26,529 matches
-
sfârșit de lume pentru cel în cauză. Totuși, ideea unei posibile distrugeri generale ajunge să creeze în cele din urmă o stare de spirit specială. Nici un scriitor din zilele noastre nu mai poate gândi non omnis moriar". În perspectiva unui apropiat sfârșit al lumii vârsta care, într-un fel sau altul, supără pe toată lumea, dispare, dar odată cu ea și consolarea horațiană a artiștilor, a tuturor celor care lasă urme: "nu voi muri de tot". Cât timp nu ne gândim la această
Cheia anilor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/8044_a_9369]
-
și mai ales pe Vladimir Nabokov mă simțeam ispitit să încerc). Calea întoarsă spre limba română, după atîția ani de exil, nu e lipsită de un element paradoxal. Mulți scriitori români de orientare modernistă, față de care m-am simțit totdeauna apropiat, au suferit din cauza limitelor pe care le impunea folosirea unei limbi de mică circulație și, implicit, raportarea la o cultură pe cît de recentă, pe atît de marginală față de marile culturi europene occidentale. Pe vremea cînd era și el scriitor
Fragment de jurnal by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/7761_a_9086]
-
dezarmat Brațul ce-al său mire ține ardicat. ș...ț Mult poate femeia!... cu grația sa Orice răutate ea va dezarma! Gesturi ca acela al Iosefinei sau al domniței din balada lui Caragiale s-au produs și în vremuri mai apropiate. Spre sfîrșitul deceniului 8 al secolului trecut, un președinte al Franței, Valéry Giscard d^Estaing, aflat în vizită oficială în România a lăsat arma jos la vederea unui magnific cerb carpatin, spre dezolarea maestrului de vînătoare care îl însoțea și
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8093_a_9418]
-
dar, aproape fără excepție, lucrurile neașteptate și tulburătoare sunt reciclate în sfera acceptabilului. Resortul infailibil al acestui consimțământ comunitar este mărturia întotdeauna irefutabilă a cuiva care a asistat la evenimente. Un prieten, un părinte, o rudă, sau un cunoscut la fel de apropiat al vreunuia dintre aceștia sunt giranții legendei urbane. Naratologia americană vorbește despre această serie de colportori ai povestirilor recente ca despre lanțul F.O.M.F, friend of my friend; un adevărat lanț al slăbiciunilor dar și un lanț captivant
Povestiri de astă-dată by Otilia He () [Corola-journal/Journalistic/13133_a_14458]
-
pleca, se azvîrlea cu capul înainte pentru a sparge sticla de proastă calitate a destinului și a deschide breșa salutară în această cazemată a propriei ființe” (p. 105). Diferența de celelalte romane este dată de plasarea acțiunii într-un viitor apropiat (prin nimic însă deosebit de realitatea prezentului) și de apariția unui nou personaj, Horia Giugaru, care împrumută cîteva dintre datele biografice ale autorului. De altfel în epilogul cărții (vezi pp. 239-277) acest personaj comentează din perspectivă auctorială romanele anterioare ale lui
Tranziție fără Dumnezeu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13156_a_14481]
-
sa cu materia rămîne indecisă în fondul său vizionar, compensată fiind de acuratețea scriiturii cristalizate. Prin armonia sa scriptică, prin severitatea ordonării geometrizante a verbului și prin lumina limpidă, casantă emanată de acesta, lirica lui Ilie Constantin se vădește mai apropiată totuși de creația unor Alexandru Philippide sau Ștefan Aug. Doinaș. Stilată și supravegheată în dezolarea sa, pe cît de ireversibilă pe atît de expresiv filtrată, această producție transformă execuția materiei pe eșafodul vizionar într-un act elegant. Ilie Constantin e
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
închiși în dormitoarele unității ascultând zgomotele lumii de afară strecurându-se, probabil, prin canalele de aerisire. Piesa are, după părerea mea, două handicapuri: e scrisă cam târziu și pare o schiță de Vișniec (pentru a o raporta la o referință apropiată atât stilistic, ideologic, cât și temporal). Energic, inteligent și talentat, Dan Lungu este un autor în sensul cel mai larg, de la care ne putem aștepta la multe surprize. O nouă carte de proză, aflu, este în pregătire. Dan Lungu, Povestirile
Viața cu amănuntul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13183_a_14508]
-
Aglaja întotdeauna ceva mai „aproape” și totuși nu le-am utilizat în filmul meu fiindcă nu am dorit ca acest meta-nivel să ia proporții. Am intenționat să păstrez cercul în jurul ei cît mai strîns, să dau cuvîntul doar celor foarte apropiați ei: mamei, surorii, partenerului ei de viața Jens Nielsen. Și în timpul turnării filmului, prin intermediul mamei ei, mi-a devenit relativ accesibil universul în care Aglaja a crescut, mediul din care ea a provenit. Mi-am dat seama care au fost
Cu Ludwig Metzger, autorul filmului Aici cerul despre Aglaja Veteranyi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13225_a_14550]
-
