290 matches
-
totuși rămâne de natura evidenței dificultatea găsirii unor articulații între genurile teoretice și cele istorice. Combe are dreptate să afirme că „atâta timp cât definiția genurilor va fi raportată la situația de enunțare, înțeleasă ca modus ne va fi imposibil să depășim aporiile platonică, respectiv aristotelică”182, dar trece cu vederea tocmai împrejurarea că aristotelismul lui Gérard Genette este extrem de nuanțat, deplasând treptat accentele dinspre simplul mod de enunțare către ceea ce am putea numi mai curând „situație discursivă”. Poate tocmai pe această cale
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
4.1 O literatură cu dezvoltare atipică" Orice încercare de a analiza specificul, proporțiile și consecințele apariției modelului poetic de care ne ocupăm, în peisajul relativ sărac al literaturii noastre, presupune, inevitabil, readucerea în atenție a unor (false) paradoxuri și aporii, revizitarea unor locuri comune și, nu în ultimul rând, tentative de demontare a unor persistente prejudecăți, perpetuate, inerțial, de la un critic la altul, de la o epocă la alta. În primul rând, trebuie să observăm că pare greu de explicat cum
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
câmpul și ochiul sociologului stau aici în centrul pertinenței sale. Fără îndoială, trebuie să vedem aici influența dublei formații a lui Weber, juridică și economică, două discipline practico-teoretice. Estetica pragmatistă Numeroși filozofi ai esteticii adoptă această poziție pentru a evita aporiile dialogurilor socratice (de tipul: ce sunt "opera de artă", "frumosul", "urâtul"?). Ei preferă să se aplece asupra efectelor calificate drept "artistice", "culturale", pentru a le specifica. Nelson Goodman se întreabă, de exemplu, cum "funcționează" bunurile artistice. Pentru el, esențial este
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
conștiință acută a finitudinii poate să genereze "nevroza dinamică" a destinului sau "nevroza depresivă" a unei maladii de destin. Din punctul de vedere al indivizilor (și nu al comunităților), destinul și maladiile de destin apar ca simple variante stilistice la aporia unică a finitudinii, ca opțiuni, egal întemeiate, pentru zgomot sau tăcere. Din această aporie nu se poate ieși decât admițând că ar exista un judecător care ar decide cândva cine a avut dreptate. * Orice manifestare a libertății se soldează cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a unei maladii de destin. Din punctul de vedere al indivizilor (și nu al comunităților), destinul și maladiile de destin apar ca simple variante stilistice la aporia unică a finitudinii, ca opțiuni, egal întemeiate, pentru zgomot sau tăcere. Din această aporie nu se poate ieși decât admițând că ar exista un judecător care ar decide cândva cine a avut dreptate. * Orice manifestare a libertății se soldează cu clintirea existenței din perimetrul limitelor interioare, și astfel cu o transfigurare a ei. Dacă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și neconsimțirea la călăuzire sânt predominante în economia istoriei, răul nu învinge definitiv dând naștere absolutei entropii a nelibertății. Problema puterii pusă în termenii unui scenariu al puterii articulat pe o dublă consimțire dă naștere și unui alt tip de aporie. Dacă cel puternic, călăuzitor și liber, a fost la rândul său supus, călăuzit și eliberat, înseamnă că începutul absolut al scenariului puterii atârnă de existența unui (prim) agent al puterii și libertății, care este cauză a scenariului, dar nu și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
numai pentru barbaria de a-l fi crescut pe fratele bou sau porc pentru a-l mânca, dar și pentru barbaria de a-l fi mâncat pe fratele grâu. Dacă nu găsim o cale pentru a redefini bunătatea, intrăm în aporiile bunătății care se încurcă în propria ei atotcuprindere. Dar această redefinire nu se poate face decât de pe pozițiile spiritului și ale culturii. Și nu mă pot împiedica să-i spun oricărui tânăr vorba nu știu cărui latin: Vita sine cultura, quasi imago
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
succes? Prima critică ține de o necunoaștere aproape totală a literaturii franceze asupra acestui subiect. Incivilitatea nu servește niciodată la minimalizarea violenței și delincvenței sau la judecarea greșită a importanței insecurității resimțite, dimpotrivă. Ea ne-a permis să scăpăm de aporiile ținând de "fantasma insecurității", care blocau cercetarea centrându-se exclusiv pe infracțiunile sângeroase și astfel demonstrau cu ușurință că accentuarea "sentimentului de insecuritate" însoțea, în fapt, o diminuare a violenței. Arătând importanța în experiența victimară a micii delincvențe netratate, ea
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
