1,120 matches
-
moderne, fructificând cu adevărat caracterul de operă deschisă al publicisticii argheziene. Între acestea din urmă, studiile datorate Marianei Ionescu (cu o gramatică a discursului pamfletar și judecăți despre arta polemică), Ștefan Melancu, poate primul care a deschis seria unor interpretări argheziene la zi, sau Ion Tudor Iovian, cu un eseu despre Gherla imaginarului arghezian. Am fi vrut însă ca exegeza să nu fie, uneori, parcimonioasă cu contra-argumentele față de un anume demers și, surmontând maniera pe alocuri sentențioasă, să facă funcțională, mai
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
din urmă, studiile datorate Marianei Ionescu (cu o gramatică a discursului pamfletar și judecăți despre arta polemică), Ștefan Melancu, poate primul care a deschis seria unor interpretări argheziene la zi, sau Ion Tudor Iovian, cu un eseu despre Gherla imaginarului arghezian. Am fi vrut însă ca exegeza să nu fie, uneori, parcimonioasă cu contra-argumentele față de un anume demers și, surmontând maniera pe alocuri sentențioasă, să facă funcțională, mai temeinic, lecția de anatomie a însuși mecanismului polemic pe care eseul îl deconstruiește
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pe care eseul îl deconstruiește. Bunăoară, ne-ar fi plăcut să asistăm la un duel mai lung, mai consistent, purtat chiar cu patos, cu nimeni altul decât G. Călinescu, căruia i se reproșează, între altele, "dezinteresul structural" față de proza polemică argheziană. La o privire mai atentă la nuanțe și context, lucrurile par să stea și altfel. Călinescu știa prea puține atunci despre polemică și despre relația polemică-pamflet. El nici nu discută despre polemică (cred că nici nu pomenește termenul), ci scrie
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
altfel mecanismul de funcționare, după care conchide că o asemenea construcție este, finalmente, "valabilă în sine". Iar atunci când numește pamfletul "sterilizat", accentul e pus pe "ineficiența practică" a acestuia. Cu termenii de azi, criticul țintea un pamflet oarecum depolemizat. Pamfletul arghezian, crede Călinescu, își depășește intenția și devine până la urmă "curată poezie a mișcării de invectivă", asemănătoare celei create de Eminescu și Victor Hugo. Citit arghezian, adică pe dedesubt, prin nodurile judecăților, Călinescu expune, oarecum frust, felul în care pamfletul lui
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ineficiența practică" a acestuia. Cu termenii de azi, criticul țintea un pamflet oarecum depolemizat. Pamfletul arghezian, crede Călinescu, își depășește intenția și devine până la urmă "curată poezie a mișcării de invectivă", asemănătoare celei create de Eminescu și Victor Hugo. Citit arghezian, adică pe dedesubt, prin nodurile judecăților, Călinescu expune, oarecum frust, felul în care pamfletul lui Arghezi devine literatură. După cum, prin comentariu și argumente poate irefutabile, ar fi fost mult mai multe de spus în marginile acelei ipoteze (cu adevărat provocatoare
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
polemic se singularizează însă, între prestațiile critice de azi, prin densitatea ideatică și rafinamentul stilistic al expresiei, ca și prin judecățile de valoare valide. Orizontul exegetic al acestui alt Arghezi înseamnă, în fond, un alt contract de comunicare cu opera argheziană, un nou cod de lectură pentru cel ce ne-a dat canonul pamfletului polemic. Mai mult, printr-o cercetare cu adevărat performantă, sunt (de)construite, într-un mod elevat, un tipar discursiv aparte, o logică a expresivității textuale, după cum sunt
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
radicale asupra percepției operei, însă aproape tot de atâtea ori efectele nu sunt nicidecum seismice, atâta vreme cât un feedback substanțial întârzie să apară. Din acest unghi, încercarea noastră poate fi privită ca o pledoarie deschisă pentru redescoperirea nu doar a publicisticii argheziene, ci și a unei dimensiuni a literaturii publicistice românești în general. Ceea ce ar trebui, credem, lămurit dintru început, este de ce am ales să construim/deconstruim dimensiunea polemică a publicisticii argheziene, și nu discursul pamfletar care ar părea, cel puțin la
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ca o pledoarie deschisă pentru redescoperirea nu doar a publicisticii argheziene, ci și a unei dimensiuni a literaturii publicistice românești în general. Ceea ce ar trebui, credem, lămurit dintru început, este de ce am ales să construim/deconstruim dimensiunea polemică a publicisticii argheziene, și nu discursul pamfletar care ar părea, cel puțin la o primă vedere, să însemne același lucru. Explicațiile nuanțate se vor găsi în demersul nostru teoretic, dar considerăm că o anticipare a lor este binevenită. Mai întâi, sfera de cuprindere
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
discurs al scriitorului preocupat de soarta cetății. În același timp, dată fiind dinamica aleatorie și spontană a formelor literare moderne, polemica poate deveni oricând discurs autonom. Aici intervine și o a doua motivație care ne susține perspectiva cercetării. Problematica pamfletului arghezian, competent abordată în repetate rânduri, a fost limitată, îndeosebi, la aspectele strict legate de dubla identitate a literarității textului: estetică și stilistică, eludând cu obstinație abordarea unui segment important al prozei publicistice non-ficționale. Tocmai de aceea, prin sondarea dimensiunii polemice
