410 matches
-
Bucuros peste măsură, cum n-a fost el niciodată Și-a propus să se întoarcă-n acest loc și altădată. Alt cățel, cam deprimat, fără niciun chef de viață, Cu codița-ntre picioare, cap plecat, priviri de ghiață, Suspicios și arțăgos, mârâind nemulțumit, De îndată ce-a intrat în locașul amintit, Blana-i s-a zburlit pe spate, speriat de câinii care, Din oglinzi rânjeau perfid, răutăcioși, cu-nfiorare. Citește mai mult Auzind despre căsuța cu o mie de oglinzi, Un cățel
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
au zâmbit.Bucuros peste măsură, cum n-a fost el niciodatăși-a propus să se întoarcă-n acest loc și altădată.Alt cățel, cam deprimat, fără niciun chef de viață,Cu codița-ntre picioare, cap plecat, priviri de ghiață,Suspicios și arțăgos, mârâind nemulțumit,De îndată ce-a intrat în locașul amintit,Blana-i s-a zburlit pe spate, speriat de câinii care,Din oglinzi rânjeau perfid, răutăcioși, cu-nfiorare.... XXIII. CER DREPTUL LA IUBIRE, de Ines Vanda Popa , publicat în Ediția nr.
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
De toane. De viclenii. Rușine. (9) Asupra apropierii de Iisus Hristos, proba care nu înșeală, criteriul definitiv este buna dispoziție. Numai starea de fericire dovedește că ești al Domnului. Virtuosul îmbufnat nu este prietenul Mântuitorului, ci jinduitorul după diavol. Ascetul arțăgos nu e autentic. Există mijloace obiective, în artă, de a recunoaște autenticul și a da la o parte copia. Pentru a deosebi creștinul de caricatura ori imitația sa nu există procedeu mai sigur decât a cerceta dacă postulantul este sau
ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 22 [Corola-blog/BlogPost/374584_a_375913]
-
oropsit făr-de- sentință prăduit de legiuri și santinele cu dinți de ură și măsele din piatră dură și de-un os ce nu va fi cântând duios nicicînd și nicăieri. Pe Poetașul maiestuos cu flinta-n brațu-i musculos el, mesagerul arțăgos, sus pe Golan privind în jos l-am confundat cu zeul Pan nimfo-maniacul dolofan cel cărui i s-a spus Poetul - un fugaci - el pictor fals al miilor de draci smoliți și din fantasmă rară ce lumea ține-n vis
ÎNTÂLNIREA DE LA MIEZUL NOPŢII (POEME) de AURELIA SATCĂU în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371596_a_372925]
-
care nu știa ce așteaptă... Cu picioarele rășchirate pe podea și cu umerii apăsați pe spătarul scaunului, el o privea din ce în ce mai amenințător. Ochii i se tulburaseră de mânie. Brusc, a zvârlit paharul în peretele din fața sa și s-a ridicat arțăgos în picioare. S-a apropiat de fată și a îmbrâncit-o cu pumnul în piept așa de tare că a aruncat-o pe pat. S-a dezbrăcat de pantaloni și s-a aruncat peste trupul ei încercând să o posede
EPISODUL 3, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374816_a_376145]
-
vreau, acum mănânc. -Mănâncă, apoi vreau să stăm de vorbă. -N-am bani. - Nu e vorba de bani, mănâncă, avem timp să vorbim, te-am trezit cu un sfert de oră mai de vreme. -Gata, dă-mi cafeaua, soțul era tot arțăgos, stai jos la masă și spune ce ai de spus. -Rămân aici, femeia era rezemată de bufetul de bucătărie în apropierea ușii, gata la nevoie să fugă pe ușă. Apoi dintr-o dată: divorțez, cuvântul spus calm, fără intonație, l-a
DRACU* NU E AȘA DE NEGRU III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375535_a_376864]
-
