1,075 matches
-
granzime. Perforinele sunt capabile să antreneze leziuni membranare în celulele țintă, puncte de plecare ale necrozei celulare. Mai mult, ele vor permite intrarea în celulă țintă și a altor enzime ucigașe, care vor duce în final la moartea celulei prin apoptoza. Granzimele sunt serinesteraze care completează acțiunea perforinelor. Procesul este stimulat de ÎL-2. Calea ligandului Fâs independența de Ca2+ Celulă citotoxica exprimă ligandul Fâs, iar celulă țintă moleculă Fâs din familia de receptori TNF. Această familie conține segmente capabile să activeze
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
care completează acțiunea perforinelor. Procesul este stimulat de ÎL-2. Calea ligandului Fâs independența de Ca2+ Celulă citotoxica exprimă ligandul Fâs, iar celulă țintă moleculă Fâs din familia de receptori TNF. Această familie conține segmente capabile să activeze moartea celulară prin apoptoza activând enzimele CCP32 și ICE (ÎL-1 beta converting enzymeă - convertaza - Celulele NK folosesc ambele căi de citotoxicitate pe când limfocitele TCD8, utilizează numai calea ligandului Fâs. Literatura de specialitate mai recentă (Emoto M., 2003Ă, adaugă acestor celule ucigașe celulele NKT, clasice
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
celulele Th2, dar poate fi activată și de IOAN PAUL102 macrofage. Reglează reacțiile inflamatorii prin inhibarea sintezei citokinelor de către celulele Th1, ÎL-2, IFN gamma și TNF beta. Supresează secreția de CMH clasa a-II-a și stimulează producția de ÎL-1 RA. Inhiba apoptoza și sporește supreviețuirea celulelor B, mastocitelor și macrofagelor; are efect antiinflamator accentuat la om. Supresează secreția de ÎL-1, ÎL-6 și TNF alfa. Interleukina- 11 ÎL-11 este produsă de celule stromale din măduva osoasă, celulele epiteliale și fibroblaste. Stimulează în sinergism
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
asupra celulelor Ț, B și NK. Induce expresarea de chemokine și receptori; sporește proliferarea celulelor Tc și Th și este chemoatractantă pentru granulocitele neutrofile, NK și limfocite la sediul inflamației. Este esențială pentru prelungirea vieții celulelor cu memorie. ÎL-15 întârzie apoptoza spontană a PMN și crește expresarea integrinelor CD11b/CD18 și ICAM-1 (CD54Ă. Ar crește de asemenea adeziunea dintre IMN și linia A549 de celule epiteliale pulmonare. Interleukina - 16 ÎL-16 este trecută în categoria chemokinelor sub denumirea de lymphotactină din familia
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
macrofagului care unește liganzii sialilați. CD172a Proteină semnal expresată pe monocite și pe un subset de celule dendritice. CD178 Ligand pentru CD95 (Fâs. ligand sau CD95-LA; membru al superfamiliei tumor necrosis factor (TNFĂ; moleculă cheie în inducerea morții celulare prin apoptoza. CD183 Receptorul chemokinei CXCR 3 (După IUIS/WHOĂ. CD184 Receptorul chemokinei CXCR 4 (După IUIS/WHOĂ. CD185 Receptorul chemokinei CCR 5 (După IUIS/WHOĂ. CD186 Receptorul chemokinei CCR 7 (După IUIS/WHOĂ. CD206 Proteină membranară de tip I observată pe
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
parenchimatoase, - inflamațiile necrotice și recent - inflamațiile apoptotice. Inflamațiile parenchimatoase Inflamațiile parenchimatoase, acute sau toxice se caracterizează prin afectarea organelor bogate în parenchim, în țesut funcțional specific, ca: miocardul, ficatul, rinichii, etc. Predomina modificările distructive ale celulelor parenchimatoase: citoliza, necroza și apoptoza. Se întâlnesc mai ales in intoxicațiile cu fosfor și derivații acestuia, cu arsenic și săruri de cupru la rumegătoare cât și în formă malignă a febrei aftoase a tineretului rumegătoarelor și în hepatitele virotice ale bobocilor de rață, hepatită cu