peste toate, a planat susținutul și marele efort de obținere de fonduri, care să permită menținerea ritmicității împlinirilor. Apariția unei mișcări crescânde într-un sistem frământat de convulsii nu poate naște, în contratemă, decât, în caz fericit, imitații îndepărtate sau apropiate. În cazul neputinței de a se afilia unui eveniment, ce se prevede a fi viguros, sau, cel puțin, de a-l accepta cu generozitate, contratema se recunoaște în mișcări distructive. De modelul distrugerii am avut îndestulător parte: capul de temă
Tema distrugerii (cu variațiuni) by Saviana Diamandi () [Corola-journal/Journalistic/13231_a_14556]
-
cel mai de jos, cu cât ești mai sărac, cu atat te apleci mai mult; * aproape pe orice stradă se gaseste un restaurant, un bistro, un boutique, un salon de coafura și un teatru; * plus un indicator spre cel mai apropiat muzeu, unul dintre cele peste 250 de muzee, de la Maison du Pain, Musée du Fumeur, Musée de la Poste, Musée du Jeu de l’oie, Musée des Anées ’30, Musée du Stylo et de L’Ecriture ș.a. până la splendidul d’Orsay
Parisul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13243_a_14568]
-
În ciuda situației dezastruoase, românii ar părea că sînt grozav de optimiști. Cam tot atît cît sînt elvețienii. După noi abia urmează japonezii, francezii, nemții, grecii, italienii... O duc rău de tot, nu sînt perspective să le fie bine în viitorul apropiat, foarte mulți abia își duc zilele de azi pe mîine, recunosc că puterea nu face nimic pentru îmbunătățirea situației lor, dar... românii, întrebați cu cine ar vota, zic că tot cu PSD ! Este de neînțeles cum de se pot lăsa
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13274_a_14599]
-
mai apoi de Ion Barbu. La “Integral”, “revista de sinteză modernă” care a urmat imediat după “Punct”, în primăvara lui 1925, Voronca nu gândea altfel: căuta, bunăoară în articolul Cicatrizări. Poezia nouă, corespondențe similare cu arta constructivistă, aproximând o “atitudine” apropiată, “răsfrântă în poezie”, ce presupunea “îndepărtarea oricărui subiectivism, integrarea portretului, naturei moarte, nu ca expresie de suflet, ci ca existență materială, organică”. Sintetic, aceste operații se concentrau într-o definiție a imaginii poetice care circula, în datele ei de bază
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
circula, în datele ei de bază, în întreg mediul avangardist, de la futuriști la dadaiști și chiar suprarealiști, însă pe care Voronca o remodelează sub accent constructivist-abstracționist: “Plăsmuire abstractă, imaginea: raport pur a două elemente cât mai îndepărtate (sau cât mai apropiate) între ele” (v. Tudor Arghezi, fierar al cuvântului, în nr. 3 din mai 1925 al “Integral”-ului). Pe atunci, respingea categoric “dezagaregarea bolnavă, romantică, suprarealistă” abia anunțată pe scena modernității poetice, mizând totul pe “ordinea esență constructivă, clasică, integrală” - cum
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
importantă - știm mai bine astăzi - pentru evoluția modernă a literaturii române în secolul XX. Destinul lui Ilarie Voronca reliefează mișcări de adâncime, liniile unei dinamici a sensibilității și gândirii poetice de dimensiuni mai cuprinzătoare și cu consecințe mari în viitorul apropiat. Cultura română în ansamblul ei era la ora sincronizării cu lumea mare, afișând programe ambițioase, invitând la deschideri multiple, la comunicare spirituală, la reconsiderări decisive pentru mersul ei înainte. Dacă în Caragiale se putea spune, nu fără ironie, că Europa
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
imagini, proiecții ale fanteziei, se potrivea de minune sensibilității sale, imaginației lui “imperialiste”. I-a venit exact la momentul oportun definiția deja citată a “imaginii poetice” ca ecuație între elemente cât mai îndepărtate între ele sau, zicea el, cât mai apropiate, căci contiguitatea metonimică putea face servicii similare celor ale metaforei. Micul moment futurist-dadaist-constructivist de la “75 H.P.” a fost, așadar, unul de exercițiu destructurant, de eliberare de reguli logice și gramaticale, de încurajare, pe acest teren degajat, a tuturor impulsurilor imaginației
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
peisaje românești: este, cum îl definește autorul însuși, un imn închinat “veacului mediocrității”, vieții imediate cu neliniștile și angoasele ei, dar și cu revelațiile de fiecare clipă, ce alimentează ample versuri care pot trimite la Whitman și discipolii săi mai apropiați în timp. Brățara nopților (1929) îi prelungea, oarecum, itinerariile, uzând de tehnici similare, iar Plante și animale, tipărit în același an, nu va devia mult de la “regula” personală, căci, în poeme mai scurte de data aceasta, va uza larg de
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
narative, în fapt pictura Georgetei Năpăruș este tot ce poate fi mai îndepărtat de epica exterioară sau de orice altă formă de retorism. Pentru că, în ciuda asocierii lor în același plan, formele sale nu comunică între ele altfel decît plastic. Deși apropiate, ele trăiesc autonom, deși juxtapuse, ele sfîrșesc prin a fi solitare. Tabloul devine, astfel, o imagine extinsă a lumii și o metaforă dezvoltată a realității înseși. Dar a unei realități care a ieșit din amorf și trăiește deplin experiența maximei
