222 matches
-
le (Cercopithecinae) sunt o subfamilie de maimuțe catariniene patrupede, plantigrade, arboricole sau terestre cu coadă neprehensilă, din familia cercopitecide. Au o talia mijlocie. Lungimea capului + trunchiului variază de la 35 cm până la 75 cm, iar lungimea cozii variază de la aproape zero la 86 cm, în funcție de specie. Greutatea corpului variază de la 1,25
Cercopitecine () [Corola-website/Science/332998_a_334327]
-
creștetul craniului au o creastă longitudinală. Toate au buzunare bucale și stomac simplu. Buzunarele bucale sunt foarte dezvoltate și servesc la acumularea unei cantități de alimente pe care ulterior le mestecă. Toate cercopitecinele sunt animale patrupede și plantigrade, majoritatea sunt arboricole (trăiesc pe arbori), unele sunt terestre (trăiesc pe pământ). Sunt răspândite mai ales în Africa la sud de Sahara, iar macaci în Asia și Asia de Sud-Est între cele două tropice. Trăiesc în cete conduse de masculi mai bătrâni și experimentați. Sunt
Cercopitecine () [Corola-website/Science/332998_a_334327]
-
de asemenea scurte. Capul este voluminos în comporație cu mărimea corpului. Penajul are un colorit frumos, verde, albastru sau roșu. Cuibăresc în scorburi, crăpături de stânci sau pe malurile apelor und sapă galerii pentru cuib. Speciile mai primitive au fost arboricole și se hrăneau cu insecte, șopârle, rozătoare mici, pe când cele mai evoluate s-au specializat pe vânarea peștilor, pe care-i pândesc de pe un arbore de pe malul apei și îi prind prin plonjare verticală în apă. În România trăiește o
Alcedinidae () [Corola-website/Science/317731_a_319060]
-
jur de 36 și 400 de picioare. În prezent sun descrise aproximativ 200 de specii la nivel mondial. Ele se aseamănă cu chilopodele, dar sunt mai mici și mai translucide. Mulți își petrec viața în solului, dar sunt și specii arboricole. Juvenilii la eclozare au doar șase perechi de picioare, dar pe parcursul vieți se adăugă câte un segment și pereche de membre la fiecare năpârlire. Pauropoda este un alt mic grup de miriapode extrem de mici. Acestea sunt de obicei 0,5-2
Myriapoda () [Corola-website/Science/319634_a_320963]
-
("Dendroaspis") este un gen de șerpi veninoși, tereștri și rapizi, din familia Elapidae. Denumirea genului în traducere din latină înseamnă "șarpe arboricol", deoarece ei pot urca cu ușurință în arbori. Șerpii mamba trăiesc numai în Africa. Ei duc o viață arboricolă, sau trăiesc ascunși în vizuini părăsite ori sub grămezi de pietre. Acești șerpi sunt activi ziua, și vânează mamifere mici, păsări
Mamba () [Corola-website/Science/318858_a_320187]
-
Dendroaspis") este un gen de șerpi veninoși, tereștri și rapizi, din familia Elapidae. Denumirea genului în traducere din latină înseamnă "șarpe arboricol", deoarece ei pot urca cu ușurință în arbori. Șerpii mamba trăiesc numai în Africa. Ei duc o viață arboricolă, sau trăiesc ascunși în vizuini părăsite ori sub grămezi de pietre. Acești șerpi sunt activi ziua, și vânează mamifere mici, păsări, broaște arboricole și șopârle. Șerpii mamba mușcă de obicei de mai multe ori prada. Veninul inoculat este puternic, el
Mamba () [Corola-website/Science/318858_a_320187]
-
ei pot urca cu ușurință în arbori. Șerpii mamba trăiesc numai în Africa. Ei duc o viață arboricolă, sau trăiesc ascunși în vizuini părăsite ori sub grămezi de pietre. Acești șerpi sunt activi ziua, și vânează mamifere mici, păsări, broaște arboricole și șopârle. Șerpii mamba mușcă de obicei de mai multe ori prada. Veninul inoculat este puternic, el face parte din categoria neurotoxinelor. Un om mușcat de mamba, moare dacă nu i se administrează la timp antidotul. Mușcătura șarpelui este deosebit de
Mamba () [Corola-website/Science/318858_a_320187]
-