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Inflamațiile apoptotice Inflamațiile apoptotice sunt efectul noilor achiziții referitoare la mecanismele morții celulare (vezi Citotanatologie cap. IA. Contrar părerilor mai vechi, după care numai necroza induce reacții inflamatorii, cercetările experimentale au relevat prezența acestor reacții și în țesuturile moarte prin apoptoza. Moroșanu (2004Ă le-a observat în ficatul de om după hepatectomia parțială și a adoptat termenul de hepatită apoptotică, iar noi am observat apoptoza în bursă lui Fabricius, la puii de găină infectați cu virusul BIA (virusul bursitei infecțioase sau
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
necroza induce reacții inflamatorii, cercetările experimentale au relevat prezența acestor reacții și în țesuturile moarte prin apoptoza. Moroșanu (2004Ă le-a observat în ficatul de om după hepatectomia parțială și a adoptat termenul de hepatită apoptotică, iar noi am observat apoptoza în bursă lui Fabricius, la puii de găină infectați cu virusul BIA (virusul bursitei infecțioase sau al bolii de Gumboroă la 3 zile P.I. Aspectul este recunoscut în literatura de specialitate și se caracterizează macroscopic prin mărirea în volum a
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
LTs. Ele pot distruge direct celulele gazdei care exprimă antigene străine. LTc au rol în apărarea antivirală, datorită capacității de a elibera perforine. Porii apăruți la nivelul celulei infectate conduc la distrugerea celulei prin liză osmotică. LTc intervin și în apoptoza celulară („moartea programată”), prin intermediul endonucleazelor, care fragmentează ADN-ul. Principii de diagnostic în bolile infecțioase 21 2 PRINCIPII DE DIAGNOSTIC ÎN BOLILE INFECȚIOASE În bolile infecțioase, deciziile de diagnostic și tratament se bazează pe argumente medicale clinice, paraclinice și epidemiologice
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
evita” acțiunea sistemului imun. Afinitatea HIV pentru infecția celulelor cu receptori CD4 conduce la distrugerea acestor celule și ineficiența apărării imunitare (Tabel 9.1). Depleția celulelor CD4 se explică prin acțiunea HIV de tip citolitic direct sau mediat imun, prin apoptoza crescută sau prin formarea de sinciții (celule infectate fuzionate, cu mai mulți nuclei). Tabel 9.1 Celule cu receptori CD4 susceptibile infecției HIV Hematopoietice LT CD4, limfocite B, monocite/macrofage, promielocite Tegumentare cel. Langerhans, fibroblaste Sistem nervos astrocite, oligodendrocite, endoteliu
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
fost mult mai mare și ar fi pus în pericol existența unui număr mult mai mare de indivizi și prin aceasta, a speciei în întregul său. Neoplazia reprezintă o condiție foarte complexă, legată fundamental de mecanismele diviziunii celulare și ale apoptozei, și având la bază un set de anomalii genetice. În lucrarea sa intitulată „The Origin of Malignant Tumors”, apărută în anul 1929, în editura Williams & Wilkins, din Baltimore (SUA), zoologul german, de origine italiană, Theodore Boveri - cel care, în anul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
tumorală. Modificări genetice specifice sunt caracteristice unor tumori ce apar în anumite țesuturi (Cohet, 2001). În cursul dezvoltării celulelor tumorale, apar numeroase dereglări ale mecanismelor de reparare a leziunilor induse în ADN sub acțiunea mutagenilor și carcinogenilor, precum și perturbații ale apoptozei normale. Protooncogenele codifică pentru reglatori pozitivi, proteine care asigură un control pozitiv al ciclului celular, fiind funcționale în perioada dezvoltării embrionare, când se înregistrează ritmuri intense de diviziune în vederea realizării creșterii embrionului, diferențierii de țesuturi și organe, după care, odată
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
clar de pleiotropie, deoarece modificarea ereditară inițială care stă la baza transformării maligne a unei celule somatice se exprimă printr-o multitudine de trăsături al căror ansamblu constituie tocmai fenotipul tumoral. Celulele transformate malign nu suferă moartea celulară programată genetic (apoptoza). Transformarea malignă implică modificarea multor proprietăți normale ale celulei, dar totodată dobândirea unora noi, printre care capacitatea de a se desprinde din tumora primară și de a migra în alte organe, unde se implantează și, prin proliferare anarhică, generează o