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13310_a_14635]
-
Nu ne rămîne decît să sperăm. - Eu o s-o fac în mod sigur, spuse regele. Primăvara la Paris era prin tradiție frumoasă. Producerea tuturor accesoriilor regale și a atîtor obiecte specifice francezilor a determinat introducerea schimburilor de noapte în fabrici. Apropiata eră a sentimentelor pozitive și a siguranței justifica scăderea salariilor. Așa cum era de așteptat, Madame abordă schimbarea propriului statut cu realism și vigoare. Pentru ea, totul semăna cu mutarea dintr-un apartament în altul - la o scară mai mare, de
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
această eventualitate. Ca să nu mai spun că, pus pe concordie cum e, prezidentul ar fi putut ajunge în zece minute la Moscova și în șapte la Paris, gata să dejuneze cu marii săi prieteni, Chirac și Putin. Iar dacă în apropiata campanie electorală ar descinde la Pătârlagele, Cucuieți ori chiar la Oltenița din avionul franțuzesc cu cioc, vă dați seama ce efect ar avea asupra populației! Nu optzeci și șase la sută din voturi, ca în 1990, ci unanimitate! Asta așa
Concorde la Cotrocensk by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13334_a_14659]
-
a avut mulți prieteni la Chicago, că experiența sa la Universitate s-a desăvîrșit și cred că l-a „liberalizat” în mod considerabil. Prietenii săi din Chicago numără doar cîțiva români emigranți (în contrast cu situația de la Paris). Cîțiva din cei mai apropiați au fost un afro-american (Charles Long), cîțiva evrei (Edward Levi, Jonathan Smith, Saul Bellow etc.), un episcop japonez (Joseph Kitagawa), romano-catolici și protestanți (din toate confesiunile). A locuit în apropierea „Centrului Studenților Catolici” și biroul său era în „Meadville Theological
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
scrie despre autori pe care nu-i cunoaște. Altminteri, există riscul coruperii actului critic prin tot felul de (pre)judecăți metaliterare. Fiecare critic literar simte o profundă stare de disconfort atunci cînd primește cărțile scriitorilor care îi sînt prieteni foarte apropiați. Este limpede că va trebui să scrie despre ele. Dar cum o va face? Dacă respectiva carte este un eșec și va spune acest lucru, vechea prietenie se va risipi instantaneu, iar criticul va fi cuprins - inevitabil - de un sentiment
Afinități elective by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13337_a_14662]
-
literare, ca să arate lumii cine sîntem. Un al doilea accent, pe problemele din lumea teatrului, avea să-l pună Marina Constantinescu, cronicarul "de profil" al României literare. A răspuns, apoi, doamna ministru Mona Muscă, "despărțită", din rațiuni "tehnice", de colaboratorii apropiați, rămași la altă masă: consilierii Ioana Manolescu (pentru dialogul cu societatea civilă), Tudorel Urian și secretarul de stat Virgil Nițulescu. Intervenția domniei sale a cuprins, întîi, recunoașterea problemelor mărunte, dar cronofage, cărora trebuie să le facă față și pe care nu
Prioritățile culturii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12020_a_13345]
-
explica de ce musca își pierde atîta timp pe nasul meu. între timp am început să înțeleg. în majoritatea timpului zac cu gura căscată. Mereu am ceva de oferit muștii. Asta mă liniștește. Dintre toate ființele musca îmi este cea mai apropiată. Nu așteaptă nimic de la mine decît puțină putoare și îmi e fidelă. Nu știu de unde-și procură cele necesare traiului zilnic. Uneori zboară de la mine. Poate zboară pe vreo dușumea și găsește acolo cîte ceva. Poate zboară în oala pe
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
motive încă neelucidate, tovarășii de arme l-au dat afară. Multă vreme, s-a vehiculat informația că motivul eliminării ar fi fost colaborarea cu KGB-ul. Timofte a explicat că lucrurile stăteau cu totul altfel: și anume, că o rudă apropiată emigrase în Occident, ceea ce-l făcea incompatibil cu statutul de ofițer al statului comunist român. Oricum ar fi fost ele, e inadmisibil ca o persoană devenită vulnerabilă din cauza Securității să fie numită în poziția de șef al structurii succesive a
Siguranța-nstelată deasupra și legea imorală în noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12080_a_13405]
-
n-au amestecat țara în istorii de care-ar trebui să fim rușinați. Curtea asiduă făcută unor demenți precum Idi Amin sau Robert Mugabe n-avea cum să nu implice serviciile secrete. Se știe că teroriști de marcă din Orientul Apropiat au avut baze de antrenament și case conspirative și pe plaiurile Mioriței. De la Arafat la Gadaffi, România s-a arătat deosebit de ospitalieră cu figurile emblematice ale terorismului mondial. Iar dacă vrem să coborâm mai mult, până în anii '50, constatăm că
Siguranța-nstelată deasupra și legea imorală în noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12080_a_13405]