începând să apară pe continentul australina. Marsupialele au evoluat pentru a umple nișele ecologice specifice. De exemplu, Tigru tasmanian seamănă foarte mult cu canidele; oposumii și veverițele zburătoare au calități similare care le permite adaptarea la un stil de viață arboricol, iar numbat și furnicarii sunt ambii insectivore. Australia are peste 800 specii de păsări, printre care găsim emu și diferite specii de papagali precum nimfele. În Australia sunt cei mai veninoși șerpi (ex: taipanul, șarpele tigru, șarpele cafeniu vestic), șopârle
Fauna Australiei () [Corola-website/Science/316103_a_317432]
-
Oceania (inclusiv în Australia, dar au fost introduse în Noua Zeelandă), regiunile extreme ale Asiei de Sud-Est, ținuturile antarctice și în Madagascar. Se întâlnesc în pajiști, pajiști alpine, mlaștini, tundra arctică, păduri rare, parcuri și garduri vii. În general sunt păsări arboricole, dar se pot mișca și pe sol cu multă ușurință. Hrana constă din cele mai variate feluri de semințe, pe care le decortica în prealabil, iar în sezonul cald, îndeosebi în epoca cuibăritului, și din insecte. Consumă și mici fructe
Emberizide () [Corola-website/Science/316488_a_317817]
-
Nycticorax nycticorax"), cormoran mic ("Phalacrocorax pygmeus") sau cormoran mare ("Phalacrocorax carbo"). Mamiferele sunt reprezentate de mistreț ("Sus scrofa"), vulpe ("Vulpes vulpes"), nurcă europeană ("Mustela lutreola"), nevăstuică ("Mustela nivalis"), vidră ("Lutra lutra") sau enot ("Nyctereutes procyonoides"). Flora este constituită din specii arboricole (salcie, răchită, plop tremurător) și elemente (stuf, papură) ierboase specifice zonelor umede: nufăr galben ("Nuphar lutea"), nufăr alb ("Nymphaea alba"), obligeană ("Acorus calamus"), ferigă de baltă ("Thelypteris palustris") sau piciorul cocoșului ("Ranunculus repens").
Roșca - Buhaiova () [Corola-website/Science/328946_a_330275]
-
aparține Orientalilor. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă o zonă de fânețe (acoperită cu vegetație arboricolă cu specii de mesteacăn, "Betula" din familia Betulaceae) și mlaștini oligotrofe (sărace în nutrienți). Aria naturală protejată adăpostește specii de plante rare, relicte glaciare, printre care: răchițeaua ("Vaccinum oxicocos"), o specie de garofițe ("Dianthus superbus", din familia Caryophyllales), precum și taula
Tinovul „Kicsi Romlásmezö” de la Plăieșii de Jos () [Corola-website/Science/325406_a_326735]
-
alpine și boreale, versanți cu vegetație de stâncărie, pajiști calcifile alpine și subalpine, fânețe și pășuni montane, ori izvoare și mlaștini alcaline. Aria naturală reprezintă înteres floristic datorită speciilor de arbori, arbusti, precum și a multitudinilor vegetale din stratul ierbos. Specii arboricole: alcătuite din conifere (molidișuri) în asociere cu fag ("Fagus sylvatica"), stejar ("Qercus robur"), gorun ("Quercus petraea"), tei ("Tilia"), frasin ("Fraxinus"),carpen ("Carpinus betulus") sau arin ("Alunus glutinosa"); Arbusti: corn ("Cornus mas"), zmeur ("Rubus idaeus"), afin ("Vaccinum mytrillus L."), alun ("Corylus
Masivul Hășmașul Mare, Piatra Singuratică - Hășmașul Negru () [Corola-website/Science/325479_a_326808]
-
plați ai altor maimuțe, deși nu atât de mari ca și cei ai oamenilor. Bonobo are de asemenea partea superioară a corpului zveltă cu umerii înguști, gâtul subțire iar picioarele sunt lungi în comparație cu cimpanzeul obișnuit. Bonobo sunt atât terestre și arboricole. Locomoția terestră este caracterizat de mersul patruped. Mersul biped a fost înregistrat în mai puțin de 1% din locomoția terestră din sălbăticie, în timp ce în captivitate există o mare diversitate. Mersul biped în captivitate, ca un procent din locomoția patrupedă, a
Bonobo () [Corola-website/Science/324873_a_326202]
-
