21,334 matches
-
găsi totuși cineva care să vadă dincolo de bani și să înțeleagă importanța acestor întâlniri între oamenii care iubesc și împărtășesc aceeași pasiune pentru cuvântul scris. Și iată că, universul mi-a ascultat ruga și a trimis un mesager să pună aripi dorinței mele. Acest mesager, acest om cu suflet mare care a făcut ca visul meu să devină realitate, a fost doamna Gabriela Valentina Dobrotă care înțelegând importanța acestui demers a sponsorizat apariția numărului 5 al revistei eCReator intitulat „Prietenii literare
O DORINŢĂ NUMITĂ „PRIETENII LITERARE DROBETA TURNU SEVERIN- BAIA MARE” de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1466977383.html [Corola-blog/BlogPost/378176_a_379505]
-
Un sărut a rămas agățat în cuier altul stă cuminte să nu-l găsești sub streașina nopții noaptea aia de pomină în care ne-am îmbătat unul de mirosul celuilalt și beat era și fluturele din goblenul cu vise o aripă îi atârna pe albul peretelui își trăgea visele din moarte Știu că azi era tot acolo am vrut să-l trimit înapoi în lumea lui frumoasă ca mine când mă uit în ochii tăi de ieri dar m-a privit
VINA DE-A NU MAI FI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 by http://confluente.ro/Cantecul_lebedei_vina_de_a_violetta_petre_1361270378.html [Corola-blog/BlogPost/351949_a_353278]
-
visele din moarte Știu că azi era tot acolo am vrut să-l trimit înapoi în lumea lui frumoasă ca mine când mă uit în ochii tăi de ieri dar m-a privit trist și s-a închis în crisalidă Aripa lui lăsase scris în braille -tu ești vinovată că nu mai ești frumoasă- Referință Bibliografică: Cântecul lebedei - vina de-a nu mai fi / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 781, Anul III, 19 februarie 2013. Drepturi de Autor
VINA DE-A NU MAI FI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 by http://confluente.ro/Cantecul_lebedei_vina_de_a_violetta_petre_1361270378.html [Corola-blog/BlogPost/351949_a_353278]
-
și vai adânci. Într-o zi, s-a oprit la țărmul unei mari și i se păru cel mai ciudat loc pe care il văzuse. Valurile erau pictate în culorile curcubeului, iar zeci de pescăruși pluteau fără să dea din aripi. Aproape de țărm se legăna o barcă. Solaris sări în ea și vâsli până în mijlocul mării. Simți, deodată, că mâinile îi înghețară pe vâsle și se ghemui de frig. Privind în depărtare, observă că începu să ningă. După câteva minute, soarele
SCHIŢÂND COPILĂRIA (SCURTISSIME) de MIHAI MARIN în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 by http://confluente.ro/Eveniment--Actualitate/Codrut_marian_stroia_schitand_copil_mihai_marin_1338645109.html [Corola-blog/BlogPost/357441_a_358770]
-
laptelui. − Vino înăuntru! Hai să te servesc cu un ceai de iarbă de mare! − Nu, mulțumesc! răspunse Solaris. − Dar, unde vrei să ajungi? întreba curios pescărușul. − În Împărăția Timpului. − De vrei, te pot însoți! spuse pescărușul. Atunci, Solaris urca pe aripa pescărușului și părăsi căsuța din vârful vrejului. Nu după mult timp, pescărușul strigă cu putere: − Pământ, pământ! Cei doi, coborâră pe țărm și hotărâră să înnopteze acolo. Adormiră pe loc, osteniți de drumul lung. După o noapte rece, se treziră
SCHIŢÂND COPILĂRIA (SCURTISSIME) de MIHAI MARIN în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 by http://confluente.ro/Eveniment--Actualitate/Codrut_marian_stroia_schitand_copil_mihai_marin_1338645109.html [Corola-blog/BlogPost/357441_a_358770]
-
în fața copacului, au auzit din interiorul unei scorburi o voce înăbușita: − Stați, călătorilor! Ca să găsiți intrarea în Împărăția Timpului, trebuie sa imi dezlegați o ghicitoare: „Fir de tort, rând pe rând, Tors de gand, Lung cât cerul Iute că gerul, Aripi de matase Prins pe ceas în case” − Fir de tort... cred că ar simboliză amintirile, lung cât cerul... înseamnă că e nesfârșit, iute că gerul... înseamnă că trece repede. Nu poate să fie decât timpul! răspunse Solaris. −Așa este! Ai
SCHIŢÂND COPILĂRIA (SCURTISSIME) de MIHAI MARIN în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 by http://confluente.ro/Eveniment--Actualitate/Codrut_marian_stroia_schitand_copil_mihai_marin_1338645109.html [Corola-blog/BlogPost/357441_a_358770]
-
