2,289 matches
-
Cultul Zburătorului), dă seama o dată în plus de o tendință extrem de fecundă a culturii noastre actuale. Aceea a reevaluării unor mari motive (modele mitice sau scenarii magic-spirituale) arhaice, pe linia valorizării speculative vizând configurarea unor nuclee eticiniț iatice, a unor arhetipuri continuu emergente, într-o multitudine fenomenală abordată din unghiul mitologiei comparate, al antropologiei, ontologiei sau stilisticii categorial abisale. Din acest punct de vedere, la titlurile enunțate mai sus pot fi adăugate - pentru spiritul analizei - reinterpretarea din unghiul fazelor alchimice a
Doi eseiști, la începuturile lor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4303_a_5628]
-
Niceea din 325 l-a introdus în istorie: dogma treimii în unitate, adică cele trei ipostasuri prin care se manifestă ființa divină. Potrivit lui Noica, „unul de-o ființă și trei ca persoană“ reprezintă matricea de origine a sensibilității apusene, un arhetip care se va multiplica apoi în toată istoria Europei. Dogma trinitară e un exemplu de cum un mit poate inspira un mod de gîndire care ulterior se va propaga în teologie, artă, științe și filosofie. Mai mult, spre deosebire de greci, a căror
Onomatopee și holomer by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4334_a_5659]
-
nimerit chiar într-una dintre ele”. Cadrele feerice amintesc de lumile purgatoriale dantești, dar și de mitologiile dintotdeauna ale literaturii. În roman, ciocnirea civilizațiilor este înlocuită cu una a mitologiilor, iar tensiunea interogației tragice este produsul întâlnirii mitologiilor comunismului cu arhetipurile creștine. Nu sunt mulți scriitori care să radiografieze fantast sentimentul vidului și psihologia conștiințelor aglomerate așa cum o face, remarcabil, Dumitru Radu Popa. Scrisă alert și salubru, Sfinți, vânturi și alte întâmplări este o poveste despre cercurile imaginației, obscuritățile istoriei și
Povești despre deznădejde by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4229_a_5554]
-
universul înghețat al ideilor platonice. Asta înseamnă meditația. Platon a intuit cel mai bine jalea omului neputincios în fața esențelor. Față de măreția lui Cristos, Platon e un personaj mărunțel și cuviincios. Pe Platon poți să-l scuturi și să constați că arhetipurile lui sunt filozofice, dar dacă muți arhetipurile acestea în religia lui Cristos, devin modurile în care el vede divinitatea. Platon n-are divinitate, pentru că la el divinitatea e un simplu „demiurg“, ceea ce în grecește înseamnă „meseriaș“. POLITICĂ Când Charles Maurras
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
meditația. Platon a intuit cel mai bine jalea omului neputincios în fața esențelor. Față de măreția lui Cristos, Platon e un personaj mărunțel și cuviincios. Pe Platon poți să-l scuturi și să constați că arhetipurile lui sunt filozofice, dar dacă muți arhetipurile acestea în religia lui Cristos, devin modurile în care el vede divinitatea. Platon n-are divinitate, pentru că la el divinitatea e un simplu „demiurg“, ceea ce în grecește înseamnă „meseriaș“. POLITICĂ Când Charles Maurras a spus la politique d’abord (politica
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
firea îi este omului propriul daimon, iar gândurile omului sunt doar jocuri de copii; de asemenea, că armonia invizibilă este superioară celei vizibile; Platon reia această idee și concepe lumea umană a formelor muritoare, ca fiind o copie a unor arhetipuri eterne din empireu. El inversează astfel sensul unui proces inițiat de omul din începuturi, care proiecta în ideal modele existențiale supreme. Empedocle definește istoria universului ca fiind o luptă între iubire și ură, fiecare având ciclic perioade de dominare. Cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
moartea", iar în finalul straniului poem În albastru adorabil, reluând un gând al lui Heraclit: "A trăi este o moarte și moartea este de asemenea o viață". Hölderlin constituie lecție totală de poezie ca noblețe și zbor eteric al spiritului, arhetip absolut al poeților:" Noi nu suntem decât visul poetului. Numai el este viața". Și iată o culminație a sublimității conferită omului: "Libertatea absolută pentru toate spiritele, care nu trebuie să caute pe Dumnezeu și nemurirea în altă parte decât în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
gândirea poetică". Căci, scrie cel mai de seamă poet grec: "De orice înțeles, muritorii nu-și aduc aminte, dacă el nu dă în floare pe înălțimile sofiei". Iar autorul romanului Hyperion este poetul spiritualității absolute pe plan universal. "A fost arhetipul poeților, scrie Herman Hesse despre Hölderlin, predestinat de Dumnezeu și jertfit de Dumnezeu, strălucind în puritatea sa supraomenească, plin de noblețe și dureroasă frumusețe". De aici dificultatea de a-l apropia. Iată avertismentul lui Heidegger, infinit dator lui Hölderlin: Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cu ambiție de pregătire a condițiilor pentru apariția geniului 2. Personajul principal, don Avito Carrascal, cu pretenții la cunoaștere științifică, "îndrăgostit de sociologie", aspiră să procreeze un geniu, idee în vogă la finalul secolului al XIX-lea. Problematica geniului, acest arhetip capabil să manipuleze viața umană cu voința de a pătrunde în cele mai adânci mistere ale creației, a dat naștere la numeroase interpretări literare, printre care și această lucrare unamuniană. Personajele au un final tragic, cum trebuie să sfârșească orice
