289 matches
-
Str. Uranus nr. 150) Muzeul Național de Artă Contemporană / 16.05 - 7.09.2014 (Palatul Parlamentului, Aripa E, intrarea prin Calea 13 Septembrie) Ce surprize mai oferă Muzeul Național al Țăranului Român 23 mai - 24 iulie 2014, Sala Tancred Bănățeanu Aprehensiune. Înțelegând prin frica de a înțelege, expoziție cu lucrări diverse semnate de artiști români și internaționali care își propune să exploreze dublul sens al cuvântului aprehensiune, frica de un eveniment posibil și în sensul de comprehensiune. Expoziția participă la Noaptea
Noaptea Albă a Galeriilor: Imaginează-ți ce se află la celălalt capăt al curcubeului by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/29773_a_31098]
-
oferă Muzeul Național al Țăranului Român 23 mai - 24 iulie 2014, Sala Tancred Bănățeanu Aprehensiune. Înțelegând prin frica de a înțelege, expoziție cu lucrări diverse semnate de artiști români și internaționali care își propune să exploreze dublul sens al cuvântului aprehensiune, frica de un eveniment posibil și în sensul de comprehensiune. Expoziția participă la Noaptea Albă a Galeriilor, în intervalul orar 18.00 și 00.00. 29 mai 2014, ora 20:00, Studioul Horia Bernea Din Rusia, cu drag Alma, profesoară
Noaptea Albă a Galeriilor: Imaginează-ți ce se află la celălalt capăt al curcubeului by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/29773_a_31098]
-
paradoxul esențial al poemelor: suntem indispensabili dar nu contăm; moartea e cruntă însă e cel mai firesc lucru de pe lumea asta. Vorbim de paradoxuri de bun simț, în fond. Nu vorbesc despre mine fiindcă mă consider un om norocos. Am aprehensiunea înspăimântătorului, oarecum bizară prin modul cum s-a constituit, dar nu mă simt victima ei. Tocmai fiindcă nu mă simt o victimă cred că am o răspundere față de cei ce chiar sunt acest lucru. Nu-i prea rabd pe cei
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
aproape optzeci de ani) să lase o carte despre dragoste? Filozofînd pe tema iubirii, vîrstnicul se teme de ridicol, pentru că presupune implicit o iubire asociată tinereții, desi nimic din teoria expusă în carte nu justifică asemenea conexiuni, și deci nici aprehensiunile. Dublă flacăra este perechea unui poem scris mai demult de autor, intitulat Carte de creencia (Scrisoare de acreditare). Așadar, acest volum de eseuri ar fi legitimarea unui autor în fața celor care trebuie sa il recunoască, acei cititori ai săi de
O istorie literară a iubirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18029_a_19354]
-
de mortificare: "Încă te știe gură mea sărutînd lame subțiri/ încă te știu mîinile plînsul fără motiv/ vai mie rătăcitor prin oglinzi/ firimiturile cîntecului au amuțit/ și-i atîta liniște/ de parcă-as fi murit în mai multe trupuri/ deodată" (Palimpsest). Aprehensiunea bardului este de-a nu-și însuși viitorul altei ființe: "acum tot mai spăsit înaintez/ de teamă să nu trăiesc altcuiva viitorul" (ibidem). Un chip de-a scăpa de povară "emoțiilor" pe care le ascunde "cu rușine" îl reprezintă anamorfoza
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
doi actori norvegieni, din filmul cu același nume. Relația este, în același timp, a fiecărui actor cu personajul său, atipic, asocial, temător față de societate, oameni, comunicare, și a fiecăruia cu celălalt. Ei merg pe același drum, cu tipologii diferite, cu aprehensiuni diferite, cu reacții diferite. Pentru Elling, rătăcirea a venit o dată cu dispariția mamei. S-a închis și și-a fabricat propriile povești mai mult sau mai puțin delirante. Kjell Bjarne este ascultătorul perfect. Tăcut, credul, naiv, rezoneurul ideal. Sătul de aventurile
Cine este Elling? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6484_a_7809]
-
