185 matches
-
vulturul, șoimul, leul, cerbul, calul, taurul, berbecele. Din codul metalelor, soarele a fost reprezentat de aur. "Sfântul Soare", divinizat în spațiul Daciei romane, specific religiei mithraice și al cultului Sol Invictus, s-a păstrat în civilizația tradițională românească ca motiv apotropaic, prezent în ornamentica populară, ca personaj simbolic al narațiunilor cosmogonice (balada "Soarele și luna") sau al unor legende în care este prezentată fata îndrăgostită de chipul frumos al soarelui și transformată în floare sau în pasăre (Legenda ciocârliei, Legenda Florii-Soarelui
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sau cu Hera și Artemis, în Panteonul grec. Ritualul specific Zilelor Dochiei este asemănător cu riturile desfășurate de Ignat, în miezul nopții de Crăciun sau de Sfântul Vasile (Crăciunul mic): deschiderea mormintelor și întoarcerea spiritelor morților printre cei vii, rolul apotropaic al figurinelor antropomorfe, făcute din aluat (mucenici, sfințișori), mâncați la 9 martie, când Dochia moare, devenind substanță primordială din care se naște pruncul Dochia, o dată cu Timpul și Universul, celebrându-se, acum, victoria soarelui, aflat în echilibru cosmic, la echinocțiul de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
la o răscruce de drumuri, în afara satului, la răsăritul soarelui. Călătorul, prigonit, la drum de noapte, de duhuri necurate, "zgâria pe pământ" o roată cu patru spițe și se așeza în mijlocul roții, unde se întâlneau spițele. Roata solară, cu rol apotropaic, se grava pe porțile maramureșene, în vârful stâlpilor monumentali, iar, în Bucovina, se întâlnesc și astăzi stâlpi funerari cu roți solare în vârf.105 La români, sărbătorile solstițiale și echinoxiale erau marcate și de jocul călușarilor care se integra în cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
maramureșene, în vârful stâlpilor monumentali, iar, în Bucovina, se întâlnesc și astăzi stâlpi funerari cu roți solare în vârf.105 La români, sărbătorile solstițiale și echinoxiale erau marcate și de jocul călușarilor care se integra în cadrul unor rituri magico-mitice, medicale, apotropaice, tropaice, cathartice și războinice. Dansul ritualic cu cai solari apare și la alte popoare: la germani, Pferd-Ritters, la francezi, cheval jupon, sau la englezi, hobby horse.106 Datina arderii butucului în noaptea de Crăciun, răspândită aproape la toate popoarelor Europei
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
luminat / ca-n ziua maica ce-a fapt, / ca roua de pe pământ. / De la mine descântecul, / de la Domnul leacul."163 "Apa" utilizată la descântece are puteri tămăduitoare, numai dacă trece "pe sub lună și pe sub soare". Primind binecuvântarea astrală, apa capătă puteri apotropaice, tămăduind de "ochi răi", de "făcături", înfrumusețând, în același timp, ființa umană: " Apă lină curgătoare, / Care mergi sub Sfântul Soare, / Am venit și te-am cinstit, / Cu nouă sfinte mătănii, / Cinstește-ne și tu pe noi / Cu dragoste și cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
se regăsește, ca element decorativ, pe troițele de drum de tipul stâlpilor sau al "coloanei cerului", pe grinzile de porți de curte (Maramureș), pe culmile de acoperiș a caselor (Muntenia) sau pe stâlpii funerari, rolul reprezentărilor lunare fiind de "însemne apotropaice" ale drumurilor, caselor și mormintelor, împotriva făpturilor malefice care bântuie lumea.184 Îndeletnicirile zilnice ale omului tradițional se desfășurau în funcție de alternanța lună nouă / lună veche: Copacii răsădiți la lună nouă au numai flori și n-au poame, da la lună
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
De mân-o lua / Tot pe soră-sa, / Pă pod îmi pleca. / Soarele-mi pripè, / Popa să topè, / Dumneze mi-l lua, / Pă cer mi-l punè, / Când luna răsărè, / Soarele-apunè."193 Aflată sub semn lunar, sărbătoarea Sânzienelor are rol apotropaic și oracular, restabilind echilibrul inițial dintre teluric și cosmic prin deschiderea cerurilor. Astfel pentru dezlegarea forțelor destinului, în ajun de Sânziene, băieții fac ruguri, aprind făclii pe care le rotesc în sensul drumului soarelui spre apus și rostesc: "Du-te
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
o "pasăre divinatorie", corbul poate fi și pasărea care anunță nenorociri, un vestitor al morții. Corbul semnifică haosul, dar și ordinea, murdăria, dar și curățenia, demonismul, dar și sfințenia, este o pasăre a tenebrelor, dar și a luminii, cu rol apotropaic, dar și funerar, este o pasăre a vieții, dar și a morții. La popoarele europene, corbul are un rol profetic, este erou civilizator la celți, acolit și tovarăș al lui Wotan la germani, mesager al lui Apollo la greci.235