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
na?teri, ca ?i cre?tinul dup? contactul cu apă botezului. Paradisul pierdut ia forma spațiului matern securizant, unde spiritul obosit g?se?te ecoul propriilor pl?smuiri, dar ?i alinarea. M.Eminescu a cultivat sub forma unei intui?îi arhetipul naturii materne că resacralizare a mitului antic: c? imagistică să este o reprezentare a Paradisului pierdut va fi demonstrat? În paginile de fă??. Întreaga să crea?ie realizeaz? ipostaze imaginare ale unui Paradis pierdut, aflat subcon?tient sau că tem
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ca o sugestie subiectiv? a absolutului. Multiplele valen?e simbolice pe care le cumuleaz? elementele ce Îl compun, viziunea cosmic? generatoare de spa?îi fantastice a c?ror determinare temporal? evoc? lumea basmului a paradisului pierdut -, complexă re?ea de arhetipuri din care gândirea poetic? eminescian?? ?ese un univers al propriilor mituri sunt cateva modalit??i prin care Eminescu atribuie spa?iului poetic descris perspective nelimitate, ample deșchideri c?tre infinit. În studiul s?u referitor la estetică peisajului În artele
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
un „uria? sistem de conota?îi care Îmbr????eaz? via?a omului ?i a cosmosului În imagini arhetipale" , viziunea cosmic? generatoare de spa?îi fantastice a c?ror determinare temporal? evoc? lumea basmului a paradisului pierdut -, complexă re?ea de arhetipuri din care gândirea poetic? eminescian?? ?ese un univers al propriilor mituri sunt cateva modalit??i prin care Eminescu atribuie spa?iului poetic descris perspective nelimitate, ample deșchideri c?tre infinit. Prezen?a dimensiunii infinite percepute că ?i „constituire a finit
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
supu?i unui proces de reînnoire prin utilizarea altor mijloace de expresii. Cei care rezist? În timp sunt acei „topoi" care comunic? adev?ruri general umane, care „I?i au ????cinile În straturile adânci ale sufletului ?i fac parte din arhetipurile arhaice ale incon?tientului colectiv". Cea care putea s? reuneasc? „raporturile dintre lumea sufleteasc? arhaic?? ?i topica literar?" era considerat? zei?a Natură. B. Topos-uri eminesciene În literatura de specialitate, al?turi de termenul de „topos poetic" sunt utilizate
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
arhetipale originare", „imagini arhetipale", „fragmente-motive" (Zoe D.-Bu?ulenga), „motive poetice" (I. Em. Petrescu) etc, acestea alc? tuind laolalt? un spa?iu magic „uria? sistem de conota?îi" (Zoe D.-Bu?ulenga), „cosmos viu" (M. Eliade), „re?ea original? de arhetipuri" (N. Bomher), „o topografie mitic?" a universului poetic eminescian (I. Em. Petrescu). În opera eminescian?, termenul de „topos poetic" se identific? cel mai adesea cu imaginile ce compun cadrul natural; se vorbe?te astfel În critic? despre „toposul magic al
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
natural Într un spa? iu fantastic, În care totul este Insufle?it ?i Înzestrat cu aură magic? a mitului: „Imaginile din cultura să mitic?? ?i filozofic? se echilibreaz? cu propriile-i tr?iri, formând, laolalt? o re?ea original? de arhetipuri. Din acest punct nu r?mane decât ?? disociem Între livrescul refiltrat al mitologiei eminesciene ?i creatul ei, expresia for?ei imaginative a poetului. Fantasia are Întâietate, dar se Întemeiaz? pe un solid suport culturall" . (Noemi Bomher) Se reg?sesc astfel
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
viziunii sale mitico-filozofice asupra universului, „puterea gândirii poetice", „Îndreptat? Întotdeauna spre mit": „Sensul ultim al crea? iei eminesciene este refacerea lumii misterioase, plin? de semnifică?îi, a miturilor". (Zoe D.-Bu?ulenga) Constituindu-se astfel În „originală re?ea de arhetipuri", topos-urile poetice eminesciene amintesc de semnifică?iile mitice ?i cosmogonice pe care le aveau, În vechea spiritualitate oriental?, acele vechi desene cu valoare sacr? ce Întruchipau ideea de „imago mundi", de „centru al lumii" numite „mandala". Mandala „este, iconografic
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
valoare sacr? ce Întruchipau ideea de „imago mundi", de „centru al lumii" numite „mandala". Mandala „este, iconografic, o imagine a lumii prezentând simbolic toate principiile cosmologice: centrul, cele patru puncte cardinale etc. ", având, În acela?i timp, „ virtu?i de arhetip, dar ?i cosmogonice ". (M. Eliade) Asemenea motivelor cu valoare simbolic? ce formau aceste desene sacre orientale, topos urile poetice reprezint? „centrul" spa?iului poetic eminescian, imaginea universului mitic pe care acesta Îl creeaz?; ele devin astfel simboluri centrale din care
