25,430 matches
-
fost păstrați (în viață) ca să vestim și altora cele întâmplate. Căci focul, luând forma unei cămile, ca o pânză de corabie umflată de vânt, înconjura ca un cerc trupul mucenicului. Iar el stătea în mijloc, nu ca un trup care arde, ci ca o pâine ce se coace, sau ca aurul și argintul care se încearcă în cuptor. Am simțit chiar și o mireasmă plăcută, ca un miros de tămâie sau de alte miresme prețioase. Văzând, în sfârșit, nelegiuiții că trupul
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
înapoi nevătămat”. (Actele martirice, Martiriul Sfintelor Perpetua și Felicitas, XVIII, în PSB, vol. 11, p. 128) „Aducându-le magistratul pe acestea trei (Hiona, Irina și Agapi - n.n.) înaintea persecutorului și nevoind ele să jertfească zeilor, au fost condamnate să fie arse prin foc, pentru ca ele, care au crezut în Dumnezeu, să învingă prin focul cel vremelnic pe diavolul și toată oastea demonilor de sub cer, să dobândească cununa cea neveștejită a slavei (I Pt. 5, 4) și să preamărească în tot timpul
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
întoarcem de la rău la dreptate. Acela însă i-a zis din nou: Dacă de fiare nu-Ți pasă, focului am să te dau ca să te domolească atâta vreme cât nu-Ți schimbi părerea. Policarp răspunse: Tu mă ameninți cu un foc ce arde un timp și apoi se stinge, pentru că nu cunoști focul judecății viitoare și al osândei celei veșnice care e rânduit celor nelegiuiți. Dar de ce întârzii? Fă ce vrei! Acestea și alte multe zicându-le, Policarp s-a umplut de curaj
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
într-o singură zi o sută de oameni, pe lângă femei și copii chinuiți și osândiți în toate chipurile. Am văzut eu însumi, la fața locului, o mulțime de martiri îndurând, deodată, într-o singură zi, unii tăierea capului, alții erau arși pe rug, încât până și sabia cu care erau înjunghiați se tocise ori în urma prea lungii folosiri se știrbise, iar călăii obosiți au trebuit să fie schimbați unul după altul. Am observat atunci la cei care credeau în Unsul Domnului
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
se capul cu securea, cum s-a întâmplat în Arabia, alteori li s-au zdrobit fluierele picioarelor, ceea ce a fost cazul cu cei din Capadocia; uneori erau legați cu capul în jos și spânzurați de picioare, în vreme ce un foc înecăcios ardea sub ei până ce mureau înăbușiți de aburii groși ai vreascurilor putrede, așa cum s-a întâmplat în Mesopotamia. Uneori li se tăiau și nasul, urechile, mâinile și alte mădulare sau părți din trup, cum a fost cazul în Alexandria. Și de ce
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
când le auzi: unora li se străpungeau degetele cu trestii ascuțite, pe care li le vârau sub unghii; pentru alții se topea plumb pe foc, iar când această materie era încinsă și fierbea, era turnată pe piept și pe spate, arzându-i astfel toate părțile cu care se împlinesc toate necesitățile corpului omenesc. Și iarăși, alții îndurau fără milă în stomac și în toate mădularele, pe care nu se cade nici să le amintim cu numele, chinuri rușinoase și de nedescris
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
împotriva noastră. Începând de atunci, ca urmare a acestei filantropii a celor nelegiuiți, era cu totul imposibil să mai arăți mulțimea nenumărată a celor cărora li sa scos mai întâi ochiul drept cu sabia și după aceea li s-a ars cu focul ori li s-a paralizat piciorul stâng cu fierul înroșit, după care îi osândeau să lucreze în minele de aramă ale Țării, unde conta mai puțin munca ce trebuiau s-o depună, cât mai ales maltratarea și chinuirea
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
I, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 450) „Te rog să te uiți la viclenia diavolului. Pe unii sfinți diavolul i-a pus în tingiri, pe alții i-a aruncat în căldări, care ardeau mai tare ca focul; unora le-a scrijelit coastele, pe alții i-a înecat în mare; pe unii i-a dat fiarelor sălbatice, pe alții i-a băgat în cuptor; unora le-a desfăcut încheieturile oaselor, pe alții i-a
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
oameni fricoși, nici iubitori de viața aceasta pământească și nici oameni care se înfricoșează iute, că e vorba de dragostea de Dumnezeu. Suntem gata să suferim tot felul de chinuri: să fim trași pe roată, să fim răsuciți, să fim arși de vii!” (Sf. Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, omil. a XIX a, IV, în PSB, vol. 17, p. 537) „Aspră-i iarna, dar dulce-i paradisul! Dureros e înghețul, dar plăcută odihna! Să suferim puțină vreme, și sânul patriarhului
