1,630 matches
-
suferit. Va trebui să plece de la școala aceea. Din aceste motive nu știu cum să procedez.“ Semnă raportul și așeză puse pe biroul lui Mma Ramotswe. Apoi se ridică și privi pe fereastră, deasupra salcâmilor, sus spre cerul larg și uscat de arșiță. Absolvise cu brio Colegiul de Secretariat din Botswana și asta era foarte bine, dar acolo nu se învață filozofie morală, iar ea nu avea nici cea mai mică idee cum să rezolve dilema pe care i-o provocase misiunea încununată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pașapoarte și permise de trecere, plictisiți și formali în același timp. Odată încheiate formalitățile, își începu ultima parte a călătoriei, dincolo de colinele de granit ce se pierdeau în zarea albastru-deschis, printr-un aer care părea mai răcoros, mai curat decât arșița copleșitoare din Francistown. Apoi intră în Bulawayo, un oraș cu străzi largi, străjuite de palisandri și verande umbroase. Avea unde să stea aici, casa unei prietene care venea uneori în vizită la Gaborone, unde o aștepta o cameră confortabilă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pe vremea cînd era copil, Învățase să lucreze pămîntul ca mulți dintre cei născuți acolo, care-și acopereau cu cenușă vulcanică teritoriile, iar aceasta absorbea umezeala, o transmitea solului și slujea totodată drept izolator Între pămîntul de-acum umed și arșița zilei. Obținea astfel, aproape fără apă, recolte acceptabile de roșii, lubenițe, ceapă și pepeni galbeni, care Împreună cu plantațiile de cartofi minusculi, tipic andini, și cu cîteva livezi Îi Îngăduiau să supraviețuiască În singurătate fără să ducă lipsă de nimic. Frugal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nu o ascultase. Soarele se afla la zenit, fluxul la punctul cel mai scăzut, iar portughezul Gamboa, Joăo Bautista de Gamboa y Costa, dormita În ascunzătoarea lui, la umbră, lăsînd să treacă acele atît de greu de Îndurat ceasuri de arșiță din miezul zilei. Dar deodată deschise ochii, ca și cum un al șaselea simț l-ar fi pus În gardă sau ca și cum ar fi fost asaltat de un presentiment subit. Întinse mîna pînă cînd simți prezența liniștitoare a mînerului securii și rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care-l dorea era să vadă că funia de la pupa rămînea În urma lor, ceea ce Îi arăta că mai cîștigase un metru din cei o mie de kilometri care-l despărțeau de țintă. - N-o să ajungem niciodată, comentă Niña Carmen În arșița toridă a amiezii, la sfîrșitul primei săptămîni. În fiecare clipă am impresia că Insula Hood va apărea din nou În spatele tău. Nu Înaintăm. - Ba Înaintăm, o contrazise Oberlus, convins. Înaintăm Încet spre est, deși curentul ne deviază spre sud. - Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
urcă pe o movilă de bălegar uscat, roind de muște, și se puse să strige cât Îl ținea glasul: „Măi oameni, ascultați la mine!“ Nimeni nu‑l lua În seamă. Mulțimea zăcea cu capetele plecate În colb, precum oile pe arșiță, la umbra tufelor. Petru strigă iar la ei: „Popor samarinean, ascultă la mine ce‑ți spun“. Câțiva Întoarseră capul, Îndeosebi orbii. „Ați văzut ce‑ați văzut, sunteți victimele nălucirii simțurilor voastre, ale acestui magician și fachir care s‑a inițiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sunt doar două guri umede, în timp ce orașul dispare în jurul lor. În prima lor noapte pe stradă, Inky aduce o poșetă de piele lăcuită și brăzdată de crăpături. Înăuntru duhnește ceva. E mirosul refluxului pe malul mării într-o zi cu arșiță. Duhoarea, spune ea, „e noul simbol al antistatutului social”. În poșetă e o cutie de carton de la restaurantul Chez Héloise. În cutie e o bucată portocalie de somon australian mare cât pumnul. — Veche de patru zile, zice Inky. Dați-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
a ieșit În lumina prăfoasă a zilei. Gurile de canalizare de-a lungul aleilor umbroase din apropierea casei ei Încetaseră să se reverse, rigolele erau Însă tot inundate de mocirla uleioasă băltită din pricina maldărelor de gunoaie care se descompuneau lent În arșița soarelui. Două jigodii râioase scormoneau leneș printre tot felul de cutii de conserve, printre pungi de plastic goale și prin buruieni chiar În clipa când Margaret trecea pe lângă un șir de magazine cu jaluzelele de bambus coborâte ca să ferească de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pudrat. Margaret și-a dat seama că singurul sunet venea de la pantofii ei de sport; sunetul căpăta ecou prin spațiul acela răcoros și vast. Nu se auzeau pașii nimănui altcuiva, până și zumzetul Îndepărtat al climatizoarelor se oprise. Afară era arșiță. și-a pus ochelarii de soare și a pornit prin orașul alb și prăfos. — Alo, doamnă! strigau ricșarii și clincheneau clopoțeii de pe ghidoanele becak-urilor să-i atragă atenția. Ea și-a văzut indiferentă de drum. Voia să meargă pe jos
