375 matches
-
pentru că aceasta nu sânt în stare s-o facă, sânt datori a fi cu toată atenția ca nu în momentele când inamici puternici din afară vor sta la pândă, cu scop de a face părți de pradă din monarhia habsburgică, ardelenii să stea indiferenți și să lase ca cei ce se joacă cu soarta popoarelor să zguduie monarhia în interiorul ei. [ 5 octombrie 1880] ["CÎND VEDEM PUBLICÎNDU-SE... "] Când vedem publicîndu-se în "Monitor" licitații cari cuprind păsuieli sau concursuri pentru catedre cu
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
timpului lor, dar au dovedit că erau mai mult oșteni neînspăimîntați decât căpetenii cu minte și strategi. Ordinul german, condus de marele prior Frideric de Hohenzollern, cavalerimea stiriană și bavareză luară asemenea parte la această campanie. Ungurii sub palatinul Gara, ardelenii sub Ștefan Lascowicz, bosniecii, apoi moldovenii trași și ei de pornirea generală sub Ștefan Vodă, în fine trupele valahiene sub însuși reîmpăcatul Mircea, formau armia de căpetenie a lui Sigismund, care ducea deci contra inamicului una sută și treizeci de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se dispuse în următoarea ordine de bătaie. La mijloc stătea regele cu palatinul Gara în fruntea oștii ungurești, apoi contele Hermann de Cilli cu cavalerii stireni și burgravul de Nurnberg cu cei bavareji; la aripa dreaptă se așezară în poziție ardelenii sub Ștefan Laskowicz, la cea stânga valachienii sub Mircea și moldovenii. În linia întîie de bătălie se orânduiră francejii, setoși de luptă, așteptând cu nerăbdare semnalul atacului. În partea osmană avantrupa o forma oaste sprintenă de asabi, apoi în centru
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și sau străpunși sau puși pe fugă. Învingerea suferită de acești minunați cavaleri duse multă descurajare în centrul încă neatins al regelui Sigismund, și descurajarea crescu încă când Ștefan Laskowicz, în taină contrar al regelui, o rupse de fugă cu ardelenii, deodată și fără să fi fost atacat, ceea ce făcu și Mircea, aliatul descurajat, după care amândouă flancurile armatei aliate rămaseră descoperite și fără apărare. Cu toate acestea centrul se ținu multă vreme vitejește și-i respinse la început cu izbândă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
adăuga cel puțin epitetul "romînească", ca și când el ar fi fost din aceeași țară cu mine, el austro - ungur! Sancta simplicitas! Țară în gura acelui austro-ungar nu e substantiv comun, ci nume propriu. Spre deosebire de Moldova, de Ardeal, de Banat, de Maramureș, ardelenii numesc Valahia și ținutul Făgărașului Țară. Cine trece în ținutul Făgărașului se zice c-a trecut în Țară. Cine vine din acel ținut se zice până azi că vine din... Țară și că trece în Ardeal. Numele propriu de "Țară
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
grozav de ridicolă precum o găsea d. Grădișteanu nu este și n-a fost niciodată. Din contra, sincer și dezinteresat mărturisită, este o idee respectabilă. Furia cu care a ridiculizat-o d-sa atunci a indignat atât de mult pe ardelenii aflători în București încît au, dus acel număr al "Scrînciobului " cu procesiune în fața Academiei și l-au ars pe rug în prezența publicului. Liber igni, auctor patibulo dignus. Oare acelaș d. Grădișteanu care și-a bătut joc de ideea unității
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
să fie utilizată - momentul morții de ex. - și adusă Casa de Austria aci. Nu facem guvernul decât daca ne dă un act formal de abdicație în mână. Nu putem lăsa soarta istorică a țării pe asemenea mâni. 380 {EminescuOpXIII 381} ["ARDELENII SĂ NU SE FACĂ... "] 2263 Ardelenii să nu se facă cetățeni români, ci să rămâie supuși austriaci, ca să se poată 'ntoarce cu toate drepturile în Austria. Să ceară românii consul general la București. Eu sunt născut în Bucovina, tată-meu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ex. - și adusă Casa de Austria aci. Nu facem guvernul decât daca ne dă un act formal de abdicație în mână. Nu putem lăsa soarta istorică a țării pe asemenea mâni. 380 {EminescuOpXIII 381} ["ARDELENII SĂ NU SE FACĂ... "] 2263 Ardelenii să nu se facă cetățeni români, ci să rămâie supuși austriaci, ca să se poată 'ntoarce cu toate drepturile în Austria. Să ceară românii consul general la București. Eu sunt născut în Bucovina, tată-meu e bucovinean, un grec ca Vogoridi
