347 matches
-
geamăn cu Demența!27 În ceea ce Îl privește pe Ialdabaot, ne vom cruța cititorii de majoritatea ipotezelor avansate pînă acum În legătură cu numele său28. Cea mai convingătoare dintre ele este, de departe, ipoteza oferită de Mathew Black: Ialdabaot derivă din expresia aramaică valda behût, „Fiul Rușinii”29. Ignorant, arogant, Înfumurat, disprețuitor, prost, nebun, asasin: acest ticălos cu chip de leu care Își va exercita talentele derizorii În detrimentul umanității pare a fi o țintă ideală pentru ura și disprețul gnosticilor. Însă mitologia Demiurgului
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
II.10.7-28, p. 58 G.=, p. 108-109 T. 6. BG, p. 107-108 T. 7. Samael: HA 94-95, p. 39.15 sq. și SST 103; Sakla: EE 56.23 sq. 8. HA 86.27 sq. 9. Vezi Matthew Black, „An Aramaic Etymology of Ialdabaoth?”, În A. H. B. Logan și A. J. M. Wedderburn (ed.), The New Testament and Gnosis: Essays in Honor of R. McL. Wilson, T.&T. Clark, Edinburgh, 1983, pp. 69-72. 10. HA 94.4 sq. 11. Hipp
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Recherche sur la genèse d’un mythe gnostique”, În Colloque international, pp. 123-150, citat de la, p. 123. 28. Vezi F.T. Fallon, The Enthronement of Sabaoth: Jewish Elements in Gnostic creation Myths (NHS 10), 1978, p. 31. 29. Mathew Black, „An Aramaic Ethymology”. 30. Iren. I. 30. 4sq. 31. II.103.10. 32. BG 44.14 sq.= II. 13.7sq. 33. BG, p. 117 Till. 34. II.94.21sq. 35. Iren. I.30.4sq. 36. Orig., C. Cels. VI.31 37. TT
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Gregorio di Nissa, Vita e Pensiero, Milan, 1981. Bibliothèque Copte de Nag Hammadi: Series published by the Univ. of Laval Press, Toronto, and Peeters, Louvain, Belgium. Charles Bigg, The Christian Platonists of Alexandria, Clarendon Press, Oxford, 1886. Matthew Black, „An Aramaic Etymology of Ialdabaoth?” in A. H. B. Logan and A. J. M. Wedderburn (ed.), The New Testament and Gnosis: Essays in Honor of R. McL.Wilson, T.& T. Clark, Edinburgh, 1983, 69-72. E.C. Blackman, Marcion and His Influence, SPCK, London
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Textul tipărit Biblia Hebraica Stuttgartensia este foarte asemănător cu textul Ben Chayyim folosit de către reformați și păstrează o anumită tradiție textuală masoretică, dar nu ni se prezintă ca textul autoritar al Vechiului Testament. Alte comunități, așa cum dau mărturie diferitele traduceri aramaice sau grecești sau textele de la Qumran, foloseau alte texte, unele dintre ele fiind foarte apropiate de textul masoretic, iar altele deosebindu-se de tradiția textuală masoretică în câteva aspecte foarte importante. Criticismul textual nu poate nădăjdui așadar să restabilească textul
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
înlesnește comparația cu alte texte care se pot deosebi de manuscrisul folosit, astfel încât se poate înțelege dacă anumite texte aparțin acelorași familii textuale. În mod evident, un asemenea studiu comparativ ajută la o mai bună înțelegere a limbii ebraice (sau aramaică, sau greacă etc.), din moment ce putem descoperi diferite proceduri ortografice 1. În același timp, dacă ne apropiem de o formă a textului ebraic folosit de către vechii traducători, putem învăța destul de multe despre diferite tehnici ale traductologiei vremurilor, din moment ce unele cuvinte au
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
înțelepții evreii, în așa fel încât a devenit textul ebraic oficial. Într-o anumită măsură, se face o legătură între teoria lui Paul Kahle și cea a lui Rosenmüller. Multe pasaje alternative din versiuni (cum ar fi versiunea greacă sau aramaică) erau explicate ca traduceri ale unor texte neoficiale. Anumite aspecte ale teoriei lui Kahle au fost elaborate de alți cercetători: Gerleman a investigat natura așa-numitelor Vulgärtexte 1; Sperber a redus numărul de mărturii textuale ale Vechiului Testament la două
