600 matches
-
colț, joacă șah. Am observat un bărbat aplecat asupra unei mese de șah, dar nu puteam distinge decât o pălărie mare de fetru și o barbă roșie. Ne-am croit drum printre mese până am ajuns la el. — Strickland! îl apostrofă olandezul. Ridică ochii. — Salutare, grasule! Ce vrei? — Am adus un vechi prieten care voia să te vadă. Strickland îmi aruncă o privire și în mod evident nu mă recunoscu. Scrută din nou tabla de șah. — Stați jos și nu faceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cărămidă, urmată, dincolo de absidă, de un al doilea corp, care o vreme adăpostise o comunitate restrânsă de călugări benedictini. Un alt zid orb, pe stânga, Împiedica vederea spre claustru, strâns Între biserică și clădirile Învecinate. - Spune-mi, messer Duccio, Își apostrofă Dante Însoțitorul În timp ce se străduia să Își croiască drum prin mulțimea care se Îmbulzea În fața portalului, Încercând să intre, credeam că abația era părăsită. - Așa e. Comunitatea care locuia aici aproape că s-a stins. Ultimul abate a murit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se Înălță pe vârfuri, Încercând să descopere de unde provenea zarva, și Îl recunoscu pe bargello, care Își făcea loc Înghiontind În gloată, sprijinit din spate de un mic grup de soldați, tot uitându-se În stânga și În dreapta. - Messer Durante, Îl apostrofă când Îl zări. Mi s-a spus că te voi găsi aici! - De unde atâta dorință de a mă vedea? replică priorul, trecând instinctiv În defensivă. - E nevoie de domnia ta la hanul Îngerului. E un mort. Dante Își plecă fruntea, strângând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Își plecă fruntea. - Dar nu acum. Mă voi Întoarce, ca să aflu ceea ce vreau. Spre spitalul de la Santa Maria Novella - Oh, Dante! Mereu În goana mare, de parcă Furiile ar fi pe urmele tale! Poetul rămase nemișcat, recunoscând glasul dizgrațios care Îl apostrofase. Noul venit stătea Înfipt, cu picioarele despărțite, de partea cealaltă a străzii și Îi făcea cu ochiul, cu o expresie vulpească. Apoi ridică mâna, agitându-și degetele cu grație, ca o fată Îndrăgostită. Pe fața lui lată se Întipărise un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
taverna lui Ceccherino, aparent străini de atmosfera de perversiune care se respira acolo, și care Îl ajutaseră În momentul fugii. Își iuți pasul, ajungând În spatele lor În clipa În care aceștia se aflau aproape de vechiul puț roman. - Sănătate, messeri, Îi apostrofă, tăindu-le calea. Cei doi se opriră cu o expresie surprinsă. - Ne cunoaștem? Întrebă cel mai Înalt, după o clipă de stânjeneală. - Nu mi se pare că te-am mai văzut vreodată, zise celălalt, făcându-și iute privirea roată, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mai cunoștea. Am văzut cu ochii mei dovada pe un hol, la sfârșitul unui proces: Destinat ieși cu frumoasa lui blană încă pe umeri și cu aerul de Cato, și dădu de viitorul mire al Văduvei: acesta din urmă îl apostrofă plângăreț. Avea ochii roșii după anunțul sentinței și, cu siguranță, la ora aceea regreta focurile de armă pe care le trăsese în burta patronului său. „Dom’le procuror, gemu el, dom’le procuror“ și Destinat îl privi în ochi, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
acel război de încornorați, după cum spunea. O mână pierdută, ani de viață câștigați. Asta îmi tot repeta, fără încetare, arătându-mi mâna lipsă. Îi dăduse și-un nume mâinii absente: Gugusse. Îi vorbea întruna lui Gugusse, luându-l ca martor, apostrofându-l, tachinându-l. Fericirea nu depinde de cine știe ce. Uneori, atârnă de un fir, uneori de un braț. Războiul este lumea întoarsă cu fundul în sus: ajunge să facă dintr-un schilod cel mai fericit om. Se numea LĂon Castrie soldatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
-i cer scuze, el se scuză la rândul lui, spunând că-i pare rău, cred că am și lăcrimat un picuț, în teatru chestia asta e destul de normală, ne împăcăm, dar de atunci nimeni nu a mai îndrăznit să mă apostrofeze în Teatrul Național. Habar n-am dacă a fost bine sau nu. Cu Bopsi am rămas prieten și am petrecut împreună clipe de neuitat, mai ales la Romulus... și la nebunia aia de la Everac, despre care, poate, voi vorbi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
se transforma în câmp de bătălie. Aerul scăpara de câtă electricitate se adunase între pereții împodobiți cu tablouri. Se înfruntau din priviri călcând hotărât unul spre altul ca doi cocoși pregătiți de luptă. Ea ridică un deget pregătită să-l apostrofeze dar Nicu dominând-o ridică fulgerător mâna și dintr-un pas ajunse lângă ea, înfipsă mâna în cocul ei aranjat cu atâta stil pe ceafă și trăgând-o spre el o sărută apăsat. Șocul gestului o dezechilibră și o aduse
