227 matches
-
la care ținea ca la ochii din cap, că doar venise pe lume cu ea peste față. Cu neputință de spus de ce trăiesc pe lume unii oameni, care mănâncă pe apucate, beau pe apucate, dorm pe apucate și plodesc pe apucate, niciodată cu un gând pentru ziua de mâine, niciodată cu o strângere de inimă pentru ziua de ieri. Viața lor, ca a câinilor fără stăpân, e o negură de vorbe și gesturi, o încîlceală de huliri necugetate și omoruri nevinovate
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
alte variații pe același scenariu (contrarevoluție ca-n Ungaria, se-ntorc burghezii și moșierii, vine regele înapoi, e arestată, judecată și condamnată, băgată la pușcărie cu zece bărbați în celulă, toți de drept comun, toți tâlhari și violatori, și-apoi... apucată fără grabă, ținută de mâini puternice, dezbrăcată încetișor, pusă în patru labe și silită să profereze injurii la adresa patriei și partidului, și-apoi, noaptea-ntreagă, pe rând sau mai mulți deodată... ah, vino, Ionele! Acum! Ah, aaaaaah!...) ar fi-ncercat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să-ți rupi un bilet dintr-un sul gros, prins pe un suport, ca hârtia igienică. Copiii plecaseră cu tot sulul, îl întinseseră prin tramvai, îl înfășuraseră pe bare... Era mai distractiv decât cu taxatoarele care strigau la ei ca apucatele. Mai demult când venea controlul era groaznic, fiindcă de obicei controlorii erau nerași, murdari, aveau figuri de bandiți, și când răcneau o dată "biletele la control" puteai să ai și zece bilete, că tot îți sărea inima. Toată lumea-i ura, și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ceva care o să-mi confirme bănuielile, se impacientează și mai tare, pe mine nu m-au înșelat niciodată instinctele, de asta poți fi sigur, îl amenință lăsîndu-se pe vine și începînd să arunce cu rufăria în toate direcțiile ca o apucată. Chiloți, ciorăpei, pantaloni, cămășuțe, ce păcat că nu mai lucrez eu acuma la Tricotajul, norocosule, i-o trîntește în față, atunci să te fi văzut, dar nici acum nu e prea tîrziu, spune luînd la rînd etichetele, trecîndu-le în revistă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
sălbatică, cu băiețelul și tatăl lui. Toată viața și-a dorit să cânte la pian. În copilărie visase să devină cântăreț celebru, pianist și cosmonaut. Pe scara de lemn se auzeau tropăituri și gălăgie mare, o bătrână zbiera ca o apucată, parcă ar fi blestemat: „Maică! A zburat un om În cer! Îl cheamă Gagarin! Da, cum stă maică, acolo sus În cutia aia?” Și vecinii se uitau la ea cu ochi holbați și ziceau: „E tralala!” Pe la treisprezece ani s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
vieții departe de casă. —Pentru mine nu e un nimic, am șoptit eu resimțind brusc durerea trădării ca și cum s-ar fi petrecut totul acum o oră. Eu nu am ieșit și nu am băut prea mult în Exeter. Învățam ca apucata toată săptămâna ca să fiu liberă să mă bucur de weekendurile cu tine și credeam că și tu făceai la fel. Acum Mark era cel care mă ținea de mâini. Dar a fost acum 20 de ani! Nici nu-mi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
nu aveam de gând să încep o legătură cu el. Dar exact atunci a sosit mâncarea și mintea mi s-a golit brusc. Ed continuă în timp ce chelnerița ne servea. Bănuiesc că asta înseamnă că va trebui să fim împreună pe apucate, după-amiezele și serile, până la Crăciun, când se va muta. Și sunt gata să accept asta. Numai să avem un start bun. Din senin, scoase două bilete de avion și le trânti pe masă. Acesta a fost momentul în care mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
palmele profesorale, retrasându-le cu-arătătoarele curbate vinețiul cerc areolar, strângându-le,-ntre mediu și police, apoi, gemenii bumbi, de forma unor fragi, mai mult decât de coloritul lor, — fragi ce-o făcură, în sfârșit, pe Nora să urle ca o apucată: „Eu mă duc să-mi culeg/ Fragii fragezi mai la vale...”; ceea ce și făcu, nu, însă-n baie, dormitor, antreu, bucătărie, șpais, ci unde tocmai se afla, — sur place, cum ar fi spus (și a și spus-o, în sinea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
semănând cu un curcan cu spatele explodat într-un evantai roșu. Când focul a devenit mai puternic, corpul s-a înnegrit de tot, devenind greu și căzând în foc ca o mică planetă consumată. Am început să râd ca o apucată. Mama a vrut să-mi dea o palmă, dar mâna i-a fost oprită la jumătatea drumului de mâna lui Nunu. La ieșirea din Crematoriu am văzut fumul negru și un miros de carne arsă ne-a învăluit. Tata urca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
