434 matches
-
Versuri, Craiova, 1934; Versuri, Timișoara, 1942. Antologii: Album, Craiova, 1935 (în colaborare cu Sergiu Cristian și C.S. Nicolăescu-Plopșor). Repere bibliografice: A. Ivanovici, Poezia lui Const. Jaleș, „Curierul Olteniei”, 1928, 1494; g.p. [George Popa], „Versuri”, „Lanuri”, 1934, 7-8; Paul I. Papadopol, „Arabescuri”, PL, 1936, 1; Metzulescu, Literile, I, 84-86; Grigore Bugarin, „Versuri”, „Dacia”, 1943, 4; Petru Sfetca, „Versuri”, „Dacia”, 1943, 35; Manu, Reviste, 35-36, 98-100; Firan, Macedonski-Arghezi, 277; Gheorghe Luchescu, Lugojul cultural, Timișoara, 1975, 24. C.P.
JALES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287664_a_288993]
-
în engleză din lirica populară, dar și din Eminescu, Alecsandri, D. Anghel, Panait Cerna. Câteva poezii ale lui F. sunt incluse în antologia 60 scriitori români de origină evreească (1935), realizată de S. Podoleanu. Un al doilea volum de versuri, Arabescuri, va apărea în 1937, la distanță de un deceniu de primul. Semnând și cu pseudonimele H. Libanon și L. Feru, este prezent de-a lungul timpului în ,,Viața românească”, ,,Viața literară și artistică”, ,,Convorbiri critice”, ,,Pagini libere”, ,,Rampa”, „Flacăra”, ,,Conservatorul
FERARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286984_a_288313]
-
dar nu e lipsit de gustul imensității mării, unde ,,un cer e totul”. În lirica erotică, sentimentul are densitatea materiei: iubita cântă la clavir ,,între maldăre de flori”, trupul ei condensează toate florile, îmbrățișările au drept ambianță floralul, vegetalul. În Arabescuri, vitalismul cedează melancoliei, la F. devenită boală a exilului. El evocă o prăvălie newyorkeză unde muncitorii români își hrănesc iluziile și speranțele cu veștile de acasă, cu ziare și calendare românești, în atmosfera plină de fum și de sonoritatea răgușită
FERARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286984_a_288313]
-
unor poeți români, traduse și însoțite de biografii esențiale, cu valoare de antologie. SCRIERI: Maghernița veche și alte versuri din anii tineri, București, 1926; The Development of the Romanian Novel, New York, 1926; The Development of the Romanian Poetry, New York, 1929; Arabescuri, București, 1937. Repere bibliografice: Lovinescu, Scrieri, I, 73-75; Lovinescu, Sburătorul, I, 308; Lucullus [M. S. Faust-Mohr], Peste ocean, RP, 1921, 1102; D. Anghel, Poetul Leon Feraru, ALA, 1924, 189; S. Grossman, Leon Feraru, ,,Curierul israelit”, 1925, 39; Perpessicius, „Maghernița veche
FERARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286984_a_288313]
-
și alte versuri din anii tineri”, UVR, 1926, 5; Aderca, Contribuțiii, I, 594-595; Mihai Ralea, ,,Maghernița veche și alte versuri din anii tineri”, VR, 1926, 1; Romulus Dianu, ,,Maghernița veche”, RP, 1926, 2513; Podoleanu, 60 scriitori, 107, 108-112; Pompiliu Constantinescu, ,,Arabescuri”, VRA, 1937, 474; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 126-127; Predescu, Encicl., 318; Călinescu, Ist. lit. (1941), 851, Ist. lit. (1982), 937; Scrisori către Camil Baltazar, București, 1965, 53-61; Constantin Crișan, Leon Feraru - edite, uitate și inedite, ST, 1970, 6; Ciopraga
FERARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286984_a_288313]
-
al timpurilor noi, București, 1956; Kogălniceanu, București, 1960; Conexiuni cu „Vrăjitorul” (Thomas Mann în România), București, 1995; Un licăr în beznă, București, 1997; „Noi” și germanii „noștri”. 1800-1904, București, 1998; Excurs în timp, București, 2003. Antologii: Ion Vinea, Săgeata și arabescul, introd. edit., București, 1984; Mărturii: „Chestiunea evreiască”, introd. edit., București, 1996. Traduceri: Heinrich Heine, Opere alese, II, IV, București, 1971, 1975; Heinrich Mann, Țara huzurului, București, 1971; Alfred Andersch, Winterspelt, București, 1980; Arthur Schnitzler, Întoarcerea lui Casanova, introd. trad., București
HANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287405_a_288734]
-
