421 matches
-
îndepărtau trupele în retragere ale lui Hideyoshi. Și, cu toate că auzise despre nenorocirea aliaților săi din Castelul Kaganoi, nu trimisese întăriri. — Ce se întâmplă? se ridicau voci indignate dintre subordonații lui Nobuo. Nobuo, însă, trecuse deja peste sfatul lui Ieyasu, atacase ariergarda lui Hideyoshi și se alesese cu o înfrângere umilitoare. Salvat de Honda, se întorsese, în cele din urmă, în tabără. Prin urmare, acum Nobuo simțea că-și pierduse dreptul de a mai scoate vreo vorbă. Astfel, discordia mocnită devenise punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
unei trupe prea numeroase, disciplina aproximativă, bolile, mlaștinile. Și rezistența, uneori Înverșunată. Un bărbat, Îndeosebi, Îi face viața grea sultanului, este comandantul unei fortărețe aflate nu departe de fluviu. Armata ar putea s-o ocolească, să-și urmeze drumul, dar ariergarda ar fi amenințată, hărțuielile s-ar Înmulți și, În caz de nevoie, retragerea s-ar dovedi primejdioasă. Trebuie, deci, să se termine cu ea, Alp Arslan a dat această poruncă de zece zile, asalturile s-au Înmulțit. De la Samarkand, bătălia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de ani. — Din ce partid faci parte, tovarășe? Îl Întrebă Al. — Din nici unu’. Da’ băiatu’ meu e comunist. — Și eu, spuse Al. Tovarășe, ofensiva e Încă indecisă. E foarte greu. Fasciștii se țin tare pe poziții. Voi, cei din ariergardă, trebuie să rămÎneți la fel de fermi pe cît vom fi noi pe front. S-ar putea să nu cucerim chiar acum pozițiile dorite, dar le-am demonstrat că avem o armată capabilă de ofensivă și-o să vadă ei ce-o să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
tu ochește o crăpĂtură. Tu, Onie, ia-o pe ailaltă. DĂ-i dracu’ pe friții Ăia, i-am spus lui Claude cînd reveni. Le mai băgĂm una. Mai facem noi rost de altele. Oricum trebuie să apară patrula. — Ăștia-s ariergarda. Blindatul Ăsta. — Hai, bagă-i racheta, i-am spus lui Claude. Trase și spulberă cu totul partea din față, după care băieții au intrat ca să culeagă ce mai rămĂsese din bani și din cecuri. Eu am mai luat o gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cel mai cutezător s-a aruncat Înainte, fără frică, În timp ce eu și - spre norocul meu - și alții, câțiva, am Încetinit pasul și ne-am postat pe după colțurile caselor, observând de departe. Dacă Martinetti ne-ar fi organizat În avangardă și ariergardă, ne-am fi făcut datoria, Însă a fost un fel de diviziune spontană. Cei mai cu inimă Înainte, lașii la urmă. Iar din refugiile noastre, al meu mai În spate decât ale altora, am observat bătălia. Care nu avu loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
sau după o ședință prelungită de electroconvulsii. Îi completa și flanca un tip scundac, cu favoriți stufoși, ce răspundea în principal la apelativul de Boss și care se agita cărând un coș, în a cărui scafă somnola o creatură mititică. Ariergarda reîncarnaților un Bursuc dolofan și un Iepure albinos încheia alaiul insolit, al noctambulilor zoriți. Cunoaște, vreunul dintre voi, un preot, un duhovnic? dorise să știe Îngerul, înainte de a se fi pus cu toții, în mișcare. Păi..., noi, ăștia, nu prea călcăm
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cei mai buni prieteni i-au trădat. Aceste gesturi nobile, fără doar și poate, s-au stins astfel și ele între bravură și bravadă, nereușind să coaguleze nici o „mișcare de rezistență anti-comunistă”. După cum nici ceilalți eroi adevărați ai luptelor de ariergardă din munți nu au reușit, de fapt, să reprezinte ceea ce astăzi mulți numesc cu prea multă ușurință „Mișcarea națională de rezistență armată anti-comunistă”, ci doar să moară cu demnitate. Verdictul Hertei Müller rămîne astfel dureros de adevărat : regele e gol
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și a pus la cale uciderea lui Roland, devenit între timp un fel de mână dreaptă a unchiului împărat. Totul s-a petrecut în anul 778, în bătălia de la Roncesvalles, o trecătoare din Munții Pirinei. Acolo, inamicul a atacat ariergarda trupelor francilor, în care se aflau și cei doi prieteni, Roland și Oliver, pe care au distrus-o. Luptând până la ultimele puteri, cei doi au căzut eroic în crunta înfruntare. Mai întâi Oliver, apoi Roland. Legenda merge mai departe, însă
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
administrație. Din Alianță fac parte - pe lângă Societatea Academică din România - Grupul pentru Dialog Social, Freedom House Romania, sindicatele Alma Mater și Cartel Alfa, Grupul pentru Reforma Universitară, Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România, Societatea Timișoara, Edu-Cer, Centrul pentru Jurnalism Independent, Asociațiile Ariergarda, Salvați Bucureștiul, Pro-Do-Mo. Ce oferă și ce se dorește de la site-ul www.romaniacurata.ro vom (veți) afla fiecare. Destul e că am început să ne mișcăm. Să nu mai lăsăm exclusiv securimii, fie ea pacepistă ori pleșițistă, forța inițiativei
