206 matches
-
pentru el "un sat cu rubedenii". Rudele lui nu împînzesc, de altfel, doar universitatea, ci și ministere, instituții. Profesorul își are reprezentanți în toate partidele, și aceștia, combătîndu-se aparent, se sprijină ocult, sistematic. Pentru a pătrunde în învățămîntul superior, înverșunatul arivist științific Gonzalv Ionescu, unul dintre personajele cele mai burlești (involuntar), trebuie să se introducă, prin căsătorie, divorțând de propria nevastă, în clanul Conțescu. Prezențe de prim-plan, nu numai în Bietul Ioanide, ci și în Scrinul negru, orientalistul Hagienuș și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un costum la două rânduri de nasturi gri-deschis, care ar fi fost potrivit mai degrabă unui bărbat cu zece ani mai tânăr decât el, iar la rever avea o Scary Badge, insigna partidului. Miroseai de la o poștă că e un arivist, un Toporaș de Martie, de parcă s-ar fi dat cu soluție contra insectelor. — Herr Gunther, mă Întâmpină el cu vioiciune și, pentru o clipă, se ridică În picioare și stătu foarte drept, apoi veni În Întâmpinarea mea. Mâna mea fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Să fie vorba de mult hulita „sete de bani” a evreului? Teama sa ancestrală de mediul din jur, de care Încearcă să se protejeze prin mijlocul validat de milenii? Tot ce Întreprinde, ulterior, Schlemihl arată că el nu este un arivist imoral și crud, ci doar un biet străin, dornic să-și organizeze o viață „fericită” În noul domiciliu. Pierderea umbrei, adică ceea ce au, În mod firesc, cei din jur, Îl transformă, cu adevărat, acum, Într-un suspectat, respins, „Schlamassel”, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
despre Mincu?“. „Păi, nu scriu despre Mincu, scriu despre Intermezzo... “ „Bun, dar de ce?“ „Cum de ce? Mi-a plăcut cartea“. Răspunsul ăsta n-a făcut decât să dea naștere unei grimase pline de neîncredere. M-am simțit atunci ca un mic arivist, gata să pupe poala oricui pentru a răzbi în societatea secretă a criticilor literari. N-am înțeles nici până astăzi ce favoruri aș fi putut obține din partea lui Marin Mincu, nici ce se înțelege la noi prin independența criticului literar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
tutorele Otiliei. Cu acest roman, C. realizează romanul citadin cu cea mai bogată galerie de caractere din literatura română. Costache Giurgiuveanu este avarul afectuos față de pupila sa, incapabil de a face ceva pentru ea. Stănică Rațiu, ginerele Aglaiei Tulea, e arivistul intrepid, decis să se îmbogățească printr-o lovitură (smulge banii lui Costache, pricinuindu-i astfel un atac de apoplexie). Felix e tânărul îndrăgostit labil, ezitând să ia o decizie fermă, Leonida Pascalopol, bărbatul matur, generos și altruist, în stare să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
bătrân avar, agonisește de-a lungul vieții o avere, care intră printr-un concurs de împrejurări în mâna unui escroc Stănică Rațiu. Soluția este realistă, fiindcă cel mai adaptat la o "soțietate fără de prințipuri și fără de morală" este Stănică Rațiu, arivistul brutal, fără scrupule, tâlharul. Calificativul "tîlhar" pentru Stănică Rațiu pare dur, dar este exact, fiindcă în momentul când îi fură banii lui Costache Giurgiuveanu, el provoacă moartea acestuia. Costache Giurgiuveanu este avarul, iar Aglae Tulea, sora lui, este varianta sa
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dispuși să facă sacrificiu. Când Simion se alienează este îndepărtat fără milă. Când Costache Giurgiuveanu este atacat de paralizie, Aglae îi ocupă casa, dar nu aduce un medic să-l îngrijească. Este o analiză științifică, balzaciană a unei lumi de ariviști, în care toate intențiile, motivațiile comportamentului sunt dominate de bani. Chiar Felix Sima este un ambițios, care parvine prin știință, prin profesia de medic. El se deosebește de ceilalți prin calități morale, prin concepția despre lume și viață, prin faptul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu creion numărul 1. Vasiliad: Am clienți care mă scoală noaptea... ca să mă duc să constat decesul..." Condiția morală, modelul de gândire, amprenta psihică se conturează bine pentru fiecare erou în cadrul grupului social. Societatea ne apare ca o sumă de ariviști, ca ipostaze ale prototipului, ca în piesele lui I. L. Caragiale, unde idiotul ca Agamiță Dandanache stă în vârful ierarhiei ariviștilor. e) Enigma Otiliei este un roman de sinteză, fiindcă pe structura realistă a romanului găsim grefate elemente de clasicism, romantism
