1,120 matches
-
se insularizează - sau este insularizată - fenomen pe care l-a cunoscut și România în trecute decenii. Ba încă i se supun apreciabile comunități în zilele noastre, să zicem Cuba, dar nu și republica Moldova, să sperăm! Artist de factură swiftian/argheziană, dotat cu un ochi în mii de fațete, ce vede enorm, însă dislocat, înzestrat cu simțuri exacerbate, prozatorul pare născut și format într-un ambient de luxurianță ce ar părea străin meleagurilor noastre aceluia care nu s-a încurcat în
Un roman al hipersimțurilor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16119_a_17444]
-
ați ascuns“. Studioul este un mai vechi vis al regretatului actor Mircea Belu, care dorea „un dicționar de scenă, alfabetic, al poeților români“, și va fi coordonat de actrița Mihaela Murgu. La spectacolul inaugural, ea va rosti versuri din creația argheziană alături de actorii Ana Serghie Ionescu, Laura Avarvari, Roberta Popa, Ana Maria Cojocaru, Ana-Maria Pandele, Damian Oancea, Benone Viziteu, Victor Manovici, Cătălin Ursu. Dansează Mirabela Zonai și Olga Toth. Publicul va avea acces liber la recital și șansa de a reauzi
Agenda2003-15-03-11 () [Corola-journal/Journalistic/280892_a_282221]
-
le conține un număr esențialmente magic, sau sacru, mai bine spus. Creația (literar vorbind) presupune jertfă, jertfă de sine, jerfă de ceilalți. Patruzeci de zile de post, de rugăciune, de asceză, ”suire pe brânci”, ”frământare mii de săptămâni” în termeni arghezieni consacrați. Cuvintele potrivite” presupun nu numai ”slova de foc”, talentul-talantul cu care sunt înzestrați aleșii, harul, sclipirea de divinitate, care, la unii... devine explozie de lumină. Creație înseamnă și ”slovă făurită”, elaborată, lucrată, îndelung șlefuită și cizelată, precum un făurar
Rugăciune în versuri … Ca tămâia înaintea ta [Corola-blog/BlogPost/92661_a_93953]
-
suferă de sinceritate, simplitate, bunătate, dar și de o angoasă a vremurilor pe care le trăim, o lume falsă, mascată și destul de schimbătoare. Această lume nu seamănă deloc cu cea a lui Damian Stănoiu, ca să nu mai vorbesc despre pamfletele argheziene pe această temă și tocmai pentru asta vreau să-l recomand cititorului pe autor, pentru că probează că mai sunt oameni sinceri și buni pe acest pământ. Iată mesajul secret al cărții. Ștefan Popa Referință Bibliografică: Cu Florian Bichir, între sacru
CU FLORIAN BICHIR, ÎNTRE SACRU ŞI PROFAN de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383722_a_385051]
-
fruct de rouă vor desface/ Sinceritatea!// Încrezător, cu sufletul inform,/ M-arunc din turnul unui ‘nalt poem,/ Fără să știu, fără să vreau să-mi chem/ Imaginile care-n mine dorm,/ De care uneori mă tem.". În Puck, găsim nota argheziană din Cărticică de seară: "Dă-mi mâna, Puck. Pădurile-s a' noastre/ Pline cu zâne mici cât degetarul./ Pe prunduri fine scârțâie cleștarul/ Izvoarelor rotunde și albastre.// Vezi, Puck, aci-s știubeiele cu miere/ Din care puii urșilor, de-o
Dimineața unui faun by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8234_a_9559]
-
întotdeauna să-l descopăr pe misticul Arghezi în absolut tot ce scrie, pamflet, poezie erotică, blestem, bilet de papagal, pagină de corespondență, deși școala l-a impus ca pe un răzvrătit numai pe jumătate credincios. În atât de concisa definiție argheziană strecurată în locul cel mai profan cu putință - dar pentru mistic nu există locuri profane - se află o întreagă teorie a rugăciunii. A te ruga înseamnă a crea un dialog lipsit de artificii. Eu și tu intră în comunicare directă, inima
Tu și eu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/8278_a_9603]
-