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
Ulterior, Cdc2 suferă defosforilare la T161, ceea ce permite formarea unui nou complex cu ciclina B (cycB) în cadrul derulării următorului ciclu celular ș.a.m.d. Dacă celula nu reușește repararea unor asemenea leziuni, atunci este activat programul genetic al morții celulare (apoptoza). Proteina Rb este modificată, atunci când gena sa codificatoare suferă mutație în cazurile de retinoblastom și se leagă la factorul de transcripție E2F, blocând activitatea genelor prin ai căror produși proteinici este condiționată intrarea celulei în ciclul celular. Dacă însă o
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
condiționată intrarea celulei în ciclul celular. Dacă însă o celulă nu poate să-și repare leziunile din ADN, ea este oprită să intre într-un nou ciclu celular, rămânând blocată în G1, până ce este activat programul genetic de moarte celulară (apoptoza) (fig. 18.6A). Dacă însă apare în celulă un produs oncogenic, cum ar fi, de exemplu, E7 al virusului Papilloma uman, acesta se leagă la proteina Rb, eliberează E2F și genele care reglează desfășurarea ciclului celular sunt transcrise, iar celula
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
reduc lungimea, atingând nivelul critic de 1,5 kilobaze, diviziunea celulară încetează, celulele nu se mai pot divide și mor. La rândul său, moartea celulelor este un proces extrem de complex, fiind programată genetic. Moartea celulară programată genetic poartă numele de apoptoză. Apoptoza este tot atât de importantă ca și diviziunea celulară. Fără moartea celulară programată genetic, nu ar fi posibilă viața. Termenul apoptoză, în sens literar, înseamnă „căderea frunzelor toamna”. Expresia este fericit aleasă, deoarece toamna, când frunzele își încetează activitatea fotosintetizantă, ele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
lungimea, atingând nivelul critic de 1,5 kilobaze, diviziunea celulară încetează, celulele nu se mai pot divide și mor. La rândul său, moartea celulelor este un proces extrem de complex, fiind programată genetic. Moartea celulară programată genetic poartă numele de apoptoză. Apoptoza este tot atât de importantă ca și diviziunea celulară. Fără moartea celulară programată genetic, nu ar fi posibilă viața. Termenul apoptoză, în sens literar, înseamnă „căderea frunzelor toamna”. Expresia este fericit aleasă, deoarece toamna, când frunzele își încetează activitatea fotosintetizantă, ele se
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
La rândul său, moartea celulelor este un proces extrem de complex, fiind programată genetic. Moartea celulară programată genetic poartă numele de apoptoză. Apoptoza este tot atât de importantă ca și diviziunea celulară. Fără moartea celulară programată genetic, nu ar fi posibilă viața. Termenul apoptoză, în sens literar, înseamnă „căderea frunzelor toamna”. Expresia este fericit aleasă, deoarece toamna, când frunzele își încetează activitatea fotosintetizantă, ele se desprind de pe ramuri, prin formarea unui țesut de separație. Procese biochimice complexe asigură formarea unui asemenea țesut de desprindere
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
unora dintre celule asigură viața altora și a întregului organism pluricelular. Nu este exclus ca moartea programată a unor neuroni, instalată după vârsta de 30 de ani, să fie esențială pentru funcționarea celorlalți neuroni (Gavrilă, 1995; 2005). Fenomene extinse de apoptoză se înregistrează în metamorfoza insectelor: în stadiul de nimfă (pupă) are loc histoliza tuturor celulelor larvei, cu excepția unor insule de celule (discuri imaginale) care, supraviețuind și suferind diferențiere celulară complexă, asigură histogeneza organelor adultului (imago) prin procese de citodiferențiere normală