vervă și umor, și o a doua parte, cu poeme mai scurte, mai concise, scrise în tonalitatea bluesurilor, având în centru un subiect liric care își exprimă, emoționant și cu mare finețe, stările de derivă și de impas, înstrăinările și aprehensiunile. Culegerea lui Eugen Suciu, una din cele mai bune dintre cărțile de versuri recente, se încheie cu un poem tot atât de convingător precum cel de la început: „Sunt o altă persoană acum/ una pe care o cunosc mai puțin/ cu buzunarele îndesate
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
avem a face mai curînd cu o continuitate, cu o prelingere dintr-o suprafață pe alta a aceleiași materii diversificate, îngroșate între timp? A unei materii ce devine mai atentă față de sine odată cu un simțămînt al finalizării, cuprinsă de-o aprehensiune a naturii sale, uneori de-o autosatisfacție ca la alcătuirea unui bilanț? „Constatarea relevanței realului“, „magia verbală“, „universurile «secunde», paralele“, nu reverberează oare chiar „nevoia de existență gîndită“, „răceala“, „luciditatea“ execuției? La prezumata incompatibilitate dintre „un proiect literar“ și „un
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
obligatorie majorității intelectualilor români. Noul obscurantism din deceniul care urma (protocronismul și celelalte) era greu de prevăzut. Paul Georgescu s-a arătat surprins de motto-ul din E. Lovinescu pus de mine în fruntea monografiei, întrebîndu-se asupra motivelor mele de aprehensiune. Abia cîțiva ani mai tîrziu mi-a dat dreptate. Cît privește contestarea lui Maiorescu, ea a venit din mai multe direcții, în funcție de epocile în care s-a produs. Cea dintîi datează din deceniile finale ale secolului XIX și e rezultatul
Maiorescu, astăzi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17291_a_18616]
-
nici un caz pe același plan cu colaborările infamante, fie că ele s-au numit Hitler, Stalin ori Ceaușescu. "Spune-mi cu cine ai colaborat ca să-ți spun cine ești": emblema ar trebui înscrisă pe frontispiciul templelor închinate Artei." Cît privește aprehensiunea d-lui Zamfir, ea ni se pare corectă: "Oricum, mi-e teamă că, pînă la omologarea în deplină egalitate a tuturor "colaborărilor", mai e un drum lung. Atît de lung că nu se va sfîrși niciodată". Elocventă în sensul eliberării
Un spirit liber (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14676_a_16001]
-
critic sau poet? Ne vine mai ușor să alegem decît să asociem eminentele d-sale prestații în ambele direcții. Poate că, surprinzător pentru cei ce l-ar voi exclusiv critic, Ion Pop exprimă nu o dată în lirica d-sale o aprehensiune a scrisului resimțit ca o amenințare la adresa existenței ( o fixare, o strangulare a acesteia): „Nu voi mînca, nu voi bea-n seara asta (...) prea mare-i tăcerea de sub roșul apusului,/ apele-s mute și negre, orice mișcare a mîinii/ prin
Poet pur și simplu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4438_a_5763]
-
spaimă că într-o bună zi nu își va mai recunoaște iubita, ca figură ei va deveni străină și insignifianta, de ca si cum o necunoscută urîtă, sau pur și simplu oarecare, ar putea-o substitui pe femeia de care e îndrăgostit. Aprehensiunile celor doi pot fi socotite ridicole, neîntemeiate, sau chiar frivole în cazul femeii, dacă între ele nu ar exista o legatura subtilă. Prin tulburarea ei că nu mai pare să declanșeze dorința altor bărbați, Chantal articulează, de fapt, reversul temerii
Dragoste la microscop by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17651_a_18976]
-
S-a deschis un cîmp vast al speculațiilor pe care au înflorit soluțiile cu caracter individual, produse ale unor reguli obținute în retortă, infinit nuanțate. Oarecum compensator (diversionist) se accentuează aspectul literar al acestei puzderii de interpretări evident competiționale în aprehensiunea lor circumscrisă "spiritului de finețe". Andre Gide remarca: "În zilele noastre, cînd totuși riscul unei compromiteri morale e mai puțin mare decît altădată și sancțiunea mai puțin riguroasă, prefăcătoriile și camuflajele literare sunt numeroase". Dispărînd contextul unei morale aplicate la