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
universal acceptată. Fiecare comunitate își dezvoltase propriile tradiții și principii 1. Cu toate acestea, împărțirea în versete reprezenta un aspect important al întrebuințării textului în lecturile de la sinagogă; ne dăm seama de aceasta dacă ținem cont de faptul că Targumurile Aramaice erau lucrate traducând verset cu verset textul Pentateuhului. Practica scrierii continue a textelor, fără a fi împărțite în capitole sau în versete, a fost abandonată în perioada talmudică, când propozițiile au început să fie împărțite între ele prin anumite semne
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
regelui Iezechia și scrisorile de la Lachiș fiind scrise cu literele acestui alfabet. Sistemul de scriere canaaneano-ebraic a continuat să fie folosit și după secolul al VI-lea î.Hr., însă de la acea dată a început să fie înlocuit sistematic cu scrierea aramaică. Caracterele scrierii canaaneano-ebraice se întâlnesc însă și pe monede ce datează din perioada hasmoneilor (sec. I î.Hr.). Mai mult, în unele manuscrise de la Qumran, din primii ani ai erei creștine, tetragrama hwhy era scrisă în această ortografie, așa cum apare în
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
din uz în secolul al II-lea d.Hr., când rabinii au declarat-o întru totul nepotrivită pentru textele sfinte. Arameii au dezvoltat, la rândul lor, din alfabetul canaanean, propriul sistem de scriere. Începând cu secolul al VIII-lea î.Hr., aramaica va deveni, încetul cu încetul, lingua franca a vechiului Orient Apropiat: Iar Eliachim, fiul lui Hilchia, Șabna și Ioah au zis către Rabșache: „Vorbește cu robii tăi în limba aramaică, pentru că noi înțelegem, și nu grăi cu noi în limba
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
sistem de scriere. Începând cu secolul al VIII-lea î.Hr., aramaica va deveni, încetul cu încetul, lingua franca a vechiului Orient Apropiat: Iar Eliachim, fiul lui Hilchia, Șabna și Ioah au zis către Rabșache: „Vorbește cu robii tăi în limba aramaică, pentru că noi înțelegem, și nu grăi cu noi în limba iudaică, în auzul poporului, care stă pe zid!”. Zis-a Rabșache către ei: „Au doară stăpânul meu m-a trimis să spun aceste cuvinte numai stăpânului țării și ție? Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
murdăria și să-și bea udul cu voi!”. Apoi s-a sculat Rabșache și a strigat cu glas tare în limba iudaică și a spus aceste cuvinte: „Ascultați cuvântul regelui celui mare, regele Asiriei” (4Rg. 18,26-27). Odată cu limba, scrierea aramaică a devenit larg răspândită, astfel încât, în secolul al VI-lea î.Hr., scrierea aramaică domina întreaga scenă a Orientului Apropiat. Întrucât Biblia ebraică are anumite secțiuni scrise în aramaică, iar Biblia transmisă de către tradiția creștină este alcătuită din cărți scrise sau
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
și a strigat cu glas tare în limba iudaică și a spus aceste cuvinte: „Ascultați cuvântul regelui celui mare, regele Asiriei” (4Rg. 18,26-27). Odată cu limba, scrierea aramaică a devenit larg răspândită, astfel încât, în secolul al VI-lea î.Hr., scrierea aramaică domina întreaga scenă a Orientului Apropiat. Întrucât Biblia ebraică are anumite secțiuni scrise în aramaică, iar Biblia transmisă de către tradiția creștină este alcătuită din cărți scrise sau traduse în greacă, putem spune că Sfânta Scriptură este o operă poliglotă. Una