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
larvei, cu excepția unor insule de celule (discuri imaginale) care, supraviețuind și suferind diferențiere celulară complexă, asigură histogeneza organelor adultului (imago) prin procese de citodiferențiere normală. Astfel, organele unei insecte adulte nu reprezintă continuarea organelor corespondente ale larvei. Același proces de apoptoză asigură eliminarea cozii larvei de batracieni anuri sau a embrionului uman, ca și diferențierea degetelor la mâini și la picioare prin moartea celulară programată genetic a celulelor de la nivelul sectoarelor interdigitale ale mugurilor membrelor, în cursul dezvoltării embrionare etc. Dar
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
cozii larvei de batracieni anuri sau a embrionului uman, ca și diferențierea degetelor la mâini și la picioare prin moartea celulară programată genetic a celulelor de la nivelul sectoarelor interdigitale ale mugurilor membrelor, în cursul dezvoltării embrionare etc. Dar, mai mult, apoptoza asigură eliminarea celulelor care au acumulat prea multe mutații sau sunt infectate cu virusuri sau alți patogeni, salvându-se astfel viața organismului. Nu întâmplător, François Jacob a afirmat că cele mai mari invenții ale naturii sunt sexualitatea și moartea celulară
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
celulelor care au acumulat prea multe mutații sau sunt infectate cu virusuri sau alți patogeni, salvându-se astfel viața organismului. Nu întâmplător, François Jacob a afirmat că cele mai mari invenții ale naturii sunt sexualitatea și moartea celulară. În legătură cu termenii „apoptoză” și „moarte celulară programată genetic”, ne exprimăm opinia că primul ar trebui utilizat spre a desemna procesele naturale care conduc la autoliza celulară (citoliză) sau tisulară (histoliză), procese care se desfășoară de la sine, ca o îndeplinire exactă a programului genetic
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
celulară (citoliză) sau tisulară (histoliză), procese care se desfășoară de la sine, ca o îndeplinire exactă a programului genetic ce include și moartea naturală a anumitor celule (moarte celulară programată genetic). Unii autori separă cele două noțiuni, conferind înțelesuri distincte pentru apoptoză și pentru moarte celulară programată genetic. Cap. 18. Ciclul celular și controlul creșterii și proliferării celulare normale și tumorale În ideea evitării confuziilor, considerăm că ar trebui ca termenul de apoptoză să fie utilizat pentru moartea celulară naturală, desfășurată per
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
autori separă cele două noțiuni, conferind înțelesuri distincte pentru apoptoză și pentru moarte celulară programată genetic. Cap. 18. Ciclul celular și controlul creșterii și proliferării celulare normale și tumorale În ideea evitării confuziilor, considerăm că ar trebui ca termenul de apoptoză să fie utilizat pentru moartea celulară naturală, desfășurată per se, în virtutea programării sale ab initio, pentru asigurarea unei arhitecturi normale a organelor organismului pluricelular. Evident că la baza procesului de apoptoză se află o anumită informație genetică din programul genetic
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
evitării confuziilor, considerăm că ar trebui ca termenul de apoptoză să fie utilizat pentru moartea celulară naturală, desfășurată per se, în virtutea programării sale ab initio, pentru asigurarea unei arhitecturi normale a organelor organismului pluricelular. Evident că la baza procesului de apoptoză se află o anumită informație genetică din programul genetic al organismului și al speciei. Informația ereditară a morții celulare programate se află în toate celulele organismului uman, dar ea rămâne în stare silențiată în celulele care nu sunt destinate să
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]