992 matches
-
ce crezi? - Că am fost un vânător foarte norocos. Mai staționămun pic pe această buturugă? Mi-e dor de primele noastre sărutări. Erai așa de nevinovată..., timidă ca o adolescentă la primul sărut și tremurai exact ca frunzele tale de arțar, sosiile balerinelor din Moscova. - Nu mai râde de comparațiile mele. - Nu râd. Chiar îmi place romantismul tău. Mă aduceși pe mine cu picioarele pe pământ. Încep să gândesc altfel despre relațiile dintre un bărbat și o femeie, să nu mai
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349460_a_350789]
-
noapte căldură șiroaie-n răsfăț peste nisipuri albastre o preumblare lunară lucitoare grămezi din lemn împletit înserate în șorțuri de pini pe plaja cu arcuri dune mărunte, dune uriașe căldură cu clopoței O altă zi, o altă noapte În maquis arțari se petrec la mal tulburat abalone absconse în nisipuri albastre forme din lemn chinuit stau reazem și țintă ibisul conturat de maree ciugulște șorțul de frunze bolți din dune pe plajă căldură cu clopoței O altă zi, o altă noapte
POEZII de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350291_a_351620]
-
speriați Urmăriți de vânători furioși șerpi evazivi oglindiți în ierburi Deasupra, păsări de tot felul Plutesc pe termale - universul se extinde Dincolo deiazuri și de mlaștini - Tăcerea acoperădesișul Cucrengi de cedru dense șamanul explorează coaja de mesteacăn, coaja deulm și arțarul în flăcări Dincolo deiazuri și de mlaștini - Visul al cincilea: Valize de închiriat Am valize cu vise de închiriat În iatacul meu albastru cu tapet descojit De la primul etaj al casei cu geamlâc Și porumbei în cireșul japonez Plantat de
VISE DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350285_a_351614]
-
lunară Înțepenite grămezi din lemn împletit între nuiele de vise prinse-n șorțul de frunze Pe plajă-n arcuri fragile dune mărunte, dune uriașe spulberate la Nord de-o Cetatea-n ruină O altă zi, o altă noapte În maquis arțari se-afundau la mal tulburat Abalone absconse în nisipuri albastre Sfere din lemn chinuit erau reazem și țintă ibisului conturat care-absent ciugulea în șorțul de frunze Bolți sprijineau dune pe plajă la porți de Cetate lunară O altă zi dinaintea
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
chema pe Julia May Dincolo de heleșteiele cu nuferi cerbul și elanul se fugăreau besmetici Șarpele cu clopoței aluneca pierdut Se ascundea în scoarța de anin Scotocea muierea-vraci cununi de cedru Pentru foc vânătoresc, o scoarță de mesteacăn Și crăci de arțar zburlite în grămezi Și scoarță din ulm de meșterit canoe cerbul și elanul se fugăreau besmetici dincolo de heleșteiele cu nuferi De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Când el ar sosi, mlaștini i-ar putea contopi descompuse-n
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > CANARUL Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1560 din 09 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului CANARUL În primăvară, Mădălina Își pune-n ordine grădina, Apoi, la umbră, sub arțar Aduce-un cântător canar Într-o frumoasă colivie Din sârmă groasă, aurie. În ceasurile dimineții Se stâng în jurul lui sticleții Și cântă uimitor, în cor; Dar toți, în colțul ochilor Au lacrimi - mici mărgăritare! Cântă și plâng, sau mi se
CANARUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350342_a_351671]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > NOIEMBRIE Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 307 din 03 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Noiembrie cu frunza galbenă și rară, Parânguri albe străjuiesc la miazănoapte Lumina din obrajii arțarilor de ceară Topitu-s-a în zarea... amurgurilor coapte Mai ’naltă-mi pare-acum pădurea de salcâm Noiembrie... melancolia ta mă doare crud Tămâia serilor ce-au ars se face scrum Și vântul suflă versuri pe care nu vreau să le-
NOIEMBRIE de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348702_a_350031]
-
Las Vegas, apoi ne minunăm de măreția naturii la Cascada Niagara, pentru ca apoi să poposim în Canada, unde concediul înseamnă, înainte de toate... „casa noastră de la munteˮ (pe care frumos o evocă în paginile sale o altă româncă stabilită în Țara Arțarilor, Milena Munteanu). Coborâm apoi, alături de Elena Buică și familia sa, în America Centrală și de Sus, vizitând Cuba, Republica Dominicană și statul Hawaii. Cu aceeași patină a călătorului insațiabil, dornic să vadă totul, să simtă emoția descoperirii milioanelor de universuri umane subsumate
REFLECŢII ÎN OGLINDA DE NESTEMATE A MEMORIEI AFECTIVE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349391_a_350720]
-