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
a, IV, în PSB, vol. 17, p. 537) „Aspră-i iarna, dar dulce-i paradisul! Dureros e înghețul, dar plăcută odihna! Să suferim puțină vreme, și sânul patriarhului ne va încălzi! Să schimbăm o singură noapte cu toată veșnicia! Să ardă piciorul, ca să dănțuiască veșnic cu îngerii! Să se desprindă mâna, ca să aibă îndrăzneala să se înalțe către Stăpânul! Câți dintre camarazii noștri n-au căzut în luptă ca să rămână credincioși unui împărat pământesc! Oare noi nu vom jertfi viața aceasta
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
Trecut-am prin foc, cu foc ne-ai lămurit, precum se lămurește argintul (Ps. 65, 9). Voi sta, dar, înaintea Ta, Doamne, cum ai curățat aurul în foc (cf. Ps. 65, 10), iar dacă am avut vreo vină, focul a ars-o. Până la urmă, deci, și acesta s-a schimbat din stricăciune întru nestricăciune (cf. 1 Cor. 15, 42), mântuindu-și astfel viața”. (Sf. Ambrozie al Milanului, Despre Iacob și despre viața cea fericită, cartea a doua, 50, în PSB, vol
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 492) „Cu cât se veștejea mai mult mâna mucenicului, cu atât voința îi era mai înflăcărată, întrecea în strălucire chiar jăratecul cărbunilor, scânteia mai tare decât cărbunii. Că ardea înlăuntrul lui focul cel duhovnicesc, care-i cu mult mai înflăcărat decât focul acesta material. De asta mucenicul nu simțea văpaia aceasta din afară, pentru că înlăuntrul lui ardea focul cel tare arzător și cu vâlvătăi al dragostei de Hristos”. (Sf.
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
întrecea în strălucire chiar jăratecul cărbunilor, scânteia mai tare decât cărbunii. Că ardea înlăuntrul lui focul cel duhovnicesc, care-i cu mult mai înflăcărat decât focul acesta material. De asta mucenicul nu simțea văpaia aceasta din afară, pentru că înlăuntrul lui ardea focul cel tare arzător și cu vâlvătăi al dragostei de Hristos”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de laudă la Sfântul Mucenic Varlaam, III, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 493) „Hristos, Care
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
Constantin cel Mare, cartea I, 15-17.2., în PSB., vol. 14, p. 71-72) „Dar să nu ascultăm cu înfricoșare când auzim că sub trupurile scrijelite ale mucenicilor erau puși cărbuni aprinși, ci să ne gândim cum ne simțim când ne arde febra. Ni se pare viața cu neputință de trăit, suntem tulburați, ne necăjim, ne supărăm ca și copiii mici și socotim focul acela tot atât de puternic ca și focul iadului. Pe mucenici însă nu-i ardea febra, ci îi înconjurau din
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
cum ne simțim când ne arde febra. Ni se pare viața cu neputință de trăit, suntem tulburați, ne necăjim, ne supărăm ca și copiii mici și socotim focul acela tot atât de puternic ca și focul iadului. Pe mucenici însă nu-i ardea febra, ci îi înconjurau din toate părțile flăcările focului, scântei săreau pe răni, mușcând din răni mai cu cruzime decât o fiară sălbatică, dar ei, ca niște oameni de oțel, care ar vedea acestea petrecându se în trupuri străine, stăruiau
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
de valuri multe, când se adăpostesc în sânurile lor, tot așa și raclele mucenicilor dau multă liniște și siguranță sufletelor noastre izbite de grijile lumești, când vin alături de ele. Și după cum izvoarele de apă rece înviorează trupurile cele ostenite și arse de sete, tot așa și raclele mucenicilor răcoresc sufletele cele aprinse de patimi rușinoase; numai vederea lor stinge pofta cea rușinoasă, invidia ce încolțește, mânia ce clocotește și orice altă patimă care ar tulbura sufletul nostru”. (Sf. Ioan Gură de
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
bunătățile viitoare! Nu la greutățile din față, ci la bunătățile nădăjduite! Nu la suferințe, ci la premii! Nu la osteneli, ci la cununi! Nu la sudori, ci la răsplăți! Nu la dureri, ci la răsplata durerilor! Nu la focul care arde, ci la Împărăția care stă înainte! Nu la călăii care stau în jur, ci la Hristos, Care încununează”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de laudă la toți Sfinții din toată lumea care au suferit mucenicia, II, în vol. Predici la
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