suprafață de 7,80 hectare, a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă o zonă de protecție pentru specia arboricola de castan comestibil, cunoscut sub denumirile populare de: "aghistin, găstan, gastan", etc. Rezervatia este acoperită în cea mai mare parte (80% din suprafața) cu arboret de castan comestibil ("Castanea sativa"), în asociere cu specii de: fag ("Fagus sylvatica"), gorun ("Quercus
Pădurea „La Castani” () [Corola-website/Science/323687_a_325016]
-
nevertebrate (coleoptere, heteroptere, crustacee), vertebrate (reptile, amfibieni) și păsări. Rezervația naturală a fost creată în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei (arbori, arbusti, ierburi, flori) și faunei sălbatice. Flora este constituită din specii arboricole de răchită căprească ("Salix caprea"), zălog ("Salix cinerea") sau arin ("Alunus glutinosa"). Vegetația ierboasă are în componență mai multe specii de plante higrofite; dintre care unele protejate la nivel europeanastfel: ferigă de apă ("Nephrodiun thelypestris"), iarba broaștelor ("Hydrocharis morsus-ranae"), buzdugan
Balta Cehei () [Corola-website/Science/323775_a_325104]
-
versanții din apropiere. În arealul rezervației pe lângă Lacul Ursu, sunt incluse și: Lacul Aluniș, Lacul Paraschiva, Lacul Mierlei, Lacul Roșu și Lacul Verde. Masivul de sare din apropierea lacului este acoperit cu un strat argilos pe care se dezvoltă o gamă arboricolă diversă; cu specii de: gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), fag ("Fagus sylvatica"), frasin ("Fraxinus excelsior"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), molid ("Picea abies"), pin ("Pinus sylvestris"), jugastru ("Acer campestre"), plop tremurător ("Populus tremula"), cireș sălbatic ("Cerasus
Lacul Ursu și arboretele de pe sărături () [Corola-website/Science/324215_a_325544]
-
mare varietate de floră și fauna specifică Meridionalilor. Floră parcului are în componență specii vegetale (arbori, arbuști și ierburi) distribuite etajat, funcție de structură geologică și geomorfologica, caracteristicile solului, climei, sau altitudinii unde acestea sunt întâlnite. Floră este reprezentată de specii arboricole de zâmbru ("Pinus cembra"), tisa ("Taxus baccata"), pin de pădure ("Pinus sylvestris"), jneapăn ("Pinus mugo") sau ienupăr ("Juniperus communis"), fag ("Fagus sylvatica"), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), arțar ("Acer platanoides"), tei
Parcul Natural Cindrel () [Corola-website/Science/325531_a_326860]
-
intrare două coloane (stânci) înalte din calcare cenușii (constituite din conglomerate, șisturi argiloase și gresii atribuite cretacicului superior) chei cu pereți abrubți (la bază cărora se află depozite de grohotișuri) acoperiți cu vegetație alcătuită din plante calcifile și xerofile. Flora arboricolă este alcătuită în cea mai mare parte din specii de fag ("Fagus sylvatica"), în asociere cu carpen ("Carpinus betulus"). La nivelul ierburilor vegetează mai multe specii de plante; printre care: mălaiul cucului ("Luzula campestris", "Luzula luzuloides"), urzica moartă galbenă ("Lamium
Cheile Caprei () [Corola-website/Science/325563_a_326892]
-
în timp îndelungat. Din această cauză leneșii au stomacuri mari, lente, compartimentate, în care conviețuiesc bacterii simbiotice care descompun frunzele tari. Digestia poate dura chiar mai mult de o lună până la completa finalizare. Leneșii sunt perfect adaptați stilului de viață arboricol, prezentând gheare puternice ce le permit o bună cățărare pe ramuri. Pe sol se deplasează cu greutate și viteză foarte redusă, de unde și denumirea de leneși. Sunt buni înotători. Principalii dușmani ai leneșilor sunt oamenii, care îi consumă pentru carnea
Leneș () [Corola-website/Science/325593_a_326922]
-
sau acvilele harpia. Ghearele puternice și tăioase pot fi folosite ca arme împotriva prădătorilor. De asemenea, în blana leneșilor trăiesc alge albastre-verzi și alge verzi Chlorophyta, care îi dau blănii o culoare verzuie. Aceasta, asociată cu mediul lor de viață arboricol, le conferă un bun camuflaj.