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu multă căldură și dragoste, personajele sale favorite fiind eternii truditori ai gliei ,,cei mai buni copii ai firii”, cum îl numește Octavian Goga. Tabloul ,,Cosași odihnindu-se” aduce în primplan asemenea eroi, cosași obosiți, istoviți de efortul depus în arșița caniculară a unei zile toride a verii, care-și permit o scurtă clipă de răgaz. E miezul zilei, căci lumina le cade din zenit direct pe umeri. Toți sunt bărbați la vârsta maturității, iar pictorul reușește să le sugereze această
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
-a B Zi de vară ,, Într-o zi frumoasă de vară, îmi luai legătura, o pusei în vârful bățului și o luai la picior pe drumul cel mare. Mergeam astfel printre câmpii cu holde... Holdele miroseau și se coceau de arșița soarelui. Eu îmi pusesem pălăria în vârful capului, astfel încât fruntea rămânea liberă și goală și fluieram alene un cântec monoton.” Mihai Eminescu - O zi de vară Furtuna ,,Furtuna, odată, m-a prins la căsuța din poiană. Parcă voiau să-și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cu o legătură făcută din paie. Cu asta snopul este gata. Femeile așează deoparte snopii gata legați. Flăcăi iscusiți clădesc snopii grei în căpițe. Oliver-Arthur Petrișor, clasa a III-a B Furtuna E vară. Mă aflu la bunici. E o arșiță mare. Bunicul îmi spune: Astăzi va ploua! Nu se poate! îi zic. Nu vezi? Vremea este foarte caldă. Păi tocmai, de aceea! N-am mai spus nimic, am așteptat cu nerăbdare să văd ce va urma. Deodată, nori uriași acoperă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Florile fragede se aplecau spre pământul umed. Mi-era teamă sa nu se frângă. Furtuna a încetat precum venise. Astrul de aur își făcuse apariția, dezmierdând florile umede. Bunicul îmi spuse: Să știi și tu! De fiecare dată când e arșiță mare, va ploua! Alina Dumitriu, clasa a III-a C O zi de vară E vară. Soarele strălucește pe cerul senin ca lacrima. Vremea este foarte caldă. Eram în vacanță la bunici la țară. Acolo se aflau și verișorii mei
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
senzația că te topești. Nici un zgomot nu se împotrivea căldurii toride. Lanul de grâu stătea aplecat, meditând la apropiatul seceriș. În acest univers torid, urletul de durere al unui câine sfredeli depărtarea. Nu-mi venea a crede ca în această arșiță o vietate mai poate totuși grăi. Cu pași iuți mă apropiam de inima lanului, iar zgomotul părea să se stingă treptat. O adiere de vânt ce culca spicele îmi dezvălui blănița albă a unui cățel. O capcană pusă pentru iepuri
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
din piatră, paiantă, chirpici Acoperite cu țiglă, cu tablă sau lemn Învelite frumos, unse cu smoală sau cer, Cu streșini joase, obloane sau fără, Simple, mărunte, albe și mândre, Adăpostind pe stăpânii noștri de frig, De ochiul cel rău al arșiței verii, De zgomot, de moarte, de noapte, de zi, De gâturi de gâște, De gâturi de gâște. Râdeam și plângeam odată cu ei. Înduram în tăcere lumea lor ne-nțeleasă Noi nemuream în huzur, dar în ei, De cum se nășteau, moartea rânjea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
că sunt unici, tineri și veșnici, În curând aveau să privească în urmă Ecoul a ceea ce fuseseră vârste. Copilul se-ntâlnea cu bătrânul slăbit, Bătrânul era un copil decrepit, Dar noi îi păzeam în tăcere, De ochiul cel rău al arșiței verii, De zgomot, de moarte, de noapte, de zi, De gâturi de gâște, De gâturi de gâște. Visurile caselor vechi din casele noi S e deschidea ușa cu balamale scârțâind (mai este, oare, vântul?), priveam la soră-mea, casa care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