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de gândire, amprenta psihică se conturează bine pentru fiecare erou în cadrul grupului social. Societatea ne apare ca o sumă de ariviști, ca ipostaze ale prototipului, ca în piesele lui I. L. Caragiale, unde idiotul ca Agamiță Dandanache stă în vârful ierarhiei ariviștilor. e) Enigma Otiliei este un roman de sinteză, fiindcă pe structura realistă a romanului găsim grefate elemente de clasicism, romantism, baroc, expresionism. Structura realistă este realizată prin tipurile sociale variate, prin "feliile de viață" bucureșteană, prin tehnica de colaj, prin
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
autoritate spirituală, care pronunță peste tot valoarea cu care se măsoară inteligența, bazată, acum, pe capacitatea de a asimila orice abjecție. Deveniți dominatori, printr-o selecție biologică „specifică“ timpului lax, fără scrupule, această specie deține forța animalică și primitivă a arivistului, care ajunge sus, ușor, prin simplul fapt că respectul pentru viață și lumea afectivă care genera acest respect s-au retras din albia cursului lor și nu mai irigă organismul. Ca la vreme de mare secetă, un organism sterp cade
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
și el șef de cabinet și la locul căruia râvnește, și în cazul căruia intrigile trebuie să fie mult mai bine plănuite, mai abjecte, mai „demne“ de apreciere în rândul răufăcătorilor „ajunși“, care cunosc din capul locului regulile și invidiile arivistului, dibăcia furtului autorizat, nu cel de buzunare, ci cel de funcții și demnități. Fac acuma arheologia identității mele, așa cum îmi apar eu mie însumi când se perindă în mine amintiri din trecut; unele din ele apar la întâmplare, fără să
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ca un burete de mîna ei frumoasă. Erau aici cu toții. Se salutau. Susan și Susana. Juan Lastarria și scamatorul Partenera și Susana și nesuferita de Susan. Susan era văduvă și Susana era urîtă, Îngrozitor de urîtă. Juan a fost un biet arivist care s-a ridicat prin muncă, apoi prin căsătorie reușise să devină stăpînul unui castel și acum n-avea altă grijă decît să pară cît mai distins. Scamatorul era un artist. Domnul Lastarria triumfase. Partenera părea moartă, dar trăise timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Părintele Fernando, de la colegiul San Gabriel, ne-a spus că o iubeai mult pe Penélope. Și el te iubește mult și Își amintește de dumneata În fiecare zi, știi? Nu vine mai des fiindcă episcopul cel nou, care e un arivist, Îi face zile fripte, trimițîndu-l să spună atîtea slujbe, Încît umblă mereu afon. — Dumneata mănînci bine? Întrebă dintr-o dată bătrîna, neliniștită. — Mănînc ca un căpcăun, Jacinta, ce se-ntîmplă e că am un metabolism foarte masculin și ard totul. Însă, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
om, așa încât n-am de ce mă teme. La o adică îmi voi folosi forța și-l pot bate măr sau chiar șantajă... Lăură miza mai mult pe prima variantă, deoarece șantajul i se părea armă oamenilor lipsiți de personalitate, tipic ariviștilor, categorie atât de străină ei, pe care o detestase de mic copil. Elegantă, machiata puțin mai strident, cu o fustă destul de scurtă, pantofi roșii cu platforme înalte, așa cum abia apăruse modă, aduși de la Capitala de unchiul Manole care era polițist
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
cu biciul în mână.“ „Vreau să lansez un avertisment: să nu și facă nimeni iluzii că se va mai putea folosi de poziții în administrația locală, centrală ori în Parlament pentru a-și promova propriile interese. Corupții, veleitarii, demagogii, fripturiștii, ariviștii, profitorii nu au ce să caute în mijlocul nostru. Nu am de gând să mă compromit prin asociere cu oameni necinstiți.“ Așa înălțător vorbește Iliescu de la revoluție încoace și totuși corupția a ajuns pe cele mai înalte culmi. Am numai compasiune
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
epistole jalnice, mă exaspera pur și simplu! După el a fost altul, mic și cu ochii verzi, deși nu pot să sufăr bărbații cu ochii verzi. M-a chemat într-o zi în garsoniera lui, era clar pentru ce. Un arivist, nu voia decât să se însoare cât mai repede, să-și facă o poziție socială, fusese de curând numit nu știu ce secretar utecist, mare sculă, râvnea la casa noastră imensă, la mașina maică-mii. Îmi era milă de el. Cu ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Tonul lucrării este apologetic, căci, pentru Stăniloae, Palamas reprezintă adevărul absolut al credinței ortodoxe. Cele nouă capitole ale studiului trasează din nou etapele formării intelectuale și spirituale a lui Palamas, apoi personalitatea lui Varlaam (în ochii lui Stăniloae, un apusean arivist și lipsit de scrupule), mișcarea isihastă, tomos-ul de la Muntele Athos, sinoadele legate de controversa isihastă, disputa cu Akindin și disputa cu Nichifor Gregoras. Capitolul cel mai interesant și mai personal este consacrat „controversei cu Varlaam”. Stăniloae pune aici în discuție