INELUL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364313_a_365642]
-
luminos, Nu eclerezi! Pe românește: Nu pui banii jos? Bancherul, însă, urma să câștige la écarté, și să mă acopere de elogii; însă nu făcea gestul așteptat cu atâta nerăbdare de eminentul meu amic judecătorul. Acesta, în culmea supărării, mă apostrofează cu vorbele: Degeaba zice ăsta că ai talent, nu vezi că nu rentează? Până n-oi vedea banii, te declar lipsit de orice dar. Și într-o violență de limbagiu neobișnuită, făcu aluzii la religia bancherului, care nu era a
PATRU EPIGRAME de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361462_a_362791]
-
încă liceanul cu umeri de înotător și pas plutitor ... cu toate bărbile și pletele ca de călugăr. Azi, deși aveam ore până la 14 ... am învârtit niște documente, până s-a făcut 15. “Ai zis că ai ore până la 14!” mă apostrofă, tocmai când mă pregăteam să plec. “Mi-am făcut de lucru! “ zisei, doar ca să-i văd reacția. “Întârzierea se tratează cu ... Tico! Serios, am o mașină Tico. Ai una dintre ultimele șanse să faci o plimbare cu un astfel de
PLIMBAREA CU TICO de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363019_a_364348]
-
sunase din nou. Mă ridic hipnotic și îmi iau carnețelul de pe noptieră. Îl țin acolo, pentru că mereu am “idei”. Trântesc, fără să vreau, sticluța de parfum Gucci. O am de la Snagov...de la italieni... -Uitași pentru ce ne găsirăm acum? mă apostrofează Mihai. Ce e cu nebunii ăștia în dormitorul meu? Dar mai ales mă enervează cumplit săgețile Mariei!!! Îmi amintesc de toată suferința mea! Iau tabloul și-l pun în sertar. -Fii atentă, că-ți dictez! Dacă nu înțelegi ceva, scrie
CONDESCENDENŢĂ (FICTIUNE) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363420_a_364749]
-
Regie. S-au deschis căminele, nouă ne-au dat și arme să păzim Facultatea! -Atenție, fraților, feriți-vă pielea că ce-am văzut eu, neam de neamul meu să nu mai vadă! -Ce-ai văzut, mă, ce-ai văzut? Fricosule!- îl apostrofă Andra. -Cu teroriștii nu-i de glumă, trag de unde nu te-aștepți! Am văzut morți și răniți... -Ce te vaieți ca o muiere? Murim și gata!- glumi Paul cu el, mai mult încurajindu-se pe sine. -Vom muri și vom fi
REVOLUŢIA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363466_a_364795]
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > FĂRĂ ECHIVOC Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 1088 din 23 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului fiindcă, mă apostrofase una cu apelativul porc (dar nu cel de guineea) i-am propus, zâmbind, un troc: să-i dau, de crăciun, cârnațul, iar, ca să fie echitabil, ea să-mi pună pe cântar toată chifteluța ei. meditând preț de-o țigară (dând
FĂRĂ ECHIVOC de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363554_a_364883]
-
strîmbați a dezgust, nu sînt nici buni de carne, nici de ouă, pentru că - și filozofa, aruncîndu-și un deget în aer - oul trebuie fătat de galinacee și porcul ouat de acea animală dezgustătoare, care este ... nu, copitate bilingve ce sînteți - își apostrofa el auditoriul; nu soacre, ci scroafe, ceea ce, ca să ne delimităm dracu știe de ce, da' o facem și gata! gafa e gafă și vaca e vacă. Crîșma înlemnea. Tejgheaua, pe care se uscau halbele în lumina difuză a becului chior, ce
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361106_a_362435]
-
și avea pe obraz o lacrimă care-i alunecă dincolo de bărbie, trezind-o. “Am visat cum mâncam toți, cu taicu, acasă, în curte, ciocolată din Ungaria” , îmi șoptește sora mea. Întunericul din autocar ne păstrează taina gândurilor. „Of, fetelor!” ne apostrofează cumnatul meu, pe jumătate adormit. “Sââât!” îmi face semn soră-mea, ca în copilărie...și ne facem că dormim, fiecare cu gândurile ei. Cobor tot în Timișoara, că mă întâlnesc mâine cu o fostă elevă, mare șefă la o firmă
DRUMUL SPRE ACASĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360866_a_362195]
-
familia și rudele peste tot, chiar rudele prin „alianță”. Exemplu: Trujillo merge alături de cohorta acoliților săi (reper foto) pe un bulevard și vede statuia tatălui său plină de fecale. Amuzantă este scena din film („Sărbătoarea țapului” -n.n.) când îl apostrofează pe Pupo Roman: - Răspunde! Te ștergi singur la fund, Pupo Roman? - Da, Excelență. - Știi să te ștergi la fund, dar lași bustul tatălui meu să fie acoperit de rahat./.../ - Excelență, n-am știut. - Nu ai știut? Cine stă acolo? Nu