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Vighi este conf. dr. la Facultatea de Litere a Universității de Vest Timișoara. Membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Asociației Scriitorilor Profesioniști din România (ASPRO). Coautor al Memorandumului pentru construcția regională a României, 2001, președinte al Atelierului civic Ariergarda, Timișoara. Este autor a numeroase cărți: Povestiri cu strada depozitului, Editura Cartea românească, 1985, Valahia de mucava, Timișoara, Editura Amarcord, 1996, Decembrie, ora 10, Editura Albatros, 1997, Apocalipsa 9, Editura Paralela 45, 1999. Premii si distincții: 1985, Premiul de debut
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
a neoclasicului, intelectualizatului Valéry și cea „proliferantă” a lui Tzara, „antologhează” în Integral poezia modernisto-avangardistă a franței contemporane). Însă, deși „nu lipsește niciodată din dezbaterile care agită avangardele europene ale epocii”, el se plasează întotdeauna „în linia a doua”, în ariergarda avangardei, după cum observă același Michel Carassou. Un susținător înțelept și avizat, „de la distanță” (de notat că „distanța” sa estetizantă, „aristocratică” se situează în imediata apropiere a atitudinii lui Ion Vinea, cu observația că, spre deosebire de acesta din urmă, Fondane este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de până la 1 000 t; • această mișcare de revenire la plantațiile industriale este însoțită de abandonarea progresivă a culturii naturale a palmierilor (pe care se sprijinea aproape exclusiv înainte). Exploatarea palmierului sălbatic nu mai este altceva decât o luptă de ariergardă care va continua pînă când noile plantații vor atinge randamentul maxim (8 ani). În acest an 1961, compania păstrează un monopol neîngrădit asupra transporturilor fluviale și a comerțului cu amănuntul (implantarea unei rețele de buticuri care nu au de ce să
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
măreției de a lupta în război. Apostol Bologa are la început impresia că războiul stârnește energia vitală, dar se lecuiește rapid. Mizeria și absurdul copleșesc aceste personaje; de pildă, într-o povestire de G. Brăescu pe un locotenent rămas în ariergardă ca să distrugă un pod. El nu primește telefonic ordinul de distrugere pentru motivul că generalul, fiind ramolit, nu își găsește galoșii. Când constată că îi are de fapt în picioare, ordinul este dat. Totuși Gheorghidiu, Bologa, Radu Comșa se disting
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
punctul de vedere ideologizant. Schimbarea radicală Marea Trecere de la prima la a doua modernitate nu este propriu-zis marcată de postmodernism, ci are conținutul schimbării seturilor de valori definitorii. Ceea ce am numit setul aferent postmodernismului este întrețesut, în formulă parazitară, în ariergărzile și avangărzile celor două concepte radical diferite. Adevărul este că percepția de decadență în Marea Trecere este doar sugerată de valorile postmoderniste, căci determinanții țin de apărarea încrâncenată a consecințelor modului de organizare, de tip ierarhic, generat de prima modernitate
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
interesați de bătălii sunt anteriori secolului XVII. De atunci, nimeni, cu excepția lui Goya, n-a mai Îndrăznit să privească un om cu adevărat atins de moarte, cu sânge adevărat În loc de sirop eroic În vine; cei care Îi plăteau pânzele din ariergardă Îl considerau nepractic. Apoi, ștafeta a preluat-o fotografia. Fotografiile tale, Faulques. Și ale altora. Dar până și asta și-a pierdut onoarea, nu-i așa? Să arăți oroarea În prim-plan e de-acum socialmente incorect. Până și copilului
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
se lăsase de fotografiatul oamenilor, ori aproape o făcuse. N-o interesau. Dar putea petrece o zi Întreagă vagabondând printr-o casă părăsită sau printr-un sat În ruină. În pofida plăcerii ei de a-și procura obiecte din viața de ariergardă (obiectele false ori banale pe care le aduna cu o pasiune frivolă și apoi le dăruia ori le uita peste tot), de acolo nu lua niciodată nimic, nici o carte, nici un porțelan, nici un cartuș gol: nu lua decât rollfilm după rollfilm
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Secchia va conduce de acum înainte federația milaneză a partidului. Exceptînd problemele sale interne, PCI suportă timp de mai mulți ani contra-lovitura politicii sale anterioare. Înainte de toate pe plan sindical, CGIL întîmpină mari dificultăți: scăderea dramatică a efectivelor, lupte în ariergardă, nepercepere a mutațiilor industriale. În mod pregresiv CGIL și PCI iau la cunoștință, așa cum o arată parțial lucrările institutului Gramsci în iulie 1955: Clasa muncitoare consideră progresul tehnic drept un factor decisiv al progresului social și al îmbunătățirii condițiilor de