clasică - ci starea de poeticitate a lumii și capacitatea individului de a intra în această stare. Citez din poemul Cum se naște cântecul, aceste glosse la umbrele lui Platon: „Umbre înghețate-n dansul lunii, fantomele.../ păsări cu cerul smuls din aripi, / femeia departe cu miros de busuioc/ al părului pe umerii gândurilor mele./ Iluziile casei, dorințe rătăcite, noduroase însem- nări de cuvinte,/ distilerii de vise, ceasuri de întâmplări / de care ne separă un arbore ireal, / simbol al timpului respirând viitorul / și
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Frigul_insingurarii_volum_llelu_nicolae_valareanu_1381527977.html [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
voi duce să cinstesc destinul/ iar partea netrăită încă / să o închin femeii. (Frigul însingurării). „Însingurare” nu înseamnă, pentru poet, de unul singur, izolat, retras, etc. - ci viață în fața perechii, o însingurare în doi unde partenera este ideală, este urmă, aripă, umbră, prezență angelică, chiar statuie de aer. Potrivirile în real, suprapunerea imginii abstracte peste ființa concretă, de lângă sine, dar tristețe, melancolie, lumea îngerilor trebuind să stea în separare față de oameni, „întinările” angelice scurt- circuitând cunoașterea, blocând-o în sentimente terestre
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Frigul_insingurarii_volum_llelu_nicolae_valareanu_1381527977.html [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
ființa concretă, de lângă sine, dar tristețe, melancolie, lumea îngerilor trebuind să stea în separare față de oameni, „întinările” angelice scurt- circuitând cunoașterea, blocând-o în sentimente terestre, vulgare. De aceea, îngerul nu are chip de obicei, este prezență difuză, mai mult aripă, zbor și gând (cântec). Cu ajutorul femeii sau prin mijlocirea ei, poetul devine demiurg al lumii sale, construiește adică, o lume dând nume lucrurilor și ființelor, descoperă o mitologie ce sălăsluiește în această lume a sa (nu a lor! ea este
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Frigul_insingurarii_volum_llelu_nicolae_valareanu_1381527977.html [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
întristarea, amintirea ori speranța, dragostea sau revolta etc. în aurul pur al rostirii/scrierii ca formă supremă a ființării și a nemuririi: „în neguri/ săpăm tunel,/ Învingătorule,/ noi fugărim timpul,” (Coloane ). Însă, pentru a fugări timpul, sufletul trebuie să prindă aripi, așa că se roagă. Dorința i s-a împlinit doar pe jumătate - sufletul său a prins aripi cu care s-a înălțat peste condiția de muritor, dar „neocrotit de nuferi” (Să-ți leg nuferi la glezne), meditând la rostul omului „Zborul
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Frigul_insingurarii_volum_llelu_nicolae_valareanu_1381527977.html [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
supremă a ființării și a nemuririi: „în neguri/ săpăm tunel,/ Învingătorule,/ noi fugărim timpul,” (Coloane ). Însă, pentru a fugări timpul, sufletul trebuie să prindă aripi, așa că se roagă. Dorința i s-a împlinit doar pe jumătate - sufletul său a prins aripi cu care s-a înălțat peste condiția de muritor, dar „neocrotit de nuferi” (Să-ți leg nuferi la glezne), meditând la rostul omului „Zborul continuă,/ gândul duce dincolo de gând/ și ciclul se reia/ cu alții.” (Neodihnă) rămâne „cu un singur
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Frigul_insingurarii_volum_llelu_nicolae_valareanu_1381527977.html [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
Cine- n ploaie - a lăcrimat, L- a ales pe Dumnezeu, Măduva spinării drepte - n suflet o sapă, ușor, Mulțumindu- L pe Iisus, c- a iubit, lumescul dor. Îngerii cântă în ploaie, prețuiesc lacrima sfântă, Si la Ceruri, când se- ntorc, aripile lor cuvânta, C- au văzut cum e iubirea, pentru cei nemuritori- Ea așterne câte- o ploaie, singura -i în al ei zbor. Între întuneric și pământ Lumină, ca un argint viu, imprimă în dimensiunea necunoscutului diferența între întuneric și pământ
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 by http://confluente.ro/lilia_manole_1463173418.html [Corola-blog/BlogPost/381364_a_382693]
-
