351 matches
-
voie partenerului ei, se avîntă În urmărirea acestei lumini Înșelătoare, crezînd că o va putea utiliza drept vehicul pentru a urca În Pleromă. Se Întîmplă tocmai contrariul: monstrul leontocefal Înghite puterea luminoasă a Sophiei, eliminîndu-i apoi materia (hyle), care devine Arhontele leontocefal Ialdabaot, făcut din Foc și tenebre 44. Lipsită de Lumina ei, Pistis Sophia ajunge neputincioasă. Își exprimă de mai multe ori căința și cere ajutor de la Pleromă. Într-un tîrziu, Îi este trimis În sprijin eonul Crist. În textele
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de mai multe ori căința și cere ajutor de la Pleromă. Într-un tîrziu, Îi este trimis În sprijin eonul Crist. În textele de la Nag Hammadi, cu excepția lui AJ II, greșeala Sophiei este descrisă În termeni mai curînd generici. În Ipostaza Arhonților (HA), ea pare a dori să creeze ceva pe cont propriu, fără contribuția partenerului ei45. Despre originea lumii (SST) nu ne furnizează informații suplimentare 46. În Al doilea tratat al Marelui Seth (ST) Sophia este numită TÎrfă 47, ceea ce ar
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și Sfîntă” concomitent 48. ST nu oferă o explicație limpede a căderii Sophiei, mărginindu-se să menționeze că ea a acționat fără să consulte Pleroma și de aceea rodul ei este sortit pieirii 49. Asistînd la faptele MÎntuitorului, unii dintre Arhonți se lasă convinși de Sophia să părăsească lumea inferioară a Cosmocratorului (CÎrmuitorul Universului). Motivul Arhonților pocăiți este comun În gnosticism, Însă ST oferă o variantă interesantă: chiar și acești Arhonți sînt ignoranți, căci ei o confundă pe Sophia cu Suprema
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
să menționeze că ea a acționat fără să consulte Pleroma și de aceea rodul ei este sortit pieirii 49. Asistînd la faptele MÎntuitorului, unii dintre Arhonți se lasă convinși de Sophia să părăsească lumea inferioară a Cosmocratorului (CÎrmuitorul Universului). Motivul Arhonților pocăiți este comun În gnosticism, Însă ST oferă o variantă interesantă: chiar și acești Arhonți sînt ignoranți, căci ei o confundă pe Sophia cu Suprema Putere a Pleromei 50. Or, precizează textul, Suprema Putere este masculină, nu feminină; este un
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
este sortit pieirii 49. Asistînd la faptele MÎntuitorului, unii dintre Arhonți se lasă convinși de Sophia să părăsească lumea inferioară a Cosmocratorului (CÎrmuitorul Universului). Motivul Arhonților pocăiți este comun În gnosticism, Însă ST oferă o variantă interesantă: chiar și acești Arhonți sînt ignoranți, căci ei o confundă pe Sophia cu Suprema Putere a Pleromei 50. Or, precizează textul, Suprema Putere este masculină, nu feminină; este un Tată, nu o Mamă. Și alte texte gnostice vor insista pe supremația masculinului asupra femininului
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Ennoia la Simon Samariteanul, căreia i se atribuiau În Samaria puteri cosmogonice 76. Într-un articol din 1953, Quispel a Încercat să reconstituie evoluția mitului Sophiei plecînd de la o formă iudeo-gnostică „primitivă”: „Dumnezeu Îi creează din Haos pe cei șapte Arhonți prin intermediul Hokmah-ei sale, acea humectatio luminis sau rouă de lumină (Irin. I.30). Hokmah Își trimite eidolon-ul său - imaginea sau umbra - peste apele primordiale din tôhû wabôhû (Gen. 1:2). După modelul acestei imagini arhonții construiesc lumea și trupul uman
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
