520 matches
-
legătură dintre ficțiune și realitate. Realismul nu atinge așadar doar planul semnificatului, al imaginarului poetic, ci și pe cel al expresiei. Regăsim, astfel, în poezia contemporană, aproape toate procedeele specifice oralității, de la interjecții, interogații sau exclamații la expresiile populare sau argotice. Aceste incursiuni pe care le propune poezia actuală în limbajul străzii nu au un rol "ornamental", ci funcționează ca adevărate redefiniri, la nivelul limbajului, ale retoricii clasice. În spatele lor se ascunde totuși și spiritul de frondă ce caracterizaze și poezia
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
oarecare măsură textul se supune unui proces de disecție demonstrativă pentru un curs fictiv de poetică. În astfel de texte, nota Radu G. Țeposu, "universul liric, în care se întrevede, polemic, și un kitsch psihologic, e desolemnizat prin limbajul umil, argotic, mustind de pitorescul oralității. Sensul polemic e întotdeauna evident, transparent"253. Discursivitatea, adresarea retorică revine și la Ion Caraion: "Domnii mei, domnii mei,/ n-am să termin niciodată de scris." (Memorie), și e comparabilă cu spectacolul pe care-l introduc
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și interior: simt "mâna care intră pân' la fund/ în inima parcului arsă." (Pasărea urgiei). Poezia și-a pierdut valențele catartice. "mă obosește cerul și nu pot/ să-l scutur - mătrăgună-n manuscris (...)" (Trotuarul din memorie). Limbajul devine și el argotic "păharele stau goale - lua-le-ar dracul!", întreaga lume se destructurează "mai trăim cu dorul și ne-ajunge:/ apă, suflet, pâine și tabac." (Trotuarul din memorie). Zguduirile universului alunecă spre uman copleșindu-l, comparațiile șocante fac referire la lume ea
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
La români, s-a instaurat și ideea greșită că scriitorii atestă uzul limbii literare și, ca atare, de la ei s-ar putea deprinde acest uz, trecîndu-se cu vederea faptul că cei mai mulți scriitori introduc în opera lor elemente dialectale, familiare sau argotice și deci nu au o limbă exemplară, aulică și supradialectală. Prin urmare, scriitorii români nu au în tradiție folosirea limbii după norme riguroase, iar atestarea fenomenelor în lucrările de lingvistică numai prin limba lor este o procedare greșită și unilaterală
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
formare, o respir deja de prea multă vreme, m-am obișnuit cu ea și nu mai am nici o surpriză, este o piele uzată; apoi mă consider un intelectual solitar, nu rareori incompatibil cu „ismele” la modă lansate pe piață. România argotică și coruptă de azi nu cred că poate fi salvată neapărat prin cultură, ci prin sensuri morale; în ce mă privește, nu caut să mai găsesc o estetică românească, ci o etică. Cearta intelectualilor (atunci când are loc așa ceva) mi se
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
registre sunt evidente prin folosirea lor abundentă: registrul infracțional, cel libidinos și cel scatologic. Prin registrul infracțional se mizează pe un statut delincvențial de tip frondă, al cărui scop este sfidarea și provocarea lumii civilizate. Există, de altfel, o tentă argotică în mod tendențios promovată, astfel încât să prilejuiască ruptura evidentă între lumea bogaților indiferenți și cea a săracilor pătimitori. Decăderea este una dintre temele favorite ale manelelor și hip-hopului, decădere considerată a fi catalizată de trufia și corupția așa-zisei lumi
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
sau pescar) și prada sa, concepînd-o după modelul unei relații de rudenie : între ființe aliate prin căsătorie sau, și mai direct, între soți (asimilare facilitată de aceea pe care toate limbile din lume, chiar și ale noastre în cadrul unor expresii argotice, o fac între actul de a mînca și actul copulației). Vînătoarea și pescuitul apar astfel ca un soi de endocanibalism. Alte popoare - uneori și cele menționate mai sus - consideră că, întotdeauna, cantitatea de viață existentă în fiecare moment în univers
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
franceză) seriile se organizează într-un mod particular, punând în evidență diferențe graduale între termeni (superb - grad maxim, drăguț - grad mic), diferențe privind capacitățile de combinare cu alte cuvinte (pretty woman/handsome man), diferențe de repartiție stilistică (frumos - standard, mișto - argotic). Pentru denumirea aceleiași realități, limbile pot folosi sintagme în a căror structură intră cuvinte cu semnificați diferiți: rom. struguri negri, engl. red grapes; rom. roșu de invidie/fr. jaune d’envie/engl. green with envy/it. rosso per l’invidia
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
