763 matches
-
Totuși, una dintre figurile reprezentative a fost Anaxagoras (500 î.Hr.-428 î.Hr.), cu gândire cotată drept materialistă, cel care a afirmat că „omul este măsura tuturor lucrurilor”, filozof apreciat de către Pericle, cel mai mare om de stat din Grecia antică. Aristocratul Platon (427 î.Hr.-347 î.Hr.) desconsidera sofiștii. El a dominat filozofia greacă idealist fiind, îndreptându-și privirea către ideal, imaterial, salvând omenirea de la trăirea în universul imediat. Statul lui Platon era un stat autoritar în care individul era subordonat statului
DESPRE LIBERTATE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383307_a_384636]
-
el avea în vedere o restituție. Vroia ca Ideea Olimpică „să trăiască real în societatea de azi”, redescoperind spiritul unei instituții milenare. Atunci fusese aplaudat, dar nu și înțeles (va scrie în Amintiri), notând că noi rămânem „sclavii formelor”. Or, aristocratul interesat în tinerețe de cariera armelor și convertit, la bătrânețe, de „pedagogia productivă” (pentru care pleda înfocat, la Praga, în 1925, gestul fiind socotit „o trădare”) considera că „fără sport, tineretul s-ar atrofia într-o formație pur intelectuală”. Încă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93495_a_94787]
-
dreapta mânie a mai-marilor săi pe linie profesională. Vreau să spun ecleziastică... Devenind, cam din senin, peste măsură de bogat, abatele Saunière trebuie, la un moment dat, să-și justifice veniturile și proprietățile - o casă parohială În formă de conac aristocrat, grădini Întinse și amenajate cu tot dichisul, ospețe În măsură să stârnească admirația invidioasă a unui Lucullus sau a altor bărbați cu bună reputație În materie de chiolhanuri. Poate exagerez eu oleacă, dar nu asta contează... Se pare că verificările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
despre care spunea că ar putea fi cea mai bună dintre rânduieli dacă asupră-i n-ar plana pericolul eșuării Într-o altă varietate de tiranie, aceea a arbitrariului mulțimii. Le mai vorbise, lui și prietenilor lui care alcătuiau grupul aristocrat de discipoli de la Mieza, despre cei dintâi greci care primiseră Însărcinarea de a elabora reguli de conviețuire În interiorul polis-ului, al cetății, despre primii legiuitori, așadar: fostul cioban și sclav Zaleucos la Locri și Charondas În Catania, Licurg și eforul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ca gloata să simtă că l-a părăsit curajul, că i s-a frînt mîndria. Scena provocă chiote de bucurie. (Căci gloatei Îi place să vadă cum se frîng cei mîndri și curajoși.) La capătul bulevardului, acolo unde Începea curia aristocrată și unde mulțimea se mai rărise, el ridică ochii. În lumina zorilor, la un balcon, văzu o pată de un alb strălucitor. Aplecată peste balustradă, toată În alb, stătea mama lui, iar În spatele ei, parcă pentru a accentua strălucirea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
seară același ulan cu mustăți zbîrlite. „CÎnd i-au pus ștreangul de gît, se uita calm la mîinile călăului, de parcă Îi lega o eșarfă de brocart... Vă dau cuvîntul meu de onoare, domnilor!“ Ar fi posibile două concluzii. Ori tînărul aristocrat a murit brav și demn, fiind conștient de sfîrșitul său, cu capul sus, ori a fost o scenă bine regizată În spatele căreia s-ar fi aflat orgolioasa sa mamă. Prima variantă, cea eroică, va fi susținută și propagată verbal și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pomenea despre montările pe care le făcuse și despre actorii săi. Râdea plin, ca o orgă, se scutura toată ființa lui, râdea așa cum a trăit, din plin. Un amestec bizar de histrionism, de chef de mahala, cu ștaif de lume aristocrată. Ginere de mare regizor - Șahighian era un monstru sacru, actor de farmec, frumos și cu succes -, Berechet vorbea călduros actorilor și nu-i repezea, cel puțin din ceea ce știu eu. Făcea uneori câte o scenă, dar nu se adresa cuiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
