997 matches
-
nu. Nu numai aceasta era diferența dintre ele. Dacă Emanuela era mărunțică, puțin peste un metru șaizeci, cu un piept bine dezvoltat, picioarele scurte și cam groase pentru înălțimea ei, părul șaten și ochii negri umbriți de niște gene mari, arcuite, Brigitté era înaltă ca o baschetbalistă, subțirică, suplețea fiindu-i atuul care o scotea în evidență și mai ales părul ușor ondulat de culoarea spicului de grâu bine copt, gata de secerat. Avea ochii albaștri, genele lungi, un mers felină
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363112_a_364441]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > PRIETENIA Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 1649 din 07 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Sobrietate, zîmbete, gând arcuit Albastru înnotând spre infinit Atingeri, cântece, strune inserate In simfonii răstignite, necântate Gingășia, candoarea, inima valsului Demascare inocentă a neputinței falsului Negarea socratică, protecția zeilor Dansul păgân, înlănțuirea corifeilor Țipăt de rază în pulberi solare Vuiet vulcanic în ochi de
PRIETENIA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368071_a_369400]
-
și în cadrul ei și-a făcut apariția o femeie la vreo cincizeci de ani, înaltă, subțire la trup în pofida vârstei, cu o coafură elegantă și un păr vopsit în culoarea razelor de soare, cu ochii albaștri intens, cu gene mari, arcuite și îngrijit rimelate. Purta o rochie vaporoasă lungă până în pământ, ce se asorta la culoarea părului și de sub care se zăreau vârfurile unor pantofi fini, argintii. Alături de ea, un bărbat impunător, cu o vestă la două rânduri de nasturi metalici
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]
-
din teama de a nu descoperi în oglindă acel ceva de care ar putea fi nemulțumită. „Oglindă, oglinjoară... ei, na! Nu vreau să mă minți! Vreau să văd... Sprâncenele... Ce ar putea să nu le placă la ele...? Frumoase, naturale, arcuite elegant, scot în evidență ochii negru-căprui, mari și luminoși, înconjurați de gene lungi uniform arcuite. Nasul drept, acvilin..., uite... pornește de sus într-o perfectă prelungire a liniei sprâncenelor, inspirând oricărui privitor respect prin armonia liniilor și hotărârea accentuată de
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
nemulțumită. „Oglindă, oglinjoară... ei, na! Nu vreau să mă minți! Vreau să văd... Sprâncenele... Ce ar putea să nu le placă la ele...? Frumoase, naturale, arcuite elegant, scot în evidență ochii negru-căprui, mari și luminoși, înconjurați de gene lungi uniform arcuite. Nasul drept, acvilin..., uite... pornește de sus într-o perfectă prelungire a liniei sprâncenelor, inspirând oricărui privitor respect prin armonia liniilor și hotărârea accentuată de pomeții obrajilor. Mda! Îmi dă o notă de încrezută... Gura... Ce zici de ea? Este
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
lumina obrajii îmbujorați, iar părul ei auriu avea sclipiri diamantine. Fulgii de nea erau aninați ușor alcătuind o năframă iluzorie, cu șoapte de borangic. Catharina era de o frumusețe ieșită din comun: gura mică și cărnoasă, ochii mari, albaști, sprâncenele arcuite ușor. Cosițele îi erau până dincolo de mijlocelul subțire dar viguros. Era zveltă și bine legată de șoldurile care se opinteau contra dealului. Iar acesta îi cam luneca de sub tălpi... Era năltuță și plină de viață. Avea 17 ani. Dar uite
DE-A PURUREA AMANTĂ... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/367706_a_369035]
-
stiluri arhitectonice (printre care ne-am plimbat, nu o dată, cu alte prilejuri ). De la stilul preromantic la cel gotic, de la cel clasic la cel renascentist ori de la stilul baroc sau rococo până la eleganța și geometria sinceră și directă, curată și lin arcuită a unor case moderne, lângă ziduri de cetate și între crenelurile munților, te simți parte din natură, chiar și din natura locului, te simți măreț și, totodată, insignifiant, când te gândești la trecerea timpului și ființarea efemeră a oamenilor... Dar
CA LA TEATRU, MADAM ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367708_a_369037]
-
din vecinătate. Pe un chip gol ar părea de-a dreptul sinistră chestiunea cu pricina, însă natura lucrează după regulile ei, așa că, în compensație, îi dăruise individului un zâmbet de înger, ca o expoziție de perle autentice încrustată între buzele arcuite și ferme. Tenul măsliniu al lui Corcodușe te ducea cu gândul spre povești de dragoste mediteraneene sau chiar din zone și mai exotice, mai ales după ce îi cunoșteai părinții știuți - niște blonzi spălăciți. Amândoi niște oameni... cuminți. Mă-sa, Gherghina
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
