4,016 matches
-
și ar fi văzut cum, deschizându-se un sicriu, o mână de cadavru se-ntinsese s-o tragă înăuntru, că o luase repede la fugă, dar la fiecare pas, se împiedica și cădea sau se agăța de tot felul de arbuști care o zgâriau. - Cred că dacă aș fi obligată să stau singură în fosă- zicea ea - în câteva minute aș muri. Ideea e că n-ai cum să stai singură niciodată. - răspunsese Gerard. - Dar cu cine, mă rog? - Cu cel
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
forma unei armături care menține, pe dedesubt, cupola aflată deasupra apei. Iar forma aceasta, poate deloc Întâmplător, ținând cont de materialele componente, este chiar cea a unui sân . Da, cu țâmburușul său țanțoș din vârf (de fapt, un pâlc de arbuști crescut acolo nu se știe cum) și fiind ușor lăsată Într-o parte din cauza vânturilor și a ploilor, pare chiar un sân uriaș și translucid care stă, desperecheat și un pic bleg, la plajă. Ca urmare, insula plutitoare e botezată
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
e.d.), Însă acesta a trecut neobservat din pricina lipsei de interes a publicului. O grupare paraecologistă invadează Tit Island, cu intenția de-a o arunca În aer, dar invitații lui Hugh Hefner, care tocmai sorbeau cocktailuri la umbra pâlcului de arbuști, luptă eroic În apărarea colțișorului de rai. În timpul Încleștării, Hef Își pierde cordonul de la halat, iar câteva fotomodele, fecioria. Când bătălia părea pierdută, iar fitilurile de dinamită sfârâiau deja, Bruce Willis și toți cei care filmau la pelicula Stay Hard
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Într-un buzunar al mesei de biliard, sau undeva pe jos. După Încă o oră de mers, părăsiră cărarea și Începură să urce o coastă abruptă, printre copaci. Înaintau anevoie, cu pași mici, răsuflînd din greu și ținîndu-se de tulpinile arbuștilor ieșiți În cale, pentru a nu aluneca pe stratul de pietriș instabil cărat la vale de viitură. Acolo unde nu Întîlneau pietre, solul era acoperit cu o mîzgă cafenie Încă și mai alunecoasă. Apoi, după ce trecură de coama acelei coline
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
lingușitoare Își freca blana neagră, mătăsoasă, de obrajii mei. Primul obiect pe care-l văd când mă trezesc din somn este oala de noapte din faianță de Salzburg, un obiect funcțional și azi, desăvârșit ca proporție, decorat discret cu niște arbuști gălbui pictați cu multă migală. A fost oala de noapte a bunicilor paterni, plimbată prin toată Europa pe la 1910, când se consuma luna lor de miere. Pe urmă bunica, absolventă de pension, a luat oala de noapte cu ea Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și pornesc spre teatru, întorcîndu-se mereu cu spatele înainte, să se ferească de fulgii tot mai deși, învăluiți de vînt. Nu vrei să citești? arată secretarul literar cu vîrful pantofului o revistă "Actualités roumaines" aruncată pe marginea aleii, sub un arbust, pe care vîntul o răsfoiește nervos. I-o fi scăpat blondei de sub braț... Mihai se uită lung spre vecin, parcă să-l înțeleagă mai bine, dar nu observă decît o tresărire a mustății, trădînd surîsul. Pînă la intrarea în teatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de mulți brazi, călătorind în sănii împodobite cu flori și blănuri, din care li se vedeau doar ochii mari și părul lung, blond ca paiul de grîu înainte de secerat. "Frumoasă femeie, ca o zînă! gîndește Mihai auzind foșnetul revistei de sub arbust, pe care o ia și începe s-o scuture de zăpadă, gîndind să și-o bage în buzunar. Frumoasă!... Cu o față albă, curată, liniștită, ca oglinda mării în zori, la schimbarea sensului brizei. Cînd a aruncat ochii spre recepție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cei din jur, un surîs pervers, preocupată intens de ce scrie în paginile răsfoite, așa cum numai debutanții mai răsfoiesc presa literară, în speranța că-și vor găsi numele undeva, pe vreuna din pagini. Ca, pînă la urmă, revista să ajungă sub arbust, unde, de obicei, se opresc cățeii plimbați seara... Și totuși, frumoasă!" conchide Mihai, cotind spre alimentara din fața hotelului. Mihăiță! se aude strigat din stînga. Lîngă el, numai la doi pași, Săteanu s-a oprit și-și trage mănușa. Noroc, Mihăiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