zi copilăria, Unește- te cu cerul și stelele cărunte, Și cânte sufletul, cum cântă ciocârlia. Povestea fluturelui Ți-am încercat buzele... Erau fierbinți frisonul ultimului cuvânt "Rămâi!" sarea că o minge pe treptele dărâmate. Iar eu zburăm în mâini țineam aripile tale de fluture le prinsesem când se ferfenițau pe umerii mei le-am sărutat erau mici În ozonul nașterii dragostei se atrăgeau două extreme- absența trupului meu și aripile tale de fluture se ciocniseră doi magneți frisonul bătea în soarta
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 by http://confluente.ro/lilia_manole_1463173418.html [Corola-blog/BlogPost/381364_a_382693]
-
o minge pe treptele dărâmate. Iar eu zburăm în mâini țineam aripile tale de fluture le prinsesem când se ferfenițau pe umerii mei le-am sărutat erau mici În ozonul nașterii dragostei se atrăgeau două extreme- absența trupului meu și aripile tale de fluture se ciocniseră doi magneți frisonul bătea în soarta iubirii- o minge magnetică iar eu zburăm și tu zburai și buzele noastre se sărutau. La început culorile se pecetluiau pe buze- Așa se născuse povestea fluturelui. Magnificul zbor
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 by http://confluente.ro/lilia_manole_1463173418.html [Corola-blog/BlogPost/381364_a_382693]
-
început culorile se pecetluiau pe buze- Așa se născuse povestea fluturelui. Magnificul zbor era o minge ușoară ce sarea pe caldarâmul amețitor și noi după ea ieșisem în stradă Ah, ce aroma de culori și ce iubire fără anotimpuri! Unică aripa Nicicând nu am îngenunchiat pentru iubire, În lacrimi și osânda eram cu sufletul curat, Am fost cândva năvalnica împătimire, În conștiința mea nu- i nici un rob bărbat... De păsări mi- am legat întotdeauna zborul Și am zburat că pasărea, de
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 by http://confluente.ro/lilia_manole_1463173418.html [Corola-blog/BlogPost/381364_a_382693]
-
cândva năvalnica împătimire, În conștiința mea nu- i nici un rob bărbat... De păsări mi- am legat întotdeauna zborul Și am zburat că pasărea, de zbucium franța, Când ziua mi- era neagră, îmi ogoiam fiorul, La cuibu- mi reveneam, la cealaltă aripa. Căci fără ea puteam să zbor, nu prea departe, Eu o lăsăm în grija pruncilor, drept alinare, Trecea și timpul alăturea de mine- aproape, Dar cu o singură aripa am fost in încercare. Și nici să cred că aș fi
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 by http://confluente.ro/lilia_manole_1463173418.html [Corola-blog/BlogPost/381364_a_382693]
-
era neagră, îmi ogoiam fiorul, La cuibu- mi reveneam, la cealaltă aripa. Căci fără ea puteam să zbor, nu prea departe, Eu o lăsăm în grija pruncilor, drept alinare, Trecea și timpul alăturea de mine- aproape, Dar cu o singură aripa am fost in încercare. Și nici să cred că aș fi fost total perfectă, Și-n libertatea mea să mă complac, Dar niciodată unică aripa nu a fost incertă, Și niciodată ea nu m- a trădat, nu ne- a trădat
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 by http://confluente.ro/lilia_manole_1463173418.html [Corola-blog/BlogPost/381364_a_382693]
-
grija pruncilor, drept alinare, Trecea și timpul alăturea de mine- aproape, Dar cu o singură aripa am fost in încercare. Și nici să cred că aș fi fost total perfectă, Și-n libertatea mea să mă complac, Dar niciodată unică aripa nu a fost incertă, Și niciodată ea nu m- a trădat, nu ne- a trădat! Lilia Manole Referință Bibliografica: POEME / Lilia Manole : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1960, Anul VI, 13 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lilia
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 by http://confluente.ro/lilia_manole_1463173418.html [Corola-blog/BlogPost/381364_a_382693]
-
ca niciodată, unor partide care țintesc furibund colecția de voturi și executarea personalităților, nu polarizarea valorilor! Republicanismul românesc, prin garda lui mediocră și agresivă nu poate să ridice crucea de pe spatele națiunii dacă de fapt el îi bate piroane în aripile cugetului! Politicienii de azi, prin discursuri dezaxate amorsează o bombă de autodistrugere cu un fitil, căruia i s-a dat deja foc la un capăt, iar națiunea, perzându-și punctele cardinale ale propriei identități, culturi, idealuri... nu mai știe încotro să