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
II-lea î.Hr.) literatura ebraică îmbogățindu-se acum cu noi lucrări: Înțelepciunea lui Iisus, fiul lui Sirah, Tobit, Testamentul lui Neftali, Cartea Jubileelor, manuscrisele de la Qumran. În regiunea coastei mediteraneene și în Galileea evreii au preferat să vorbească mai mult aramaica decât greaca, în timp ce ebraica a rămas la statutul de limbă literară. După distrugerea Templului din Ierusalim din anul 70 d.Hr., principalele școli rabinice s-au mutat în Galileea, limba literară predată în aceste școli fiind ebraica, iar limbile folosite
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
a rămas la statutul de limbă literară. După distrugerea Templului din Ierusalim din anul 70 d.Hr., principalele școli rabinice s-au mutat în Galileea, limba literară predată în aceste școli fiind ebraica, iar limbile folosite în comunicarea cotidiană erau aramaica, greaca și, într-o măsura mai mică, latina. În perioada exilului babilonian (sec. al VI-lea î.Hr.), ebraica, limba de zi cu zi a evreilor, a fost înlocuită cu aramaica, devenită deja limba internațională a diplomației în zonă. Istoria limbii
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
școli fiind ebraica, iar limbile folosite în comunicarea cotidiană erau aramaica, greaca și, într-o măsura mai mică, latina. În perioada exilului babilonian (sec. al VI-lea î.Hr.), ebraica, limba de zi cu zi a evreilor, a fost înlocuită cu aramaica, devenită deja limba internațională a diplomației în zonă. Istoria limbii aramaice se împarte în trei perioade: veche, mijlocie și recentă. Primei perioade (sec. VIII-IV î.Hr.) îi aparține aramaica oficială sau aramaica imperială folosită de locuitorii regiunilor apusene care intrau în
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
greaca și, într-o măsura mai mică, latina. În perioada exilului babilonian (sec. al VI-lea î.Hr.), ebraica, limba de zi cu zi a evreilor, a fost înlocuită cu aramaica, devenită deja limba internațională a diplomației în zonă. Istoria limbii aramaice se împarte în trei perioade: veche, mijlocie și recentă. Primei perioade (sec. VIII-IV î.Hr.) îi aparține aramaica oficială sau aramaica imperială folosită de locuitorii regiunilor apusene care intrau în componența Imperiului asirian, limbă care se va răspândi în cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
ebraica, limba de zi cu zi a evreilor, a fost înlocuită cu aramaica, devenită deja limba internațională a diplomației în zonă. Istoria limbii aramaice se împarte în trei perioade: veche, mijlocie și recentă. Primei perioade (sec. VIII-IV î.Hr.) îi aparține aramaica oficială sau aramaica imperială folosită de locuitorii regiunilor apusene care intrau în componența Imperiului asirian, limbă care se va răspândi în cea mai mare parte a vechiului Orient Apropiat. Câteva versete veterotestamentare sunt scrise în aramaica imperială: 1Ezd. 7,12-26
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
zi cu zi a evreilor, a fost înlocuită cu aramaica, devenită deja limba internațională a diplomației în zonă. Istoria limbii aramaice se împarte în trei perioade: veche, mijlocie și recentă. Primei perioade (sec. VIII-IV î.Hr.) îi aparține aramaica oficială sau aramaica imperială folosită de locuitorii regiunilor apusene care intrau în componența Imperiului asirian, limbă care se va răspândi în cea mai mare parte a vechiului Orient Apropiat. Câteva versete veterotestamentare sunt scrise în aramaica imperială: 1Ezd. 7,12-26, unde este vorba
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
