290 matches
-
Mauss, și nu un miștocar care și-a pus în gînd să răspundă la promiscuitatea străzii cu fraze ghidușe mustind de deriziune. La inteligența rasată și la cultura acestui sociolog, timbrul intelectual s-ar fi cuvenit să fie mai aproape de aporiile lui Socrate decît de calambururile lui Aristofan. În tot cazul, Vintilă Mihăilescu se ferește de tipare ideologice și de dăscăleli etice, știind să păstreze distanța prin aerul dezinvolt cu care contemplă vermina urbană, de aceea e inutil a-i căuta
Cetatea comică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3694_a_5019]
-
mare fundă roșie care încheia cordonul la spate - și o mișcare și ea fragilă a tuturor încheieturilor. La polul opus, de o mare fermitate și de un umor debordant și încântător, a fost piesa lui Daniel Linehan (SUA/Belgia), Zombie Aporia, interpretată de el și de Salka Ardal Rosengren și Thibault Lac. Și acest spectacol rupe granița între corp și voce, între sunet și imagine - toate ritmurile fiind create chiar de dansatori , vocal sau prin percuție corporală. Dar acest performance, reprezintă
eXplore dance festival 2011 (I) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5205_a_6530]
-
ăntregului edificiu lovinescian - un demers compensatoriu față de majoritatea lucrărilor de până acum, sărace, ăn genere, la acest capitol. Nouă lectură propusă de Valentina Curticeanu nu numai că umple un gol, dar ne readuce an atenție, prin mijlocirea textelor lovinesciene, eternele aporii ale culturii și istoriei noastre literare. Nu putem să nu reflectam - recitind paginile despre sincronism, interdependenta și imitație - la inerția mentalităților ce se perpetuează și astăzi ăntr-o cultură măcinata anca de complexe și prejudecăți. De altfel această inerție reprezintă principala
E. Lovinescu - un critic mereu actual by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17482_a_18807]
-
se preschimbă într-un efort motivat de dorința de a înțelege un Dumnezeu de care gînditorul nu se îndoiește o clipă. Dacă în schimb nu admiți fundalul, întreaga discuție e de o asperitate excentrică și absurdă, care izbește prin neverosimilitatea aporiilor ei. Tocmai de aceea, citit azi, Schellling, are sunetul unui filosof mișcîndu-se în altă paradigmă mentală. Discursul germanului nu ține de perorație, ci de impostație, asta însemnînd că retorica de cuvinte e înlocuită cu tensiunea de nuanțe, Schelling nefiind un
Spiritul calcitrant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4648_a_5973]
-
cu sine, rău cu ceilalți, cangrenat de eșecul profesional, măcinat de boală și de marginalizarea profesională, dar încă însuflețit de ambiții de tot felul. După 1948, este nemulțumit de cariera literară, deși - spirit autoscopic - se știa mereu în impas, în aporie și-n lipsă de creativitate. Publică volume de poezie partinic-encomiastică: Cântarea României (1951), Laude (1953 - distins cu Premiul de Stat cl. II), Laude și alte poeme (1959), Declarația patetică (1960), beneficiind de cronici ponderat-laudative, dar figurând întotdeauna în enumerări pozitive
Jurnalul unui cobai by Ana Selejan () [Corola-journal/Journalistic/11166_a_12491]
-
că face slalom printre ele. Asupra cititorului comentariul inteligent are efect de persuasiune treptată, chiar dacă mai toate subiectele ți-au mai trecut pe dinainte. Mai mult, oricîte rețineri ai avea față de cosmologie, o virtute nu i se poate contesta vietnamezului: aporiile pe care le pune în lumină îți dau prilej de gimnastică a minții, întocmai unor probe ce au darul de a-i întreține tonusul. După cîteva capitole despre inflația universului, găurile negre și expansiunea cosmosului, imaginația ți se mișcă singură
Patru perplexități by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3395_a_4720]
-
un prim refugiu și o nouă incitare. - Prin urmare, afirmăm: nu numai că trebuie să rostim distanța, dar imposibilitatea de a o rosti ca pe un enunț oarecare o atestă, și chiar o împlinește. Ceea ce noi numim, puțin pripit, o aporie, ascunde de fapt singura adecvare a discursului la acel ceva despre care este vorba." (p. 204) Citatul e patognomonic. Pentru un ochi cinic, diagnosticul nu lasă loc de controverse: iată un autor care, etalîndu-și neputința, își face din ea un
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
în sine, după un protocol ce amintește de sobrietatea hieratică a preotului din altar. Filozoful slujește la propriu, atîta doar că n-o recunoaște. Jean-Luc Marion este un preot nehirotonisit care se achită de oficiul divin sub forma incantării unor aporii speculative. Urmarea este că francezul creează un univers de sine stătător în care sunetul de orgă al cuvintelor rezistă prin conotațiile sugerate (adică prin încărcătura lor emoțională), iar nu prin denotații (prin referința lor la realitate). A căuta vreo legătură
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