dansând în „Lacul Lebedelor” al lui Ceaikovski pe marea scenă a Teatrului Mare din Moscova. Noi suntem spectatorii privilegiați al acestui măreț spectacol oferit gratuit într-o sală imensă cum este această pădure. Uite cum coboară cele două frunze de arțar plutind deasupra noastră. Suntem spectatorii acestui mirific spectacol al vieții fără de cuvânt. Mai are oare cineva timp astăzi să se gândească și să privească prin ochii inimii la toate astea? Mai poate oare cineva să se bucure și să sufere
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349900_a_351229]
-
ce crezi? - Că am fost un vânător foarte norocos. Mai staționămun pic pe această buturugă? Mi-e dor de primele noastre sărutări. Erai așa de nevinovată..., timidă ca o adolescentă la primul sărut și tremurai exact ca frunzele tale de arțar, sosiile balerinelor din Moscova. - Nu mai râde de comparațiile mele. - Nu râd. Chiar îmi place romantismul tău. Mă aduceși pe mine cu picioarele pe pământ. Încep să gândesc altfel despre relațiile dintre un bărbat și o femeie, să nu mai
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349900_a_351229]
-
unui Făt Frumos, călare pe un armăsar negru, ce-o răpea și-o purta în galopul calului spre castelul său de cleștar, ascuns într-un vârf de munte, undeva, într-un spațiu necunoscut, înconjurat de păduri seculare, cu stejari și arțari falnici, sub care dansau domnițele îmbrăcate în rochiile lor albe ca spuma laptelui. Dalia adormi înaintea mamei sale Gloria. Cartea îi căzu din mână, odihnindu-se alături, în timp ce ea continuă în vis, să alerge în brațele lui Făt Frumos, pe
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
din 22 august 2012 Toate Articolele Autorului Poezie de Al.Florin ȚENE Autoportretul lui Anonimus într-o oglindă spartă Vizigoții au ieșit din pădurea Anonimului proprietar, În sângele lor încolțiseră săgețile arborilor singuratici, Arcurile se ciopleau singure în tulpină de arțar Când ambiții de cucerire se nășteau în ganglioni linfatici. Anonimus se privea în cioburi de oglindă Să-și termine războinicii armele așteptând pe-o cărare Și-a agățat fântâna inversă de-o grindă Să curgă imaginile pe-ntinsa mare... Al.
AUTOPORTRETUL LUI ANONIMUS ÎNTR-O OGLINDĂ SPARTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365841_a_367170]
-
de frumusețe aruncate peste moarte. Un ultim omagiu? Oare asta ne face să găsim moartea acceptabilă? Găsim oare consolare în frumusețea florilor pe care le aducem la mormânt? În cimitir erau și alte splendori ce ne-ar putea alina durerile: arțarii roșii contrastau cu cei galbeni, în soarele toamnei. Mama îmi cere să o duc acasă. Pe alee întâlnim o altă doamna în etate, Amelia, care, sprijinită de un cadru, deabea se mișca. Mama îmi spune că bărbatul ce mergea mult
ALIENARE ŞI DRAGOSTE de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365933_a_367262]
-
Publicat în: Ediția nr. 2124 din 24 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Cu rădăcini adânci în caldul humus deliormănean, pe care îl slăvește și îl cântă cu patos, cât și loială trăitoare în glacialul, dar primitorul pământ al frunzei de arțar, Elena Buică, ce răspunde și la sentimentalul apelativ de Buni, mi-a dăruit de curând (într-o miraculoasă și antologică întâlnire, despre care am să vorbesc altă dată) câteva volume, a căror realizatoare este, printre ele aflându-se și cea
VĂZUT DE ELENA BUICĂ de ION IANCU VALE în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365984_a_367313]
-
Ion Iancu Vale, publicat în Ediția nr. 2124 din 24 octombrie 2016. Cu rădăcini adânci în caldul humus deliormănean, pe care îl slăvește și îl cântă cu patos, cât și loială trăitoare în glacialul, dar primitorul pământ al frunzei de arțar, Elena Buică, ce răspunde și la sentimentalul apelativ de Buni, mi-a dăruit de curând (într-o miraculoasă și antologică întâlnire, despre care am să vorbesc altă dată) câteva volume, a căror realizatoare este, printre ele aflându-se și cea
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
a inserat și prezentări de cărți, „fotografiind”, „radiografiind” și ... Citește mai mult Cu rădăcini adânci în caldul humus deliormănean, pe care îl slăvește și îl cântă cu patos, cât și loială trăitoare în glacialul, dar primitorul pământ al frunzei de arțar, Elena Buică, ce răspunde și la sentimentalul apelativ de Buni, mi-a dăruit de curând (într-o miraculoasă și antologică întâlnire, despre care am să vorbesc altă dată) câteva volume, a căror realizatoare este, printre ele aflându-se și cea
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
o mușcată ruptă din pridvor Și în ochi o mură că prea îmi sunt dragi . În două cuvinte, este crezul meu : Te iubesc ! Pot scrie cu litere mari În culori alese dintr-un curcubeu, Cât poate fi frunza verde din arțari . Mereu simt căldura trupului tău crud În răcoarea unei odăi fără ceas . La tot ce se mișcă-n juru-ne sunt surd ... Tu, sentiment dulce, în suflet m-ai ars . Din ceaiul rămas pe o noptieră Mă-ndemni să beau c-