zimțișori în regulă, și care înfățișa biserica de lemn din Muzeul Satului. Normal că Elisabeta, a cărei stare cred că se înrăutățește din ce în ce mai mult, a găsit cu cale să cadă iar și să facă spume la gură tresăltând ca o apucată, așa încît sora a aprins lumina, i-a pus o pernă sub cap și i-a apăsat mâna peste gură și nas, ținînd-o strâns vreo treizeci de secunde, până convulsiile s-au mai rărit. Iar azi, dimineața, când a intrat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Piper nu e bine, suflete, zise Paulina, îți face rău! Marina, oprită în ușă, privea ca la panoramă, dar bătrânul era încîntat. Paulina nu se așeză la masă decât după ce moș Costache isprăvi de mâncat, apoi ciuguli și ea pe apucate, aruncând ochi atenți asupra protejatului ei. Cu maniere blânde, adulatoare, femeia încercă în chip evident să-și câștige un fel de autoritate în casă. Otilia însăși fu îndepărtată, cu multe semne de prefăcută delicatețe, de a vedea pe moș Costache
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
arătoasă... Poate-mi găsesc v-un moș pân tramvai și-l duc acasă... Râd toate trei... Ei, spune ! Spune și dumneata dacă ai mai văzut așa ceva ! Parc-acu o văz prima oară ! N-o știu io, ce zurlie și ce apucată e ? ! — Dumneata râzi ! Da, poți să te amuzi ! Dar eu tremur de enervare... Și n-aș fi crezut să fiu silită, tocmai într-o asemenea zi îngrozitoare, la atâtea eforturi... Ah ! Am și o durere de cap, înfiorătoare... Ivona se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
un suflet frumos și juvenil de Margareta cea simplă și copilă, și un naturel amabil poate s-o și reprezinte ingenuitatea ei cea drăgălașă; însă din stadiul acesta nu-i va [fi] nimărui cu putință să încorporeze pe Margareta cea apucată de păcat, cea sfâșiată în întrul ei ș-apoi cea renăscută din noaptea desperărei sale. E problemă nerezolvabilă pentru acest stadiu al reprezintațiunei dramatice acea Margaretă, care dezvoaltă în arătarea cea mai individuală istoria creștină eternă a inocenției, a căderei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
puțin ― isprava mea de traducător al lui Heidegger în românește. Terminasem de tradus trei sferturi din Sein und Zeit și am simțit dintr-o dată că nu voi ajunge niciodată la sfârșit. Cel puțin nu așa cum ajunsesem să trăiesc, traducând pe apucate, incapabil să intru și să rămân în atmosfera cărții. Și apoi, moștenisem din experiențele anterioare ideea că un lucru ca ăsta nu se putea face decât prin întîlnirea a două minți, din a căror dispută permanentă în jurul fiecărui cuvânt și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
zdravene. Într-o după-amiază, pe cînd erau În toi cu pălmuiala, a apărut deodată Roșcova și i-a prins asupra faptului. (În fiecare an Îi prindea asupra faptului.) S-a făcut foc și pară, a Început să strige ca o apucată, ba chiar i-a amenințat că o să-i scoată În palme pe poarta școlii dacă mai păcătuiau În felul acesta. În sfîrșit a sosit ziua spovedaniei. Mureau de frică, tremurau ca varga cînd le sosea rîndul. Veneau cu lista de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Marghioala și-a omorât primul bărbat nu atât din afecțiune pentru Ionel cât spre a se salva dintr-o situație dificilă și a se putea bucura de o existență tihnită, la adăpost de orice primejdii : Te săturaseși de viața pe-apucate trăită cu Paraschivescu, ți se urâse să stai până-n gât în spaimă... Că ori vă prindea, și erai și tu judecată, ori te alegeai cu un cartuș [...] nu-mi fă mie pe martira care și-a jertfit totul pentru iubirea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
gunoi ticsit cu cutii de conserve spintecate. Pe o etajeră din birou, trei sticle de whisky goale, a patra mai conținea vreo două degete de alcool. Era apartamentul cuiva care-și petrecuse aici ultimele zile fără să iasă, mâncând pe apucate, lucrând cu furie, ca un intoxicat. Erau două camere cu totul, Înțesate cu cărți puse teanc prin toate colțurile, cu rafturile dulapurilor Îndoindu-se sub greutatea lor. Văzui imediat masa cu calculatorul, imprimanta, fișierele cu dischete. Câteva tablouri În puținele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