universului, de viața oricărui regn. De un imagism viu, versurile alcătuiesc un tablou antropomorfic care, prin asociațiile neașteptate, îl amintesc uneori pe Ilarie Voronca. Dar lirismul autentic iese la iveală atunci când Ș. renunță la excesul de imagini, decantând versul de arabescurile metaforice. Exuberanța, vitalitatea, uimirea, suavitatea, elanul juvenil rămân caracteristice pentru lirica acestui „adolescent pe viață”, cum s-a autodefinit. SCRIERI: Pe o vârstă de băiat, București, 1970; Aripa mea de soare, București, 1975; Desculți pe cer, Iași, 1976; Frumosul în
STEFURIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289915_a_291244]
-
Și uimirea dispare Rând pe rând, toate femeile Își aruncă veșmintele Și goliciunea devine poezie Rând pe rând, toți bărbații Își dezgolesc pieptul Și uită de orgoliul lor masculin Rând pe rând, toate păsările Își iau zborul, descriind pe cer Arabescuri colorate Rând pe rând, pământenii Își dau mâna unul altuia Iar frăția devine singura monedă Cu care poți cumpăra o pâine, o vacă Sau un petec de cer VIAȚA CA UN SPECTACOL Viața e doar spectacol Scena lumii se rotește
VERSURI de HARRY ROSS în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/381289_a_382618]
-
de sănătate. Debutează la „Manuscriptum”, în 1979, prin comunicarea unui text inedit din arhiva Hortensiei Papadat-Bengescu, aflată în administrarea sa. A mai colaborat cu articole, prezentări, note editoriale, traduceri la „Cronica” și „Jurnalul literar”. În 1986 S. editează „romanul memorialistic” Arabescul amintirii, în colecția „Capricorn” a „Revistei de istorie și teorie literară”, reconstituire a unui proiect epic din care Hortensia Papadat-Bengescu publicase unele fragmente sub formă de nuvele și pe care editorul le asamblează cu alte fragmente inedite, rămase în manuscris
STAMATIADI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289849_a_291178]
-
realizează în 1997, în colaborare cu Sanda Diaconescu, transpunerea din limba franceză a unui eseu istorico-juridic al lui Leontin Jean Constantinescu, Chestiunea Transilvaniei. Alte texte, tălmăcite din Caietele lui Emil Cioran, au rămas în paginile „Jurnalului literar”. Ediții: Hortensia Papadat-Bengescu, Arabescul amintirii, pref. edit., București, 1986, Omul care a trecut, pref. edit., București, 1991, Logodnicul, pref. Dan Silviu Boerescu, București, 1997, Ciclul familiei Hallipa, I-II, pref. Valeriu Râpeanu, București, 2001-2002. Traduceri: Leontin Jean Constantinescu, Chestiunea Transilvaniei, pref. Ștefan Issărescu, București
STAMATIADI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289849_a_291178]
-
pe măsură. Printre puținele elemente autentic simboliste, cu siguranță cele mai interesante, se numără naturile statice în culori savant combinate: roz, alb, negru, galben, violet. Maestru al violetului impresionist, poetul se situează în zona simbolismului decorativ, unde linia are traseul arabescului, iar culorile sunt voit artificiale, un fel de pictură ostentativ naivă și bizară. La nivel cromatic, ca în pictura lui Gustav Klimt, totul pendulează între simbolic și decorativism gratuit. Erotica la S. este mai puțin realizată, închisă în formule cel
STAMATIAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289848_a_291177]
-
și Gheorghe Sprințeroiu, introd. Mircea Vaida, Cluj, 1971-1978; Venin de mai, Cluj, 1971; Publicistică literară, îngr. și pref. Constandina Brezu-Stoian, București, 1977; Ora fântânilor - L’Heure des fontaines, ed. bilingvă, tr. și pref. Dan Ion Nasta, București, 1982; Săgeata și arabescul, îngr. și introd. Dumitru Hâncu, București, 1984; Opere, I-V, îngr. și pref. Elena Zaharia-Filipaș, București, 1984-2003; Moartea de cristal, îngr. și postfață Nicolae Țone, pref. Ion Caraion, București, 1995; Publicistica (1913-1919), îngr. și pref. Elena Zaharia-Filipaș, București, 2001. Traduceri
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
