2,138 matches
-
și a iubirii” - comentează P.H. Lippa. Și, într-o paranteză, își trimite cititorul în Atena filosofilor care l-au invitat pe apostolul Pavel, aflat în trecere, să le expună învățătura Mântuitorului. L-au ascultat până la un punct. Pregătiți în știința argumentației raționale, stăpâni ai tututor subtilităților logice, aceștia n-au putut accepta că omul poate să învie prin forța credinței și a iubirii de Dumnezeu. Fiind „fizicieni”, vedeau doar trupul, viața și moartea lui. „Știința” îi oprea să accepte adevărata înviere
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
pronunța o apărare a tatălui ei (versurile 558 - 609Ă, într-un lung discurs construit cu multă abilitate. În exordiu (versurile 558 - 562Ă, Electra răstoarnă teza mamei, opunându-i josnicia adulterului. Partea centrală a discursului (versurile 563 - 594 amestecă narația și argumentația. Pentru a combate acuzația împotriva lui Agamemnon, Electra dă o nouă versiune episodului din Aulis: tatăl a fost constrâns de Artemis să săvârșească sacrificiul, împotriva voinței sale, nu ca să-i facă plăcere lui Menelau. Electra trece apoi la acuzarea Clitemnestrei
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
huo, hoților! BEȚIVUL: Huo, huo, ați furat! CORUL: Ne pare rau, am greșit. Și soro, aveam încredere, plăteam că proastele, uite că nu e așa. Rușine, rușine! Vai, ce proaste am fost! EPILOG Personajele, prin textul autorilor, ne-au expus argumentația și demonstrația cazurilor lor, comunist și burghezo-moșier. Autorii merită o atenție specială, căci teatrul e o tradiție veche (I.L.Caragiale) și exprima și fac manipularea poporului. În timpurile noastre, SE MINTE POPORUL CU TELEVIZORUL și scriitorii au fost în comunism
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
căutaseră inițial să închidă grădina, ca fiind activitate neislamică, dar directorul, un teolog, reușise să-i convingă că Mahomed ținuse o pisicuță și că deci musulmanii pot îngriji animale dacă nu fac lucruri necurate cu ele, ba chiar aruncase în argumentație Arca lui Noe. în timpul războiului, bătrânele capre savante, socotitoare cu copita, donate de un circ, fuseseră mâncate de vecini. Ursul era acum deprimat, iar maimuțele - iste rice, în sensul uman, clinic al termenului. Tâmpit de câte explozii evitase, ursul avea
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
descoperim? Ori ceea ce putem "vedea" din ceea ce este? Despre relația dintre sentiment și rațiune: când nu ne place cineva ne aducem toate argumentele de care suntem capabili împotriva lui (conștient sau inconștient). Și apoi începem să credem în toată această argumentație, uitând solul pe care ea a răsărit. Despre rolul discuțiilor în formarea convingerilor proprii: în lipsa unei convingeri structurate orice decizie riscă să ne afecteze echilibrul afectiv. A te convinge, prin intermediul discuțiilor, că era cea mai bună variantă sau că nu
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
construcții raționale cât mai curând de ceea ce se cheamă "o logică a inimii" (pe care o vedem aici extinsă de la dragoste la ansamblul existenței). Aflați sub imperiul credințelor personale trăim un fel de "cecitate silogistică": suntem convinși de adevărul oricărei argumentații ce vine în sprijinul a ceea ce credem; oricât de juste ar fi argumentele contrare, nu le vom zări îndreptățirea. Din această perspectivă credințele personale înseamnă într-un fel judecăți ce așteaptă doar o împlinire silogistică formală; ele transformă logica în
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
deprins resorturile arabei vorbite, de la Nadia Anghelescu am înțeles, la cursurile de sintaxă, să medităm asupra structurilor și simbolisticii acestei limbi. Mi-au rămas pentru totdeauna în minte proverbele analizate pentru construcția lor și nu de puține ori îmi susțin argumentația cu aceste proverbe. Gramatica, structurile lexicale, miturile legate de limba unor mari poeți, a unor comentatori și filozofi care, chiar dacă n-au fost etnici arabi, s-au revendicat de la cultura arabă, au pornit către înțelegerea mea la orele Nadiei. Termeni