cu Mihail Sadoveanu și, într-un mod neașteptat, fără nici un reproș, ca și în cazul prozatorului. Nicăieri nu e vorba de misticism, dimpotrivă, Arghezi e un "antimetafizic". Privirea globală a operei e întru totul favorabilă, fără nici o umbră: "Universul poetic arghezian e de o colosală bogăție și varietate, fiind străbătut de cele mai diverse afecte omenești, de la durere la bucurie, de la gingășie la ură, de la compasiune la revoltă - toate ducând la o imensă dragoste de om, la o bucurie de a
Canonul literar proletcultist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8285_a_9610]
-
din aventuroasele-i ieșiri, se retrage în falnica sa locuință proaspăt construită, cu o suprafață de multe sute de metri pătrați, cu piscine, parc cu platani și tuya, gard electronic, împînzită cu camere video, peste care bîntuie, nechemată, o fantezie argheziană: "Are, de altfel, cîte două dormitoare de fiecare etaj, cu cîte două băi de fiecare dormitor și trei bucătărioare de fiecare baie, patru baruri de fiecare bucătărie în viluța cu sală de conferințe, unde se pot face baluri și unde
Ultimul mohican (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8284_a_9609]
-
ca ieri, ca astăzi, ca totdeauna), așa că începutul, nu lipsit de frumusețe, e-un almanah tîrziu al anului 1912, apărut la Editura Revistei "Flacăra". Dintr-o precuvîntare neiscălită, care-l pune pe președinte alături nu doar de semnatari, ci și, arghezian avant la lettre, "în priveliștea marilor morți", Kogălniceanu, Asachi, Heliade Rădulescu, aflăm regrete și promisiuni. Regrete că nu toată lumea a participat, că unii au tărăgănat, că nume dragi lipsesc. Promisiuni că în viitor (care nu va acoperi decît anul 1913
Contribuții by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8299_a_9624]
-
Faptul că el mai trage odată cartușe care au nimerit drept în inima unor manechine nu e imanent semnul tristei sale decrepitudini, după cum nu vădește nici apariția unor noi muguri dentari în gingii". Un autocinism grațios... Ca și în tabletele argheziene cu care împărtășește un parfum stilistic masculin, de tabac impregnînd reverele textuale, Barbu Cioculescu vădește darul de-a decupa dintr-o materie labilă, greu de prins în foarfeci, bucăți caracteristice. A le exploata separat, prin concentrarea intensă asupra fiecăreia, dar
Ultimul mohican by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8309_a_9634]
-
însuși că vrea să creeze "O poezie neagră, o poezie dură,/ O poezie de granit", de esență romantică. Tendința poetului, observă I. Oprișan, este aceea "de a înfățișa cu o voluptate împinsă până la naturalism urâtul, morbidul, scabrosul în adevărate prefigurări argheziene, cu dorința de a sugera terifiantul - în construcții de mare forță de impresionare precum celebra poemă Complotul bubei (Conjurațiunea leproșilor) - sau de a da contur perisabilității materiei în comparație cu eternitatea ideii." Cea mai caracteristică notă distinctivă a creației poetice hasdeene este
Opera literară a lui B. P. Hasdeu by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8450_a_9775]
-
fie și în formele cele mai voalate, ea trebuie să fie publicată, deci să depășească barierele cenzurii. Rafinarea limbajului aluziv devine o ne--ce-sitate... estetică. Printre primele texte publicate, în care poate fi ghicit dublul înțeles, ar putea fi amintit poemul arghezian Fabula fabulelor, publicat inițial în "Viața românească" din ianuarie 1955 și reluat de autor chiar în fruntea volumului Stihuri noi (1946-1955), apărut în 1957. Că poemul trebuie citit printre rânduri o dovedește republicarea lui de către Virgil Ierunca în revista pariziană
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