Leneș () [Corola-website/Science/325593_a_326922]
-
săpate în calcare jurasice (crește abrupte, turnuri, lapiezuri, nișe, polițe sau grohotișuri), ce conferă locului un peisaj deosebit. Floră rezervației are în componență o gamă diversă de plante cu specii de arbori (păduri de foioase), arbuști, ierburi și flori. Specii arboricole: fag ("Fagus sylvatica"), stejar, ("Quercus robur"), gorun ("Quercus petraea"), mesteacăn ("Betula pendula"), frasin), ("Fraxinus excelsior"), scoruș ("Sorbus dacica"), mojdrean ("Fraxinus ornus") sau măceș ("Roșa canina") sau alun ("Corylus avellana"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe rarități floristice de pajiște
Cheile Gălzii () [Corola-website/Science/325611_a_326940]
-
Tarcăul. Codul sitului este ROSCI 0156 . Pădurea este proprietate de stat. Din anul 2004 este în custodia Direcției Silvice Piatră Neamț. Dacă inițial avea 173 ha, actual are 190 ha. Are o suprafață de 190 ha. În rezervație găsim specii arboricole de molid (Picea abies), brad (Abies albă) și fag (Fagus sylvatica). Izolat mai apar și exemplare de ulm (Ulmus Montană), alun (Corylus avellana), paltin de munte (Acer pseudoplatanus), scorușul (Sorbus aucuparia) . Provine de la Vârful Goșmanu aflat în apropiere. Rezervatia Pădurea
Pădurea Goșman () [Corola-website/Science/325625_a_326954]
-
și faunistic; rupturi de pante, ravene, abrupturi și văi. Rezervația naturală fost înființată în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice aflate în sud-vestul țării, în grupa muntoasă Munâilor Banatului. Flora arboricolă este constituită în cea mai mare parte din specii de fag ("Fagus sylvatica"); în amestec cu brad ("Abies") și molid ("Picea abies L."), stejar ("Quercus robur"), gorun ("Quercus petrea"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite specii floristice de cornișor ("Ruscus hypoglosum
Bârzavița () [Corola-website/Science/325758_a_327087]
-
că aici, în permanență, au venit și vin vizitatori atrași deopotrivă de existența monumentului istoric(una din cele cinci ,perle’’ ale Bucovinei), dar și de inegalabilul peisaj geografic. Culmile domoale, de 400-1000 metri, ale Obcinii Mari acoperite cu o vegetație arboricolă predominant formată din conifere dau zonei un farmec aparte, de liniște și deconectare, susținute de un aer curat, ozonat, atractiv care ,cheamă’’ la plimbare și relaxare. Natura a fost darnică și cu o rețea hidrografică relativ bogată. Pârâiașele cu apă
Sucevița, Suceava () [Corola-website/Science/325052_a_326381]
-
ridicarea pânzei freatice. Creșterea rapidă a potențialului industrial și extinderea culturilor irigate, sporirea populației și modernizarea economiei naționale și locale nu se poate realiza fără asigurarea unor cantități tot mai mari de apă. Oltenia este o zonă de silvostepă. Vegetația arboricolă este reprezentată de Stejarul pufos (Quercus pubescens), Stejarul brumăriu sau ganțoiu (Quercus pendunculiflora), gârnița (Quercus frainetta). În comuna Poiana Mare, vegetația arboricolă este reprezentată de resturile unor păduri de stejar, care acopereau suprafețe întinse, dar care au dispărut, lăsând locul
Poiana Mare, Dolj () [Corola-website/Science/325209_a_326538]