înainte de asta vine Sophie, ce coincidență! Nici nu ți‑ai închipuit‑o bine pe Sophie cu racheta de tenis în mână, că racheta de tenis și apare, prompt, împreună cu Sophie. Amândouă stau într‑un Porsche crem, condus de un tânăr aristocrat, asupra căruia Rainer își poate vărsa îndată ura, ce așteaptă deja nerăbdătoare la cotitură ocazia de a se revărsa asupra cuiva. Rainer urăște pe oricine ar sta alături de Sophie, ceea ce e o nedreptate, fiindcă omul poate să aibă și intenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
să nu fii bogat, ci doar boem ca ei. Așa cum ea avea să-i ajute pe alții, și ea a fost ajutată la vremea aceea. Soția lui Pierre Emmanuel, bunăoară, i-a plătit chiria cîțiva ani buni. Doamna Vioasnoff, o aristocrată rusoaică albă, prin felul cum a tratat-o, i-a creat senzația că-i acasă, cînd ea era pe drumuri. Între timp a scris cronici de poezie pentru Europa Liberă și a primit rolul principal în filmul Genunchiul Clarei, al
DIN IUBIRILE LUI MARIN PREDA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364192_a_365521]
-
Acasă > Stihuri > Semne > ALHAMBRA Autor: Râul Bâz Publicat în: Ediția nr. 1321 din 13 august 2014 Toate Articolele Autorului În cămara adâncă, sub tălpile casei, rezemata de-un raft încărcat de borcane cu dulceața străveche, uitată, singura, împovărata de suspine, aristocrata mea chitară cu corzi de mătase, meșteșugita într-o noapte de dor și filosofie de bătrânul maestru lutier Boiangiuc, așteaptă. În cutia ei locuiește acum un descendent al familiei de șoareci regali care stăpânea odinioară insula greacă Pontikonisi. Între corzile
ALHAMBRA de RAUL BAZ în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368361_a_369690]
-
ceva?Duceți-vă draculuicu toții!... XXV. ALHAMBRA, de Răul Bâz, publicat în Ediția nr. 1321 din 13 august 2014. În cămara adâncă, sub tălpile casei, rezemata de-un raft încărcat de borcane cu dulceața străveche, uitată, singura, împovărata de suspine, aristocrata mea chitară cu corzi de mătase, meșteșugita într-o noapte de dor și filosofie de bătrânul maestru lutier Boiangiuc, așteaptă. În cutia ei locuiește acum un descendent al familiei de șoareci regali care stăpânea odinioară insula greacă Pontikonisi. Între corzile
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
sună precum cea de-a doua mișcare din Recviemul lui Mozart. Dar ea, nemângâiata, cu lacul crăpat, ... Citește mai mult În cămara adâncă, sub tălpile casei,rezemata de-un raft încărcatde borcane cu dulceața străveche,uitată, singura, împovărata de suspine,aristocrata mea chitară cu corzi de mătase,meșteșugita într-o noapte de dor și filosofiede bătrânul maestru lutier Boiangiuc,așteaptă.În cutia ei locuiește acumun descendent al familiei de șoareci regalicare stăpânea odinioară insula greacăPontikonisi.Între corzile ei, inca întinse,cateva
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
Otto își va aminti toată viața cu nostalgie și chiar cu emoție, următorul set de șapte ani (ÎI=1822-1829) îl va găsi pe același copil, Otto von Bismarck (în urma unor demersuri ale mamei sale, Wilhelmine) învățând în școli cu copii aristocrați. Al treilea set de șapte ani (III=1829-1836), adică între 14 și 21 de ani, îl prinde finalizându-și studiile (în primul rând bacalaureatul la 17 ani, apoi anii de facultate în domeniul dreptului la Göttingen și Berlin). Al patrulea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368473_a_369802]