ALTEŢA SA REGALĂ PRINCIPELE RADU AL ROMÂNIEI. REAŞEZAREA ÎN COEXISTENŢĂ A CONŞTIINŢELOR INDIVIDUALE ŞI NAŢIONALE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Alteta_sa_regala_principele_aurel_v_zgheran_1388830322.html [Corola-blog/BlogPost/363840_a_365169]
-
acelei luni aflată-n prim pătrar ca să grăbească-n ochi de timp lumina să se reverse, răsturnând din car iluzii pentru-o altă veșnicie dar am zărit-o (și nu doar o dat’) zburând din cuibul tău de pustnicie, cu aripi de apus însângerat... Referință Bibliografică: Din cuibul meu de gând / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1603, Anul V, 22 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Aura Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
DIN CUIBUL MEU DE GÂND de AURA POPA în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 by http://confluente.ro/aura_popa_1432299963.html [Corola-blog/BlogPost/362343_a_363672]
-
plină de grație...” „Tace. Este atât de enigmatic că nu l-am înțeles niciodată.L-am considerat tot timpul un coleg și un prieten comun. Și totuși este un băiat aparte...” Ian simte stinghereala în care căzuseră amândoi și de pe aripile reveriei coboară la realitate. - Seara și noaptea își au farmecul lor. Aș prefera să rămânem aici până dimineață. Privește cum perechile de tineri se preling încet pe alei ca niște umbre. - Printre ele ne numărăm și noi, - zâmbi fata cu
SIMFONIA IUBIRII de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 by http://confluente.ro/Ion_nalbitoru_1403537274.html [Corola-blog/BlogPost/349301_a_350630]
-
Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1861 din 04 februarie 2016 Toate Articolele Autorului În poezia lumii locuim eminescian Cu toate că nu credeam să fiu vreo dată Eminescu Iată-mă-s poporul ro mân Plin de poezie din cap până-n picioare Aripile versurilor mă poar tă dincolo de veacuri Pururi tânăr înfășurat în mantia melancoliei Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II Referință Bibliografică: EREZIA TRECERII DINTR-O LUME ÎN ALTA / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1861, Anul VI, 04
EREZIA TRECERII DINTR-O LUME ÎN ALTA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 by http://confluente.ro/costel_zagan_1454611925.html [Corola-blog/BlogPost/340263_a_341592]
-
ani ai săi sentimentele de iubire aveau cea mai mare prioritate. Orice vedea atât în natură, cât și în viața normală, o observa doar prin prisma iubirii. Zborul unei păsări era un simbol al dragostei. În viziunea sa, fâlfâind din aripi, pasărea străpungea văzduhul în întâmpinarea perechii. Doi porumbei, care își apropiau ciocurile pe coama unui acoperiș de clădire, erau tot un simbol al dragostei. O frunză desprinsă de pe ram, în zborul ei planat într-o zi însorită de toamnă, era
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1496995669.html [Corola-blog/BlogPost/376621_a_377950]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > NOSTALGIE Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Știi să asculți? Auzi vântul la fereastra ta? Auzi păsările care poartă primăvara pe aripi? Le auzi pe cele care pleacă anunțând sosirea iernii? Auzi susur de limpede izvor la umbra pădurii? În orice anotimp vei găsi pe cineva care să te iubească... Acel cineva a prețuit căldura zâmbetului tău. Este acela căruia i-ai
NOSTALGIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/marian_malciu_1451829500.html [Corola-blog/BlogPost/378595_a_379924]
-
Acasa > Poeme > Emotie > DESTINUL NU ARE HARTĂ... Autor: Geanina Nicoleta Publicat în: Ediția nr. 2242 din 19 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Destinul nu are hartă... Dimineți ce încă își mai șterg pleoapa, Cu aripa stângă-mi botează plămada, Cad stropii de rouă ce tind a pătrunde Prin ochiuri de cer,ating suflete mute! Mai strigă destinul privind spre icoane O hartă-mpărțită -n puncte cardinale, Mai năruie gânduri, castele de vise Sub dansuri de Iele
DESTINUL NU ARE HARTĂ... de GEANINA NICOLETA în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 by http://confluente.ro/geanina_nicoleta_1487514625.html [Corola-blog/BlogPost/378758_a_380087]