204 matches
-
de partid, e un intelectual, bun meseriaș, care s-a îmburghezit - vezi lista de obiecte cu care venise pe plajă, radiocasetofon dublu, brățară, cruciulițe, bani, totul însumând zeci de mii de lei -, s- a înstrăinat de popor pentru că e un arivist feroce, un individualist insensibil la problemele oamenilor. Un om care mimează atașamentul politic ca să obțină o funcție mare. Dr. Theo susține tot felul de discuții filosofico-morale cu Profesorul, cu Fotograful, cu Amanta, alți intelectuali, care-i atrag atenția că și-
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
fiecărui scriitor, rolul pe care fiecare din ei îl atribuie dragostei și căsătoriei, afacerilor, profesiunilor, modul în care îi prezintă pe preoți, proști sau deștepți, cuvioși sau ipocriți ; sau ne putem concentra asupra marinarilor din romanele lui Jane Austen, asupra ariviștilor lui Proust, asupra femeilor măritate din romanele lui Howells. Acest tip de specializare ne va oferi monografii privind "Raporturile dintre moșieri și arendași în romanul american al secolului al XIX-lea", " Marinarul în romanul și teatrul englez", sau "Americani de
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
tematică, romanul descinde din Ciocoii vechi și noi. Duiliu Zamfirescu reflectă același proces istorico-social, descompunerea boierimii în contrast cu ridicarea ciocoimii. Personajul principal cel mai realist este negativ ca și cel din cartea lui Filimon. El se numește Tănase Scatiu, tip de arivist, care se va căsători cu Tincuța, fiica boierului de viță veche, Dinu Murguleț pentru a-i deposeda de pământ. Dacă Tănase Scatiu evoluează în capodopera Viața la țară, el își va întregi profilul în volumul următor care-i poartă numele
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
melancolia eminesciană, dar și din propriile decepții. Întreaga lui literatură va capăta un tonus optimist după 1887. Dispoziția satirică rămâne însă constantă. V. creionează, în versuri săltărețe, cu tentă de pamflet și caricatură, o tipologie care include politicianul venal, pe arivist și cartofor, pe trubadurul pesimist. Critica socială culminează cu incendiara 1907. Mai reușită e lirica intimistă, grațioasă și delicată. La fel, sonetele, concentrate și lipsite de retorism. Cu un lirism în deficit, prea cerebrală, poezia este a unui eminescianizant priceput
VLAHUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
varietur ale volumelor anterioare, prozatoarea revine în 2002 cu Arta compromisului, un roman satiric cu cheie despre actualitatea postdecembristă, judecată din perspectiva aceleiași Sânziana Hangan. Epicul este neglijat în favoarea unor lungi dialoguri despre destinul României, noul guvern, falsitatea și mediocritatea ariviștilor recenți. Deși protagonista e medic și lucrează în cadrul unui institut de cercetări, majoritatea personajelor sunt scriitori, pictori, muzicieni, elita culturală dinainte de 1989. Pentru a-i caracteriza, autoarea „inventează” o cântăreață, Stela Dobrian, care îi invită pe toți la masă. Ținta
VULPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290669_a_291998]
-
strategii și tehnici birocratice”. Iată câteva dintre ele: luarea deciziilor ca la carte (respectându-se litera legii și nu spiritul ei; atribuirea deciziilor nepopulare șefilor superiori); politica struțului (ignorarea problemelor în speranța că în acest fel ele vor dispărea); politica arivistului (tragerea de timp, înăbușirea stărilor tensionale sau a nerealizărilor până când persoana respectivă va fi promovată); sabotarea superiorilor (prin reținerea informațiilor esențiale; invadarea lor cu informații multe, dezordonate, practic imposibil de mânuit; urmărirea exactă a instrucțiunilor date de șefi, în speranța
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
despre Mincu?“. „Păi, nu scriu despre Mincu, scriu despre Intermezzo... “ „Bun, dar de ce?“ „Cum de ce? Mi-a plăcut cartea“. Răspunsul ăsta n-a făcut decât să dea naștere unei grimase pline de neîncredere. M-am simțit atunci ca un mic arivist, gata să pupe poala oricui pentru a răzbi în societatea secretă a criticilor literari. N-am înțeles nici până astăzi ce favoruri aș fi putut obține din partea lui Marin Mincu, nici ce se înțelege la noi prin independența criticului literar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
bun-simț, alchimiștii vremii - ei Înșiși Învăluiți În credințe fantaste vizând rezultate dincolo de puterile chimiei! - etc., știința, cercetarea fundamentală, aliată cu tehnica, a făcut apoi, În secole, pași mari În lupta cunoscută și nu rareori dramatică Împotriva fanaticilor Bisericii, credincioși sau ariviști de geniu. Cu Inchiziția, bineînțeles. Odată cu secolul al XVIII-lea, știința, ceea ce numim astfel, și oamenii ei, eroii ei, Își câștigă un loc respectabil În societățile occidentale, iar la Începutul secolului al XIX-lea prestigiul „ei” se instalează atât de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