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
în orientarea strategică, dar și în gestionarea operativă a activității. Acesta are o mare capacitate de acoperire a problemelor firmei, amplificată de disponibilitatea emoțională și de program pe care o are. Este ceea ce americanii numesc în jargon un workaholic, iar ardelenii spun că „muncește de-l uită Dumnezeu”. Chiar dacă face parte din familie, fiind cumnatul doamnei Ceposu, domnul Adrian Ceposu combină discreția cu eficiența în focalizarea puterii spre vârful piramidei, subliniind stilul de management al doamnei și sistemul de valori al
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
J.l. se așază așadar în făgașul de idei al sămănătorismului, recenzând elogios volumele lui Ilarie Chendi și N. Iorga și făcând loc printre colaboratori unor apologeți ai literaturii sămănătoriste, ca Ion Dragoslav, G. Rotică sau V. Loichița. Sunt atrași și ardelenii Horia Petra-Petrescu (cu un fragment de roman, intitulat Tinerețe), Ion Broșu sau Sever Septimiu Secula. La împlinirea a patru ani de apariție, unul dintre redactori ține să facă elogiul realizărilor de până atunci și să aprecieze rolul lui Iorga în
JUNIMEA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287681_a_289010]
-
adică în perioada ocupației românești a Budapestei. În primul rând, trebuie subliniat faptul că sursa gândurilor privitoare la o posibilă federație ungaroromână trebuie căutată, indubitabil, în spațiul politic maghiar. Originea acestor planuri nu putea fi românească, câtă vreme românii - și ardelenii, și cei din Vechiul Regat - aveau prea puține lucruri de câștigat și prea multe de pierdut de pe urma materializării unui asemenea proiect ambițios. Dimpotrivă, singurii care puteau spera ceva de la o astfel de inițiativă erau unii dintre oamenii politici maghiari. Întreaga
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
lunii decembrie 1922 la București, această publicație a avut, în primii ani, un caracter prin excelență eclectic. În etapa clujeană, paginile ei reunesc autori din toată România, între timp întregită, din toate generațiile și de orice formație. În sumarele ei, ardelenii Lucian Blaga, Ion Agârbiceanu, Aron Cotruș, Emil Isac figurează alături de muntenii și oltenii Ion Pillat, Adrian Maniu, Nichifor Crainic, Gib I. Mihăescu, de moldovenii Mihail Sadoveanu, G. Topîrceanu, Demostene Botez, Al. O. Teodoreanu, Al. A. Philippide; sămănătoriști ca Ecaterina Pitiș
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
în funcțiune și de a securiza aceste sisteme de redistribuire, un rol resimțit foarte puternic în anumite componente ale sale, dar niciodată în ansamblul său, și deloc analizat sau măcar luat în seamă de intelectualitatea românească. Pe tot timpul comunismului, ardelenii au resimțit frustrarea provocată de alocarea inechitabilă și, de regulă, în defavoarea Ardealului și a Banatului, a resurselor de dezvoltare ale societății socialiste. Chiar și datele statistice ale guvernărilor comuniste confirmă teoria conform căreia Ardealul și Banatul au fost tratate ca
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
Emil Manu, Bibliografia lui Mircea Eliade, SPM, 1980, 484; Gh. Bulgăr, O bibliografie românească a lui Mircea Eliade, ST, 1980, 9; Al. Zub, „Mircea Eliade. Contribuții bibliografice”, AIX, t. XVIII, 1981; Vasile Netea, Din legăturile lui G. T. Kirileanu cu ardelenii și maramureșenii, ST, 1982, 6; Șerban Cioculescu, Vă place Topîrceanu?, R, 1984, 6; Gh. Bulgăr, „Pe urmele lui G.Topîrceanu”, F, 1984, 12; Nicolae Manolescu, Clasicii noștri, RL, 1987, 22; Liviu Petrescu, Primul Eliade, ST, 1988, 3; Cornel Ungureanu, Eminescu
HANDOCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287408_a_288737]
-