desenele pe care tot încercase să le scrijelească până atunci cu colțul ascuțit al unei pietricele, pe pământul împietrit de uscăciune, Aurelia se ridică aruncând-o din mână și privi cu speranță, spre curtea vecină, de unde, de obicei, răzbătea strigătul arțăgos al mătușii Florica, mereu în război cu găinile ce i se strecurau pe sub portiță, ca să ciugulească din frunzele proaspete de zarzavat, pe care, ea îl păzea ca pe ochii din cap. Dar, nicio mișcare. Nici zumzăitul muștelor nu se mai
EFEMERIDELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375552_a_376881]
-
în apropierea gardului, rupse în grabă câteva mănunchiuri, le puse la subraț și porni în viteză spre casă. Răspunse abia când ajunse la poarta grădinii: - Ho, fă! Ce-i?... Ce țipi așa?... Vorbise pe un ton care, deși se voia arțăgos și autoritar, nu reușea decât să trădeze bărbatul docil în casa căruia, incontestabil, cântă găina. - Unde boala umbli? Ce-ai căutat în grădină? Umbli toată ziua năuc, de colo-colo... că nu știe omu’ de unde să te ia când are treabă
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
la ușă și auzi un: Intră! destul de neprietenos. Nu era de bun augur pentru ea și pentru ce va urma. - Bună ziua Ștefan. Am auzit că trebuia să fii la Mamaia. - Cine te-a și informat? răspunse el pe un ton arțăgos. - Recepționerul, acum când veneam spre tine. - Paștele mă-si. Trebuia să dea sfoară în țară unde pleacă patronul, continuă el pe același ton inflexibil. - Omul nu are nicio vină. Nici el nu știa că ești în cameră. M-a întrebat
ROMAN PREMIAT IN 2012 DE CATRE LIGA SCRIITORILOR. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347793_a_349122]
-
ți-am spus să rămânem acasă dar... - Știi bine că trebuie să ne întoarcem la Vâlcea, îmi reteză mama fraza așezându-se mai comod în scaun îmi aruncă o privire compătimitoare. - Îmi spui și mie de ce ne întoarcem aici? întrebai arțăgos, încrucișându-mi brațele, mă rezemai de geam. - Bunicii tale îi este dor de tine. De ce nu vrei să te relaxezi vara asta Alex? Mai lasă cărțile că ai să tâmpești de atâta citit! Relaxează-te! Și bucurăte de vacanță! - În
EUPHORIA de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347486_a_348815]
-
una dintre îngrijitoare. Era de fapt cea mai apropiată de ele. Nu numai o dată-și dorise Iulia, ca mama ei să fie acea femeie, bună ca pâinea caldă, mama Antonia, cum o strigau toți copiii. Spre deosebire de pedagoga fetelor, o domnișoară arțăgoasă, care pretindea să i se adreseze toată lumea cu ”domnișoara Jeni”, de parcă ar fi fost un titlu nobiliar, nu un nume. Când asista la efectuarea temelor, nu-și prea bătea capul cu fetele. Punea una din cele mai bune eleve la
MĂRTURISIRE DE CREDINTA LITERARA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348276_a_349605]
-
ce le spun la cei ce le ascultă și, dacă găsesc seninătate și liniște, ajung cu siguranță, dacă întâlnesc zgomot eșuează și se descompun în aer[100]. De asemenea, elevul trebuie să șadă cu decență, să nu fie obraznic, nici arțăgos, nici certăreț, nici trufaș, ci să fie smerit și pregătit întotdeauna nu de a preda, ci de a învăța. Când elevii sunt întrebați de dascăl să răspundă nu toți odată, ci numai cel ce a fost întrebat. Vor întreba și
ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344989_a_346318]
-
certat? Pentru ce? Doar nu aveau nimic în comun care să-i trimită în tabere adverse. - Sorin, nu mă băga în seamă, cum zice bine mama Gloria. Sunt după un program epuizant de recuperare, se scuză Dalia pentru atitudinea sa arțăgoasă. Este prima zi de tratament, mă înțelegi? Până mă obișnuiesc, cred că încep să regret că l-am început. - Dalia, orice lucru bun se obține cu mari sacrificii. - Am uitat că ai terminat filosofia, îl persiflă fata. - Nu fi răutăcioasă