abstracțiunile ating o subtilitate ce par picate din altă galaxie. Încă o dată se confirmă adevărul că omul medieval e un monstru teoretic, un posedat al distincțiilor fine și un apucat care își mistuie mințile din dorința de a înlătura orice aporie privitoare la ființa divină. Lupta nu se dă pentru credință sau pentru Dumnezeu - considerate adevăruri implicite de care nici nebunii nu se deziceau -, ci în jurul coerenței credinței. Dificultatea nu era să crezi, ci să crezi silogistic, alunecînd din premisă în
Magistrul turingian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3137_a_4462]
-
Însă capul moare mai devreme/ Ca și cum n-a fost tăiată bine/ Și să nu se zbată trupul singur/ Stau să treacă moartea-n el prin mine". Fără îndoială, versurile din Pasărea tăiată vădesc o sensibilitate cu o acută propensiune spre aporiile realului. Rezonanța tăierii păsării în conștiința eului liric e tulburătoare și tragică, aducătoare de vină și de angoasă. Cunoașterea, ca deschidere a ființei perceptive spre lume, are dimensiunile jertfei și ale vinovăției, în măsura în care, prin intermediul ei, ființa umană cunoscătoare iese din
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
Caietelor, și al corespondenței, cititorul avid de experiențe biografice din constelația Sissi - Madame du Deffand, atletul Exercițiilor de admirație, observatorul uman al bețivilor din Rășinari, pasionatul de tot ce va să zică nebunie, erezie, mistică în stare sălbatică, detracare, sfâșiere, ratare, spulberare, aporie, neant. Doamne, ce superbă antinomie face cu perechea Eliade- Noica! Schimbând cele multe care sunt de schimbat aș zice că, pentru mine, lucrurile se petrec în cazul Cioran exact ca la Ion D. Sîrbu, unde opera literară (inclusiv, Adio, Europa
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2551_a_3876]
-
Valentina Dima Cartea de "meditații și cugetări", Reverii lucide și aporii ludice, semnată de Vasile Tonoiu, reprezintă un demers singular în contextul celorlalte scrieri ale sale, câtă vreme pare a fi efectul însușirii lecției unui anume relativism. Amestecul de luciditate și de ludic (alegere mărturisita din titlu) reprezintă unul dintre argumente
Autoportret de filozof by Valentina Dima () [Corola-journal/Journalistic/17552_a_18877]
-
am îndreptat ochii undeva departe, din care pricina, pesemne ne-a și scăpat." Cartea se citește totuși fără suspiciuni. Nu de alta, dar "cad atunci din bibliotecile lumii dicționarele moarte... de râs." Vasile Tonoiu, Meditații și cugetări. Reverii lucide și aporii ludice. Editură Iri, București 1998, 160 pag., preț nemenționat.
Autoportret de filozof by Valentina Dima () [Corola-journal/Journalistic/17552_a_18877]
-
brutal hăituită de Securitate. Singura nedumerire a Cronicarului privește mentorul spiritual din a cărui operă s-au inspirat majoritatea poeților germani din „Aktiongruppe”: Berthold Brecht. Unii îi dedică poemele, iar alții îl citează în versurile lor. Situația e grea de aporie: Rolf Bossert s-a sinucis din cauza unui regim totalitar căruia Brecht i-a închinat osanale dizgrațioase, caz în care singura optică cuvenită e cea relativistă. La fel ca în cazul lui Adrian Păunescu la noi, din Brecht trebuie păstrată partea
Aporie și relativism by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5926_a_7251]
-
mai probabil printr-o muncă de ceasornicar, traducând fraze alcătuite din serii de cuvinte cu „a” prin echivalente tot cu „a”: „apoi, din arteziana atât de alegră mai țâșniră: alibi și alifie, afânat și afumat, apogeu și-apoplexie. Alișveriș? O aporie! Își aminti că la Hanau și Steinau toata lumea vorbea despre maică-sa ca despre administratoreasa. Deodată îi cășună un cuvânt: aburi, exclamă el, ce abureală! Dar cine ne sunt amăgitorii?”. „Povestea” în sine a Fraților Grimm nu începe chiar
Scriitorul și conștiința sa by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2778_a_4103]
-
obișnuințelor de gîndire pe care cosmologii le dovedesc în privința istoriei universului. Mai mult, Hawking indică punctele de nevralgie în care fizicienii nimeresc în încercarea de a găsi o teorie exhaustivă. Morala volumului e dezolantă: orice ar face, cosmologii sfîrșesc în aporii, semn nu doar al crizei din interiorul disciplinei, dar și un indiciu a cît de precară e poziția unui fizician atunci cînd, depășindu-și limitele domeniului, face afirmații metafizice. Hawking dă patru exemple de aporii care cer schimbarea modelului de
Pia fraus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4052_a_5377]
-
ar face, cosmologii sfîrșesc în aporii, semn nu doar al crizei din interiorul disciplinei, dar și un indiciu a cît de precară e poziția unui fizician atunci cînd, depășindu-și limitele domeniului, face afirmații metafizice. Hawking dă patru exemple de aporii care cer schimbarea modelului de interpretare a realității: cuarcii, eterul, materia și „istoriile alternative” ale lui Richard Feynman. Să le luăm pe rînd. Cuarcii. E un loc comun să spui că un electron e alcătuit din trei cuante de energie
Pia fraus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4052_a_5377]
