înlemniți de dragoste divină, Să ardem, precum cireșele amare, În altă
APOCALIPTIC de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382729_a_384058]