literar cât de cât convenabil și... dacă era posibil, chiar să și public câteva rânduri, indiferent pe ce temă, sub semnătură proprie, semn al ieșirii din blestemul anonimatului, din non-existență. Sigur, nu puțini Îmi vor reproșa aceste „sfaturi ale bunului arivist” pe care eu, azi, aflat Într-o senectute care ar trebui să fie pilduitoare, Îndrăznesc a le da mai tinerilor care se’ncearcă pe terenul de gheață al carierei artistice. E adevărat, o fac și Înscriu aceste recomandări necesare unei
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cel mai dezgustător baudelairism, incompatibile cu arta!" E uimitor ce talent au unii demolatori de a se plasa în afara culturii pe care ar trebui s-o servească. Acești apatrizi intelectuali, precum Constanța, și mai sunt și alții, între care marele arivist Manolescu, care tocmai a fost primit în Academie pentru disprețul față de opera lui Eminescu, sunt fenomene de disoluție clară, pe care o susțin în numele unei așa-zise transparențe sau demitizări care țintește doar temeliile, nicidecum mofturile culturale de import. Căci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un asemenea erou sau artist visând la schimbarea lumii reale "urâte" în una mai bună. În faza oedipiană, se ivește "bastardul", predispus nu la schimbarea lumii, ci la cucerirea ei, în plan literar aflându-ne în plin realism, cu prezența arivistului. Corespondenții din imaginarul poetic ar fi romanticii visători, idilici, geniali, pe de o parte, și iconoclaștii avangardelor de tot felul, pe de alta. Cești din urmă comit perpetuum "paricidul", pe când orfanii care-și caută părinții cei buni sunt visătorii, elegiacii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Paul Goma se iluzionează că acesta, adică infatuatul președinte al României, va percepe și pricepe adevărul. De unde și aversiunea cunoscutului disident față de Vladimir Tismăneanu, individul adus din SUA și devenit "dreptaciul de stânga", ori cum îl caracterizează Mircea Platon un "arivist tipic", educat în România și SUA, a cărui evoluție "de la stânga la dreapta e evident "esoterică" și "proteică"", oglindind de fapt "stadiile andropoviste ale evoluției comunismului". Sugestiile sunt evidente și conduc spre deciziile ce merită a fi luate în seamă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
atunci? Eu cred că ea poate oferi mai mult decât atât, pentru că, reînviind pentru o clipă în mintea cititorului faptele și personajele din arhive, el le arată tuturor cum se raportau față de regimul comunist și cum acționau diferite tipuri umane: arivistul și indolentul, lașul și curajosul, obedientul și demnul, prostul și deșteptul, competentul și incompetentul ș.a. Apoi, servește la perceperea "stilului și metodelor de muncă ale organelor de partid", ca să folosesc o sintagmă des utilizată de comuniști. Întâlnim aceste tipuri umane
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
politică din comunism trebuie judecată la fel acolo unde ea se realiza de facto. Sub mesajele și decretele emise de la "Centru", se consuma viața acestor tipuri umane față de existența cărora într-o democrație se manifestă înțelegere. Astfel, există înțelegere față de ariviștii de astăzi și sunt blamați cei din comunism, sunt admirați activiștii de astăzi și blamați cei de atunci. Această dublă măsură se aplică pentru că, după ce a căzut regimul, majoritatea a acceptat că a fost unul criminal. Evaluarea este justă și
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
care am zis cu mult timp în urmă că va lua șefia PNL. Pe alt plan, opus în multe privințe, dacă nu în toate, lui Năstase, este premierul Boc pe care eu îl cred bine intenționat, dar interesele de partid, ariviștii, profitorii din umbră, nu-l lasă să facă ce are de gând să facă. Nu mă interesează aici culoarea politică, însă nu pot fi de acord că un prim-ministru nu poate face în mandatul lui ce și-a propus
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
atunci n-am înțeles decât foarte puțin din ea. În general, frica (ne) complică viața! Dacă tot răul spre bine, înseamnă că și tot binele spre rău? Cei mai mulți și pentru mult timp, trăim gâtuiți de invidie. Lumea funcționează cu impostori, ariviști, îngâmfați, trufași pentru că impostorii, ariviștii, îngâmfații și trufașii fac lumea. Ce păcat că pe lumea asta nu putem citi după pofta inimii! Cred că învățământul/educația nu se (poate) face cu oameni îngâmfați... În cunoaștere, nu ne putem măsura decât
Autoeducația. Căutări și clarificări by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