rostească./ Strecurată-ntre durere, lege și fărădelege,/ Pilda fiecare după mintea lui o înțelege,/ Încât, mai întortocheată în urzeala ei oleacă,/ Nu mai ațâța stăpânul și-ncepea și lui să-i placă" (Arghezi, Opere I, 2000, p. 657). Întregul poem arghezian Fabula fabulelor se constituie într-o posibilă poetică a limbajului subversiv. Robul își ticluiește cârtirea frumos, încât să-i placă și lui și stăpânului, și o strecoară periculos printre durere și lege, sub amenințarea terorii. Urzeala pildei, adică a înțelesului
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
Vezi că mintea și gândirea, fie veacul cât de prost,/ Au avut întotdeauna,-n lume, cât de cât un rost,/ Căci ca pila, amândouă rod și lanțurile grele,/ Care se desfac pe-ncetul, slabe ca niște curele". Stăpânul antic din argheziana "fabulă a fabulelor" îi cerea succesiv lui Esop, pus în postura de bucătar, să-i aducă, întâi cea mai dulce, apoi cea mai amară mâncare. Esop aduce de fiecare dată din piață și prepară limbi, dând de înțeles că limba
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
esențială: dihotomia modernism-avangardism. Poezia experimentalistă ca "fapt scriptural" care relevă mecanismele literarității (Nichita Stănescu din ultima etapă de creație) produce exegetului cea mai mare bucurie și satisfacție speculativă. În definirea poeticității moderne și postmoderne, Marin Mincu relevă cu obstinație antilirismul arghezian din Flori de mucigai, din poezia lui Ion Caraion, din discursul parodic sorescian și din toate modalitățile prozaizante. Denunță, de câte ori are prilejul, "sentimentalismul minor", "transpirația afectivă" (ultima sintagmă e a lui Doinaș) și "mașinăria versificației" (p. 528). Are oroare de
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
înnoire a literaturii române nu au aproape nimic lovinescian. Specificul literaturii române nu trebuie limitat și absolutizat în folclorism, ci merită căutat și exploatat în alte direcții: imaginarul eminescian rezonant cu romantismul german, vicleniile de ispitire a divinității din psalmii arghezieni, "jalea metafizică" petrarchistă din poezia lui Timotei Cipariu, mirajele macedonskiene, bogatul filon balcanic, concretizat estetic de Arghezi, Ion Barbu, Mateiu Caragiale și Panait Istrati, spiritul burghez din proza lui Nicolae Filimon și Hortensia Papadat-Bengescu, urbanitatea ironică și comedia de moravuri
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
ar fi fost nesocotit de sistemul blagian, atît de nutrit de sevele etnice. E de înțeles supărarea lui Blaga, care nu șovăie a-l trece pe preopinentul său în caricatură, a-i răspunde fără a evita tușele cele mai groase, argheziene. Portretul predecesorului incomprehensiv ce ar fi apărut drept "filosof" doar în "ochii adulților, cari învață să scrie și să citească în timpul serviciului militar", e axată pe metafora vidului: "Capul său cam pătrat e căptușit pe dinăuntru cu o seamă de
Polemica lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8117_a_9442]
-
desprinse din monotona, absolută indeterminare. A cunoaște înseamnă atunci a fi în stare să dai un chip lumii în care trăiești, configurându-te totodată pe tine însuți; transcendentul are nevoie de o minimă contingenta, iar absența ei provoacă întrebări aproape argheziene, într-un limbaj foarte diferit, totuși, căci menținut în zonele eterate ale reprezentării, sugerând mai degrabă o anumita înrudire cu reveria declinanta a lui Ion Vinea: "Lumea se-nchide asupra mea, umbră de cristal/ și eu, msiter/ sârman mister întunecat
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
de ...Dumnezeu: „ontic”, „Empireu”, „Bucuria Eternă”, „văzduh”, „noian”, „păsările Domnului” ș.a.m.d. sunt, azi, cuvinte de-a dreptul licențioase în poezie. Și, cum asta n-ar fi de ajuns, nu lipsesc nici insolențele metafizice în cel mai pur stil arghezian: „Ceva măreț/ vreau ceva măreț coborât/ dă-mi ceva măreț, Doamne!/ Dă-mi ceva măreț, penibilule!”. Frecvente sunt și pastoralele, cu tot limbajul lor ofilit, readus în actualitate nu fără oarecare satisfacție polemică. Doar că, așa cum era de așteptat, nimic