enervat foarte tare, era prost dispus, n-am înțeles nimic de la el, reflectând încărcătura emoțională pe care vorbitorul o atașează interacțiunii evocate (simpatie, enervare, disconfort, frustrare). Uneori, apelative desemantizate în diferite grade sintetizează relațiile dintre interlocutori: fată!, gagiule (intimitatea exprimată argotic), dom’le (nemulțumirea), drăguță (superioritatea de vârstă sau ierarhică), duduie (distanța politicoasă), domnișorică (simpatia), iubită doamnă (aprecierea, respectul), băi (intimitatea informală) etc. Intonația și elementele nonverbale joacă un rol important în negocierea relației interpersonale, iar strategiile politeții negative sau pozitive
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
fond, din același partid. În aceste condiții, Michnik a răspuns: „Când vorbesc cu gangsterii, le vorbesc limba - de altfel, am Învățat-o când eram În Închisoare, unde s-a Întâmplat să stau cu destui dintre ei!”. Evident, folosea anumite expresii argotice care nu țin de lumpen, ci de lumea interlopă. Pentru Michnik, era ca și cum ar fi Învățat o altă limbă, pe care acum știe să o vorbească. Totuși, cu privire la chestiunile ce țin de corupție, nu pot crede nici o secundă că Adam
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
comunicării, atunci el se abate de la exprimarea comună, utilizând anumite forme, care nu sunt incorecte din punct d vedere fonetic, lexical sau gramatical, ci mai puțin obișnuite. O asemenea abatere poate consta în utilizarea de arhaisme, neologisme, regionalisme sau termeni argotici, în poziția adjectivului față de determinant, în nuanța cu care sunt utilizate formele pronominale, în rolul caracterizant al unui adverb, în variația modurilor și timpurilor verbale. De exemplu, superlativul absolut dobândește expresivitate sporită, atunci când scriitorul renunță la modul obișnuit în care
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
socialiste" ("pesemne omul și-a condus propriul joc"). Se pare că nici o clipă naratorul/portretist nu are bănuieli că jocul respectiv era în "serviciu comandat", că ar fi fost vorba de un "golan-gorobete-sub acoperire", din tagma unui specialist în literatură argotică, "exilat" la Paris după ce fusese ofițer de informații militare și/în paralel, frecventase mediile boemei marginale din Bucureștibbb. Pe acesta din urmă, LP îl trece sub tăcere când vine vorba de argou, deși la un moment dat se bucurase de
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
piscicultori și "culeg" peștele din baltă așa cum legumicultorii adună roșiile din strat. qq Insem(i)nările Magistrului, 25. Evidențierea prin distanțarea literelor îmi aparține. rr Nu văd de ce nu ați accepta această invenție personală... ss Vol. cit., 32. tt Termen argotic pentru Paris (intrat în vocabularul pretențios al celor care vor să arate că știu mai mult decât franceza școlărească). uu Vezi Lexiconul figurilor căjvănare, 25. vv Breviarul nebuniilor curente, Institutul European, 1998, 124. Tocmai pornind de aici mi-am permis
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Studii Francofofoline îl expune impudic pe Toile cu un simplu click, dacă știi că primele patru litere aunt extrase din numele unui celebru regizor italian, creator al filmului La Strada. ggg Am preluat forma adjectivului de la Luca Pițu. hhh Termen argotic din idiolectul discipolilor mei metaliști din Galați pentru cuvântul standard "a ciordi" din zilele noastre. iii G. Master X: e sigur vorba de o traducere literală, LIT din franceză desemnând când e vorba de ape ALBIE (nu și pe cea
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
umbra mereu:/ Cine iese-n locul meu?/ Azi o naștem pe Alcest, / testimonium ludus est / En, ten, tin, / o ce joc sublim!”. Ciclul - pus pe muzică de Cornel Țăranu - valorifică folclorul și limba țiganilor, ca și pasionalitatea lor specifică. Limbajul argotic și împestrițat cu idiotisme țigănești, caracterul ritualic, incantatoriu al versurilor fac din acest volum cea mai pitorească și exotică scriere a lui B. În Unicorn în oglindă (1975), critica a văzut o etapă în care poetul renunță la pitoresc și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
și raritatea informației convocate se sustrag prolixității tocmai prin această originală orchestrare. Spectacolul lexical este și aici grandios. Romanul realizează o savuroasă promiscuitate: între neologismul (nobil și îndrăzneț), luxul de citate în mari limbi europene și vorbirea familiară, populară sau argotică, prin care uneori se traduc concepte și noțiuni în limbajul și mentalitatea românească a epocii corespondente revoluției. Aceeași policromie suculentă și în capitolele finale, despre lumea valahă din timpul fanariot și a „zavergiilor” pașoptiști. Desfrâul lexical țâșnește la tot pasul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288433_a_289762]
-