Morală și rațiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8030_a_9355]
-
calificarea creaturii auctoriale. La Alexandru Paleologu, "dincolo de austeritatea de viziune și de stil, găsim, în chipul cel mai sugestiv, efigia autorului, aristocratică și ceremonioasă uneori, alteori ironică ori cu subînțelesuri polemice", prevăzută, "în palimpsestul textului, cu lecturile, cu obișnuințele cu aprehensiunile și preferințele sale". În pofida împrejurării că autorul Simțului practic repudia cu specifica-i cochetărie interesul autoscopic, "sinceritatea" ce nu s-ar cuveni a constitui "cîtuși de puțin ocupația unei conștiințe libere" deoarece, în lista păcatelor de care făceau uz confesorii
O voce imperturbabilă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6823_a_8148]
-
s-a mai produs o dată: între comuniștii buni și comuniștii răi. Nu cred că e nevoie să reamintesc cuiva ce fel de comuniști au fost românii! În acest decor, imaginea lamentabila a societății românești nu făcea decât să confirme niște aprehensiuni pe care, în ordine, Carol al II-lea, legionarii și Antonescu le făcuseră posibile în legătură cu România: țară coruptă, barbara, neguvernabilă, dispusă la orice fel de trădare. Cu astfel de imagini și "calități" intrăm sub talpă sovietică - să fie clar. Ceea ce
Medalia N.A.T.O., clasa a II-a by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18034_a_19359]
-
i-a adus succes și notorietate autorului), dar, apoi, a refuzat o nouă colaborare cu el, cunoscut ca fost agent al Gestapoului și, apoi, chiar al Securității. Într-un recent volum de corespondență emisă de Mircea Eliade se exprimă aceleași aprehensiuni față de imoralitatea lui Constantin Virgil Gheorghiu. Memorialistul nostru știe și relatează că, după succesul cu Ora 25, Constantin Virgil Gheorghiu a fost angajat, prin anii cincizeci, de generalul Peron, președintele Argentinei, să-i scrie biografia. S-a deplasat cu familia
Filigranul amintirii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17177_a_18502]
-
citiți cu egală plăcere pe Barthes și Jean-Pierre Richard (tematist, spre oroarea unora), ca și pe mulți alții. Sunteți cât se poate de la curent cu tot ce se scrie în critică. Atunci când deschideți un volum nou, ce sentiment aveți: bucurie, aprehensiune, curiozitate, necesitate? E.S. Aștept să citesc ceva ce mă interesează. N-am prejudecăți. Citesc chiar și pe dușmanii mei. Dacă scriu o carte bună, mă împac automat cu ei. Dacă nu, nu... Ce mă deprimă (iată, și criticul poate fi
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
hiperlucid al unei perioade de mutații istorice și de mentalitate uriașe. Comportamentul colectiv are parte de o fină analiză și transpunere stilistică. Instaurarea comunismului este radiografiată milimetric, cu sentimentul că martorul neputincios este ultima conștiință normală. Iată cum se înfățișează aprehensiunile Nadiei Mandelștam în momentul plecării în exil, aiuritoarea stare de dezumanizare: „Mi-am pierdut sentimentul morții și am pătruns pe tărâmul inexistenței. În fața pieirii irevocabile, nici măcar frică nu mai există. Frica înseamnă rază de lumină, voință de viață, autoafirmare. (...). Pierzând
Memoria obligatorie by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13338_a_14663]
-
de austerul model "paideic" noician. Dacă, după cum ni se confesează, gînditorul de la Păltiniș, simțindu-i "sălbăticia" inimii, își propunea a-i civiliza impulsurile de "bun sălbatic", a-i domestici o "animalitate a spiritului", ucenicul își dă în vileag retrospectiv o aprehensiune față de posibilul exces al operației: Dacă mă uit acum în urmă, singura mea teamă este că a vrut să mă Ťcivilizezeť prea tare, să mă împingă în punctul în care țipătul necioplit al inimii nu mai putea străbate dincolo de bunele
Dincolo și dincoace de Noica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7475_a_8800]
-