din Haos pe cei șapte Arhonți prin intermediul Hokmah-ei sale, acea humectatio luminis sau rouă de lumină (Irin. I.30). Hokmah Își trimite eidolon-ul său - imaginea sau umbra - peste apele primordiale din tôhû wabôhû (Gen. 1:2). După modelul acestei imagini arhonții construiesc lumea și trupul uman, care se tîrăște pe pămînt ca un vierme. Hokmah Îi dăruiește Spiritul”77. Mai tîrziu, Sophia-creatoarea lumii este Înlocuită de o entitate masculină, un Anthropos. Teodiceea gnostică, așa cum se exprimă ea În mitul căderii Sophiei
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
originea. Exemplul clasic de ignoranță demiurgică este pus În evidență de Ialdabaot, Demiurgul ofiților lui Irineu 1, a cărui Înfățișare este de leu (potrivit lui Celsus)2. Există unele aparente excepții de la această regulă. Astfel, În scrierea Despre originea lumii, primul Arhonte se ivește În Întunericul emanat de Sophia și observă existența a ceva mai Înalt decît el; În momentul acela Invidia și Furia lui se detașează de el, iar o substanță apoasă - Materia - se scurge În Haos3. Episodul acesta este un
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
imagine, adică o copie devitalizată a ei), cînd vizitează Haosul și se Întristează văzînd Înfățișarea Materiei. Confuzia ei devine o făptură spre care Pistis Își Îndreaptă atenția și căreia Îi transmite, suflîndu-i În față, ceva din spiritul ei (Pneuma). Ialdabaot, Arhontele androgin cu cap de leu, apare din Materia apoasă. El Își ignoră mama, Însă nu complet, căci i-a văzut reflexul În apă și a auzit-o pronunțînd cuvîntul „Ialdabaot” (căruia textul Îi dă o etimologie fantastică). Din cauza formei sale
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cu cap de leu, apare din Materia apoasă. El Își ignoră mama, Însă nu complet, căci i-a văzut reflexul În apă și a auzit-o pronunțînd cuvîntul „Ialdabaot” (căruia textul Îi dă o etimologie fantastică). Din cauza formei sale leonine, Arhontele este numit și Ariael, de la ebraicul ‘Arî, „leu”4. În AJ5, Ialdabaot se desprinde de Sophia concomitent cu Ignoranța (Agnoia) sau Demența (Aponoia), care l-a generat și care Îi va rămîne tovarășă la zămislirea celorlalți locuitori ai cercurilor inferioare
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
menționat de Epifaniu 18, preferă să-l numească Sabaot, cel care, În unele texte copte, este pandantul pocăit al Demiurgului (vezi mai jos). Perații 19 lui Ipolit Îl numesc „asasin”, cum se afirmă În Ioan 8:44. În PS, marele Arhonte, tiranul tuturor tiranilor cosmici, este numit Adamas 20. Însă un alt CÎrmuitor ceresc, al treilea printre Puterile Triple (tridynamoi), poartă numele de Authades, Trufașul 21, care este, În alte scrieri, un epitet al Demiurgului Ialdabaot 22. Authades emană o forță
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Cartea lui Baruh, Demiurgul, În aparență nezămislit, este biblicul Elohim 25. Sabaot este În Tanakh unul dintre numele lui Dumnezeu. Iar numele Adamas, apropiat de Adam, a făcut obiectul unor speculații etimologice la naasenii lui Ipolit 26, unde nu este Arhontele cel rău, ci dimpotrivă, Omul Ceresc Adamantin, inamovibil și incoruptibil (din grecescul a-damao). Am văzut deja că Samael derivă din aramaicul samâ, „orb”. Care sînt Însă etimologiile celorlalte nume Întîlnite pînă acum? Sakla(s) vine dintr-un alt cuvînt aramaic
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