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376780_a_378109]
-
nu făcuse asta nici în anii de școală primară... Și abia sfârși retorica stârnită de colege, că-l zări pe Solitarul ce revenea în salon. Cum nu fusese de față când întârziatul sosise, îl consideră un intrus și se îndreptă arțăgos spre acesta: -Dumneavoastră? Aici e o reuniune... Dar Solitarul nu-l păsui: -Și eu tot la... -Al cui ești? Te-a trimis taică-tău să-l suplinești?! plusă ușor temperat, ridicând sprâncenele a râs concesiv, după care, hohoti răgușit, căci
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
la ușă și auzi un: Intră! destul de neprietenos. Nu era de bun augur pentru ea și pentru ce va urma. - Bună ziua Ștefan. Am auzit că trebuia să fii la Mamaia. - Cine te-a și informat? răspunse el pe un ton arțăgos. - Recepționerul, acum când veneam spre tine. - Paștele mă-si. Trebuia să dea sfoară în țară unde pleacă patronul, continuă el pe același ton inflexibil. - Omul nu are nicio vină. Nici el nu știa că ești în cameră. M-a întrebat
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376620_a_377949]
-
vorbi cu mine cel mai bine, te opui tu? - Nu, că nu aș avea șanse să-ți spun nimic! - Atunci, de ce te holbezi la mine ca la o somnambulă? - Păi, cam așa arăți! Uite-te, ești obosită, încercănată, neatentă și arțăgoasă! - Să te cred? - Da, că eu nu te mint! - Ai și tu dreptate, dar nu vreau să spun cu voce tare. Redeschid subiecte și cu tine nu mai termin astăzi. Blocăm totul. Mă retrag în amăgirile și incertitudinile mele, deja
SINUCIDERE CU AMINTIRI de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1322 din 14 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/372186_a_373515]
-
Autorului TRISTEȚE DE TOAMNĂ Picături de ametist Cad peste orașul trist, Picurând, parcă, durere, În umila lor cădere. Cețuri dese, cenușii, Înserează zări pustii Și se zbat frunze rănite, De dureri ne-nchipuite, Când un vânt hoinar, tăios, Suflă rece, arțăgos, Îndemnându-le, aș zice, Care-ntâi spre Rai să pice... În acest posac melanj, Oamenii din peisaj, Trăindu-și povești de viață, Hoinăresc ‒ făpturi de ceață. Tăcuți, vii, îndrăgostiți, Se strecoară zgribuliți; Nu de timpul care-i rece, Ci de
TRISTEȚE DE TOAMNĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372216_a_373545]
-
De care nici măcar nu poți să râzi... Am întâlnit ades și proști mai răi, Care sunt agresivi și nătărăi, Și proști mai fericiți și inocenți, Dar și periculos-impertinenți, Proști care știu să fie respectuoși, Dar și de-acei obraznici și-arțăgoși... Și-am mai văzut prostia sănătoasă, Dar și pe-aceea grav-bolnăvicioasă, Prostia care-i transmisibilă, Căci și pur-personală-ar fi posibilă, Prostia inocentă și scuzabilă, Dar și de neiertat, intolerabilă, Prostia mai modernă, nou creată, Dar și pe-aceea astăzi demodată
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
De care nici măcar nu poți să râzi... Am întâlnit ades și proști mai răi,Care sunt agresivi și nătărăi, Și proști mai fericiți și inocenți,Dar și periculos-impertinenți,Proști care știu să fie respectuoși,Dar și de-acei obraznici și-arțăgoși...Și-am mai văzut prostia sănătoasă,Dar și pe-aceea grav-bolnăvicioasă,Prostia care-i transmisibilă, Căci și pur-personală-ar fi posibilă,Prostia inocentă și scuzabilă,Dar și de neiertat, intolerabilă, Prostia mai modernă, nou creată,Dar și pe-aceea astăzi demodată