-
Otto își va aminti toată viața cu nostalgie și chiar cu emoție, următorul set de șapte ani (ÎI=1822-1829) îl va găsi pe același copil, Otto von Bismarck (în urma unor demersuri ale mamei sale, Wilhelmine) învățând în școli cu copii aristocrați. Al treilea set de șapte ani (III=1829-1836), adică între 14 și 21 de ani, îl prinde finalizându-și studiile (în primul rând bacalaureatul la 17 ani, apoi anii de facultate în domeniul dreptului la Göttingen și Berlin).Al patrulea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368473_a_369802]
-
la acea vârstă când întregul popor se transformă în aristocrație", deși sentimentul de clasă e foarte dezvoltat. Spiritul lor e paradoxal: „Ca orice popor mare, poporul englez e dublu: progresist și conservator, idealist și practic, tolerant și feroce, democrat și aristocrat, iubitor de libertate și tiranic." De la Berlin, unde încetase din viață la 16 august 1964, în drum spre Copenhaga, unde urma să participe la nu știu ce conferință internațională, rămășițele lui pământești au fost aduse la București și au fost depuse în
MIHAIL RALEA de GEORGE BACIU în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366858_a_368187]
-
Ediția nr. 207 din 26 iulie 2011 Toate Articolele Autorului MARIA ROSETTI -TESCANU Una dintre cele mai excentrice prezențe din viața mondenă a începutului de veac XX a fost, cu siguranță, Maria Cantacuzino, considerată pe drept cea mai frumoasă prințesă aristocrată a vremii. Prietenă apropiată a reginei Maria, ea s-a iubit cu prințul Mihail G. Cantacuzino, cu filosoful Nae Ionescu și cu muzicianul Dinu Lipatti, pentru ca mai târziu să devină soția marelui compozitor George Enescu, mama aviatorului Constantin Cantacuzino și
O POVESTE ADEVĂRATĂ de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366944_a_368273]
-
istoric. Cea de-a doua lucrare de referință a lui Radu Mărculescu, Mărturii pentru Judecata de Apoi adunate din gulagul românesc, s-a bucurat expres de edițiile, 2005, 2011, 2012. Radu Mărculescu, se aseamănă prințului gruzin fără pereche în lumea aristocrată contemporană, născut în același an 1921, cu marele erou-martir român Aurel State, Ciabua Amiredjibi. Persecutat, prigonit, arestat, anchetat în lagărele de muncă, evadat, prins, rearestat, reevadat pe un traseu de teroare, fatidic, timp îndelungat, pe mii de kilometri, cu 16
PĂTIMIRI ŞI ILUMINĂRI DIN CAPTIVITATEA SOVIETICĂ (EDITURA Editura Humanitas) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367469_a_368798]
-
cu numele David, Mzechabuk Ciabua Amiredjibi - Iagor Kargareteli-Surâsul Destinului alias Gora Mborgali, de cel puțin două ori neastâmpărat: (Gora=Neastâmpăratul; Mborgali=cel care nu s-a învățat minte ), coleg cu eroul nostru într-unul din lagărele de exterminare stalinisto-bolșevice. Curajul aristocratului ofițer, al neatârnării, avântul tineresc în somtuoasa uniformă verde a sufletului său în care lăcrima filosoful, îl azvârle pe Radu Mărculescu pe culmile gloriei între cuceritorii inespugnabilei cetăți a credinței divine, sub flamura surâsului său înlăcrimat al destinului. Spirit mereu
PĂTIMIRI ŞI ILUMINĂRI DIN CAPTIVITATEA SOVIETICĂ (EDITURA Editura Humanitas) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367469_a_368798]
-
infinit... la infinit", mă îngână, apoi silueta ei se volatiliză, încet. Singur în cameră, privind orologiul arhaic, cu zgomot de epocă, covorul persan, dormitorul alb, curat... "Unde ești? Ce s-a întâmplat? Vino...", am șoptit, dezorientat. Peste câteva minute, strania aristocrată negresă și-a făcut apariția. "Ți-am spus că nu știi cine sunt... Sărmanul meu artist, singurul lucru pe care nu îl vom putea lua cu noi în lumea viitorului sunt păcatele noastre născute din orgoliu și din blestemul șarpelui