poziționată în jos. Figurina are o înălțime de 170 cm, fiind cea mai înaltă de acest gen din lume. În afară de măști și de figurina de bronz, în situl de la Sanxing a mai fost descoperit un baston din aur și un arbust sfânt din bronz și fildeș. Bastonul de aur are o lungime de 1,42 m, și pe el sunt gravate desene reprezentând două păsări stând cap la cap și doi pești spate la spate. Pe capul peștilor și pe gâtul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
reprezentând două păsări stând cap la cap și doi pești spate la spate. Pe capul peștilor și pe gâtul păsărilor este desenat un obiect în formă de săgeată. Pe baston este gravată și o figură umană cu un zâmbet misterios. Arbustul sfânt este și el foarte interesant. Cu o înălțime de aproape 4 m, are trei nivele și nouă crengi, pe fiecare dintre acestea stă câte o pasăre. Potrivit istoricilor, aceste păsări erau considerate reprezentări sfinte și totodată reprezentări ale soarelui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cu splendoarea sălbatică a Ceahlăului la apus) cuprindea, pe lângă felurite zări albastre, piscurile semețe și înțesate de antene ale C 37-ului, aburii lăptoși ai grădinii din spatele lui D 13, un fragment strălucitor din aleea Parva, blocuri răzlețe, arbori și arbuști, iar undeva, pierdută într-un orizont accesibil, clădirea pătrățoasă și veselă a școlii 57. Se prea poate ca Mircea să-și fi dorit să se abandoneze cu totul luminii acesteia în care se scăldau atâtea și atâtea minunății. Se prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și-a dat seama că totul s-a întâmplat aievea și că, dacă ea nu s-a răzgândit peste noapte, e un bărbat pe cale să se căsătorească. Se uită la ceas. Era ora șase, iar primele raze de soare mângâiau arbustul spinos din fața dormitorului său. Fumul focurilor de dimineață, mireasma de lemn fin care stârnește pofta de mâncare, va pluti în curând în aer, se va auzi forfota oamenilor pe cărările care traversau în lung și-n lat desișul de lângă casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
bine, agresiv. Îmi era dor de Botswana și nu trecea zi, nici măcar o zi, în care să nu mă gândesc la ea. Simțeam aproape o durere. Aș fi dat orice să ies din casă și să stau la umbra unui arbust țepos sau să mă uit la cerul alb, nesfârșit. Sau să aud voci africane strigându-se unele pe altele în întunericul nopții. Îmi lipsea până și arșița din octombrie. Michael ne scria în fiecare săptămână. Scrisorile lui erau pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cugetă domnul J.L.B. Matekoni sumbru. Or să descopere că sunt exact ca noi, toți ceilalți. Se răsuci în scaun și se uită pe cealaltă fereastră. În partea asta priveliștea era mai plăcută: dincolo de curtea garajului se vedea un pâlc de arbuști țepoși ițindu-se din vegetația uscată, iar ceva mai încolo, ca niște insulițe înălțându-se dintr-o mare gri-verzuie, delușoarele izolate care se întindeau spre Odi. Era dimineața târziu și aerul era nemișcat. Spre amiază avea să fie o pâclă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Daily News. După aceea, va trage un pui de somn înainte de a se întoarce la garaj, la munca de după-amiază. Ucenicii își mâncau prânzul la garaj, călare pe niște butoaie de petrol răsturnate, pe care le puseseră sub unul dintre arbuștii țepoși. Din acest punct de observație se uitau la fetele ce treceau pe drum și schimbau remarci deșănțate, care păreau să le ofere atâta plăcere. Domnul J.L.B. Matekoni îi auzise vorbind și avea o părere proastă despre trăncăneala lor. — Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
o buclă largă în jurul unor câmpuri de dovleci înainte să coboare într-o donga, un șanț adânc, și să se termine brusc în fața unui șopron micuț, care adăpostea pompele. Șopronul era el însuși ferit de soare de un pâlc de arbuști țepoși în formă de umbrelă, care-l întâmpinară pe domnul J.L.B. Matekoni cu o bine-venită umbră. O dărăpănătură cu acoperiș de tablă, ca acest șopron, ar fi fost incredibil de fierbinte dacă ar fi stat direct în calea razelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ei, Mma Makutsi, avea o verișoară în sătucul cel mai apropiat de fermă și-i explicase pe ce drum s-o ia. Era undeva spre vest, nu departe de Molepolole. Era un ținut secetos, aproape de Kalahari, acoperit cu tufișuri și arbuști țepoși. Populația era rară, dar în zonele unde era mai multă apă oamenii puseseră bazele unor sătucuri sau grupuri de case în jurul câmpurilor de sorg și pepeni. Nu era mare lucru de făcut aici și, dacă-și permiteau, oamenii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Mma Ramotswe aprobator - spre deosebire de unii copii din Gaborone. Plecară de acolo și traversară sătucul în dubița albă. Era un sătuc tipic botswanez, cu case răsfirate, cu o cameră, maximum două, fiecare cu propria curte, fiecare înconjurată de propriul pâlc de arbuști țepoși. Casele erau legate între ele prin cărările șerpuitoare, care înconjurau fâșiile de lanuri și terenuri cultivate. Vite obosite se plimbau de colo-colo, păscând din rarele petice de iarbă maronie, veștejită, în timp ce un văcar burtos, prăfuit, cu un șorț la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