-
se lovesc constant în experimentele lor. Materia. Că există o materie care e făcută din particule acceptăm cu toții, mai greu e să precizăm care sînt acele particule. Iar dacă ne întrebăm care e forța care le mișcă, ajungem la o aporie care nu mai are legătură cu fizica, ci cu metafizica. Avem electroni, protoni și neutroni, foarte bine, dar cine mișcă aceste minuscule particule? Răspunsul fizicienilor e metafizic: există niște particule care nu sunt făcute din materie și care au rol
Pia fraus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4052_a_5377]
-
dar acest �gen" a beneficiat de mult mai puțină atenție din partea criticilor și teoreticienilor reputați. Jurnalul a fost considerat mult timp o anexă la opera unui mare scriitor... Există un teoretician care îi blochează nu de puține ori discursul în aporii care se întind pe multe pagini. Sursa este Roland Barthes. Eugen Simion cade (voit sau nu, oricum nerentabil) în capcana formulărilor paradoxale, de multe ori delfice, ale extraordinarului scriitor francez. Barthes spune că sinceritatea este mediocră și că, din această
Despre jurnal în o mie de pagini by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15570_a_16895]
-
afară sau de sus criterii de autoritate ori metafizice spre a compara și ierarhiza sistemele culturale." Așadar, spre deosebire de H-R. Patapievici, care se situează pe poziția adevărurilor „tari," fundamentate metafizic, Andrei Cornea optează pentru o metodă „slabă" de a ieși din aporia postmodernă, și anume metoda comparației intrinseci. Poziția promotorilor postmodernismului este considerată de autor drept exemplu de comparație extrinsecă, i.e. într-un turnir al culturilor, judecătorul nu e doar arbitru, ci și jucător, astfel încât criteriul de ierarhizare este „exterior și arbitrar
Umanism postmodern by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13862_a_15187]
-
domolește prin despicarea unghiului de vedere. Sub unghiul cogniției, lumea e manifestarea de sine a lui Dumnezeu, dar sub unghi moral lumea nu putea fi izbăvită decît prin coborîrea mielului. Soluția e oblică prin răsucirea sofistică, dar așa se netezesc aporiile... Keith Ward e savuros cînd își arată reticențele față de darwinism, afirmînd că „materialismul e îngrijorător de contra-intuitiv” (p. 37), de vreme ce conștiința și sentimentele nu pot fi derivate din fiziologia creierului, unde mai pui că, admițînd selecția naturală care face din
Erezia cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4707_a_6032]
-
fi redusă la tipare occidentale. Lévi-Strauss face o reverență în fața gîndirii organiciste, acceptînd că o cultură, precum cea niponă, e un organism de sine stătător, al cărei spirit nu poate fi intuit de un cercetător venit din afara lui. Aceasta e aporia surprinzătoare a volumului: sufletul unei culturi nu poate fi sesizat decît de un nativ care i-a respirat de la început fluidul, pe cînd un cercetător venit din afară nu-i poate atinge filonul esențelor. Numai că familiaritatea nativului față de propria
Țîrîitul insectelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3444_a_4769]
-
vizuală. „Analiza lucidă a oricărui concept se află într-o relație de excluziune cu aplicarea lui imediată.“ (p. 121) Altfel spus, cine face uz de cuvinte nu stă să le lămurească prea mult, iar dacă totuși o face sfîrșește în aporia inutilității: cu cît reflectezi mai mult la sensul unui termen cu atît folosirea lui devine mai incertă, lămurirea completă a unei noțiuni preschimbînd-o într-o vocabulă moartă. A treia restricție este legată de natura realității. Concepția obișnuită potrivit căreia lumea
Patru constrîngeri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2854_a_4179]
-
temele mari și ingeniozitățile, religiosul și ludicul, sacrul și absurdul, prețiozitatea, cea mai afectată și o anume tranșanță lucidă, arhaismele și neologismele. Nu este la Mihail Avramescu o sinteză, cît un soi de experiment continuu, stimulat de contrarii sau de aporii, existențialist și dramatic în substanță, dar scăpărînd ca un joc de artificii la suprafață. Lectura ne este mereu luată pe nepregătite: alunecă vertiginos din definiția taoistă ori eckhartiană a divinului în fabule urmuziene de tipul Cronicarilor, din extrase solemne și
Jonathan X Uranus, "humorist liber" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15778_a_17103]
-
moment de ezitare] Și cinematograful surprinde bine toate astea. Dar e avantajul... Da, așa e, bărbații și femeile cultivate au un avantaj obiectiv față de ceilalți, și anume faptul că-și pot obiectiva propriile contradicții și că pot trăi în roman aporiile sau antinomiile pe care le cunosc în viață. De aceea romanul este un instrument de cunoaștere foarte util, pentru că ne permite să luăm distanță față de propriile noastre sentimente: învățăm ceva citind și apoi eventual aplicăm în viață ce-am învățat
Pascal Bruckner despre paradoxurile iubirii () [Corola-journal/Journalistic/5355_a_6680]