dimpotrivă, Omul Ceresc Adamantin, inamovibil și incoruptibil (din grecescul a-damao). Am văzut deja că Samael derivă din aramaicul samâ, „orb”. Care sînt Însă etimologiile celorlalte nume Întîlnite pînă acum? Sakla(s) vine dintr-un alt cuvînt aramaic (sakla’), Însemnînd „nebun”: Arhontele Își dovedește asemănarea de frate geamăn cu Demența!27 În ceea ce Îl privește pe Ialdabaot, ne vom cruța cititorii de majoritatea ipotezelor avansate pînă acum În legătură cu numele său28. Cea mai convingătoare dintre ele este, de departe, ipoteza oferită de Mathew
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
general, Demiurgul cel rău al acestei lumi se confundă cu Dumnezeul Vechiului Testament. Dacă o asemenea identificare se petrece, Într-adevăr, de cele mai multe ori, numai În foarte puține cazuri Demiurgul este rău, Într-o manieră simplă ori strictă. 2. Fanfaronada Arhontelui Fanfaronada Arhontelui este, evident, produsul ignoranței sale, dar aici se mai adaugă, uneori, și o a doua motivație, mai subtilă. Asemenea cîte unui dictator nebun din trecutul recent al Europei de Est, el Își proclamă atît de viguros unicitatea numai
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cel rău al acestei lumi se confundă cu Dumnezeul Vechiului Testament. Dacă o asemenea identificare se petrece, Într-adevăr, de cele mai multe ori, numai În foarte puține cazuri Demiurgul este rău, Într-o manieră simplă ori strictă. 2. Fanfaronada Arhontelui Fanfaronada Arhontelui este, evident, produsul ignoranței sale, dar aici se mai adaugă, uneori, și o a doua motivație, mai subtilă. Asemenea cîte unui dictator nebun din trecutul recent al Europei de Est, el Își proclamă atît de viguros unicitatea numai pentru că știe
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
numai pentru că știe, ori bănuiește, că deasupra lui se află personaje cu mult mai importante care stau cu ochii pe el. La ofiții lui Irineu 30, În SST31 și În AJ32, Demiurgul se laudă abia după ce i-a creat pe Arhonți: „sînt Dumnezeu gelos și nu există nimeni În afară de mine”. Aici converg mai multe pasaje din Vechiul Testament: Isaia 45:5 și 46:9, În care Dumnezeu se proclamă unic, și Deuteronomul 5:9, unde se proclamă „gelos” (grecescul zelotes). Totuși AJ
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pe dată, Sophia Întinde degetul, introducînd lumină În Materie”. 3. Crearea Puterilor Cerești După credința ofiților lui Irineu 35, Ialdabaot emite un fiu, care la rîndul lui emite un altul și tot așa, pînă cînd ia ființă Întreaga hebdomadă a Arhonților planetari. Numele acestora ne-au fost transmise atît de Irineu, cît și de Origen (după Celsus), care ne mai descrie și formele fiecăruia și ne dă informații asupra planetei pe care o reprezintă fiecare din ei36. Luptele pentru putere care
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
transcendente imprimate În gîndirea lui, ceea ce Înseamnă că lumea Înfumuratului creator mai păstrează Încă o slabă urmă a Pleromei, dar aceste fantasme arhetipale sînt lipsite de Rațiune și de Lumină, „sînt produsul nimicului”37 și se vor Întoarce În neant. Arhonții Înșiși sînt umbre ale unor entități pleromatice, iar dacă se ceartă permanent Între ei este din cauză că fiecăruia i-a rămas o vagă amintire a originii sale Îndepărtate și nobile și, prin urmare, fiecare din ei este convins de superioritatea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Codexului II le corectează la 365, pentru a le aduce la numărul zilelor dintr-un an solar. O confuzie similară duce la identificarea Hebdomadei arhontice cu zilele săptămînii, În vreme ce nu Încape nici o Îndoială - după cum Wilhelm Boussett 40 știa deja - că Arhonții reprezintă cele șapte planete, dispuse În ordinea distanței care le separă de Pămînt, În ordinea care era numită „chaldeană”41. Nebunul Ialdabaot (Saklas) transferă asupra celor șapte CÎrmuitori cerești o parte din energia sa, Însă nu-i Înzestrează și cu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