să iscălească manifestul Goma), junii patrioți se adresează lui Camil Petrescu. Acesta are o atitudine defetistă, consunînd cu cele relatate în Jurnalul lui Mihail Sebastian: "Camil Petrescu ne-a spus următorul lucru: "Măi băieți, voi sînteți ardeleni, și, ca toți ardelenii, proști politicieni".(...) A spus: Pentru că nu înțelegeți realitățile. Vreți să fie implicată țara noastră într-un război, or, războiul este de-acum cîștigat de către Hitler". Zic: "De unde? Păi, nu l-a terminat nici pe departe. Abia azi pot spune că
O struțo-cămilă ideologică (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17158_a_18483]
-
literatura română veche, vol. II, Editura Universității din București, București, 1998, p. 391 (cu bibliografia chestiunii). 609. Mă folosesc de Ioan Zoba din Vinț, Sicriul de aur, ediție îngrijită și studiu introductiv de Anton Goția, Editura Minerva, București, 1984. 610. Ardelenii vor manifesta o predilecție deosebită pentru acest tip de discurs și vor alcătui și în timpul modern „îndrumare” pentru compunerea lui. Vezi Joannu P. Papiu, Cuventări funebrali seau la casuri de moarte, Gherl’a MDCCCLXXV; Zacharia Boiu, Cuventări funebrali și memoriale
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
populorum Transilvaniae... și Fundamenta grammatices linguae romanicae... de Ion Budai-Deleanu. Liant al tuturor scrierilor istorice și lingvistice ale reprezentanților Ș.A., ideea romanității neamului și a latinității limbii e susținută cu accente individuale ce nuanțează opiniile, diferențiindu-le între ele. Toți ardelenii atribuie poporului român origine pur romană, afirmând că dacii au fost fie exterminați, fie împinși spre nord; toți derivă lexicul românesc, sau măcar fondul principal de cuvinte, din cel latin; toți se pronunță pentru etimologism și pentru înlocuirea grafiei chirilice
SCOALA ARDELEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]
-
aparținând tuturor provinciilor românești. Printre cei care au desfășurat o activitate bogată și substanțială se numără moldovenii G. T. Kirileanu și S. T. Kirileanu, Teodor T. Burada, Tudor Pamfile, Gh. Ghibănescu, N. Mateescu, Radu Marinescu, V. Radovici, bucovineanul Dimitrie Dan, ardelenii Nicolae Spirlea și Vasile Sala, muntenii Christea N. Țapu, Simion Crainic, M. T. Adameșteanu, I. G. Bibicescu, oltenii Teodor Bălășel, I. N. Popescu, C. N. Mateescu ș.a. Cei mai mulți aveau nevoie de un îndreptar metodologic privind culegerea producțiilor folclorice. În sprijinul
SEZATOAREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289654_a_290983]
-
vrednici de satiră”, ca și șarlatania, bigotismul, ciocoismul și alte asemenea tare. Vulcan rămâne cel mai fervent susținător al gazetei, aproape în fiecare număr publicând câte o poezie. În paginile U. au apărut versuri semnate de moldoveanul Gh. Tăutu, de ardelenii P. Draga și Ion Pop-Florantin, precum și câteva prelucrări după versurile lui Andrei Mureșanu, Vasile Alecsandri și Gh. Sion. În numărul din 29 septembrie/11 octombrie 1866 lui Mihai Eminescu i se tipărește poezia Asta vreu, dragul meu, cel de-al
UMORISTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290338_a_291667]
-
Eugen Jebeleanu și Marin Preda la Ana Blandiana, Mircea Horia Simionescu și Constantin Țoiu, de la Edgar Papu și Al. Paleologu la Eugen Simion, Lucian Raicu, Gabriel Dimisianu, Valeriu Cristea, Șerban Foarță și mulți alții. De o privire atentă se bucură ardelenii și bănățenii, cu deosebire cei din generațiile mai tinere, precum Ion Pop, Mircea Martin, Ioana Em. Petrescu, Marian Papahagi, Ion Vartic ș.a. Într-o scurtă prezentare de ansamblu a prozei dintre 1970 și 1980, și nu numai acolo, Augustin Buzura
ZACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]
-
care se privesc problemele și faptele privitoare la viața Iașului este proverbială. Trecutul Iașului este pentru ieșeni numai o poveste de spus la gura sobei sau la Întruniri politice (...). Nimic mai caracteristic de felul cum evoluează Moldovenii plecați din Moldova. Ardelenii, de pildă, oricât s-ar găsi ei În București sau În Vechiul Regat, ei se simt Întâi Ardeleni și pe urmă bucureșteni. Moldovenii, din contra, Întâi se simt bucureșteni și pe urmă... iată că sunt moldoveni” .