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Evul Mediu, cocoșul era purtat de armatele de uscat, pentru a le da de veste schimbarea santinelelor, practică regăsită la stânele tradiționale, păstorii români urcau la munte și cocoșul cu găinile, pentru a le vesti timpul, dar având și rol apotropaic. Astfel, în concepția arhaică, datorită darului său de a cânta în momente de cumpănă ( de exemplu, la cumpăna nopții), cocoșul este pus paznic la hotarul dintre bine și rău, după cântecul lui spiritele necurate își pierdeau puterea. Cântecul cocoșului simbolizează
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
anunțând biruința soarelui și a luminii asupra nopții și întunericului.236 b. Imaginea spațiu-timp Legătura permanentă dintre lumea de aici și lumea de dincolo este ilustrată, în credința populară, și de implantarea ritualică a șase însemne funerare pe mormânt: țărușul apotropaic, sulița, săgeata bradului sau bradul, ca arbore psihopomp, stâlpul, simplu sau împodobit cu pasărea sufletului, crucea, ca însemn solar al mortului, și troița, ca însemn mitologic al credinței mortului.237 În satul tradițional, există două forme complementare de reprezentare a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
timpului diurn, ilustrat de penele de cocoș.246 Un alt ceremonial practicat la începutul Anului Pastoral, de Sângeorz, în Banat, Oltenia, Bistrița Năsăud, prin care se anulează puterile malefice, este "Cucu-Răscucu". Practicile magice din scenariul ritualic "Cucu Răscucu" au rol apotropaic: pentru ca animalele să fie ferite de puterea cucului de a le lua mana și de a le strica laptele, se face un colac prin gaura căruia se mulg oile și vacile, apoi este rupt în două, în părți opuse, de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Numai cât buha vine la fereastră și strigă: "Pu hu! Pu Hu!", are să moară cineva: Buha e pasărea morții."275 O altă zburătoare nocturnă, asociată morții, dar și fecundității, liliacul este o încarnare a sufletelor morților, dar are și rol apotropaic, aducând noroc, fiind răstignit pe porțile caselor sau îngropat sub pragurile caselor 276: "Liliacul e făcut din șoarece. Șoarecele ce stă în biserică și roade din nafăra cea sfințită capătă aripi și se face liliac. (...) se face și din nafăra
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
n-au cui să spună tată, / Ei se duc pe la vecini / Și zic tată la străini. / Câte case stau la rând / Toate-s cu copii plângând, / Plâng mame după bărbați, / Copilașii după tați."313 Ca simbol al sufletului, cu rol apotropaic, "pasărea de fier" este invocată în descântece, fiind considerată un adevărat taumaturg. Fierul, extras din măruntaiele pământului, este de origine divină, protejând împotriva răului. Asocierea pasăre fier construiește principiul dualității i-materialitate / materialitate, făcând posibilă comuniunea dintre pământesc și ceresc
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ale sufletului omenesc". Asociat cu Vishnu și cu Shiva, Șarpele Cosmic, aflat la baza axei lumii, paznic al nadirului, simbolizează "dezvoltarea și resorbția ciclică". Astfel, șarpele Uroboros, care își mușcă propria coadă, înconjură creația cu un cerc continuu, având rol apotropaic.335 Reprezentând "dialectica materială a vieții și morții, moartea ce iese din viață și viața izvorâtă din moarte" (Bachelard), amintind de imaginea cercului, șarpele Uroboros este un "animator universal", el este cel care creează timpul, viața, dar și pe sine
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
evocă duhurile rele ale pământului.343 Din punct de vedere mitic, șarpele este dual, material, androgin, și șarpele spiritual, ca arhetip al haosului, al Increatului, dar și principiu al vieții primordiale. În arta geto-dacă, șarpele magic este prezent, cu rol apotropaic, pe podoabe, pe coifuri, pe armură fiind înfățișat alături de un cap de bour. În cultura greco-romană, șarpele are semnificații farmacopeice. În complexul basilical protocreștin, datând de la începutul Evului Mediu, s-a descoperit motivul celor doi șerpi încolăciți care se privesc
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mărului, / Împuiatu-s-a șarpe verde; Sus la vârfu mărului, / Împuiatu-s-a șoimul vânăt; / Dară Dulful mării-ei, / Când sare din mare-afară, / Vidra-ncepe de-a lătrară, / Șarpe verde-a șuierară, / Șoimul vânăt de-a țipară."362 Șarpele fertilizator și apotropaic, ca substitut al Arborelui cosmic, este reprezentat în colinde, prin intermediul usturoiului crescut din capul îngropat al șarpelui, făcând legătura dintre forțele teluricului și energiile acvatice. În poezia populară, șarpele este prezent ca dușman, ca pericol care pune în dezechilibru ordinea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
direct, din faptele precum ele se petrec sub ochii noștri, cele ce au trebuit să se întâmple în timpurile necunoscute"4. Aceleași structuri nucleare în jurul cărora s-a dezvoltat, desigur, un nou "Weltanschauung", figurinele și vasele antropomorfice, unele cu funcții apotropaice, au aceeași semnificație începând cu acelea din neolitic (Mitoc, Ripiceni, jud. Botoșani), cu acelea provenind de la culturile de tip la culturile de tip Criș, Andrieșeni, Valea Lupului, jud. Iași, la cultura ceramicii liniare (Glăvănești, Larga Jijia, Perieni, Suceava), la bogata