învățare precise și a unui item clar pentru evaluarea riguroasă a performanței de învățare. Este așadar un forbidden verb, un „verb interzis” de canonul behaviorist al designului instrucțional modern. Gândirea postmodernistă însă reabilitează, ba chiar ridică înțelegerea în vârful panteonului argotic al terminologiei postmoderne. Dar nu numai înțelegerea își recâștigă statutul discursiv. Gândirea postmodernă suspendă toate tabuurile terminologice ale designului modern. Expresiile culturale și spirituale, întemnițate de designul modern, sunt eliberate și ridicate la rang de noblețe de designului postmodern. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și intensificată prin persiflare, într-o haină ostentativ (și aparent) facilă. Maniera stilistică, dominată de ludic, angrenează permanent jocuri de cuvinte, de sensuri și de intertexte. A. ostentează meșteșugul poetic prin acrobații de versificare; poemele abundă în invenții verbale, expresii argotice, chiar golănești, jonglând totodată cu miturile și eroii sublimi ai literaturii. Grimasa ironică e îmblânzită de melancolie. Versurile de album, romanța, cronica rimată, grandilocvența ori accentele pastorale sunt mimate ingenios. Poza bufă de François Villon - epicureu, livresc și boem, actualizat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285512_a_286841]
-
social, aspecte tratate cu umor și văzute prin ochii mirați ai copilului. Se remarcă influența lui Zaharia Stancu, Ion Călugăru și mai ales a lui Șalom Alehem, din povestirea Halal de mine, sunt orfan. Limbajul țese, în mod excesiv, expresia argotică, eroii „pozitivi”, tineri care își află un drum în viață cu ajutorul comuniștilor, sunt concepuți schematic, conform modelului dogmatic, simplificator al realismului socialist. M-am făcut băiat mare, Astăzi e ziua mea (1959) și Plec la facultate constituie un ciclu autobiografic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290050_a_291379]
-
trezit plin de transpirație și milă, ca un animal/ șoldurile/mele salivează odată cu ramurile”. Romanul Balamuc sau Pionierii spațiului (1994) aduce o voce autentică de prozator, oarecum din familia Ion Băieșu - Teodor Mazilu, cu unele tușe celiniene, apropiat de romanul argotic al adolescenței, explodat după 1990 (Radu Aldulescu, Daniel Bănulescu, Constantin Popescu, Ovidiu Verdeș ș.a.). Sunt trecute în revistă, cu o răbdare nevrotică și ură scârbită, medii diverse: cancelaria de provincie (mult mai caustic decât o făcuse Ioan Groșan în narațiunea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286798_a_288127]
-
literare ale lui Soljenițîn, apar frecvent, pe lângă termenii specifici lagărului, cuvinte din argoul propriu-zis. Lui Ivan Denisovici Șuhov ca exponent al deținuților îi este atribuit un mod de a vorbi menit să ofere o imagine autentică a lumii concentraționare. Termeni argotici se aglomerează în scena în care, la sfârșitul zilei de muncă, deținuții sunt încolonați și numărați pentru a se putea întoarce în lagăr. Întrucât se constată că lipsește unul dintre ei, toți izbucnesc de mânie, deoarece asta înseamnă să aștepte
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
o serie de atitudini și cuvinte ce funcționează ca niște parole. El recunoaște în femeia de serviciu Elizaveta Anatolievna un om cultivat și rafinat, care a avut de suferit din cauza regimului opresiv; chirurgul Lev Leonidovici se trădează printr-o expresie argotică specifică lagărului, iar pe "nebunul" din gară, care încerca să urce în tren fără să stea la coadă, Kostoglotov îl liniștește spunându-i că și el vine tot de acolo "unde nouăzeci și nouă plâng, iar unul râde". Realitatea lagărului
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
explică o regulă căreia i se supun gardienii: aghiotantul "trece arma unui ostaș și, alergând, se apropie de coloană (cu arma în mână nu are voie să vină aproape)"301. În altă parte, naratorul simte nevoia "să traducă" un termen argotic, pentru cititorul străin de lumea lagărului: Denisîci! Ia vezi... Dă-mi și mie "zece-zile" al tău! Asta înseamnă briceagul lui mititel 302. Lumea spitalului, ca și lagărul, are particularități pe care naratorul omniscient le cunoaște. De aceea, termenii și sintagmele
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
revoluția profană și profanatoare a codexului). Promotorii Noului Testament au abandonat sulul în favoarea formei populare a scrisului, și primele scrieri creștine din jurul Alexandriei și de-a lungul Mediteranei sînt redactate nu în greaca clasică sau literară, ci în greaca populară, argotică. Într-un cuvînt, creștinismul a avut asupra scrisului lumii antice același impact ca și apariția tipografiilor o mie de ani mai tîrziu. Un impact de influență populară. Lovitura cărții de buzunar. Yvonne Johannot sugerează că formatul Cărții colțuroase și Sulul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
reale, despre copilăria argeșeană, compu nând calambururi, parodiind vorbirea unuia sau altuia, sau scor nindu-le amicilor ingenioase porecle pline de haz. Comedia cuvântului o juca asociind în cele mai neașteptate chipuri referința cultă cu limbajul de toată ziua, popular, chiar argotic,neaoșizând neologismele sau dinamitând conotația solemnă sau patetică a unor termeni prin diminutivare. Aceste „tehnici“ pot fi recunoscute, printre altele, chiar și în felul cum alcătuia poreclele, de care aminteam. Colegului nostru est-berlinez, Arthur Beyrer, viitorul savant romanist, Velea îi
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]