1,237 matches
-
două mii șaisprezece Da, dar uitați că poate, spun eu, poate, aceste tensiuni care au fost între el și Federația de Fotbal l-au determinat ca până la urmă să spună da la cei care îi dau nu știu câți bani. Sigur, arabii. Exact, arabii, iar el a ajuns și el la o vârstă când se mai gandește și la viitor și la familia lui. Domnule Jenei, pe cine vedeți dumneavoastră acum antrenor la echipa națională, în conjunctura actuală? Este foarte greu de spus, m-
colectie de stiri si interviuri Radio Romania Actualitati [Corola-other/Journalistic/92304_a_92799]
-
ne informează că familiara formulă a ariei unui triunghi în funcție de laturile lui, cunoscută drept formula lui Heron — "A" = √("s"("s" − "a")("s" − "b")("s" − "c")), în care "s" este semiperimetrul — a fost cunoscută de Arhimede cu câteva secole înainte de Heron. Arabii atribuie lui Arhimede și 'teorema corzii frânte' ... Arhimede este prezentat de arabi ca cel care a dat mai multe demonstrații ale teoremei".
Arhimede () [Corola-website/Science/302085_a_303414]
-
de circa un milion de locuitori. Yaffo (Jaffa) își trage foarte probabil numele de la cuvântul ebraic (sau vest-semitic apropiat de ebraică) "Yaffá", adică "frumoasă" și are un trecut multimilenar. Elenii au cunoscut-o sub numele Yoppe, romanii ca Joppa, iar arabii o numesc Yáffa. Legenda evreiască îi atribuie întemeierea sa unuia din fiii lui Noe (Noah), Yafet (Yefet). Prima așezare urbană fortificată datează de pe la 1800 î.e.n. În secolul al XV-lea î.e.n. a fost cucerită de oștenii faraonului Thutmose al III
Tel Aviv () [Corola-website/Science/300198_a_301527]
-
alimentației rituale specifice. În urma acestei viziuni Petru a plecat să propovăduiască noua credință în rândul păgânilor greco-romani din Caesarea. În continuare, sub romani ,iar apoi sub bizantini, a continuat să sălășluiască în Yaffo o comunitate evreiască ,menționată și de Talmud . Arabii, conduși de Amr ibn Al As, din comandanții vestiți ai califului Omar (Umar), sub steagul Islamului, au cucerit orașul în anul 636.Sub noua cârmuire musulmană (califatele omeyad, abbasid și fatimid), un număr de evrei au putut reveni în localitate
Tel Aviv () [Corola-website/Science/300198_a_301527]
-
hotărârea de împărțire a Palestinei în două state, unul evreiesc și unul arab , prevăzând (între altele) ca Yaffo să fie o enclavă arabă în teritoriul viitorului stat evreiesc și să facă parte dintr-un viitor stat arab palestinian . Partea arabă - arabii palestinieni și statele arabe grupate in Liga arabă -, a respins acest plan de compromis al ONU și a declanșat ostilitățile , atacând zonele locuite de evrei ,iar dupa proclamarea statului evreiesc Israel, a decis intervenția militară împotriva acestuia. Din cartierele arabe
Tel Aviv () [Corola-website/Science/300198_a_301527]
-
corespunzând aproximativ provinciei cu același nume din Arabia Saudită), unul dintre principalele focare ale creștinismului nestorian în Peninsula Arabică. În 632, Mahomed a încheiat cu ei un tratat de protecție ("ahd ad-dhimma"), însă odată ce statul islamic a devenit un puternic imperiu, arabii musulmani au simțit nevoia să reducă drepturile nadjaranienilor, care și așa erau umilitoare, și asta s-a întâmplat prin așa-numitele "prescripții ale lui Omar", al cărui model va fi reprodus mai jos, pentru evaluarea exactă a naturii statutului de
Tribut () [Corola-website/Science/325693_a_327022]
-
a fost fondată de berberi care sunt locuitori originali. Cel mai binecunoscut stat independent marocan a fost Regatul Berber de Mauretania condus de regele Bocchus I. Acest Regat Berber de Mauretania (acum nordul Marocului) datează cel puțin de la 110 î.Hr. Arabii omeiazi au cucerit această regiune în secolul VII, aducând limba lor, sistemul lor de guvernare și islamul, la care mulți dintre berberi încet s-au convertit, mai ales după ce arabii s-au retras. În era islamică primul stat marocan musulman
Maroc () [Corola-website/Science/298124_a_299453]
-
Mauretania (acum nordul Marocului) datează cel puțin de la 110 î.Hr. Arabii omeiazi au cucerit această regiune în secolul VII, aducând limba lor, sistemul lor de guvernare și islamul, la care mulți dintre berberi încet s-au convertit, mai ales după ce arabii s-au retras. În era islamică primul stat marocan musulman, independent de Imperiul Arab, a fost Regatul Nekor, un emirat în zona Rif. A fost fondat de un imigrant din Yemen Salih I ibn Mansur în anul 710. Vezi și
Maroc () [Corola-website/Science/298124_a_299453]
-
găsit eroul mitologic Herakles niște ierburi tămăduitoare, adică Ἄκη Ake = „leac”. Când dinastia lagidă sau ptolemeica a cucerit orașul, numele i-a fost schimbat în Ptolemais sau Antiohia din Ptolemais (Αντιόχεια από Πτολεμαΐδα), probabil de către Ptolemeu al II-lea Filadelful. Arabii, care au cucerit localitatea în secolul al VII-lea i-au redat numele antic semitic sub forma Akka عكا. În vremea cruciadelor creștinii occidentali au numit orașul Sfanțul Ioan din , în cinstea Sfanțului Ioan Botezătorul -, respectiv în franceză , engleza și