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
slujbe preoțești nu se făceau. Erau prea mulți morți pe câmp și ar fi fost imposibil. Pierderile suferite pe aceste locuri, atât de germani cât și de români sau ruși, sunt explicate prin aceea că nemții lăsaseră în unele locuri ariergărzi de sacrificiu, cu misiunea extremă de a întârzia înaintarea trupelor sovietice, până ce grosul armatelor s-ar fi repliat și organizat pe un alt aliniament de apărare. Linia Focșani - Nămoloasa - Galați (celebra FNG) era pregătită pentru un lung război defensiv, de
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
electrică”. b. „S’au dat lupte pe străzile Bârladului și au fost dueluri de artilerie” În a doua secțiune a raportului său, Bontaș a descris evenimentele de război ce s-au petrecut, uneori, chiar pe străzile orașului. Într-adevăr, după ce ariergarda germană lăsată la sacrificiu pe aliniamentul Muntenii de Jos-DeleniGura Albești-Idrici-Roșiești a fost spulberată de impetuoasa înaintare sovietică, drumul spre Bârlad fusese deschis. Trebuie să precizăm faptul că în urma crâncenelor lupte ce s-a dat în această zonă, sovieticii au pierdut
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
răsărit, Rusia sovietică. b.Ce s-a întâmplat după 23 august la Vaslui, Bârlad și Huși Noaptea de 22/23 august 1944 a fost una crâncenă la Vaslui. Atât trupele noastre cât și cele germane au realizat la repezeală o ariergardă pe aliniamentul Muntenii de Jos-Deleni-Idrici-Roșiești pentru a zădărnici pentru un timp impetuoasa înaintare a trupelor rusești care începuseră, deja, prăpădul în oraș. Magazinele au fost în mare parte jefuite, iar incendiile cuprinseseră orașul. Toate aceste orori le-am descris în
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
iunie/5-7 iulie, singura, de altfel, de acest fel în cursul evacuării Principatului muntean 409. La mijlocul lunii iulie, comandamentul rus, cu generalul Gorceakov, a părăsit Bucureștii, fiind în curând urmat de comisarul extraordinar și plenipotent al Principatelor, baronul Budberg, cu ariergărzile și restul administrației militare țariste. Martor ocular al acestor evenimente, apreciatul medic de origine franceză, Carol Davila, fost "oberștabdoctor", adică șeful Serviciului Sanitar militar al Țării Românești, dar destituit sub administrația rusă de ocupație, îi scria, la 23 iulie/4
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
avuseseră de-a face peste Dunăre, cu două decenii mai-nainte: "La fiecare kilometru cădea câte un soldat... Și rândurile se rupeau îndată, spăimântate în jurul proaspetei victime a dușmanului nevăzut. O lăsau zvîrcolindu-se în praful drumului, până când ambulanța, păzită de ariergardă, ajungea la "înălțimea" lovitului de soartă 572. Dacă holera n-a modificat activ destinul căpitanului Naicu, eroul povestirii, ea i-a slujit drept fundal de neînlocuit dramei sale. 5. Epidemiile din 1916-1917 În lucrarea de sinteză pe care a publicat
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
parcurs problemele pe care și le pune, ideea consolatoare se năruiește și fiecare școală, fiecare pictor, fiecare tendință trebuie s-o ia de la început. Fiecare devenind propria-i avangardă, nu mai există deci avangardă, în lipsa unui front și a unei ariergărzi comune tuturor. Cum se poate explica faptul că "arta de avangardă" a supraviețuit, paradoxal, "partidului de avangardă"? Fără îndoială, prin reinvestirea unei moșteniri ideologice a secolului al XIX-lea în condițiile informative ale secolului XX. Anexarea lumilor artei de către urgența
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
începe urcușul și soldații văzuseră cum apa creștea, izbindu-se de stânci. Cineva strigă că apa umplea canalul, acoperind drumul în spatele lor. Își îndemnară caii să se grăbească, dar Rhenus, tot mai mare, acoperea pământul de sub copitele lor și îneca ariergarda. Iar noi, cei care ajunseserăm sus, vedeam dedesubt oamenii și caii cu apa până la piept, gleznele lor cedau, iar ei erau înghițiți de vâltoare. Doar trei ne-am salvat, agățându-ne de stânci. Apoi fluviul se potolise și cei înecați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de meditație, aveam drum liber. Cale liberă!, mi-am zis În sinea mea și m-am dus neîntârziat În cușeta mea. Hotărât lucru, zeița Aventurii ținea cu mine. Acolo mă aștepta doamna baronne. Mi-a sărit drept În față. În ariergardă, Goliadkin Își Îmbrăca sacoul. Cu prompta sa intuiție feminină, doamna baronne s-a prins că amestecul lui Goliadkin distrugea climatul de intimitate necesar perechilor de Îndrăgostiți. A plecat, fără să-i arunce nici măcar o vorbă. Îmi cunosc firea: dacă mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]