caut iubita din visele târzii, În nopți cu frământări, de dragoste pustii. Iubirea oare după care stea-i ascunsă, De mă cheamă-n cer de dorinți pătrunsă? Aștept s-apară, pe cărări îngălbenite, Cu pași timizi, ochii mari și gene arcuite. Zâna inimii lovite de arcul cupidonic, Îl privește mirată și... cumva ironic, Pe muritorul pământean, rătăcit printre stele, Căutându-și iubita visurilor efemere. Întind mâna tremurândă, ușor șovăitoare, Simbolizând un gest, ce se vrea chemare. Steluța zâmbitoare, citind în ochii
CĂLĂTORIND SPRE CALEA LACTEE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368623_a_369952]
-
potop se dezlănțuie Și o furtună stârnește, Se ard frunze de salcie; Iar ploaia se domolește. Cu a credinței menire, În rămurele sfințite E harul de lecuire Pentru suflet, trup și minte. Despre salcie se spune, Că pod din crengi arcuite S-a făcut, ca prin minune, Fecioarei Neprihănite. Maicii Sfinte, lacrimi ștergea Cu crengile mlădioase, Că de durere își plângea Fiul, când Iuda-l trădase. Pe secetă sau furtună, Salcia-și înclină ramuri, Lăcrimând la rădăcină; Legendă să ducă-n
INTRAREA DOMNULUI ÎN IERUSALIM-FLORIILE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368657_a_369986]
-
o seară luaseră masa împreună toți cinci. S-au plăcut de la bun început. Martin era fermecător, avea un ce al lui, misterios. Când râdea, i se desenau două paranteze de o parte și de alta a gurii, genele negre și arcuite îi umbreau pomeții obrajilor, iar ochii negri, scăpărători, îți scotoceau în fundul sufletului. Când vorbea, și vorbea mult, acaparând cu bună știință conversația, dinții mici și pătrați îi străluceau printre buze. Avea o claie de păr castaniu, buclat, veșnic ciufulit, prin
CASA DIAMANT – AGENTUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363564_a_364893]
-
însă la satisfacția femeii Ilana. Prestigiul ei, sinceritatatea ei. Care satisfactie? Ilana ajunsese împreună cu iubitul. El se dezbrăcase repede ea trase fermorul de la pantaloni. La început mai crispat, barbatul s-a lasat controlat, desfăcut, în sfârșit, buzele ei, limba ei arcuită, vârful excitant, palparea si mângâierea, visul oricarui bărbat, femeia roșcată mângâiată pe cap, părul strâns ca într-o cupă de mâinile lui, șamponul ei cu miros de orhidee, parfumul ei. Ilana s-a răzbunat... ------------------------------------------ *Muntele meu, Carmel, 2011 Bianca MARCOVICI
EPOCA CLINTON de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363666_a_364995]
-
sunt din natură, liliacul dă măsura. În aceste poeme se simte lirismul unui poet pătruns de vers: „scăpărând misterios - malițios/liliacul - cutie cu bijuterii/ acest animal purtând blana tuturor/constelațiilor primăverii - s-a suit/dintr-un singur salt/pe ramura/arcuită - a cerului/” - Liliac Poemele au grafia modernă a celui care se revoltă pe realitatea imediată, cuvinte fără literă mare, versul frânt, modelat de durerea nespusă, dar în prezența numelui divin scris corect cu literă mare, aduce în mod clar la
CÂND DIAMANTELE SE FISUREAZĂ ... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349657_a_350986]
-
fustă din material de blugi, scurtă, care abia îi acoperea pulpele protejate de un dress subțire și lucios, la culoarea pielii. Picioarele îi erau puțin cam groase pentru înălțimea ei. Era o elevă simpatică, mărunțică, cu niște gene mari și arcuite, cu sâni frumoși, bine conturați, ce făceau să-i sară nasturii din butonierele bluziței. Gabriellé era o aiurită, o visătoare, cu o minte extrem de ageră. Îi plăcea nu numai matematica, ci și viața. Intuitivă, senzuală, deloc inhibată, cerebrală, pătrundea cu
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
nu. Nu numai aceasta era diferența dintre ele. Dacă Gabriellé era mărunțică, puțin peste un metru șaizeci, cu un piept bine dezvoltat, picioarele cu pulpele cam groase pentru înălțimea ei, părul șaten și ochii negri umbriți de niște gene mari, arcuite, Brigitté era înaltă ca o baschetbalistă, subțirică, suplețea fiindu-i atuul care o scotea în evidență și mai ales părul ușor ondulat de culoarea spicului de grâu bine copt, gata de secerat. Avea ochii albaștri, genele lungi, un mers ca
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
Așa au trecut anii, unul după altul... Romelia terminase clasa a noua la Școala de Comerț din Craiova. Acum era o fată nu prea înaltă, bine construită, cu trăsături fine, chiar frumoase, blondă cu ochii mari verzi, gene lungi, sprâncene arcuite, gura cu buze pline, cărnoase, nasul puțin cârn și pomeții obrajilor ridicați și cu un roșu ce-și făcea permanent apariția, la cea mai mică emoție, trădând cumințenia și sensibilitatea fetei, subliniind și accentuând o dată în plus frumusețea acesteia. O
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 4 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348523_a_349852]
-