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
acum golaș, căci Ea la părăsit.. Ce soartă hâdă în Iubire s-a ivit..? ..mai însorită! Cine a întrebat o floare de ești frumoasă, Nimeni n-a mai primit cumva vreun răspuns, Da când ai apărut Tu s-a făcut arțăgoasă, Culoarea-i invidioasă în tern s-a transpus.. Se vede că azi și mâine vei fi mai însorită, Cu toate că ivită mai senin și-n noapte Doar inima-mi rămase-n amin - umbrită Că din ochii tăi toată lumina-mi răzbate
FRUNZA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378662_a_379991]
-
tolerat, numai mitocănia nu), dar lăsa să se înțeleagă/să-l înțeleagă cei la care ținea, că nu asta contează, nu scorțoșenia și găunoșenia parvenită, ci spiritul înalt, în continuă și emulativă alertă. Să nu se creadă că dezinvoltura lui "arțăgoasă" avea doar dominantă resentimentară, dimpotrivă, tot ce lua turnură aparent rebarbativă nu era decît harul lui inconfundabil de histrion fermecător. Chiar și răutăți care-l aveau în colimator, printre alții, și pe un academician de talie europeană ca Oprescu arătau
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Gheorghe Șeriful), cămătari ca Băltărețu, satrapi locali (Clucerul Alecu Gheorghescu), figuri ale boemei bucureștene (A. Pann, N. Filimon), Dascăli greci și dascăli români, „nebuni” ca Manea, Sgabercea și „prințul” Zamfir, cu gâlceava lor bufonă (și ironică), „cuconași” iuți la mânie, „arțăgoși și tulburători”, zavergii de la 1821. Tablouri de epocă: ciumă, tâlhării, „ziafeturi” și țara în jaf domnesc, fanariot (Din vremea lui Caragea), eșecul Eteriei și uciderea „domnului Tudor” (Din timpul zaverei), trecerea din ghearele fanarioților „sub cizma moscalilor”, „nacealnici și pazarnici
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
unui diabet mai vechi, sfârșitul neașteptat al lui B. consternând pe toată lumea. Era pe punctul de a lua Premiul Național pentru proză. Aflat încă pe băncile școlii, B. se încumetă să polemizeze, în „Munca” (1894), și încă pe un ton arțăgos, cu Al. Vlahuță. Semnează Gh. Rot..., lucrător-croitoriu, apoi Un muncitor. Tot aici folosește iscălitura Tr., prescurtare a pseudonimului Trotuș, ce însoțește primele sale scrieri, publicate în „Lumea nouă literară și științifică” (1896). Eugeniu P. Botez se deghizează pentru prima oară
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
comme un héros grec, rieur, fougueux, primesautier, avide de mordre aux joies de l'existence" footnote> a devenit arbitrul elegantei și a fost imediat remarcat de Ludovic, care, la vârsta de treizeci și opt de ani, era taciturn, morocănos și arțăgos. La apariția lui Cinq Marș starea sa de spirit s-a schimbat și, cuprins de o nouă energie, a început să glumească, să dea petreceri și chiar să danseze spre uimirea curții regale. Cu toate acestea, relația dintre cei doi
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
de marfă pe cartelă. N-am înțeles ce a provocat deodată mânia mulțimii. Oamenii care stăteau în spatele nostru au crezut, poate, că sora mea voia să se strecoare fără să stea la coadă - o crimă de neiertat! Au izbucnit strigăte arțăgoase, șarpele acela lung s-a încordat, am fost înconjurați de chipuri amenințătoare. Am încercat amândoi să explicăm că eram frate și soră. Dar mulțimea nu-și recunoaște niciodată greșeala. Cei care nu trecuseră încă de prag, cei mai acriți, au
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]