prigoană pornește în fiecare om din sufletul lui, când sufletul îi este stricat de pofte fără de Dumnezeu, de tot felul de plăceri, de nădejdi deșarte, de visuri pline de stricăciune, când sufletul dorește tot mai mult, când este tulburat și arde de dragoste sălbatică, când este înțepat până la sânge, ca de niște Țepuși, ca de tăuni, de patimile care sunt în el și-l împing spre strădanii nebunești, făcându-l să-și piardă nădejdea în viața veșnică și să disprețuiască pe
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
se joacă numai cu vorbe cu înțeles rău" (însă și bufetul nurca). Apare și o confruntare a lui mopete, acest alter ego al autorului plăsmuit din retractilitățile d-sale funciare, cu voluntarul, incandescentul, spectaculosul el midoff, "ca un tigru, tigru arzînd/ luminos în pădurile nopții". Indubitabil e o aluzie la Leonid Dimov. Visătoria abulică în fața tabloului "junglei" pe care-l oferă energia suverană a confratelui său se răsfrînge într-o viziune a succesului marii vitalități ce i se refuză: "astfel el
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
ca cele scrise pe zidul lent năruit/ ale templului îngropat în ierburi. Pe mopete/ așadar tremură acuma în lună scrierea cu tăinuit// înțeles a lui el midoff care, pe îndelete, / a vrut să spună acolo un adevăr. astfel noaptea mopeteină/ arde cu flăcări mici. iar el midoff trece - regească felină" (prezentarea lui el midoff). E un duel între două naturi artistice mult deosebite, precum de pildă Van Gogh și Gauguin. "Felinei" Dimov îi revenea, hărăzită de sus, regalitatea concretului cu toate
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
strig Liber!, să n-adorm, și-l văd, și mă aude, mecanicul râde la mine, fără să spună nimic. Van Gogh al meu nu se mai miră... Tăcere în seara înaintată, sclipiri mărunte ale semnalelor... Șinele, pe sute de metri ard, se fac purpurii de soarele de septembrie atingând la vest dunga orizontului. Aplecat peste fereastră, trag în piept mireasma melancolică a câmpiei transilvane. Ormeniș... Apața... Măieruș... Vadul Roșu.. Oltul, limpede, cu liane mișcându-se lin în curgerea întunecoasă a apei
Fochistul (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10454_a_11779]
-
lipsește, ca ecou, vaierul timpului: "Doamna T., o bătrînă slabă și uscată, prietenă de-a lui Enescu (făcea muzică în casa ei), își împarte biblioteca (,M-au costat o avere. N-aș vrea să le găsească. Imaginați-vă că le ard! Vă dați seama ce comoară s-ar pierde?"). Ne dă și nouă, "sub formă de împrumut", ediții splendide (un fel de elzevire) din Moličre, Corneille, Laharpe, Buffon, Bossuet." Iată un fragment de antologie (a inocenței..): "Cu Anton la anticariatul de pe
My way by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10491_a_11816]
-
la mine. Știu doar că era căldură mare. Caniculă, de-a dreptul. Asfaltul fierbea, se topea, scotea aburi ciudați, în plină zi. Lumina era atît de strălucitoare, încît totul în jur părea ca un film supraexpus, în care imaginile sînt arse. Nimeni pe stradă. Nimeni, nimeni. Cînd, mă trezesc, sub pălăria mea cu boruri mari, cu un zîmbet cald, dintr-o barbă încercată de căldură: profesorul nostru, Emil Iordache, cu care discutam în facultate vrute și nevrute, întotdeauna pe holuri întunecate - și, uneori
Codul lui Harms by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10478_a_11803]
-
lui Winettou, era înlocuit din greșeală, automat, cu numele lui Karl Marx. Râsul cu valoare culturală devine cauza nenorocirii personajului. E un "râs total, zgomotos", care a făcut să răsune piața publică a orașului. Era reacția spontană a omului cult, ars de nemulțumire, un râs ce acoperea o lume scoasă din cultură și pregătită pentru îndoctrinare întru ascultare. E aici sinteza unei atitudini, esența unei credințe de la care intelectualul n-a abdicat. El va plăti pătimind în numele tuturor pentru imprudența de
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
că nu țineam să le dau explicații de ce nu mă culcam și eu. Nu ne lega nimic serios, de fapt. Viața ne adunase, întâmplător și provizoriu, în calitate de chiriași ai coanei Veta. Dezvăluindu-le ce citeam și cu ce gânduri am ars gazul în lampă trei nopți, până târziu, riscam să stric relațiile obișnuite dintre noi, bazate pe alte temeiuri. Truman ne cerea, mie și lui Liviu, să-l acoperim cu "milioanele" (erau ani de inflație) obținute atunci când colinda cartierul cu preotul
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]