Scriitori din lumea arabă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7210_a_8535]
-
Occidentul și atitudinea față de schimbare) au marele merit de a aduce în spațiul cunoașterii românești nu numai concluziile autoarei, ci și teoriile unor specialiști și oameni de cultură arabi insuficient cunoscuți (nu numai la noi, dar și în Occident). Astfel, argumentația autoarei în favoarea definirii identității arabe prin limbă și cultură e susținută de nume precum Yasif al-YaziČi, Rifa'ah al-Tahtawi, Latif Zaytuni, Adeed Dawisha, Muhammad Abdo, Rashid Rida, Abd ar-Rahman al-Kawakibi, Antun Sa'ada, Zaki al-Arsuzi (cu teoriile sale ba'th-iste
Scriitori din lumea arabă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7210_a_8535]
-
puțin din perspectiva studiului lui Iulian Costache, brand-ul Eminescu îl vizează exclusiv pe poet. Publicistul (periodic, în funcție de cursul istoriei, reinventat din considerente politice) și prozatorul nu au contribuit substanțial la modelarea și impunerea acestuia. Privind, oarecum din avion, peste argumentația foarte strânsă a lui Iulian Costache se poate spune că elementele care au contribuit decisiv la impunerea unui brand Eminescu în literatura română au fost: articolul lui Maiorescu din anul 1872, un pariu cu numele unui tânăr cvasi-necunoscut la vremea
Nașterea unui brand by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8842_a_10167]
-
să se dovedească mai fragil". Ovidiu Pecican e de părere că prin retragerea, după '89, a unor figuri charismatice" ale criticii noastre s-a creat un gol în care au prosperat atacurile nefondate, exercițiile unei fronde ce, în absența necesarei argumentații, frizează degringolada. Să fie oare suficient a contesta fără să-ți dovedești contestația?" Esențial este de a constata că vechii critici, criticii cu piedestal de pînă în 1989 sau chiar de după, s-au apucat de altceva: s-au apucat de
Seductia dialogulu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8887_a_10212]
-
biografic și teoretic mi se pare benefică, deoarece discursul eului care se lasă "fecundat de puterile scenei" nu îți dăruiește doar un comentariu punctual și pertinent: memoria afectivă și vibrația trăirii care impregnează scriitura nu numai că nu obnubilează rigoarea argumentației, ci îți revelă o cale regală de acces înspre o cunoaștere profundă, vie a ficțiunii vii care e teatrul. Și-apoi, netemîndu-se să rămînă deschis în fața magiei scenei, nu este oare Banu spectatorul ideal pe care și l-au dorit
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
19-25.01.2007) etc. Formula prin absurd are o justificare și o istorie culturală: poate fi un calc după expresia franceză par l'absurde sau o izolare în interiorul limbii române, pornind în orice caz de la formulări specifice din logică și argumentație: reducerea la absurd (reductio ad absurdum), raționamentul prin absurd etc. În limbajul curent, sintagma prin absurd prefațează, mai ales în condiționale sau însoțind verbe de presupunere, o ipoteză neplauzibilă, aleasă doar pentru demonstrație. Desigur că e un mijloc retoric, ceea ce
"Prin abstract" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9796_a_11121]
-
23-24) Între Gabriel Dimisianu și eroul monografiei sale există o evidentă afinitate. La fel ca și Negruzzi, criticul are vocația esențializării, a formulărilor minimale apte să surprindă întreaga specificitate a fenomenului. Toată această monografie despre Constantin Negruzzi pare dublu distilată, argumentația este foarte strânsă, ideile curg dintr-una în alta, încât este aproape imposibil să decupezi una fără să-i tai rădăcinile rizomice care o leagă de cele care o precedă și/sau succedă. Scriind despre capodopera lui Costache Negruzzi, nuvela