din pământul arabil al țării). Țăranul nu avea însă niciun interes să aducă pământului îmbunătățirile necesare, precum îngrășarea, irigarea. Căci „imensa majoritate a micilor proprietari țărani nici nu se ocupă exclusiv de pământul lor, ci îl lucrează printre picături, pe apucate, când li se dă voie. Ba am văzut chiar că de cele mai multe ori aceste pământuri îmbucătățite servesc mai mult ca să împiedice libertatea de mișcare a țăranului, robindu-l marii proprietăți, și ca să reducă până la semigratuitate remunerarea muncii lui, încât uneori
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
În același timp. Poziționarea acestor tabere politice este foarte greu de verificat. De aceea cred că Estul trăiește un materialism politic, dacă se poate spune așa ceva. Utopiile politice trec În practică și se precipită prin nașterea lor În partide „pe apucate“. Ce este pentru tine spațiul public? Sharing, troc voluntar, bazar? Intervențiile tale sunt mai mult decât semnale conceptuale, ai ținte morale? Cred ca spațiul public este un spațiu al tuturor. Discuția asupra acestei tematici există mai demult În Vest, mulți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
pe brațe o pelerină bărbătească pe care pusese un ziar vechi Împăturit și peste acesta, palma ei. Se machiase strident și În grabă, dar pielea ei catifelată și chiar și pistruii Îi dădeau prospețimea obișnuită. Își periase și părul pe apucate. Poate nu voia să lase să i se vadă chipul așa cum era din cochetărie sau poate din vigilență. Impresia pe care o lăsa ridica oricum destule semne de Întrebare. Femeia aceasta devenea tot mai transparentă datorită fardurilor pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Monica, plină de vervă și amabilitate și de Ovidiu, cuplat ca un magnet pe făgașul discuției, rolul ei se dovedea a fi mult mai ușor. Își aminti de o zi de primăvară, era în vie cu Elena, țipau amândouă ca apucatele, aerul părea că are o reverberație aparte. Deodată a apărut lângă ele tatăl, nu-l văzuseră, pur și simplu răsărise gâfâind alături de ele. Era enervat. Nu mai răcniți așa că o să vă iasă creierii, ce-ați înnebunit? Speriați vecinii, c-or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu i se păreau umilitoare, nu găsea neplăcut să-și pună frunze de busuioc în sutien ca să-și parfumeze sânii și să urmeze vorba unui cântec străvechi. Dar când vizitele lui Ovidiu începură să se rărească și bărbatul venea pe apucate, fie trei zile la rând, ca apoi să dispară două săptămâni lăsând-o fără nici o veste, fără nici o siguranță ca apoi, când ea își pierdea răbdarea, să apară pe neașteptate, nervos și nesigur, să înceapă cu o ploaie deasă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fără un arbor, cu lespezile albe de piatră deasupra lăcașurilor veșniciei. Spre șabăs, deodată toată viața aceasta se oprește. Se aprind lumânările; stăpânul familiei, la masa curată, își începe ruga. După o săptămână de năcaz și de hrană proastă, pe apucate, Dumnezeu poruncește poporului lui să mănânce coilici, carne și pește. Mai poruncește bărbatului să se liniștească și, în divanul cel mare, sub chilotele de puf de gâscă, să-și cerceteze nevasta. Și-n ziua de odihnă havrele răsună de vaiete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se potrivea de minune cu indolența mea și cu plăcerea de a tăia firul în patru, în opt, în șaisprezece, jucîndu-mă ca un scamator cu ideile, ceea ce mi-a fost de folos la examene. De citit, citeam la întîmplare, pe apucate, și n-am studiat nimic serios. Singura mea specialitate adevărată era plictiseala pe care mi-o provoca învățătura sistematică. Îmi pregăteam însă cu grijă totdeauna câteva citate pe care la momentul oportun le debitam ca din întîmplare, ca să forțez o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pentru a reveni în noaptea următoare, anunțând de fiecare dată, asemenea corurilor antice, tragedii pustiitoare. Nimeni nu mai îndrăznea s-o prindă. Era poate un mesager al destinului, un oracol, spaima avea ceva sacru, de nepătruns. Cei mai mulți dormeau acum, pe apucate, ziua. Noaptea doar cei cu nervii tari reușeau să mai ațipească. Toți ceilalți stăteau cu luminile stinse, ascultând vuietul mării și blestemul sacadat al bufniței. Uneori, acest blestem se depărta, părea acoperit de valuri. Atunci respirau mai ușurați. Dar când
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]