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
prezent, nu mai au semnificația inițială, cu excepția banului de argint (care, împreună cu turta, se rupe deasupra capului copilului și îl ferește pe copil de epilepsie). S-a uitat aproape și de rolul pe care îl dețineau în trecut unele inele apotropaice și de alte obiecte care au căpătat o semnificație exclusiv estetică. Epilepsia, de altfel, este atât de mult însoțită de superstiții, încât chestiunea poate constitui ea singură obiectul unui vast studiu. Practicianul cu experiență, cunoscător al realității, știe că, în afara
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
și decorat, de formă strâmtă și alungită, cu băncuțe de depozitare pe toate laturile excluzând intrarea. În acest loc, ce nu permitea șederea îndelungată a persoanelor, au fost găsite diferite vase de argilă mari (pithoi) decorate cu figuri antropomorfe, zeul apotropaic egiptean Bes, inscripționate cu epigrafe care menționează diferite divinități (unele dintre ele au fost citate la Cap. 3). Analiza datelor arheologice, epigrafice și iconografice a făcut posibilă interpretarea polifuncțională a sitului: pe de o parte, oprirea pentru odihnă de-a
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
din confruntarea cu alte culturi din Orientul Apropiat antic, putem presupune că principalele rituri magice s-au dezvoltat în speță în ambientul sănătății (magia terapeutică), cu ocazia pregătirilor pentru război (magia profilactică), în religiozitatea familiară bazată în special pe funcțiunile apotropaice și aducătoare de noroc ale amuletelor. Deși putem distinge cu dificultate realitatea efectivă descrisă în relatările biblice, în cazul magiei terapeutice putem cita mai multe vindecări și purificări realizate de profeții Ilie și Elizeu (2Rg 2,19-22; 4,38-41; 5
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
sus citatele interziceri împotriva magiei pot fi o oglindă a ceea ce se întâmpla efectiv în familiile israelite. Această opinie este de asemenea confirmată de arheologie care a scos la lumină sute de amulete, talismane și figurine cu rol protector și apotropaic pe întreg teritoriul lui Israel și Iuda în timpul epocii monarhice până în epoca persană, în special, în ambiente domestice și funerare (cf. Herrmann, 1994). Cel care purta aceste amulete nu numai că era convins că ele aveau o funcție apotropaică împotriva
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
și apotropaic pe întreg teritoriul lui Israel și Iuda în timpul epocii monarhice până în epoca persană, în special, în ambiente domestice și funerare (cf. Herrmann, 1994). Cel care purta aceste amulete nu numai că era convins că ele aveau o funcție apotropaică împotriva forțelor rele, dar adesea se așteptau la o adevărată efuziune a puterii divine manifestată prin vitalitate și fertilitate (cf. modalitate inversă în Is 47,9: „Pierderea copiilor și văduvia ți se vor întâmpla în aceeași zi; vor cădea asupra
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
cu putere mare în ciuda tuturor vrăjitoriilor tale și multelor tale descântece”). Printre sutele de amulete găsite, le putem aminti aici pe cele cu chipul lui Sachmet „cel puternic”, divinitate egipteană reprezentată printr-o femeie cu cap de leu, cu calități apotropaice împotriva forțelor rele și a bolilor (cf. Fig. 10); sau figurinele numite „ochiul-Ugiat”, adică ochiul „vindecător” care cerea purtătorului să protejeze ochiul divin. La sfârșitul acestui paragraf, este util să repetăm că, în aceste culturi antice, practica magică era văzută
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Dumnezeu și om, reiese că apariția bolii era considerată o acțiune a demonilor răi care se opuneau lui Dumnezeu. De aceea în Israel și Iuda, ca și în întreg Orientul Apropiat antic, s-a dezvoltat practica utilizării amuletelor cu scop apotropaic (Herrmann, 1994, cf. Is 3,21). Nu trebuie să uităm, de asemenea, că și dimensiunea socială a bolii derivă dintr-o viziune specific religioasă. Deoarece boala se împotrivește raportului corect și pur cu Dumnezeu, ea îl pune pe cel bolnav
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
dureze încă mult timp în lumea morților. În mormintele iudaice au fost găsite multe amulete, atât locale, cât și de proveniență egipteană; e vorba de scarabei sau obiecte cu această formă, dar și obiecte denumite ochiul lui Horus sau figurine apotropaice ale diferitelor divinități, între care se întâlnesc frecvent amulete care îl reprezintă pe zeul/demonul egiptean Bes, în întregime sau doar capul; de asemenea, pe tot teritoriul Palestinei din perioada Bronzului Târziu până în epoca elenistă (Herrmann, 1994, pp. 316-391; cf.
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]