TU EŞTI O FLOARE-N PRIMĂVARĂ, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 772 din 10 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366068_a_367397]
-
de apă, ce-l ademenesc într-o nouă lume tainică, se saltă, nu înainte de a-și lua bocceluța, lasă pluta în voia apei după care se cațără pe malul încă abrupt. La doi, trei metri de mal se înalță un arțar, cel mai înalt copac cunoscut de el. Se apropie de trunchiul pe care nicicum nu îl poate cuprinde, îl mângâie și privește în sus, spre tulpina inaccesibilă lui de aici. Își îmbracă hainele și revine la mal, măsurându-și parcă
II. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365158_a_366487]
-
mâna Mitrului. Nu pare deloc grea: - Să nu mai furi niciodată! * Un pom cu coaja lucioasă, cu fructe mici, negre, amare, crește cu îndârjire pe malul râului. Nu-i pasă prea mult de coroană - nu seamană nici pe departe cu arțarul - nu se îngrijește nici de mărimea fructelor și cu atât mai puțin de gustul lor. Copiii îi ignoră prezența. Sau poate se tem. De el sunt prinse rânduri, rânduri de sârmă ghimpată. Aproape că se află în curtea școlii; “ școala
IV. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365161_a_366490]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > SPERANȚĂ ÎN TĂCERE Autor: Viviana Milivoievici Publicat în: Ediția nr. 2053 din 14 august 2016 Toate Articolele Autorului Tăcerile se-adună în nori argintii deasupra valurilor gândului și miresme de arțar se îmbulzesc în inima întunericului. Mi-agăț o speranță de gheara cerului și-mi pare că lumina izvorăște din sufletul pădurii, ființând peste trupuri de lut. Viv Referință Bibliografică: Speranță în tăcere / Viviana Milivoievici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
SPERANȚĂ ÎN TĂCERE de VIVIANA MILIVOIEVICI în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365215_a_366544]
-
I. FATA CASEI DE ARȚAR DE OTTILIA ARDELEANU RECENZIE: CAFEA CU ZÂMBET DE REBELĂ DE , de Ana Maria Gîbu , publicat în Ediția nr. 1130 din 03 februarie 2014. Poate că cel mai greu lucru din lume este să comunici cu copiii. Ei au un univers
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
pașii către parcurile și localitățile în care toamna devine oaspetele dorit și așteptat. Intenția ei este de a-mi arăta cum Natura transformă verdele copacilor în culori nebănuit de spectaculoase - de la verdele pinilor, la auriul copacilor gingko și până la rubiniul arțarilor ce par în vâlvătaie, adevărate miracole pe care penelul toamnei le pictează spre delectarea și încântarea sufletului omenesc... Cu toamna în geamantane am pornit veseli spre România. Japonia este o țară mirifică, deținătoare a unei tradiții foarte vechi, transmisă din
JAPAN-SIMFONIA TOAMNEI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 974 din 31 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366633_a_367962]
-
pașii către parcurile și localitățile în care toamna devine oaspetele dorit și așteptat. Intenția ei este de a-mi arăta cum Natura transformă verdele copacilor în culori nebănuit de spectaculoase-de la verdele pinilor, la auriul copacilor gingko și până la rubiniul arțarilor ce par în vâlvătaie, adevărate miracole pe care penelul toamnei le pictează spre delectarea și încântarea sufletului omenesc... Cu toamna în geamantane am pornit veseli spre România. Japonia este o țară mirifică, deținătoare a unei tradiții foarte vechi, transmisă din
JAPAN-SIMFONIA TOAMNEI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366163_a_367492]
-
apoi la lizieră și dincolo în interior, pe o singură porțiune vizitabilă din exterior, tufe de ierburi pitice, ferigi, ienupări care umpleau ca o vegetație de liane pâlcurile și apoi pădurile falnice de palmieri, pini, ulmi, stejari, dafinii de California, arțarii și paltinii albi care ascund cu coronamentul lor dens și stufos cărări și drumuri asfaltate sau pietruite ce duc la vile somptuoase, abia zărite prin luminișuri. Se zice că în adâncul pădurii, care înconjoară gloful pe trei părți și se
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
cană, să-mi fie leac de umflătură. dacă se-ntâmplă vreo pomană, la nu știu care mănăstire, m-oi dezbrăca de tine, toamnă, și o să-mi ies, atunci, din fire; m-oi logodi, pe veci, c-o ană, pe scoarța unui vechi arțar, și să te văd, bătrână toamnă, cu cine bei tu din pahar... Referință Bibliografică: mă vindecă de mine, toamnă... George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1010, Anul III, 06 octombrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George Safir
MĂ VINDECĂ DE MINE, TOAMNĂ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352370_a_353699]