studiului matematicii. Dar, nu după mult timp, o dată devenit student la Academie, era de datoria mea să respect În orice Împrejurare evaluarea maximei „Nimic prea mult”. 8. Spusei atunci că explicația lui Eustrophos privitoare la teoria numărului rezolva foarte bine aporia. „Într-adevăr”, continuai eu, „numerele se Împart În pare și impare, dar unitatea În sine (cifra 1) este atât pară, cât și impară prin proprietatea esențială pe care o are; (388) dacă se adaugă unui număr impar, poate să Îl
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
nu greșesc cei care susțin că Platon, atunci când și-a Închipuit că există un element subiacent calităților aparente ale corpului (element pe care Îl numim hyle șmaterieț, dar și physis șnaturăț, i-a eliberat pe filosofi de numeroase și dificile aporii 1. (415) Cu toate acestea, părerea mea este că și mai multe dificultăți În interpretare au fost rezolvate de către cei care au Închipuit specia daimonilor, intermediari Între zei și oameni, pentru a sluji drept punct de joncțiune sau drept legătură
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
umane, orice disciplină putînd să se bazeze pe el. Semiotica provenind din structuralism și vizînd corectarea insuficiențelor și exceselor acestuia, desemnează o teorie a sensului aplicabilă tuturor fenomenelor sociale și umane, dar rezervată anumitor discipline" (P. Attalah, 1991: 263). Dincolo de aporia ultimei fraze (neglijență de redactare?) nu putem decît subscrie la identificarea semioticii cu o depășire (interpretativă) a structuralismului, menținînd însă rigoarea și coerența unui punct de vedere (acel punct de vedere despre care Saussure spunea că creează obiectul cunoașterii); în
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
etc.). Și tot atît de evident este și faptul că un vînt puternic a măturat multe certitudini: ideologii, sisteme, doctrine, dogme. În formula lui Alexis de Tocqueville trecutul nu mai luminează viitorul; trăim o perioadă de tranziție, mai bogată în aporii și incertitudini decît în evidențe. 10.2. Mass-media. Caracteristici structurale, socio-semiotice și rituale Model comportamental, spațiu de evaziune, instrument al afilierii (profesionale, etnice, de gen etc.), mass-media confirmă identitatea contribuind la (sau distrugînd) sănătatea mentală a individului și societății. "Activismul
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
semnalate, analiza fenomenologică nu a izbutit să explice amintirea altfel decât ca pe o imagine pe care ne-o facem despre trecut, imaginația fiind, la rândul ei, o formă de memorie creatoare. Dar explicația unui termen prin celălalt relevă o aporie (generată, s-a spus, de diversitatea semnificațiilor atribuite de filosofii greci conceptului de "imagine", eikon) care, dincolo de insatisfacția cognitivă, ne îndeamnă să acceptăm, resemnați, că nici memoria nu funcționează fără imaginație, nici imaginația fără memorie de unde și posibilitatea spațializării timpului
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
apoi de limbile europene moderne, încît mulți dintre ei au devenit cuvinte internaționale, fie că se folosesc pentru conceptele de bază ale filozofiei și ale logicii (cosmos, dialog, entime-mă, silogism etc.), fie că redau noțiuni specifice unor sisteme de gîndire (aporie, entelehie, eon, homeomerii etc.). Este de la sine înțeles că o asemenea situație favorizează traducerea textelor filozofice, nu numai din greacă într-o limbă europeană modernă, ci dintr-o astfel de limbă în alta. În cazul limbii germane, situația este diferită
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Verlag, München, 1976 Gilson, Etienne, Linguistique et philosophie, J. Vrin, Paris, 1969 Granger, Gilles-Gaston, Wittgenstein, Seghers, Paris, 1969 Grauling, A. C., Wittgenstein, Humanitas, București, 1996 Graur, Alexandru; Wald, Lucia, Scurtă istorie a lingvisticii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1977 Guliciuc, Emilia, Aporiile gîndirii nicasiene, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1999 Guliciuc, Emilia, Constantin Noica sau revolta întru spirit, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1999 Hegel, Georg Wilhelm Friedrich, Enciclopedia științelor filozofice, Partea a treia: Filozofia spiritului, Humanitas, București, 1996 Hegel, Georg Wilhelm
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
sens se remarcă îndeosebi lucrările semnate de Ștefan Munteanu, Etimologie, ontologie și poezie în eseurile lui Constantin Noica (în Ștefan Munteanu, Scrieri alese, Editura "Clusium", Cluj-Napoca, 2003, p. 29-39) și de Emilia Guliciuc, Constantin Noica sau revolta întru spirit și Aporiile gîndirii nicasiene, ambele apărute în 1999, la Editura Didactică și Pedagogică din București. De o deosebită probitate în tratarea temei este teza de doctorat realizată de Florentina Leucuția, Limbajul și sentimentul ființei în opera lui Constantin Noica, Timișoara, 2000. 401
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