și în cadrul ei și-a făcut apariția o femeie la vreo cincizeci de ani, înaltă, subțire la trup în pofida vârstei, cu o coafură elegantă și un păr vopsit în culoarea razelor de soare, cu ochii albaștri intens, cu gene mari, arcuite și îngrijit rimelate. Purta o rochie vaporoasă lungă până în pământ, ce se asorta la culoarea părului și de sub care se zăreau vârfurile unor pantofi fini, argintii. Alături de ea, un bărbat impunător, cu o vestă la două rânduri de nasturi metalici
ROMAN / PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349167_a_350496]
-
barului. Asistența masculină începu să șuiere admirativ, văzând o asemenea frumusețe de fată. Deea era subțirică, înaltă și grațioasă, cu ochii de un albastru ca seninul cerului de primăvară, însoțiți de sprâncenele-i frumos desenate și de genele negre, lungi, arcuite și în continuă mișcare. Era seducător de frumoasă Deea cu părul său de culoarea spicului de grâu copt, ușor ondulat și lăsat pe spate, ce-i atârna în unduirea mersului său grațios de codană. Avea o gură micuță, cu buzele
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349287_a_350616]
-
suferință, copilul a murit. Au rămas amintire doar niște caiete de desen de-ale lui Vasilco. Căci avea un talent înnăscut pentru desenat. Picta vaci, viței, arătau de parcă ar fi fost vii! Unele le făcea roșii, cu coarne mari și arcuite, altele galbene sau bălaie. Am văzut și eu acele caiete. În timp ce-mi povestea baba istoria lui Vasilco al lor, răsfoindu-mi caietele de desen, moșul Iuțman plângea după sobă. Doar atât rămăsese de la băiatul lor, acele caiete pline
IUŢMAN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349857_a_351186]
-
care nu știai ce să admiri mai mult, părul blond, care cădea în onduleuri până la mijloc, fața senină și proporționată, plină de lumini, aducând cu femeile lui Veroneze, ochii mari, albaștri, reflectând culoarea apelor adânci cu gene mari și sprâncene arcuite simetric, cu obraji rumeniți de o roșeață discretă, cu zâmbetul dulce care-i desfăcea dinții sidefii, puși în relief de buzele cărnoase; pe piept strălucea un șir de topaze, făcut cadou de ziua ei de Micle ce arunca reflexe rozalii
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
amniotic. Și adormeam la loc. Astăzi, cînd nu pot dormi noaptea (și se întîmplă al dracului de des), geaba mă uit prin camera obscură. Nu mai am modesta lămpiță cu gaz lampant; am o veioză electrică, elegantă, cu picior înalt, arcuit, dar n-o aprind cînd nu pot dormi. În întuneric nu mai văd nici hultanul cenușiu, nu mă mai cuprinde nici sentimentul acela inefabil al odăii ovale. Îmi vin tot felul de scrieri nescrise prin cap și mă chinuie gîndul
NIŞTE AMINTIRI de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348220_a_349549]
-
anunță că masa îi aștepta. Invitatul se spălă pe mâini și pe față cu apă turnată de Vergi dintr-o cană de sticlă, prilej cu care, fără nici o intenție, dar cu plăcere, Istrate constată ce picioare frumoase și ce șold arcuit i se legăna prin fața ochilor, mult mai aproape decât i se întâmplase vreodată. Masa era frumos împodobită și bine garnisită cu aperitive și mâncăruri la care, ciudat, se asortaseră și niște sticle de vin cu renume. Istrate, care și la
VERGINICA, PIVOTUL DEMOGRAFIEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347473_a_348802]
-
pavajul din parcarea barului. Asistența masculină începu să șuiere admirativ, văzând o asemenea frumusețe de fată. Deea era subțirică, înaltă și grațioasă, cu ochii de un albastru ca seninul cerului de primăvară, cu sprâncenele frumos desenate și genele negre, lungi, arcuite și în continuă mișcare. Era seducător de frumoasă Deea cu părul său de culoarea spicului de grâu copt, ușor ondulat și lăsat pe spate, ce-i atârna în unduirea mersului său grațios de codană. Avea o gura micuță, cu buzele
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347636_a_348965]
-
casă! Ar fi murit de groază să fi fost nevoită să înfrunte atacul pelicanului în timp ce încerca să înlăture mizeria adunată pe drum. Se așteptase să găsească măcar o cabină de duș. În schimb, vana greoaie, metalică, cățărată pe niște picioare arcuite și sprijinită de chiuveta cu picior, de la robinetul căreia pornea un furtun, o făcu să înțeleagă clar cum stăteau lucrurile în acea casă. Măcar apa era aproape caldă! Potrivi furtunul și dădu drumul apei să curgă, socotind că la așa
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
făceau și ele numărul, dansând cu Fulgoii, chiuind și țipând ca niște isterice, spre marea satisfacție și distracție a împărătesei. Vreți să știți cine făcea parte din celebra trupă de babe? Șefa lor era Baba Cloanța Cotoroanța, cea mai fioroasă, arcuită ca o seceră, , nasul ca un cioc de barză, în gură doar doi dinți de oțel, ca niște ghimpi, zburând călare pe o mătură purtată de doi nori alburii. Cu un mănunchi de nuiele plesnea norii, șuierând afurisenii. Și ținea
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]