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
dăm din coate. Uitați calea care duce La ciulini pe un mormânt Și nu scriți nimic pe cruce; Este ultimul cuvânt. 29-31 martie 2005 REFLECȚII (CLXIX) Cu puține circumvoluții Vrea să fie mare lider; La probleme e făr’ de soluții. Arivist eu îl consider. * Eu susțin adânc și tare: Democrația nu-i de noi, Nu luptăm spre bunăstare, Ci dur într-un moral război. * Lumea toată e-n întuneric, Deși-i lumină peste tot. Se-mpacă omul cu himeric Mai mult
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
și ar fugi din țară, și l-aș auzi la Europa Liberă porcăindu-mă... Viața se jucase cu el, Parolică Gheorghe, Îl inițiase de tânăr În ce nu ar trebui să fie omul, făcuse din el un torționar, un complotist, un arivist urât, exemplarul provincial al celui care ajunge În vârf ca să arunce cu pietre după cei ce vin În urma lui, să se pișe pe ei de sus, iar ăia să nu poată În veci să urce până la el, fiindcă, știa el
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
tatălui lor, băieții erau schimbați, de nerecunoscut, într-atât încât viața surorilor lor mai mici era cu totul separată de a lor. Primul născut, Nero, își crease, cu ajutorul numelui, un cerc eterogen de prietenii, simpatii politice, mulți adepți naivi, câțiva ariviști. În jurul lui se coagula partidul persecutat și, în mare parte, risipit al așa-numiților populares, pe care mulți îi numeau acum Juliani. Acest fapt i se părea lui Tiberius mai primejdios decât era în realitate, iar vechilor prieteni ai lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dovadă de o inteligență și o abilitate ieșite din comun. Pe de altă parte, deși descind din rândul burgheziei, ei Își refuză acest statut: nu vor să se Îmbogățească, nu Își fac proiecte de prosperitate și ascensiune socială precum marii ariviști, nu aderă la valorile lumii care i-a născut. Dimpotrivă, le disprețuiesc ca fiind „de serie”, vulgare. Paul Morand le intuiește corect proiectul: „Dandy-i sunt acea fracțiune a tinerei burghezii care trăiește cu nostalgia aristocrației, refuzând să se supună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
șochează fără să rănească). Adevărul se lasă prins undeva pe la mijloc, deoarece - cum s-a putut Întrezări deja - există dandy și dandy, dandysme și dandysme. Concluzia lui d’Ormesson În ce Îi privește nu doar pe snobi, ci și pe ariviști și pe dandy cade ca o ghilotină: „Propriii lor călăi, supușii altora, sclavii prestigiului, dușmanii propriei lor fericiri ș...ț, așa ne apar În final cei trei: Sisiful arivismului banal, snobul, umilitul de bună-voie, și acest călugăr invertit al eleganței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sau Hoche la 25? Există la Brian Eno, la Brian Ferry, la David Bowie și la mulți alții visul de a fi Julien Sorel”1. Numai că Julien Sorel nu este ceea ce se cheamă un dandy autentic. El rămâne un arivist care ia lecții de cucerit Parisul. Iar despre nuanțele (importante) ce Îl separă pe dandy de ariviști a mai fost vorba până aici. Să ne reamintim de Jean d’Ormesson și de studiul său. Eroarea nu stă Însă, credem, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
alții visul de a fi Julien Sorel”1. Numai că Julien Sorel nu este ceea ce se cheamă un dandy autentic. El rămâne un arivist care ia lecții de cucerit Parisul. Iar despre nuanțele (importante) ce Îl separă pe dandy de ariviști a mai fost vorba până aici. Să ne reamintim de Jean d’Ormesson și de studiul său. Eroarea nu stă Însă, credem, Într-o comparație poate pripită. Ci În - o repetăm - abordarea de fond a problemei. Recompus din toate trăsăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
spune «Mă iubesc așa cum sunt», ci «Sunt sau trebuie să fiu așa cum mă iubesc».”1 Așadar, o iluzie? O simplă proiecție? Nu altfel o interpretează Jean d’Ormesson atunci când detectează pulsând În dandy, ca de altfel și În snob și arivist, egolatria. Chiar dacă e orientată spre țeluri diferite, obsesia imaginii de sine Îi face pe toți „sclavii unei proiecții pentru care sacrifică totul și chiar propria fericire”2. Adevărat moralist el Însuși, Jean d’Ormesson nu uită să Îi pomenească pe La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]