acolo, să vadă cum stau lucrurile. Cât despre restul zilei, o să vadă el ce-o să facă până seara, când avea să se întoarcă Mma Ramotswe. Mma Potokwane îl zări, ca de obicei, în timp ce el își parca mașina sub unul dintre arbuștii de liliac. — Te văd! strigă ea de la fereastră. Te văd, domnule J.L.B. Matekoni! Domnul J.L.B. Matekoni îi făcu semn cu mâna în timp ce-și încuia mașina. Apoi merse cu pași mari spre birouri, de unde se auzea o melodie veselă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
drag și la fel de frumos ca și o pajiște cu iarbă mănoasă. Mma Potsane se aplecă în față. — Acolo, exclamă ea. O vedeți acolo? Văd mai bine de la distanță. Acum o văd. Mma Ramotswe îi urmări privirea. Savana devenise mai deasă, arbuștii țepoși se înmulțiseră și ascundeau în mare măsură, dar nu complet, conturul clădirilor. Unele dintre acestea erau ruine tipice pentru sudul Africii; erau ziduri văruite ce păreau să se fi năruit până la câteva picioare deasupra pământului, de parcă le-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
gest pe care Mma Ramotswe nu-l înțelese. Privirea îi pare goală, remarcă Mma Ramotswe; unul din ochi parcă i s-a stins și e ușor lăptos; ar trebui să consulte un doctor. — De acolo, răspunse Mma Potsane, arătând spre arbuștii țepoși și întinderea nemărginită a cerului, spre Kalahari. De acolo. Mma Ramotswe rămase tăcută. Simțea că mai are puțin și înțelege ce s-a întâmplat, dar nu putea să exprime acest lucru în cuvinte și nu-și putea explica cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
vedea o luminiță undeva în depărtare, poate pe pista de aterizare, dar, în afară de asta, nu era decât întuneric. Ferestrele casei nu dădeau spre oraș, ci spre depărtări, iar dincolo de marginea grădinii nu era decât savana, copăcei, petice de iarbă și arbuști țepoși și, ici-colo, câte un mușuroi de termite, din lut roșiatic. Se simțea singură. Mai erau alte două persoane care dormeau în casă: fratele ei, care nu se trezea niciodată noaptea, și bărbatul acela cumsecade, care-i reparase scaunul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
încântat să participe la așa o misiune și își puse, cu această ocazie, o pereche de ochelari cu lentile fumurii. Porniră dis-de-dimineață spre casa de lângă măcelărie unde locuiau domnul Badule și soția sa. Era un bungalou destul de dărăpănat, înconjurat de arbuști de papaia, și avea un acoperiș de tablă dat cu vopsea argintie care avea nevoie de reparații. Curtea era aproape goală, cu excepția arbuștilor de papaia și a unui rând de belșițe ofilite din fața casei. În spatele casei, lipite de gardul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
casa de lângă măcelărie unde locuiau domnul Badule și soția sa. Era un bungalou destul de dărăpănat, înconjurat de arbuști de papaia, și avea un acoperiș de tablă dat cu vopsea argintie care avea nevoie de reparații. Curtea era aproape goală, cu excepția arbuștilor de papaia și a unui rând de belșițe ofilite din fața casei. În spatele casei, lipite de gardul din sârmă ghimpată care împrejmuia proprietatea, se aflau locuințele servitorilor și un garaj rudimentar. Era greu de găsit un loc potrivit pentru pândă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pe aleea unei case mari de pe Nyerere Drive. Trecură cu mașina încetișor prin fața casei și o văzură din mers cum coboară din mașină și cum se îndreaptă cu pași mari spre veranda umbroasă. Apoi grădina luxuriantă, atât de stufoasă în comparație cu arbuștii de papaia din fața măcelăriei, le obstrucționă privirea. Asta, însă, le fu îndeajuns. Dădură colțul și parcară sub un palisandru de la marginea drumului. Și acum ce facem? se interesă unchiul. Așteptăm aici până pleacă? Mma Makutsi nu era sigură. — N-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]