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
cea pe care nu mi-am dorit-o niciodată. Cea în care tu ai pierit. E o groază inumană, paralizantă... "Care dintre voi...", am început, nesigur. "Care dintre voi a visat că m-am întâlnit cu o altă fată, o aristocrată negresă, dar nu mi-a mai dezvăluit urmarea, întrucât am dorit ca tragedia să nu se mai repete niciodată?", am rostit, în sfârșit. Nu știu care va fi răspunsul, dar cu siguranță aceasta era întrebarea corectă. "Eu...", ai rostit, și de-abia
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
ieșit la suprafață: după vârsta de 40 de ani, Emanuel a întreținut o relație incestuoasă cu sora sa, singura care se oferise în repetate rânduri să-l consoleze. Tânărul geniu, mintea sclipitoare s-au stins încet încet, lăsându-l pe aristocratul nostru să sfârșească așa cum nimeni, niciodată, n-ar fi dorit să creadă că poate fi adevărat: ca un paria, ca un blestemat. C. Aproape că îmi dau lacrimile, în fața colii de hârtie. Ce e adevăr și ce e minciună în
UN SIMPLU ŞI LETAL DE CE ? de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350201_a_351530]
-
ne trezim că nu ne-ascultă teoria cea ocultă părul fluturând în aer într-o lume ca de vaier tot căzând într-o capcană eu am rană tu ai rană fără scuturi sângerând și murind și nu murind cu peruci aristocrate colorate cam pudrate dansăm pe falduri de hârtie într-o decentă măreție cu grație și strălucire pe sfoara vieții cea subțire niște bufoni la o serbare sub raze de lumini solare e ger mereu la polul nord nu mai avem
NE FURĂ MOARTEA LA CÂNTAR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364835_a_366164]
-
și pictate, oglinzi, scaune și un șemineu. Pe toate obiectele se află plăcuțe cu explicații care atestă apartenența Reginei Maria, dar din nou, nu se specifică a cărei țară a fost regină... Ușile masive, din lemn sculptat conferă un aer aristocrat. Prin ferestrele cu boltă străjuite de un grilaj se vede marea ca-ntr-un tablou de vis. Pe pereți sunt icoane și tablouri, unele pictate de ea, în special crinii, florile ei preferate. Sunt multe fotografii ale Reginei Maria în
RĂSCOLITOR COLŢ DE LUME de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365704_a_367033]
-
a avut niciodată un Partenon sau un teatru.Alături de Creta erau pustiurile culturale ale Greciei antice.Aceste două cetăți, Sparta și Creta erau stat militariste.Știm de la Platon că Socrate admira aceste oligarhii militariste.Socrate făcea parte din clasa tinerilor aristocrați care urau democrația.El devenind idolul acestora,printre care se numărau Platon și Xenofon.În ultimii ani ai vieții lui Socrate,datorită înfrângerilor militare suferite de Atena,tinerii aristocrați simpatizanții lui Socrate,au răsturnat de două ori,cu concursul Spartei
CONDAMNAREA LUI SOCRATE-O EROARE A ISTORIEI, SAU A JURAŢILOR? de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351458_a_352787]
-
Socrate admira aceste oligarhii militariste.Socrate făcea parte din clasa tinerilor aristocrați care urau democrația.El devenind idolul acestora,printre care se numărau Platon și Xenofon.În ultimii ani ai vieții lui Socrate,datorită înfrângerilor militare suferite de Atena,tinerii aristocrați simpatizanții lui Socrate,au răsturnat de două ori,cu concursul Spartei,orânduirea democratică și au instituit un regim de dictatură.Prima răsturnare a sistemului democratic a avut loc în 411 î.d.Ch. iar cea de-a doua de o grupare
CONDAMNAREA LUI SOCRATE-O EROARE A ISTORIEI, SAU A JURAŢILOR? de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351458_a_352787]