702 matches
-
Iluzii aromate de vechi vibrări Ascund nostalgic tăcute chemări. Nimic nu e iubite, întâmplare, Nici ziua de azi cu clipe amare. Încearcă tristețea să-și facă popas Dum spiro spero atât ne-a mai rămas. Când soarele curge-n seară arămiu, S-adoarmă la sân de lună argintiu, La început de drum la capăt de cărare, Unduie tăcut un gând de împăcare. Referință Bibliografică: Dum spiro spero / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1889, Anul VI, 03 martie 2016
DUM SPIRO SPERO de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363549_a_364878]
-
trecutul sub valuri. Și doar arareori, apa aduce la țărm vestigii ale trecutului, câte un ciob sau un fragment de frescă într-o arhitectură veche și cu un scris necunoscut timpurilor actuale. “Apa nu se aseamănă protectorului nisip, acest leagăn arămiu, acest soare între dune,/ apa / vagabondează printre pietre, le fisurează, ia cu sine/ fragmente minuscule, provoacă / spărturi mai mari, / descompune reliefurile colorate. / Ea este stăpâna răsuflării Egiptului, debordantă și / posesivă, un adânc albastru-verzui cu locuitori puțini, sub suprafață abia se
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
115). Un evident ton elegiac revede decrepit iubirea de demult, rememorându-i senzualul: Gând de magică iubire viscolește-n iarna mea (p.138); Din timpul nostru,/ Am rămas numai eu,/ De două ori pierdută/ Din iubire...(p.49); Cad frunze arămii din zare,/ Peste tristeți, peste tăceri,/ La noi în suflet este toamnă,/ Prilej de tainice-adieri (p.52). Senzualul stins într-un joc adolescentin își caută accentul de simbol: Ne atingeam mâinile-n grabă/ Și ne-ascundeam ca doi proscriși (p.
DESPRE IMANENŢA ATRIBUTULUI de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360927_a_362256]
-
de cauciuc. Printre ruine a dat colț iarba. Firele verzi, însetate de lumină, dantelează oasele cetății, îngropând, milimetru cu milimetru, craniul poros în care a fost odată memorie și voință. Lanurile de porumb mărginesc forul roman, cu tulpinile lor uscate, arămii prin care ferestruiește vântul. Deschid fereastra. Mireasma toamnei umple spațiul prismatic al orașului, desenând frunze aurii de stejar pe case, străzi, dealuri, râuri. O mare cupolă viorie se ridică peste acoperișuri, ca o membrană încă umedă, desprinsă de pe un bob
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
sa, era speriat de toate aceste lumini, dar se temea și de boscheții întunecați de pe coline. Oricum, n-ar fi îndrăznit să se arate în câmp deschis, nici dacă ar fi fost tras de căpăstru. Odată cu răsăritul lunii, mari și arămii, întunericul din jur se mai risipi, iar Tragodas, recăpătându-și speranța, simți că este în stare să se îndrepte exact într-acolo unde mergea și luna. Și cum luna se îndrepta spre zidurile crenelate ale cetății, se hotărî și el
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
Acasa > Orizont > Selectii > PROMISIUNEA DE JOI (XX) Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 925 din 13 iulie 2013 Toate Articolele Autorului În casa de la Zăvoia domnea liniștea. Toamna se așezase comod pe răbojul vremii, iar tabloul arămiu te invita la galeriile naturii, unde odihna stărilor începuse să capete contur. Mihai și Ilona deveniseră gazde bune. Erau de invidiat pentru talentul lor de a crea o atmosferă impecabilă ori de câte ori cineva drag le trecea pragul. Acolo se adunau, deseori
PROMISIUNEA DE JOI (XX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 925 din 13 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364153_a_365482]
-