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
și la plecarea locuitorilor evrei. Orașul era condus de un „Comitet Național Arab” moderat, care conform planului inițial britanic, urma să preia administrația orașului din mâinile puterii mandatare. Legătură dintre Haifa și așezările din Galileea de vest trecea prin Acra. Arabii au atacat transporturile evreiești la trecerea prin oraș și în acest fel au impus o blocada asupra așezărilor evreiești de la nord de Acra. Pe de altă parte, drumul spre Haifa trecea prin teritoriul localităților evreiești cunoscute că Krayot, si un
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
mai 1948 au sosit la citadela închisorii Acra un preot și alți doi arabi purtând un steag alb și au cerut să li se comunice condițiile de capitulare. Ei s-au întors apoi spre miezul nopții și au anunțat că arabii accepta să semneze acordul. La 18 mai 1948 disdedimineața membrii primăriei orașului au semnat acordul de capitulare, au ordonat încetarea luptei și au deschis porțile orașului vechi. În cursul Războiului de independență a Israelului, două treimi din populația Acrei s-
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
le accepte, până când un băiat își dădu seama de marcajele speciale de pe carapacea ei și așa putură să ofere cantitatea cerută (15), și să mulțumească zeul, care readuse apele la nivelul lor. Au cunoscut și combinații de această clasă indienii, arabii, egiptenii și grecii. La pătrate asemănatoare, diferitele culturi au atribuit proprietăți astrologice și divinatorii variate, fiind de numeroase ori marcate în talismane. Așa cum reia Cornelius Agrippa în "Despre filozofia ocultă III" (1533), pătratul de ordinul trei(15) era consacrat zeului
Pătrat magic () [Corola-website/Science/299898_a_301227]
-
comunități restrânse, ce se puteau identifica ușor cu liderul lor: ca exemplu, imperiile sahariene ca Ghana, Mali și Songhai, ce încetau să mai fie șefii tradiționale de tip tribal, adoptând un sistem politico-economic "comunitar-comercial" prin intermediul contactelor comerciale și schimburilor cu arabii. Acestea impuneau tribut redus populației rurale cu care statul interfera extrem de puțin, iar principala sursă de venituri reprezentau taxele asupra comerțului cu articolele de lux și mărfuri rare și scumpe. Statele continuau să își mențină existența în condiții de "comunism
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
monedă, de 4,5 grame va fi cunoscută sub numele de "nomisma histamenon", iar forma acesteia va fi de acum înainte concavă, pentru a o diferenția de moneda nouă. Motivul reformei este discutat: poate se dorea ușurarea schimburilor comerciale cu arabii, ai căror dinari au o greutate apropiată; potrivit cercetătoarei Cécile Morrisson, crearea unei monede de o valoare mai mică este semnul unei expansiuni a schimburilor comerciale: moneda este astfel mai ușor de schimbat. Valoarea nomismei este apoi constantă până la Constantin
Nomisma () [Corola-website/Science/321877_a_323206]
-
majoritatea detaliilor provin din surse musulmane mult mai târzii. S-a afirmat că există o singură sursă bizantină care face o posibilă referire la Bătălia de la Mu'tah, bătălie tradițional datată în anul 629, dar acest lucru nu este sigur. Arabii musulmani, după 634, au învins pe gassanizi și au cucerit Levantul, Egiptul și Persia. Generalii cu mari succese au fost Khalid ibn al-Walid și 'Amr ibn al-'As. În Levant, armata Califatului Rashidun a dus lupte cu o armată bizantină
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
este aceasta pentru inamic!"”. Impactul pierderii Siriei de către bizantini este ilustrat și de cuvintele lui Joannes Zonaras: „"[...]Din acel moment [după căderea Siriei] Ismaeliții nu au încetat să ne invadeze și să jefuiască întregul teritoriu al romanilor"”. În aprilie 637, arabii, după un lung asediu, capturează cetatea Ierusalim, care a fost predat de către Patriarhul Sofronie. În vara anului 637, musulmanii au capturat Gaza, și, în aceeași perioadă, autoritățile bizantine din Egipt și Mesopotamia au încheiat un armistițiu scump, care a durat
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
și un an pentru Mesopotamia. Antiohia a fost cucerită la sfârșitul anului 637. Apoi musulmanii au ocupat întreg nordul Siriei, cu excepția Mesopotamiei de Sus, cu care au încheiat un armistițiu timp un an. La expirarea acestui armistițiu în 638 - 639, arabii au invadat Mesopotamia bizantină și Armenia bizantină. În același timp arabii au finalizat cucerirea Palestinei printr-un asalt asupra orașului Caesarea Maritima și capturarea cetății Ascalon. În decembrie 639, musulmanii au părăsit Palestina pentru a invada Egiptul la începutul anului