unui cuvânt greșit generalizat: cuvântul nu este sinonim cu "mineri", ci este folosit în interiorul breslei, sau al oricăreia, cu sens de "tovarăș" de meserie) deci "outsider"-îi au retrăit, firesc (să fie toți înțeleși!), prin procese psihice normale, de amintire, aprehensiune, obsesie chiar, evenimente petrecute nu prea demult, cristalizate în sedimentele noastre psihice: semenii de bună credință ai bucureștenilor, minerii care strigau "București! București!" trebuiau să știe asta, dacă erau bine îndrumați. Iar "celorlalți", "outsider"-ilor, trebuia să li se explice
Minerii si psihologia by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/18131_a_19456]
-
Porto și, grăbit de obligații profesionale, depășeam pe alocuri viteza maximă admisă. Abia pe la jumătatea voiajului am obsevat că, la intervale nu prea mari, pe margine erau instalați stâlpi subțiratici din metal, având în vârf deja arhicunoscutele camere de supraveghere. Aprehensiunea că întregul traseu fusese incorporat Domeniului Orwellian mi-a fost confirmată, când jurnalele au început să difuzeze știri despre zelul cu care se purcede la monitorizarea autostrăzilor din Portugalia (rețea atingând aproape 3000km, într'o țară de două ori și
Idila pândită de suspiciuni by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8588_a_9913]
-
lui, acesta nu a jucat decât pe cartea filmelor puternice, care spun ceva despre lumea în care trăim, despre oameni, nu despre derivele semenilor, ambalate în sofisticărie analitică, așa cum s-a întâmplat nu mai departe de anul trecut. În ciuda unor aprehensiuni care, cu cât trecea timpul, cu atât mai mult parcă se strecurau printre noi, președinta juriului, cineasta australiană Jane Campion, singura femeie câștigătoare a unei Palme d'Or (1993, pentru Pianul), a fost, ca spun așa, bărbată. Sâmbătă pe la prânz
Cannes 2014: Cineastul turc Nuri Bilge Ceylan - " Închin la Palme d'Or tinerilor din țara mea care au murit în acest an" by Corespondență specială de la Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/62197_a_63522]
-
care se bucură - îi face cea mai proastă impresie: „un general politician”, notează Berthelot la un moment dat, excedat atât de comportamentul imposibil al lui Averescu, cât și de ceea ce el numește „incompetența” acestuia. Nimic nu îi egalează, însă, între aprehensiunile lui Henri Berthelot, pe ofițerii și soldații ruși! Începând cu Beliaev, primul șef al Misiunii Militare Ruse în România, și terminând cu Șcerbacev, cu care a colaborat mai mult, generalul francez are cuvintele cele mai aspre pentru acești aliați de
Generalul Berthelot pe frontul românesc by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4037_a_5362]
-
Pace de la Versailles. G.Ivașcu preciza că abia la începutul lui ianuarie 1941, în plină dictatură legionaro-antonesciană, a hotărât să-i trimită lui G.Călinescu o scrisoare, motivele prelungitei tăceri fiind „prudența”, deși ulterior s-a convins că a „supraestimat aprehensiunile...”. Îi sunt necesare „buna dv. orientare și optimismul dv. totdeauna convingător, pentru că totdeauna el este interpretarea justă a realităților...”. El mărturisește că încearcă să rezolve problemele „din punct de vedere material”- a ales aranjamente „în domeniul publicistic”, prin „legături de
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
interpelarea mea înaintea Senatului și sper că această interpelare va avea folos. Sper că nu va lucra această parte gingașe a istoriei țării d. Colescu-Vartic și că veți avea cumințenia ca să nu lăsați istoria națională să fie opera unui sectar". Aprehensiunile lui Maiorescu nu s-au produs, căci ideea unei sinteze de istorie a românilor a fost abandonată! Senatorul junimist a interpelat guvernul pentru modul în care urma să fie redactată o sinteză oficială de istorie a României. Mă întreb: cum
Un tratat de istorie eșuat by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14966_a_16291]