Acasă > Poeme > Pitoresc > TOAMNĂ Autor: Marilena Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1757 din 23 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Covor de frunze arămii, se-așterne Pe aleile din parcul întristat, Printre ramuri trec rafale terne Ale vântului ce vară a-ndepartat Timpul se scurge-n clepsidre eterne, Ciripitul de păsări, acum a-ncetat, Covor de frunze arămii s-așterne Pe aleile din parcul întristat
TOAMNA de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368310_a_369639]
-
2015 Toate Articolele Autorului Covor de frunze arămii, se-așterne Pe aleile din parcul întristat, Printre ramuri trec rafale terne Ale vântului ce vară a-ndepartat Timpul se scurge-n clepsidre eterne, Ciripitul de păsări, acum a-ncetat, Covor de frunze arămii s-așterne Pe aleile din parcul întristat! Toamnă cu sentimente materne Își colorează arămiu, frunzișul bogat, Pomii-ș dezbrăca frunzele, se cerne, Că iarna așteaptă, să intre-n regat. Covor de frunze arămii, se-așterne. Referință Bibliografica: TOAMNĂ / Marilena Dumitrescu : Confluente
TOAMNA de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368310_a_369639]
-
întristat, Printre ramuri trec rafale terne Ale vântului ce vară a-ndepartat Timpul se scurge-n clepsidre eterne, Ciripitul de păsări, acum a-ncetat, Covor de frunze arămii s-așterne Pe aleile din parcul întristat! Toamnă cu sentimente materne Își colorează arămiu, frunzișul bogat, Pomii-ș dezbrăca frunzele, se cerne, Că iarna așteaptă, să intre-n regat. Covor de frunze arămii, se-așterne. Referință Bibliografica: TOAMNĂ / Marilena Dumitrescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1757, Anul V, 23 octombrie 2015. Drepturi de Autor
TOAMNA de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368310_a_369639]
-
Ciripitul de păsări, acum a-ncetat, Covor de frunze arămii s-așterne Pe aleile din parcul întristat! Toamnă cu sentimente materne Își colorează arămiu, frunzișul bogat, Pomii-ș dezbrăca frunzele, se cerne, Că iarna așteaptă, să intre-n regat. Covor de frunze arămii, se-așterne. Referință Bibliografica: TOAMNĂ / Marilena Dumitrescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1757, Anul V, 23 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Marilena Dumitrescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
TOAMNA de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368310_a_369639]
-
nr. 1754 din 20 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Când cerul revarsă petale de lumină Pe umerii toamnei cu straie de rugină, Se-nvârt rândunele pe lângă cuiburi de nori Și jale duc în zare, răstigniții cocori. Regină îmbrăcată în tonuri arămii, Toamna scutură bruma pe dealuri și câmpii. Prin ceață mă privește cu lacrimile-n ploi Și sărut rece-mi lasă pe amintiri în roi. Își flutură manta prin zile înnorate, Să-i vesnicesc menirea pe file de carte. Covoare de
REGINA TOAMNĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368317_a_369646]
-
mei. M-aș scrie un copac în vara cea fierbinte, La umbră mea să stai pe rânduri de cuvinte Să îmi auzi cântarea de doină și de flaut, Într-o pădure deasă eu încă te mai caut. M-aș scrie arămiu pe frunzele de paltini, Rugina să nu doară când pașii ai să-i treci Firava mea făptură migrează acum în toamnă, Prin țipăt de cocor îmi las fiorii reci. M-aș scrie versul alb în iarna cea polară, Să ningă
M-AŞ SCRIE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368401_a_369730]
-
În copacii bătuți de toamna ce a trecut mai rătăceau câteva frunze. Erau așa de triste. Fiecare frunză părea să poarte o poveste, o poveste care va pieri odată cu ele. Am simțit și eu un moment tristețea frunzelor. Așa umede, arămii, legănate de vânt în toate părțile, păreau niște umbre rătăcite într-o lume a deșertăciunii. Teama că vor cădea și ultimele frunze a început să pună stăpânire pe mine. Nu doream să plece regina culorilor, dar ea a lăsat demult