Costache Negruzzi, precursorul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9809_a_11134]
-
formale, nu avem o idee generală prea limpede asupra rosturilor unor specii ca - de pildă - sonetul ori gazelul. Apoi pentru că e cel puțin reconfortant stilistic să parcurgi atent un volum întemeiat pe o cercetare adusă la zi și pe o argumentație întotdeauna corect instrumentată. Iată o pasăre rară în peisajul editorial românesc, suprasaturat de o varietate recentă a eseisticii din ce în ce mai lejeră terminologic și mai inutil combativă. În al treilea rând, pentru că bibliografiile - provenite cu precădere din spațiul cultural italian - pur și
Sensuri ale promovării by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9876_a_11201]
-
al vieții obișnuite. Oricum, datele de bază ale cadrului narativ induc de la început un aer de noblețe și civilitate, care aurolează contururile asprei realități (ale cărei repere istorice, sociale, politice sunt pomenite doar în chip de trepte fatidice ale unei argumentații de principiu, ale unui destin filosofic). În centru se află colonelul Sebastian Opreanu, personaj enigmatic, originar din Ardeal, dar autoexilat din România anilor '50, spre a deveni luptător în Legiunea Străină, apoi cetățean francez, rezident în Spania, căsătorit cu o
Transferul magic by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9918_a_11243]
-
are stil, are fervoare cît pentru zece stiluri. În schimb, Pasolini vrea să se miște pe hîrtie precum actorii pe scenă, ceva din virulența peliculelor celebrului cineast trecînd în substanța scrierior sale. Pasolini e violent în expresie și contondent în argumentație, și chiar în asta stă lipsa lui de dozaj prozodic. Și dacă nu-i poți ignora un merit, acela e tocmai obstinația cu care își repetă mereu ideile. Le repetă de atîtea ori încît oricine, citind Scrierile corsare apărute la
Sinceritatea lui Pasolini by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9996_a_11321]
-
cele menționate), sunt conștient că unele dintre impresiile, fotografiile sau părerile cuprinse în ea pot naște controverse. Este foarte posibil ca juristul din mine să fi sărit în apărarea dreptului și altor cauze cu prea multă patimă, punând uneori în argumentație un exces de pasiune, piper și năduf. Acelora care se vor simți necăjiți ori, eventual, contrariați de o asemenea abordare, le cer anticipat scuze și îngăduință, asigurându-i, dacă asta consolează pe cineva, că alter egoul meu jurist mă enervează
Gâlceava cu juristul din mine by Florentin Ţuca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1340_a_2745]
-
și chiar categorii spirituale. Atât de atras de Grecia antică, el nu ezită să constate, în mai multe rânduri, că imaginea noastră asupra clasicității este falsă, reprezentând o creație a modernității. Iar viziunea modernilor a fost profund marcată de romantism. Argumentația sustrage antichitățile (ele însele mitologizate) unei admirații convenționale, stereotipe, restituindu-le aspectul lor inițial, genuin, fără interpolările și stilizările ulterioare: "Avem oare o viziune corectă, măcar, asupra a ceea ce a rămas? Dați-mi voie să vă atrag atenția asupra unui
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]
-
moral. Stabilirea unei întâlniri cu el este, de aceea, ca promisiunea unei zile însorite. Leon Volovici ar fi putut să fie orice: român, evreu, francez, englez, japonez, chinez, rus, arab, african sau american. În discuțiile cu el intensitatea ideilor, efervescența argumentației - pe fondul structuralei sale stări de normalitate, absenței oricărui tip de încrâncenare - sunt tot ceea ce contează. Fără a-și renega originile - dimpotrivă - Leon Volovici este un intelectual autentic, dispus să înțeleagă adevărul celui de lângă el, să privească lumea într-o