CAROL I ŞI ORAŞUL IAŞI, A DOUA CAPITALĂ A ROMÂNIEI. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1280]
-
românească”. Se insistă și asupra influențelor socialismului utopic la Bolliac și Bălcescu (un „romantic de esență tare”), ca și asupra operei epice a lui Costache Negruzzi (e aici o analiză antologică a nuvelei Alexandru Lăpușneanul), însă nu sunt uitați nici ardelenii (cu accent pe G. Barițiu) și basarabenii, poeții munteni minori, nici creația „în spirit popular” a lui Anton Pann. Romantismul românesc - venind după lucrarea parțială și pierdută în amănunte a lui Bogdan-Duică din 1923 despre „întâii poeți munteni” - se impune
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
1958; Cuba, teritoriu liber al Americii, București, 1962; Columna, București, 1968; Mihai Viteazul, București, 1969; Moartea lui Ipu, București, 1970; Puterea și adevărul, București, 1973; Actorul și sălbaticii, București, 1975; Pe aici nu se trece, București, 1976; Profetul, aurul și ardelenii, București, 1976; Judecata, Iași, 1984; Passacaglia, București, 1989; Cutia de ghete, Ploiești, 1990; Cartea de la Gura Zlata, București, 1991; ed. (Râul uitării), f.l., 1994; Disciplina dezordinii, București, 1998; Cartierul Primăverii. Cap sau pajură, București, 1998; Râul visării: aparente povestiri de
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
cărților”, 1922, 6; Perpessicius, Opere, XII, 286, 501-502, 546; Al. Dima, Un semănător al luminii, „Calendarul săteanului”, 1937, 70-71; Horia Petra-Petrescu, în Povestitori ardeleni și bănățeni până la Unire, îngr. și pref. I. Breazu, Cluj, 1937, 229-233; Șerban Cioculescu, Caragiale și ardelenii, UVR, 1939, 34; Predescu, Encicl., 650; Gh. Preda, Activitatea Astrei în 25 de ani de la Unire, Sibiu, 1944, passim; Mircea Zaciu, Ion Agârbiceanu, București, 1964, 38-39; Aurel Vasiliu, Însemnările unui sibian despre Caragiale, LL, 1966; Elena Dunăreanu, Centenarul revistei „Transilvania
PETRA-PETRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288772_a_290101]
-
București, 1986; Prieteni curajoși, București, 1989; Cuprinsul vorbirii, București, 1993. Repere bibliografice: Dan Culcer, „Profet spre ziuă”, VTRA, 1973, 1; Mihai Zaharia, „Luptele soldatului”, TR, 1981, 5; Emil Manu, O dialectică a dorului, RL, 1986, 37; Laurențiu Ulici, Promoția ’70. Ardelenii, RL, 1986, 46; Ioan Holban, „Dorul și ființa”, CL, 1987, 7. C.Br.
MINULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288162_a_289491]