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
anului 637. Apoi musulmanii au ocupat întreg nordul Siriei, cu excepția Mesopotamiei de Sus, cu care au încheiat un armistițiu timp un an. La expirarea acestui armistițiu în 638 - 639, arabii au invadat Mesopotamia bizantină și Armenia bizantină. În același timp arabii au finalizat cucerirea Palestinei printr-un asalt asupra orașului Caesarea Maritima și capturarea cetății Ascalon. În decembrie 639, musulmanii au părăsit Palestina pentru a invada Egiptul la începutul anului 640. Cuceririle Umayyazilor din Africa de Nord au continuat timp de un secol
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
Ascalon. În decembrie 639, musulmanii au părăsit Palestina pentru a invada Egiptul la începutul anului 640. Cuceririle Umayyazilor din Africa de Nord au continuat timp de un secol printr-o expansiune rapidă arabă după moartea lui Muhammad în 632. În anul 640, arabii controlau Mesopotamia, au invadat Armenia și au încheiat cucerirea Siriei bizantine. Cetatea Damasc a fost sediul Califatului Umayyad. Până la sfârșitul anului 641 întreg Egiptul a fost cucerit de arabi. Apoi, după distrugerea armatei persane în bătălia de la Nihawănd (Nehawand) în
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
în Africa de Nord din inițiativa localnicilor Egiptului. Aceste expediții au loc timp de mai mulți ani și au ca rezultat răspândirea islamului. În 644, la Damasc, Califul Umar (Omar) a fost urmat la domnie de Uthman ibn Affan (Othman). În timpul acestuia, arabii au stăpânit Armenia, Cipru și întreg Iranul, care au fost alipite imperiului islamic în creștere; Afganistanul și Africa de Nord au suferit invazii majore, iar incursiunile musulmane pe mare au fost din Rodos până pe coastele sudice ale Peninsulei Iberice. Marina bizantină a
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
Între timp Imperiul Bizantin a trimis trupe din Constantinopol la care s-au alăturat soldați și nave din Sicilia precum și un puternic contingent de vizigoți din Hispania. Bizantinii au forțat armata arabă să se retragă în Kairouan. În primăvara următoare arabii au lansat un asalt pe mare și pe uscat, forțând bizantinii și aliații lor să evacueze Cartagina. Orasul a fost ars din temelii, astfl încât zona a devenit pustie pentru următoarele două secole. O altă bătălie a fost dată în
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
pe mare și pe uscat, forțând bizantinii și aliații lor să evacueze Cartagina. Orasul a fost ars din temelii, astfl încât zona a devenit pustie pentru următoarele două secole. O altă bătălie a fost dată în apropiere de Utica și arabii au fost din nou victorioși, forțând bizantinii să părăsească această parte din Africa de Nord pentru totdeauna. A urmat o revoltă a berberilor contra stăpânirii arabe. Triburile de berberi unite și disciplinate de regina Cahina au împins arabii conduși de guvernatorul Hassan
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
apropiere de Utica și arabii au fost din nou victorioși, forțând bizantinii să părăsească această parte din Africa de Nord pentru totdeauna. A urmat o revoltă a berberilor contra stăpânirii arabe. Triburile de berberi unite și disciplinate de regina Cahina au împins arabii conduși de guvernatorul Hassan înapoi în Egipt. Cuceririle arabe au fost pierdute într-o singură zi în fața berberilor. Cinci ani au trecut până când Hassan, guvernatorul Egiptului, a primit întăriri de la calif. Între timp, stăpânirea berberă a adus numai distrugeri în
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
înapoi în Egipt. Cuceririle arabe au fost pierdute într-o singură zi în fața berberilor. Cinci ani au trecut până când Hassan, guvernatorul Egiptului, a primit întăriri de la calif. Între timp, stăpânirea berberă a adus numai distrugeri în orașele din Africa astfel încât arabii au fost întâmpinați cu bucurie. Regina Cahina a fost ucisă în prima luptă. În 698, arabii au cucerit cea mai mare parte a Africii de Nord din mâna bizantinilor. Zona a fost împărțită în trei provincii: Egipt, cu guvernator la
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
au trecut până când Hassan, guvernatorul Egiptului, a primit întăriri de la calif. Între timp, stăpânirea berberă a adus numai distrugeri în orașele din Africa astfel încât arabii au fost întâmpinați cu bucurie. Regina Cahina a fost ucisă în prima luptă. În 698, arabii au cucerit cea mai mare parte a Africii de Nord din mâna bizantinilor. Zona a fost împărțită în trei provincii: Egipt, cu guvernator la Al-Fustat, Ifrikquiya cu guvernator la Kairouan și Maghreb (Marocul modern și Mauritania) cu guvernator la Fes
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]