Volovici par lui meme by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9054_a_10379]
-
o ruptură, o schimbare de plan: intervin niște salutare ghilimele, care însă, în curând, se vor repeta, semnalând încheierea citatului și revenirea la scriitura-standard. Iată un exemplu de stiluri alternate (pe aceeași pagină), mai convingătoare în succesiunea lor decât orice argumentație. Stilul Simona Popescu: "Mă-ntreb ascultând pe unul ca tine de nu cumva/ ciorba "realității" reîncălzită de fiecare generație nu face parte, uneori,/ din ritualul Fight/ (lupta pentru afirmare, putere și funcții).../ Păi nu mai bine să urmezi pe Kindlichkeit
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
pe profesionalism. Ce înseamnă profesionalismul lecturii? Ritmicitatea săptămânală sau lunară a cronicii literare. Gust estetic verificat. Judecată exigentă. Perspectivă critică judicioasă asupra prezentului și asupra trecutului literar. Verificare a valorii prin comparatism și teorie literară. Interpretare personală, bazată pe o argumentație ingenioasă și convingătoare, capabilă să se impună în raport cu altele. Iar dacă toate acestea fi-vor învățate și recunoscute, criticul are șansa să se profileze ca o instanță sau, mai mult decât atât, ca o autoritate influentă și respectată. Asemenea cazuri
O cititoare profesionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9053_a_10378]
-
și Despre idei & blocaje, apărută de puțină vreme, să creeze - cu totul ne-îndreptățit - sau să recicleze - din depozitele memoriei - câteva antipatii. Din păcate, exact aceasta e formularea. Idiosincrasia, și nu cuvenitul semn de întrebare presărat din loc în loc pe parcursul argumentației, va dicta și se va insinua în cele mai multe dintre opiniile defavorabile asupra cărții. Acestei reacții viscerale i se adaugă senzația că orice demonstrație întemeiată pe logică este în chip necesar liniară și că, ori de unde ar începe trunchierea critică, falsul
Cum rămâne cu literatura ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9095_a_10420]
-
în aplicare, în exercițiul critic, a ideilor din Bunul simț ca paradox. Ceea ce reiese cu evidență din citirea în paralel a celor două cărți, este spus explicit de autor în articolul intitulat chiar Despre simțul practic. Scrie Alexandru Paleologu, reluând argumentația pilot din Bunul simț ca paradox: "El (simțul practic - n.n.) e, în orice caz, contrariul prostiei și implică totdeauna marea inteligență și marile sentimente, iar simțul practic nu e altceva, în adevăr, decât expresia aplicată a bunului simț" (p. 88
Turnirurile inteligenței by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9102_a_10427]
-
un pseudodisident și - horribile dictu - un... "scriitor comunist". Comentariul pertinent al lui Antonio Patraș: "autoarea acestui așa-numit "studiu critic" are o singură obsesie, aceea de a nega validitatea tuturor afirmațiilor lui Sîrbu", "afirmațiile tendențioase, dogmatice, contradictorii proliferînd într-o argumentație falacioasă de proporții". Așadar prigoana lui I. D. Sîrbu din partea Isarlîkului, pe care, măcar în ceea ce-l privește, l-a intuit bine, n-a încetat nici post-mortem... Să nu pierdem din vedere că I. D. Sîrbu a fost și un critic sagace
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
domeniu. Alexandru Dobrescu colecționează și sistematizează, de fapt, cazuri semnalate în dezbaterile academice sau în publicistica vremii, pe care le cercetează din nou, dând o rezolvare sau un verdict. În volumul I nu dă decât cazurile dovedite, în care reia argumentația folosită anterior în declanșarea acuzelor, o îmbogățește și o comentează. Nu se ocupă de acuzele nefondate de plagiat (poate în volumele următoare). Nu disculpă pe nimeni, nu caută circumstanțe atenuante. Plagiatul e un furt, indiferent că autorul lui e conștient
Plagiatul universal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9140_a_10465]