CE MULT CONTEAZĂ AMBALAJUL! de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367884_a_369213]
-
apă rece de izvor, am umplut fedeleșul și ne-am răcorit. Și iată, după un cot se zărește casa scufundată într-o liniște nefirească - animalele dorm la umbra deasă a pomilor iar păsările se scaldă în țărînă. Bunica a pregătit arămia cea mare (cât zece găleți la un loc) și-a așezat-o pe pirostrii deasupra unui șanț plin cu lemne de ulm și de fag. Spre seară-și cheamă vecinii la clacă. A pregătit plăcinte și mai are vin din
MIERE DIN PEPENI VERZI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367398_a_368727]
-
de gospodine, cu lingura, în găleți, apoi trecut printr-o sită ce-l separă de semințe. Cojile vor fi folosite pentru hrana porcilor, semințele celor mai buni pepeni vor fi uscate pentru a asigura viitoarea cultură iar miezul va umple arămia și va fierbe pe foc, până-n zori. În câteva ore treaba a fost terminată și miezul zemos fierbe-n arămie. Începe o noapte în care se deapănă povești, întâmplări și basme, pe care noi copiii le ascultăm cu pleoapele grele
MIERE DIN PEPENI VERZI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367398_a_368727]
-
pentru hrana porcilor, semințele celor mai buni pepeni vor fi uscate pentru a asigura viitoarea cultură iar miezul va umple arămia și va fierbe pe foc, până-n zori. În câteva ore treaba a fost terminată și miezul zemos fierbe-n arămie. Începe o noapte în care se deapănă povești, întâmplări și basme, pe care noi copiii le ascultăm cu pleoapele grele de somn. Bărbați și femei savurează aromatul vin rubiniu pus în valoare de gustul delicios al plăcintelor dobrogene umplute cu
MIERE DIN PEPENI VERZI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367398_a_368727]
-
ne trezește și pimim în dar spuma dulce și parfumată ridicată din mierea ce mai fierbe căpătând o consistență din ce în ce mai vâscoasă. Focul a transfomat lemnele-n jar și o cenușă fină, argintie începe să-l acopere ca un voal. În arămie, minuscule bule de aer colorate-n curcubeie la răsăritul soarelui, arată că mierea-i gata. Aromată, avînd culoarea chihlimbarului și consistența mierii de albine sau a celei din trestie de zahăr mierea din pepeni verzi va fi depozitată în vase
MIERE DIN PEPENI VERZI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367398_a_368727]
-
casă, însă, când ochii am deschis, făcuseși cale-ntoarsă. Am fi putut să trecem împreună, al iubirii prag, Dar am rămas doar eu, cu dorul celui drag, Și-așa, îmi amintesc de frunzele ce iarăși mor, De-al toamnei trist și arămiu decor, De florile, care dansează doar o vară, Dar pentru toate, există o altă primăvară. Referință Bibliografică: Un vis frumos / Margareta Merlușcă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2175, Anul VI, 14 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Margareta
UN VIS FRUMOS de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367008_a_368337]
-
veterinară. Chiar și acel altruism și încredere prea mare în oamenii pe care abia dacă îi cunoștea, o moliciune de pisicuță languroasă și dornică de mângâiere, ce îi dăruia mult farmec personal. Avea părul lung buclat, de culoarea aramei, buclele arămii încadrându-i fața prelungă cu oase delicate, o gură un pic cam mare, cu buze cărnoase, partea de jos răsfrântă în jos, îi conferea o expresie copilărească de bosumflare atunci când nu surâdea arătându-și dinții frumoși. Era o făptură fermecătoare
PETRECERE NEFASTĂ-I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368506_a_369835]