tonalitate gravă, dar și autoironică, va genera o ură de sine care organizează pulsiunile acestor poeme în proză, adesea obscure la nivelul semnificației. Dense, întunecate, textele construiesc spații ale unei materialități excesive, netranscendente. PoemeșinimiC (1996) continuă să țeasă aceleași „thanatice arabescuri”, uneori melancolice, somnolente, alteori violente, apropiate adesea, ca tipologie a imaginarului ori ca tonalitate, de poemele în proză din rimbaldianul Une Saison en enfer. Versurile alcătuiesc un singur text poematic, jurnalul infernal al unei realități (interioare și exterioare) insuportabile: „târziu
POP-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288887_a_290216]
-
în care poetul, depășind impasul, dă la iveală versuri în care îmbină fericit imagismul, notația descriptivă impresionistă și un simbolism al bogatelor sinestezii sunet-imagine-miros, cu deschideri către un expresionism utilizat ca o exacerbare spre tragic a melancoliei. Poemele sunt fine arabescuri, muzicale, cu modulații sinuoase, în care ochiul și auzul fantasmează în marginea realului (în al doilea ciclu, dedicat satului și copilăriei, memoria - duioasă - joacă rolul unui al cincilea organ al percepției). Este o lirică unde natura, peisajul, rural sau citadin
MURESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288308_a_289637]
-
Laude, critica a constatat o modificare a discursului poetic, cu toate că tematica va fi cea din Declarația patetică: elogiul umanului și al naturalului surprinse în starea lor de germinație sau de împlinire. Fără îndoială, tumultul dinainte s-a potolit. Poeziile devin arabescuri subtil geometrizate, stilizate cu migală și rafinament. Elemente altădată vituperate constituie acum materia poetică. Sunt căutate corespondențele secrete dintre fenomene, stările difuze ale sufletului, imponderabile, ajungându-se progresiv, în Versul liber și mai târziu în Tristele, până la înțelegerea poemului ca
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
1967; Opere, I-V, îngr. Eugenia Tudor-Anton, pref. Const. Ciopraga, București, 1972-1988; Sangvine, îngr. și pref. Doina Curticăpeanu, Cluj, 1973; Sărbătorile în familie, îngr. Eugenia Tudor-Anton, București, 1976; Nuvele. Povestiri, îngr. Eugenia Tudor-Anton, Mihai Dascal și Viola Vancea, București, 1980; Arabescul amintirii, îngr. și pref. Dimitrie Stamatiadi, București, 1986; Fecioarele despletite. Concert din muzică de Bach. Drumul ascuns, pref. Doina Modola, Cluj-Napoca, 1986; Femeia în fața oglinzei, postfață Ion Bogdan Lefter, București, 1988; Omul care a trecut, îngr. Dimitrie Stamatiadi, București, 1991
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
Papadat-Bengescu: Individual și social în ciclul Hallipa, DFC, 218-240; Dimisianu, Lecturi, 64-77; Nicolae Florescu, Profitabila condiție, București, 1983, 92-120; Lăzărescu, Romanul, 197-223; Trandafir, Dinamica, 149-157; Crohmălniceanu, Cinci prozatori, 98-164; Ioan Holban, Hortensia Papadat-Bengescu, București, 1985; Indrieș, Polifonia, 144-164; Nicolae Manolescu, „Arabescul amintirii”, un roman inedit, RL, 1987, 27; Adriana Babeți, Anamneze, O, 1987, 31; Cristea, Fereastra, 47-68; Craia, Fețele, 39-48; Popovici, Eu, personajul, 155-170; Raicu, Descoperirea, 135-167; Negoițescu, Ist. lit., I, 245-247; Lovinescu, Sburătorul, I-II, VI, passim; Pamfil, Spațialitate, 58-68
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
O. însuși, ca artist plastic, a realizat desene și gravuri inspirate de Miorița și Meșterul Manole, și-a ilustrat cărțile și a publicat mai multe albume: Din țara moților (1925), Botoșanii care se duc (1927), 15 gravuri pe lemn (1929), Arabescurile șubelor din Criș (1937), Târgoviștea de ieri și de azi (1976) ș.a. În versurile din volumele Păreri de rău (1934), Eu. Poeme în versuri și linii (1935) și Nimfă și sclavă (1938), cultivă o lirică reflexivă, cu o neistovită interogare
OLINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288521_a_289850]
-
da crezare, care poate avea o consistență. Poezia se alcătuiește din astfel de obiecte purtătoare de stări, din fragmente de realități, de întâmplări, de conversații, reale, imaginare sau rememorate. E o tehnică mizând pe aglutinare și pierderea reliefului exact, pe arabesc, în care se resimte influența mai vârstnicului prieten Mircea Ivănescu, apariție reală în poeme (ca personaj). O anume nostalgie difuză, care cedează uneori în fața unei orgolioase, masculine vitalități, se explică prin împrejurări biografice, ușor de discernut: plecarea soției, mama copilului
PANŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288658_a_289987]
-
scurte și neutre, fapt subliniat și în articolul-program Drum...: „Vrem să închegăm, unitar, o muncă în folosul obștei prea ades înșelată, o muncă hărăzită frumosului de pretutindeni.” Rubricile obișnuite sunt „Glossa”, „Literatură”, „Teatru”, „Arta prin lume”, „Mozaic”, „Chipuri și imagini”, „Arabesc”, „Cronica literară”. Poezia este ilustrată fie de versuri moderne, de factură ceremonial histrionică, ca în cazul lui Emil Botta (Leviatan), fie în ipostază tradiționalistă, aici scriind Radu Gyr, Vladimir Cavarnali, E. Ar. Zaharia, Constantin Barcaroiu ș.a. Proză dau George Aria
PASAREA ALBASTRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288703_a_290032]
-
al ieșirii din spațiul închis al propriei vieți și lumi. Regina străzii (1988), cel mai reușit dintre romanele sale, alcătuit din povestiri plasate în același spațiu (strada Teiul Mare) și ale căror fire narative se întrețes, este o cronică în arabesc, alegorică și fantastică (în genul povestirilor evreiești sau a celor marquesiene) despre o lume care se zbate între real și ireal, între absurdul, cenușiul și misteriosul sens (poetic) al existenței. SCRIERI: Ceremonie de iarnă, pref. Gabriel Dimisianu, București, 1965; Ființele
MELINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
série noire: de pe la jumătatea cărții știm ce s-a întâmplat și cine sunt făptașii. Rămâne doar să aflăm cum vor fi anihilați. E o slăbiciune a lui Parker, desigur, dar trebuie să recunoaștem că subiectul însuși nu îngăduia prea multe arabescuri narative și strategii retorice. Autor inteligent, el a găsit însă mijloacele de contrabalansare a precarității intrigii. Unul dintre ele este apelul frecvent la secvențe din romanul lui Chandler. Altul - insistența asupra prezentării galeriei de personaje nou-introduse în scenă. Relevant pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
fiind simultan „sacrificat” și „învingător”. În volumul Eulalii, tendința transcenderii realului ia aspectul unei dereificări programatice a limbajului. B. este, la rândul lui, victima ermetismului, „vițiu” rafinat, incriminat, ca exercițiu în sine, la Mallarmé și Valéry. Din „sunete-crin”, poetul conturează arabescuri, evocând o lume de curății virginale. Opalul, ametistul, aurul, safirul, diamantul, fildeșul, apele „fosforoase”, eterul „cerul de arme cristaline”, „sorii nuli”, toate alcătuiesc materia evanescentă a versului din Eulalii. Trupul însuși mai păstrează, chiar în cădere, ceva din aura lui
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
strunită compun un joc artist în care înscenarea nunții intensifică tristețea. E o ceremonie bizară a vieții fără de viață. Scriitorul știe să folosească mijloace adecvate, care îi susțin viziunea asupra acestei lumi hieratice: perifraza imaginativă, traseul sinuos, reveria și povestea, arabescurile, vorba dantelată. Miza estetizantă se regăsește în romanul Maica Domnului de la mare. La Balcic, într-un mediu cosmopolit, policrom, cu lume subțire, aristocratică și extravagantă, se pregătește un spectacol de teatru, programat ca „un joc sfânt medieval”, ca un miracol
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
trezește, prin vibrația lui de profunzime, rezonanțe grave. În Donna Sixtina, fidel propriei înzestrări, poetul își adună o parte din sonetele compuse în anii de după război, dând preocupărilor vechi un spor de rigoare formală. E un joc elegant prin labirintul arabescului de imagini, cu voluptăți și, frecvent, cu umor subțire. Remarcabile sunt alte câteva sonete ce translează în „vers subțire laminat” cuvinte neculceene și aroma graiului vechi. Pentru A., „jocul cuvintelor” a fost o tentație permanentă, în urzeala lui găsind sensul
ALEXANDRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285239_a_286568]