chaldeană”41. Nebunul Ialdabaot (Saklas) transferă asupra celor șapte CÎrmuitori cerești o parte din energia sa, Însă nu-i Înzestrează și cu Lumina pură pe care o primise de la Sophia. Totuși, această glorie hipercosmică Îl așează de drept În fruntea Arhonților: „Iată de ce s-a numit el Însuși Dumnezeu, căci era din cale afară de mîndru de locul de unde ieșise”42. Într-adevăr, „este nelegiuit În nebunia dintr-Însul, căci a grăit: «Eu sînt Dumnezeu și nu există alt dumnezeu În afară de mine
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și un eon (aion) similar eonului care există dintru Început În intenția Nepieritorului”45. Privind În jos la mulțimea puterilor ieșite din el, Ialdabaot Își proclamă unicitatea. Mai puțin specifică În privința entităților care derivă din Ialdabaot, STT pretinde că ignorantul Arhonte Își emite GÎndul printr-un Cuvînt care plutește pe deasupra apelor, asemenea spiritului În Cartea Genezei (Gen. 1:2). Acesta desparte uscatul de umed; din primul Își face pămîntul de sub picioare, din cel de-al doilea făurește cerul. Prin intermediul Cuvîntului, Ialdabaot
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
al doilea făurește cerul. Prin intermediul Cuvîntului, Ialdabaot creează șase Prinți, care vor completa hebdomada planetară, și le dă drept partenere atributele Dumnezeului Bibliei, aici Înțelese din nou ca fiind vicii 46. În sistemul valentinian expus pe larg de Irineu 47, Arhontele, care nu e În nici un caz rău ci numai temporar ignorant, este creatorul a șapte ceruri inteligibile, din acest motiv fiind numit Hebdomadă. Mama lui, Sophia, exilată În cel de-al optulea cer, sub limita Pleromei, acționează constant prin intermediul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
celelalte trei patimi 53. 4. Crearea omului După crearea Puterilor cerești, narațiunile pe care le-am urmărit pînă acum introduc crearea omului. În AJ acest episod se leagă de pocăința Sophiei; În celelalte narațiuni, el urmează laudei de sine a Arhontelui. Secvențele se desfășoară stereotip: Ialdabaot rostește „SÎnt Dumnezeu” etc. (Isaia, 45:5), Însă Glasul Mamei Îl dezminte. Conform relatării lui Irineu 54, Arhonții sînt nemulțumiți de apariția unei puteri care le este superioară. Își pun În gînd să-l plăsmuiască
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
AJ acest episod se leagă de pocăința Sophiei; În celelalte narațiuni, el urmează laudei de sine a Arhontelui. Secvențele se desfășoară stereotip: Ialdabaot rostește „SÎnt Dumnezeu” etc. (Isaia, 45:5), Însă Glasul Mamei Îl dezminte. Conform relatării lui Irineu 54, Arhonții sînt nemulțumiți de apariția unei puteri care le este superioară. Își pun În gînd să-l plăsmuiască pe om după chipul lor (Gen. 1:26), Însă Mama lor le inspiră Într-ascuns proiectul unei creaturi umane al cărei scop va
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pe om după chipul lor (Gen. 1:26), Însă Mama lor le inspiră Într-ascuns proiectul unei creaturi umane al cărei scop va fi să-l deposedeze pe Ialdabaot de puterea lui spirituală. Prea slabi pentru a-i da viață, Arhonții făuresc trupul imens al unei făpturi tîrÎtoare, incapabilă să se țină pe picioare. Ialdabaot Îi suflă În față Spiritul Vieții (Gen. 2:7), primit de la Mama sa, și de acum Înainte omul va poseda Spirit, iar Arhontele nu. Dotat cu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]