Licențiozități metafizice by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4290_a_5615]
-
în presa literară, la 39 de ani, în 1969, cu povestirea Nocturnă, în „Luceafărul”, iar editorial abia la 40 de ani, în 1970, cu volumul de povestiri Simple întâmplări cu sensul la urmă și cu eseul Marele Alpha, consacrat operei argheziene. A colaborat asiduu la numeroase reviste din țară. Alexandru George a publicat un număr impresionant de volume de povestiri și eseuri, de critică literară și publicistică. A realizat ediții critice și antologii de literatură română și străină. A scris pătrunzătoare
In memoriam Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/4291_a_5616]
-
G. Pienescu Cu foarte puține excepții, comentatorii „fenomenului arghezian” (G. Călinescu) i-au reproșat poetului de a fi avar cu informația biografică despre sine (Pompiliu Constantinescu) și de a-și fi „tăinuit viața” (Alexandru George). Reproș întemeiat, de vreme ce, după cum se știe, Tudor Arghezi, nu și-a „scris viața”, iar
O sugestie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7215_a_8540]
-
spus domnul Cineva” - s-a folosit de prilej pentru a-și susține punctul de vedere potrivnic literaturii de divulgări autobiografice: „Solicitat ș...ț să mă scormonesc (scrie poetul în însemnările Dintr-un foișor 1), una din cele mai frumoase „proze” argheziene), am analizat și, ajutat de lene, am ajuns la încheierea că nicio amintire nu plătește cerneala cheltuită pentru a i se acorda relief”. Obiecțiile pe care se întemeiază această „încheiere”, tipărită la începutul însemnărilor Dintr-un foișor, trec „ca șerpii
O sugestie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7215_a_8540]
-
documente de arhivă și prin mărturiile contemporanilor care l-au „cunoscut”, ci îndeosebi prin informațiile conținute în ceea ce aș numi, folosind un adjectiv, utilizat în bibliografie, biografia ascunsă. Dar uneori insuficient de bine ascunsă pentru ochiul cititorului familiarizat cu textele argheziene „scrise pe dedesubt”, deci pentru ochiul cititorului care poate intui informațiile autobiografice ascunse mai rafinat decât cele transfigurate în Icoane de lemn 2, Poarta Neagră 3, Răzlețe 4 și în alte volume decât cele citate sublinear din ediția Scrieri, în
O sugestie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7215_a_8540]
-
română și o extrem de bogată sursă de informații cu multe și sugestive reflexe încrucișate. Acest „jurnal” își așteaptă creierul ordonator, competent, analitic și subtil asociativ al autorului viitoarei biografii Tudor Arghezi. Și poate al autorului viitoarei monografii critice a operei argheziene, în stilul călinescian, profund, din Viața lui Mihai Eminescu și din Opera lui Mihai Eminescu. Cândva, după 1960, mi-am propus să fac o carte de proze argheziene autobiografice și quasi-autobiografice. Până în august 1967, când am publicat, în revista Argeș
O sugestie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7215_a_8540]
-
biografii Tudor Arghezi. Și poate al autorului viitoarei monografii critice a operei argheziene, în stilul călinescian, profund, din Viața lui Mihai Eminescu și din Opera lui Mihai Eminescu. Cândva, după 1960, mi-am propus să fac o carte de proze argheziene autobiografice și quasi-autobiografice. Până în august 1967, când am publicat, în revista Argeș, ultima variantă aprobată de Tudor Arghezi a planului ediției Scrieri cuprinzând 61 de volume, reușisem să adun vreo 300 de pagini, cărora le adăugasem, uneori subt formă de
O sugestie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7215_a_8540]