-
Elementele din natură au o prezență continuă, se integrează desăvârșit în ansamblul imaginilor. Ele servesc creării unei imagini de ansamblu a lumii exterioare și, mai ales, luate ca simboluri, sugerează, concretizează și lărgesc semnificația versurilor: „cuțite înfipte în galben oranj arămiu sfredelesc/ în mesteceni înalte coroane tăcerile amețitoare/ deși nu e parcă doinește Leșe cu noduri de frunze/ toamna așteaptă privitori s-o descopere nouă/ ca efigii în marmuri o daltă vântul să dea partea/ de praf ochiului luminile formei” (Soledad
CRONICĂ DE CARTE: ÎNTRE FIRE ŞI GÂND DE ANA URMA de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368586_a_369915]
-
seară prin generații de la trei la optezi și trei de ani când torțele de felinar au astins dor înstrăinare de țara mumă în dangăt de clopot și răsunet de folclor prin Ovidiu Homorodean Tudor Furdui Iancu. O Poveste de un arămiu aparte de românism. Referință Bibliografică: FELII DE ROMÂNISM LA COVĂSÂNȚ ARAD / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2067, Anul VI, 28 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica Ranta Cândea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
FELII DE ROMÂNISM LA COVĂSÂNŢ ARAD de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368688_a_370017]
-
de uimire, Și Luceafăr, și comoară, Ce înfruntă într-o doară Timpul nemilos și rece, Luna nopții ce petrece. Eminescul nostru blând, De la Tatăl - Lin Cuvânt - Tălmăcit în înțelesuri Și purtat de vânt pe șesuri, Cânt de Lie-Cocârlie Cu podoabă arămie, Frunza codrului cea verde, Toamnă care se petrece Peste lume, peste Rai, Cânt duios, ales, de nai. Eminescul nostru har Din al cerului nectar, Viață dusă-n suferință, Dor trăit în umilință, Și podoabă și corvoadă Ce doar timpul o
EMINESCUL NOSTRU de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363775_a_365104]
-
aud decît cornul englezesc Și timpanele, da, ele zgîlțîie templul Care cedează, tremură, lacrimile te fac fericită Vin-o mai aproape în brațele mele Ai văzut cum ți-a zburat rochia spre tării Ca un fulger ți-a dezvăluit trupul arămiu Curbura spatelui tău este ca o ploaie de primăvară Șoldurile tale sînt arcuiri dulci de vioară Răpăitul ploii în parcul cu alei Ce se învîrt în jurul statuilor ecvestre Ferestrele trîntite de vîntul pervertit Clopotnița troznind pe bolta Catedralei Cortegiul de
ÎN VISUL MEU ETERN DE PĂPĂDIE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364695_a_366024]
-
am zis mai devreme. Un exercițiu ce-l revelează, elevează decât poate fi singur, căci nu e.. e cu o prezență misterioasă, mereu însoțitoare altfel, mereu implementatoare de un drăguț indescriptibil... Parcul ne înfățișa o poezie de culoare brun-roscat, sau arămiu. Ne plimbăm îmbrățișați cu toate că, mereu eu trebuie să mă aplec să-ți sărut ceva: părul său, mai în jos umerii, gâtul candid, să te mai îmbrățișez petrecându-mi mâinile de pe mijlocelul tău, sau pe burtica, apoi pe coapse, te învârt
DOMNIŢA TOAMNEI .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364709_a_366038]
-
sunt ultima romantică,dar cum m-am născut " în orașul în care plouă de trei ori pe săptamană " cum îi placea lui Minulescu să accentueze în frumoasele-i versuri despre urbea sa, aș vrea să cred că sunt o frunză arămie care primavara este mângâiată de razele soarelui, vara este încinsă de zâmbetul puternic al aceluiași soare și toamna se lasă doborâtâ; și în încercarea de a rezista până la prima adiere de vânt încă mai speră ca poate, într-o zi
MONOLOGUL MEU de SILVIA KATZ în ediţia nr. 693 din 23 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364777_a_366106]