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
contexte (precum cel biografic, istoric sau al eredității culturale, relevând, astfel, apropierea sau distanțarea de, bunăoară, publicistica eminesciană și caragialiană în planurile tematic, retorico-stilistic și pragmatic). În sfârșit, o a treia motivație ține de dorința de a reveni asupra publicisticii argheziene și de a demonstra că poate fi citită și savurată ca literatură autentică nu doar de specialiști, ci îndeosebi de cei preocupați să redescopere scriitura din perioada interbelică întocmai ca pe un spectacol literar al disputelor de idei, în care
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
spectacol literar al disputelor de idei, în care expresivitatea discursului și strategiile argumentative au câștig de cauză. Invocând câteva "premise pentru un nou Arghezi", criticul Ion Simuț sesiza un aspect care poate schimba radical perspectiva interpretării, și anume că "poezia argheziană are o structură ironică generatoare, o structură de profunzime, cu un dinamism ofensiv, sfidător deopotrivă față de lume și de cititor. Această dublă atitudine ironică nu a fost remarcată și deci nici exploatată exegetic până acum. Arghezi nu e patetic și
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
structurale a artistului Arghezi și, în egală măsură, a operei sale unde ironia joacă un rol fundamental. Ne-am întrebat, firește, cu mult înainte de a începe cercetarea, dacă am putea resuscita interesul pentru un segment atât de vast din creația argheziană cum este publicistica și, mai ales, în ce măsură am putea depăși clișeele unei exegeze ancorate în viziunea marcat estetistă asupra pamfletului creat de Arghezi. Un posibil răspuns a venit o dată cu lectura cărții lui Marc Angenot, teoretician abil al "cuvântului polemic și
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
care poate provoaca un declic mental oricărui lector inițiat, rămas totodată captiv în frazeologia critică a intervalului dintre războaie sau în cea a deceniilor șapte și opt ale secolului trecut. Astăzi, cel care dorește să se apropie altfel de publicistica argheziană e nevoit să asimileze abordările rezistente, cele care vor trece oricând testul timpului, fiind atemporal valabile, nu multe la număr, și să se desprindă filial de locurile comune. Pornind de la unele observații valide ale criticii autentice, admitem că întreaga creație
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
e nevoit să asimileze abordările rezistente, cele care vor trece oricând testul timpului, fiind atemporal valabile, nu multe la număr, și să se desprindă filial de locurile comune. Pornind de la unele observații valide ale criticii autentice, admitem că întreaga creație argheziană stă, într-un fel sau altul, sub semnul polemicului, de la modul cu totul neconvențional în care scrie (după auto-recuzarea falsului debut) și conceptualizează arta literară, la sfidarea publică a școlilor și curentelor și până la ofensiva publicistică diurnă, în care vocația
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
programatic, ca metatext prescriptiv, performativ și explicativ al discursului poetic propriu-zis, are, în primul rând, o funcție de accesibilizare a acestuia din urmă, cu toate că el însuși poate fi citit în dublă cheie: ideologică și estetică. Atunci când vom dezbate problematica atipicului manifest arghezian vom avea în vedere specificul acestei enunțări. 3) Actul polemic (implicit sau explicit) este consubstanțial gazetăriei. Arghezi nu poate concepe scrisul cotidian în afara confruntării. Din punctul de vedere al obiectului, poetul practică cel mai adesea o gazetărie anti-instituțională (dacă prin
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
unei ordini prestabilite. Nu ne propunem o abordare descriptiv-exhaustivă a gazetăriei poetului și nici o nouă disecție asupra pamfletului în genul celei operate de Mariana Ionescu, ci încercăm să penetrăm zone necercetate până acum și să surprindem aspecte inedite ale comicului arghezian ca esență a polemicității neagresive, a strategiilor argumentative în polemica anti-iorghistă ori a specificului enunțării polemice în scrisoarea deschisă sau manifest, ca forme ale polemicii explicite. De asemenea, considerăm absolut necesară sublinierea relației indisolubile dintre textul polemic și contextul biografic
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a fi dezvoltat într-un studiu singular), fără ca acest lucru să afecteze coerența de ansamblu a cercetării, urmărind constant dinamica schemei actanțiale și, evident, modificările în raportul enunț-enunțare. În sfârșit, trebuie să mărturisim că ne-am apropiat de textul publicistic arghezian cu prudența detectivului nerutinat și neconvertit încă la dogmatism metodologic, alunecând pe firul textului, lăsându-ne seduși de atmosferă, de sclipirea unui cuvânt ne-potrivit, de contorsiunea frazei, de brutalitatea, uneori pe dedesubt catifelată, a expresiei etc., fiind mereu ispitiți