educatorii responsabili), în funcție de care parte ne ghidăm în evaluare? Iată câteva întrebări ce relevă complexitatea activității de evaluare, mai ales atunci când ieșim din cadrul clasic al problemei în discuție. Nu este mai puțin adevărat că dificultățile evaluării pot trimite la veritabile aporii, degajate de încercarea de a răspunde la întrebări de tipul: când evaluăm (la începutul, pe parcursul ori la sfârșitul procesului)? Ce se evaluează (cunoștințe, deprinderi, interacțiuni, componente ale activității)? Cum evaluăm? Cine evaluează, pentru ce și în numele a ce evaluăm? Apoi
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
se tot spune în ultima vreme că evaluarea vizează nu numai rezultatele realizate de elevi, ci și procesele prin care se ajunge la invocatele rezultate. Încercarea de a izola un produs de procesul de realizare a acestuia poate conduce la aporii nu numai de ordin praxiologic, ci și metodologic, axiologic. În primul rând, pentru că ele nu se pot percepe sau măsura în stare „pură”, nu putem izola produsul de felul în care s-a ajuns la el. Apoi, pentru că nu este
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
de-acasă. De fapt, fraza care instituie sigiliul ființei cioraniene mi se pare a fi următoarea: „totul se schimbă și totul rămâne la fel!” (19 februarie 1985, 421). Sunt cuvinte care dau seama despre altfel de paradoxuri decât cele ale aporiilor lui Heraclit. Căci despre Cioran s-ar putea spune că nu se scaldă deși se scaldă în apa aceluiași râu. Dacă ne-am juca noi înșine cu paradoxurile, am spune: și asta pentru că Cioran este el însuși râul. Corpul, umorul
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
semn al prezenței fizice în lume Ă este un dat fundamental al existenței cioraniene. Cu conștiința că este mereu în prezent Ă căci viitorul, într-adevăr, nu există, în vreme ce trecutul devine tot mai copleșitor Ă, Cioran instituie, în fond, o aporie: punctele statice din care îi este formată existența diurnă desenează, finalmente, o succesiune de ipostaze, fie ele și contradictorii, prin urmare o devenire, un destin. Astfel, liberul Cioran nu e deloc un boem trăind la voia întâmplării. Modul în care
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
în locuri „căzute”, fie în spații elementare, primitive. Altundeva, vorbește despre „amestecul de îndoială și visare” pentru a se întreba apoi: „Cum oare se pot combina într-un singur suflet scepticii greci și romanticii germani? Să te zbuciumi în mijlocul unor aporii lirice...” (I, 80). Altundeva notează sec, fără nici un comentariu: „Sfâșiat între cinism și elegie” (I, 19). Mai explicit, cu consecințele care decurg din aceste contradicții, iată: „Prin fire sunt violent Ă prin opțiune, sceptic. Cum să împac tendințe atât de
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
psihologism (vezi I, 3A). Faptul că "perspectivismul sau relativismul rămâne totuși ultimul cuvânt" al lui Dilthey, este indubitabil și-o recunoaște autorul însuși. Dar de aici și până la a susține că "filozofia lui se încurcă astfel nu numai în niște aporii istorice, ci și în psihologism"39 (în sensul subiectivismului pur, neobiectivat vezi I, nota 213) este un drum prea lung, explicabil poate numai contextual, prin faptul că Schnädelbach tocmai încearcă să facă în acest fel trecerea la "filozofia transcendentală a
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Deutschland, p. 155). 116 E. Spranger, Der Sinn..., pp. 14-17. 117 W. Dilthey, Einleitung..., pp. 124-125. Subliniind încercarea de a depăși istorismul, H.-G. Gadamer analizează întregul context al dezbaterii diltheyene pe această temă în subcap. Eșuarea lui Dilthey în aporiile istorismului din op. cit. 118 Ibid., p. 125. 119 E. Spranger, Lebensformen, pp. 138-139. 120 E. Husserl, Filozofia ca știință riguroasă, p. 52. 121 Ibid. 122 Al. Boboc, Filozofia contemporană. Orientări și stiluri de gândire semnificative, București, Editura Didactică și Pedagogică
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
convenției copleșitoare; nimic nu mai este "liber", o dată atins pragul ficțiunii. Hazardul, se pare, absolut față cu domeniul logicii, al necesității dă naștere unei supuneri: la regulile speciei, la obiectul narațiunii. De ce ...să iasă marchiza la ora cinci? Celebră, deja, aporie. Motivînd prin însăși amploarea sa o asemenea alegere, romanul devine, s-a spus, un monument textual în care se stratifică, pînă la estompare, materiale diverse și heteroclite din punct de vedere funcțional. Eterogenitatea romanului, fie că implică, precum în teoria
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
oricine, la succesul lor. În dinamica socială, studiată de poet cu cea mai mare atenție, gazetăria ocupa un loc de seamă, prescris ca atare și de știința politică a epocii. Ea înregistrează schimbările produse în corpul națiunii, jocul de interese, aporiile sistemului, ideile, mentalitățile, veghind la echilibrul ansamblului. Seismograf social, ea constituie totodată și un "sacerdoțiu" (Emile Augier) ce reclamă aptitudini speciale, îndeosebi comprehensiune, curaj, abnegație. Ceea ce fusese altădată, până la un punct, salonul, ca loc de întâlnire a ideilor, atitudinilor etc.
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]