acum eșantioane de realitate. Un smoc de grâu cu greieri cu tot, gura unei fecioare, un castron cu apă de Dunăre și icre de crap, o floare de tei, puful plopilor, notele printate de la examenul de bacalaureat, o felie de arșiță, un calup de Bărăgan. Când s-a descoperit că Brăila putea fi restituită din bucăți, dincolo, s-a trezit orgoliul brăilenilor. Au introdus în combine MP3-uri, în laptop-uri dischetele extraterestre. Au auzit șuierul stelelor în rotirea lor, zgomotul timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sport al școlii, unde erau cooptați În echipele de volei. Vorbeau „orășenește”, se verificau și se sancționau reciproc. Pescuiau În iazul lui moș Lache, se scăldau și se Înspăimântau teribil atunci când erau surprinși de către moș Novac, paznicul și vânătorul din Arșița, cel care uneori avea obiceiul de a trage cu sare după ei. Va mai era preocupat și se mândrea cu fanfara sa și mulți copii au Învățat să cânte din frunză. Valerică era fascinat de cărți, avea fișă la bibliotecă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
încet. Era trist, foarte trist. Cînd m-am trezit, perna era umedă și eu încă suspinam. Treacă noaptea. Fă cruciuliță, mă sfătuiește soția. Numai că și ea avea un mare surplus de lacrimi. Enigmaticul moș Pantalon După cîteva zile de arșiță ecuatorială, Dumnezeu s-a înduioșat și a trimis spre "păcătoșii români" o zi de răcoare, pentru a vedea diferența dintre iad și rai. Cum ziua aleasă de Cel de Sus era o duminică, mi-am instalat balansoarul în umbrar, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ai înnodat de catargul acesta rupt! Nu-ți fă griji, nu-ți fie milă de o funie putredă, știm pe de rost, deopotrivă, mersul cu spatele. Confuz, absent, puțin, tot mai puțin, dâră lascivă de vierme pe o frunză sub arșița soarelui. Viața coajă subțire, epidermică, transparentă ... se exfoliau amprentele în cenușă și nici un fluture. Noaptea trecea ca prin sita morarului făină pe limbile clopotului. Întunericul făcea tumbe în burțile cârtițelor. Frigul i-a străpuns pielea și carnea, și oasele, frigul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
spălată de către îngeri în fiecare noapte. Lângă cvadrigă, pasărea Phoenix își strânge aripile, frântă de oboseală. Dacă n-ar fi ea, lumea ar arde într-un ceas. Ecran gigantic între soare și pământ, aripile păsării protejează vietățile și oamenii de arșița cotropitoare. Sacrificiul ei zilnic menține viața pe pământ. Viziunea din al treilea cer se termină cu imaginea lunii, sub chipul unei femei. Luna este văzută ca descendenta femeii din Paradis, aliata îngerului Samael (plantatorul viței-de-vie), așadar complicea diavolului și instrumentul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Dăruiește-le ce le-a dăruit Tatăl nostru dintru început: Iubirea și iertarea. Iubește-i și iartă-i! Iartă-i și iubește-i! Așa o să se vindece pământul. Când a ajuns înapoi, abia dacă mai rămăseseră câțiva oameni pe tot pământul... arșița pârjolise totul... acum nu mai creșteau nici pietrele... Copilul căzu în genunchi, așa cum îl văzuse stând pe bătrân și, fiindcă nu știa ce să spună, și-a amintit mirosul de grâu, de ploaie, de flori, de iarbă, și-a amintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
aduceau la apă în zori, mă luau seara. Uneori, mă uitau și peste noapte. Atunci era strașnic de frig... Și apa... dacă aș fi putut, m-aș fi aruncat înăuntru, să nu mă mai doară nimic, să uit, să uit arșița zilei și gerul nopții... dar nu mă puteam mișca... măcar bine că nu mă dureau rănile... Cei care mă vedeau, credeau că sufăr... dar rănile astea nu dor... era o înșelătorie, într-un fel: ceilalți treceau și aruncau lângă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
praful acela cenușiu, de piatră arsă de soare și friptă de ger?! Săraca piatră, cum se mai sfărâma... E clar, mi-am zis, am ajuns să mă gândesc la pietre! Acuș' o să le strig pe nume! Se vede că am arșiță mare... Am strâns cât am putut pleoapele, mi-am mușcat degetul mic (așa mă învățase mama să fac când simt că leșin) și am deschis iar ochii, dar străinul era tot acolo, mergea cu unchi-mio și cu vecinu' Cleopa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pentru ea ) Dumnezeu știe cum ne mai ducem cu toții zilele de azi pe mâine... (se întoarce spre pat, se apropie și-i pune mâna pe frunte:) Arde ca focu'... Uite, ți-am adus ceva : înghite asta și o să-ți treacă arșița. Nu, nu te strâmba ! Unde-ai mai văzut tu doctorie bună ?! (apoi, spre copilul de pe scaun:) Mâine dimineață mă întorc ; dacă îi e tot așa, îl ducem la spital. (și iese, târșâind pașii "bătrânește") Copilul de pe scaun : (se ridică, pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]