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
semiotice și a filosofiei limbajului, ironia este privită ca o modalitate discursivă specifică, fără a-i fi eludate, evident, mai vechile accepțiuni dimpotrivă, înglobându-le într-o nouă și complexă abordare pe care o vom exploata în cercetarea publicisticii polemice argheziene. C) În ceea ce privește raportul dintre polemică și literatură, Annette Hayward, în États du polémique, subliniază funcția de infrastructură discursivă a polemicii, atâta vreme cât "discursul polemic nu constituie un gen, o formă literară, ci un tip de discurs care poate traversa numeroase forme
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
chiar aspecte formale și stucturale ale argumentației polemice, apoi la spiritul polemic interbelic și, implicit, la binecunoscuta metaforă călinesciană a duelistului sau la considerațiile teoretice, primele de acest gen la noi, ale lui Lovinescu despre opoziția polemică-pamflet, la definirile poetice argheziene despre polemică și pamflet, cu o percepție intuitivă asupra naturii lor consubstanțiale; mai departe la Iorga, în dubla ipostază de practician și teoretician de conjunctură al polemicii de idei sau, bunăoară, mai apoape de noi, într-o vreme de coerciție
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
primul moment de apogeu al său, perioada interbelică. Deplasarea pe orizontală, dinspre obiectivarea realului spre percepția extrem de subiectivizată a acestuia, reprezintă, conform teoriei literare, unica șansa de accedere în cetatea valorilor perene ale literaturii. Din acest punct de vedere, pamfletul arghezian și interpretările pe care le-a suscitat au impus legitimarea definitivă a genului. Și pamfletul, și polemica presupun o structură actanțială dialogică, marcată de dinamism participativ (Mariana Ionescu), în care, deși mesajul emițătorului vizează o țintă precisă, reprezentată sau non-reprezentată
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
tinde spre echilibru, sobrietate, lipsa divagațiilor și atac sau apărare punctuale, în timp ce, pentru pamfletar, realitatea e spațiul care stimulează fantezia, disipându-se ulterior în imaginarul fertil al artistului. Demersul analitic al Marianei Ionescu, ce are ca obiect dimensiunea pamfletară a operei argheziene, relevă, în consonanță cu exegeza anterioară (pe care își fundamentează, în parte, afirmațiile), tocmai specificul artei poetului, care condiționează finalitatea estetică de glisare dinspre real spre imaginar și de modul în care improvizația, ficțiunea transcend cotidianul pentru a se elibera
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ce corespunde, în planul pragmatic al comunicării, unei retorici a persuasiunii. De altfel, pledoaria autoarei se focalizează pe ideea literarității demersului publicistic al unui Eminescu, nemutilat ideologic, care, înainte de orice, trebuie "lăsat să redevină scriitor"42. La fel, gazetăria polemică argheziană, recitită astăzi fără prejudecățile "poeticilor esențialiste" (dacă e să recurgem din nou la terminologia lui Genette), este, mai întâi de toate, parte a creației unui scriitor ale cărui talent și originalitate nu mai sunt, astăzi, puse la îndoială. Prin această
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pildă în textul selectat de noi: "Cititorii vor fi odată mai mult edificați în ce privește pe domnul Banu, care, construindu-și ultimul sistem de apărare, a luat măsura oportună să nu mai ‹‹polemizeze›› de aici înainte cu mine niciodată". În articolul arghezian textualizarea referențială e elementul-liant care asigură coerența întregului ansamblu textual prin ligamentarea enunțurilor de natură ficțională (în terminologia lui Paul Cornea: pseudo, transreferențiale și autoreferențiale). Atunci când Arghezi spune că "domnul Banu ia deodată un aer virginal" sau despre el însuși
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pseudoreferențialitate. El suspendă, temporar, coerența globală pentru a reveni apoi la detaliile lumii obiective (dar subiectiv asumate) într-o incitantă navetă real imaginar real. Enunțul ironic joacă un rol structural și paradigmatic în polemica literară, în mod particular în cea argheziană. În acest punct considerăm necesare câteva considerații cu privire la ironie pe care le vom nuanța și relaționa concret în analiza discursului polemic arghezian. Privind-o "ca agent de ficțiune", C. Munteanu îi explică astfel mecanismul de funcționare: "Semnificatul real (mesajul real
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
imaginar real. Enunțul ironic joacă un rol structural și paradigmatic în polemica literară, în mod particular în cea argheziană. În acest punct considerăm necesare câteva considerații cu privire la ironie pe care le vom nuanța și relaționa concret în analiza discursului polemic arghezian. Privind-o "ca agent de ficțiune", C. Munteanu îi explică astfel mecanismul de funcționare: "Semnificatul real (mesajul real) este camuflat de un mesaj literal. Simulând mesajul real, deturnându-l prin ingredientul literal, ironia în pamflet complică structura textului, care apare
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]