LIDERI LATINO-AMERICANI: TRUJILLO de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368377_a_369706]
-
vreau să știu! ...îmi amintesc doar, că la nunta surorii mele, Monika era cam „în formă”: „Nu toate au norocul să întâlnească bărbatul potrivit!” mi-a spus. „Hei, unde fugi? Nu e încă ...și jumătate! Mai sunt 3 minute!” mă apostrofează amicul care avusese intenția să ne bem cafeluța împreună. Mă uit la ceasul catedralei...așa e. Mă uit la el...o fi bărbatul potrivit? Timișoara,25.07.2011 Corina-Lucia Costea Referință Bibliografică: Iubiri care dor / Corina Lucia Costea : Confluențe Literare
IUBIRI CARE DOR de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366807_a_368136]
-
acolo, la Sâmbăta de Sus. Având binecuvântare pentru o săptămână de la starețul său, a fugit la Sâmbăta de Sus și a stat acolo o lună. Când s-a reîntors în obște, folosit de cuvintele Părintelui Arsenie Boca, părinții l-au apostrofat; toți erau porniți împotriva lui, vrând să-l dea afară, dar starețul însuși l-a primit totuși ca pe un fiu, cu căldură. I-au dat canon - puteți citi mai pe larg această scenă într-un articol deja apărut în
DESPRE PARINTELE PAULIN LECA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366832_a_368161]
-
politica externă a României și a devenit figura simbolică a diplomației române. Pentru cei din afară va fi persoana care a avut curajul să ia poziție în chestiunile dificile ale vremii, neținând cont de influența celor pe care îi acuza, apostrofa sau impotriva cărora cerea sancțiuni, toate în numele unui simț de justiție nemaiîntâlnit atunci. * În Cuvântul înainte al cărții sale, „Politica externă a României”, elaborată în 1937, este citat marele publicist Raymond Cartier, care scria „Ti-tu-les-cu! Cele patru silabe ale numelui
NICOLAE TITULESCU de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366945_a_368274]
-
întinzând mâna să prindă curelușa, grăbită să își ascundă o clipă fața pe care o simțea că-i arde. „Doamne! Ce are bărbatul acesta în el de nu-mi vine să-l scap din ochi? Vai mie, ce rușine!” se apostrofă în gând. - Doamna Laura, vă deranjează..., adică... nu vă supărați dacă vă propun să testăm împreună pârtia? Este o zi superbă și, dacă sunteți singură..., trebuie să vă bucurați de ea. Ei, nu! Nu mă deranjează, dar eu știu? Doriți
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
de se vor fi întors cu toții la credința cea adevărată. Apoi cineva rosti acolo numele lui Irod pe care îl numise trădător. Botezătorul își întoarse capul către cel care vorbise, îl privi pe acela și îi dădu o replică mustrătoare, apostrofându-l pentru faptul că se căznește să descopere în fața tuturor fărădelegea tetrarhului și nu se uită în propria sa viață, plină de păcătoșenie și boli ale sufletului. Acela tăcu încurcat și nu știu ce să răspundă însă băgă privirea în pământ strângând
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN-2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366942_a_368271]
-
am plecat cu iaurtul care nu-mi trebuia. Chiar alături de băcănie este o sursală a băncii. Aici n-o să spună că n-au bani, m-am gândit. Și m-am repezit la casier. - La coadă! Treci la coadă! m-au apostrofat cetățenii... M-am uitat disperat în jur. Toți funcționarii erau ocupați. La un singur ghișeu nu era nimeni și tipul de acolo se scobea în dinți cu pixul. M-am repezit la el. - Ajută-mă, te rog, i-am spus
SCHIŢE UMORISTICE (98) – DĂ-MI REPEDE RESTUL de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367061_a_368390]
-
din banii fostului meu soț, de după primul lui divorț, și agoniseala din munca noastră, din primii cinci ani de căsătorie....apartament pentru care ne judecăm de trei ani ! Zâmbesc amar... "Taci ? Nu mai zici nimic ? Te știam mai vorbăteață! mă apostrofează “Cuza-Vodă” . Hai să lipim pe ușile sălilor de examen extrasul din regulament și să le sigilăm! Tabelele deja-s lipite de colegele noastre." Urcăm la etaj. Am sentimentul că mă joc prin casa părinților mei, cu un bun prieten. Nu
BLÂNDELE TĂCERI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367244_a_368573]
-
Nu răspunde nimeni. Privesc ceasul din perete. E ora zece fix. În clipa următoare ușa s‑a trântit de perete și a apărut Marian, profesorul de sport, un om între două vârste însoțit de un tânăr necunoscut, care m‑a apostrofat grosolan: - Ce faci? - Stau și aștept să vină angajații la serviciu, am răspuns. - Nu mai ai angajați, cucoană. Noi am preluat conducerea, formând Frontul de Eliberare al comunei în școală, a spus acel tânăr necunoscut, spre deruta mea totala. Pe
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]