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Hamlet și O scrisoare pierdută sînt surprinși de inundație, de acoperirea cu materie primordială ce conservă, izolează și unifică în același timp. Teatrul este pentru Horia Gârbea o masă compactă de evenimente și personaje din care memoria salvează aparent aleator arhetipurile. Totul a fost scris: noul autor nu mai poate face altceva decît să înlesnească întîlnirea clasicilor, nerealizată pînă acum din cauza Timpului reparator. (Varianta Gârbea, România literară, nr. 42 /1993) BOGDAN DUMITRESCU D espre noul Adam al teatrului românesc voi face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
înveți: Azotul are mustăcioară, Iar oxigenul epoleți”. (V.Bogrea) „Un filosof veritabil nu înceteaza să se mire”. (Sun Tzu) Enigmele biocampului Profesorul C.G.Jung a fost preocupat de explicarea “coincidențelor” în viața oamenilor,de predicțiunile împlinite,de sincronicitate și de arhetipurile psihice umane. Faptul că nu putem depași un anumit prag cauzal,aparent firesc de percepție a universului,a dus la refuzul de a acepta cu obiectivitate fenomenele paranormale.Dar ele există și într-o perioadă îndepărtată erau pentru oameni fenomene
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
deruta, voi spune că și eu greșesc uneori... deși răspunsul corect ar fi că nu. în ziua aia trebuia să merg cu trenul la oraș, la facultate. Aveam bagaje puține, dar multe cărți, păr lung, aroganță bine controlată: semănam cu arhetipul meu încă neronțăit. Când am intrat în compartiment, fata aia frumoasă își lipise fruntea de fereastră și părea că stă la pândă, deși pe peron nu se vedeau decât niște amărâți de soldați care răcneau ocări spre alți tâmpiți în
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
brusc în seara aia. Tu te-ai întâlnit cu cavalerul Morman Mort. — Nu știu cine e Morman Mort, a bombănit, bănuind pe bună dreptate o capcană. Nici n-ai cum. Eu am descoperit asta. O completare a psihologiei occidentale a abisurilor, a arhetipu rilor lui Jung etc. Dacă vrei îți spun. Vrei să-ți zic ce-i cu tine? — Așa. Hai, amețește-mă. Ce-i cu mine, după capul tău? — Perfect. Știam că ai să te încordezi palpitând. Acum îți zici: „Ah... și
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
făcută din Arcane dubitative" (ele ne gugălesc, sau adăugînd puțină literatură impulsurilor de moarte la etajul al 18-lea). Asistăm la o frenetică mobilizare a cantității încărcate de conștiința unei calități intrate în criză, ce tinde la o regăsire a arhetipurilor, la refacerea unei unități inițiale, dar dispersia nu poate fi depășită. Mișcarea împovărătoarei materii poetice e fatalmente centrifugală. Natura ca atare, proprie poeziei "naive" cedează în favoarea celei dislocate, proprie ramificațiilor insațiabile ale poeziei "sentimentale". Aidoma acelei limbi de balaur infernal
Între natură și artificiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7222_a_8547]
-
de autoanulare, o altă varietate de suicid: radierea propriului nume. Având și ea un precursorat nobil și o matrice culturală de desfășurare, Cornel Mihai Ionescu nu-și refuză nici o fărâmă din expunerea erudită, intermediată de referințe livrești lipsite de impurități: "Arhetipul acestei violente voințe de neant este, poate, moartea marchizului de Sade, prin care, în inițiala numelui său, identică cu Ťlinia serpentinatăť a lui Michelangelo și a lui Lomazzo, cu Ťlinia frumusețiiť a lui Hogarth, Meissonier și a rococoului, se resoarbe
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
o profunzime remarcabilă a scriitorului. Însă cea mai frumoasă interpretare a romanului mi se pare cea indusă de autor - o replică polemică a Odiseii homerice, un dialog cu scenariul mitic cel mai cunoscut al întoarcerii acasă, o răsturnare spectaculoasă a arhetipului reprezentat de Ulise: șiretenia în vremuri de război, rătăcirea (la propriu și la figurat), încercările numeroase, deghizările, iubirea față de Penelopa și de față de fiul părăsiți ca să plece la război. Personajul-narator al romanului este un copil singuratic, pendulând între viața alături de
Secretele părinților by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8796_a_10121]
-
conform unei definiții baudelairiene, cu atît mai primejdios cu cît nu semnalează doar o absență a Binelui (Plotin, Augustin, Toma d'Aquino), ci instituie un tip de spiritualitate inversă, un prestigiu bizuit pe concepția diavolului ca simia Dei. Pornind de la arhetipul divin, demonul îl copiază cu sarcasm, îl parodiază în așa fel încît fosforescențele contestării pot deveni atractive. Simulacrul uzurpă meritele originalului, le exploatează în beneficiul său. Reflexelor normale li se substituie un paralelism al pornirilor deviante, asociate cu cruzimea, dictate
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]