VIII-IV î.Hr.) îi aparține aramaica oficială sau aramaica imperială folosită de locuitorii regiunilor apusene care intrau în componența Imperiului asirian, limbă care se va răspândi în cea mai mare parte a vechiului Orient Apropiat. Câteva versete veterotestamentare sunt scrise în aramaica imperială: 1Ezd. 7,12-26, unde este vorba despre un decret al regelui persan și 1Ezd. 4,8-6.18, nimic altceva decât o corespondență oficială, tipică pentru aramaica imperială. După căderea Imperiului persan, greaca va deveni noua lingua franca a Orientului
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
mai mare parte a vechiului Orient Apropiat. Câteva versete veterotestamentare sunt scrise în aramaica imperială: 1Ezd. 7,12-26, unde este vorba despre un decret al regelui persan și 1Ezd. 4,8-6.18, nimic altceva decât o corespondență oficială, tipică pentru aramaica imperială. După căderea Imperiului persan, greaca va deveni noua lingua franca a Orientului Apropiat, în timp ce aramaica oficială va cunoaște un proces de fragmentare în dialecte locale, proces care coincide de fapt cu a doua perioadă din istoria acestei limbi semitice
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
7,12-26, unde este vorba despre un decret al regelui persan și 1Ezd. 4,8-6.18, nimic altceva decât o corespondență oficială, tipică pentru aramaica imperială. După căderea Imperiului persan, greaca va deveni noua lingua franca a Orientului Apropiat, în timp ce aramaica oficială va cunoaște un proces de fragmentare în dialecte locale, proces care coincide de fapt cu a doua perioadă din istoria acestei limbi semitice (300 î.Hr.-200 d.Hr.). Originalitatea cărții profetului Daniel stă în schimbarea limbii în care a
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
schimbarea limbii în care a fost redactată: după ce începe în ebraică, odată cu versetul 4 din capitolul 2 trece la aramaică, pentru ca în cele din urmă să se întoarcă la ebraică, motivul acestui bilingvism rămânând un subiect deschis în lumea bibliștilor. Aramaica acestei cărți, ca de altfel și cea întâlnită în câteva texte de la Qumran - Tobie, Visul lui Nabodius, fragmente din cărțile Enoh și Melchisedec, Apocriful Genezei, Testamentul lui Levi - aparține perioadei mijlocii. Caracteristicile aramaicii apusene devin cunoscute din ce în ce mai mult datorită numărului
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
rămânând un subiect deschis în lumea bibliștilor. Aramaica acestei cărți, ca de altfel și cea întâlnită în câteva texte de la Qumran - Tobie, Visul lui Nabodius, fragmente din cărțile Enoh și Melchisedec, Apocriful Genezei, Testamentul lui Levi - aparține perioadei mijlocii. Caracteristicile aramaicii apusene devin cunoscute din ce în ce mai mult datorită numărului ridicat de inscripții din mormintele, osuarele și sarcofagele descoperite în urma săpăturilor arheologice efectuate în regiunea Ierusalimului. Aghiografii Noului Testament au folosit în scrierile lor câteva expresii aramaice: talita koum (Mc. 5,41), Maran
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
lui Levi - aparține perioadei mijlocii. Caracteristicile aramaicii apusene devin cunoscute din ce în ce mai mult datorită numărului ridicat de inscripții din mormintele, osuarele și sarcofagele descoperite în urma săpăturilor arheologice efectuate în regiunea Ierusalimului. Aghiografii Noului Testament au folosit în scrierile lor câteva expresii aramaice: talita koum (Mc. 5,41), Maran atha (1 Cor. 16,22), Effata (Mc. 7,34) și Eli, Eli, lama sabahtani (Mc. 15,34), precum și câteva toponime: Golgotha, Ghetsimani, Bethesda. Mântuitorul și apostolii au vorbit dialectul aramaic galilean, diferit de cel
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]