foarte puțin din ea. În general, frica (ne) complică viața! Dacă tot răul spre bine, înseamnă că și tot binele spre rău? Cei mai mulți și pentru mult timp, trăim gâtuiți de invidie. Lumea funcționează cu impostori, ariviști, îngâmfați, trufași pentru că impostorii, ariviștii, îngâmfații și trufașii fac lumea. Ce păcat că pe lumea asta nu putem citi după pofta inimii! Cred că învățământul/educația nu se (poate) face cu oameni îngâmfați... În cunoaștere, nu ne putem măsura decât cu absolutul. Trăim în societatea
Autoeducația. Căutări și clarificări by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
intransigentă a profesorului universitar, față de cei corupți, care se învârtesc în jurul nostru și profită de naivitățile unora este demonstrată în cartea ” Trăim printre ticăloși” , apărută în anul 2009, la Editura ”Encolloby”. Dând definiția ticălosului, adică a omului lipsit de scrupule, arivist, derbedeu și neisprăvit, Alexandru Ionescu se erijează într un justițiar al societății românești actuale. Un capitol deosebit de interesant al ”cărții cu bătaie lungă” în ceea ce privește racilele societății actuale, este cel intitulat ”Rapel pentru lichelele comuniste”. Iată ce spune autorul cărții în
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3145]
-
personale (invidie, dorința de revanșă, dorință de parvenire, idiosincrazii ș.a.) este o altă problemă. Orice schimbare de regim este un proces caracterizat de confuzie a valorilor și a criteriilor. Pe ușa deschisă învingătorilor și nedreptățiților se strecoară și frustrații, și ariviștii, și impostorii. În presa de după 23 august 1944, două au fost categoriile de articole ce susțineau procesul de epurare: primul era articolul militant, în care se cerea explicit epurarea unor scriitori; al doilea era articolul de defăimare a unui scriitor
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
obiectivitate romanului. Ele se definesc printr-o singură trăsătură, fixată Încă de la Începutul romanului și nu evoluează, cu excepția lui Felix. Restul reprezintă caracterele clasice, balzaciene: aristocratul rafinat (Pascalopol), cocheta (Otilia), femeia ușoară (Georgeta), lacomul, baba absolută (Aglae), avarul (moș Costache), arivistul (Stănică Rațiu), debilul mintal (Titi), fata bătrână (Aurica), senilul (Simion Tulea). Deși se realizează tipologii, la construirea acestora este aplicată o formulă estetică modernă, și anume ambiguitatea personajelor. Spre exemplu, moș Costache nu este dezumanizat total de patima sa, iubirea
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
cu biciul în mână.“ „Vreau să lansez un avertisment: să nu și facă nimeni iluzii că se va mai putea folosi de poziții în administrația locală, centrală ori în Parlament pentru a-și promova propriile interese. Corupții, veleitarii, demagogii, fripturiștii, ariviștii, profitorii nu au ce să caute în mijlocul nostru. Nu am de gând să mă compromit prin asociere cu oameni necinstiți.“ Așa înălțător vorbește Iliescu de la revoluție încoace și totuși corupția a ajuns pe cele mai înalte culmi. Am numai compasiune
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
de mare efect, însă dorința elementelor din interior de afirmare, avansare, răzbunare, invidie, gelozie și alte motive,au avut efectul scontat, în special că mijloacele de informare a maselor populare, nu știm prin ce minune, au fost ocupate de unii ariviști, trădători, lași și oportuniști, care amplificau minciunile și diversiunile primite din rețea. Aceasta și pentru că se știa că cei din structurile securității, prezentau cel mai mare pericol de anihilare a dorințelor acelor elemente. Dealtfel s-a dorit foarte mult ca
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
le rostise cândva. Nici despre el nu știu care i-a fost soarta. Trebuie să vorbesc despre unul dintre ultimii cu care am fost în închisoare, la Securitate. E vorba de profesorul Ardeleanu, amestec de om de treabă și de lichea. Un arivist. Era fiul unui țăran din Transilvania. Urmase primii ani de studii la școala română, dar - după câte mi-a povestit - părinții lui nu erau oameni care să se sacrifice pe baricadele patriotismului. Așa că l-au luat de la școala română și
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
sau al treilea în preferințele electorilor. Mirarea nu-i că se fac atîtea erori, ci mai degrabă, ne atenționează autorul Eticii protestante..., în ciuda tuturor acestor disfuncționalități, numărul celor numiți pe drept este atît de mare. Afirmarea și dominarea mediocrităților sau ariviștilor este cu putință numai acolo unde parlamentele sau/ și monarhii, nu mai puțin deținătorii puterii revoluționare (să ne amintim de perioada regimului comunist și a sistemului de promovare pe care l-a instaurat) intervin din motive "politice". Tinerii auditori și
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
în urmă și nu se ridică cultural la cele mai înalte standarde? Vina, din nou, s-ar regăsi de ambele părți: de o parte, deprovincializarea minților creatoare, de cealaltă parte, politica culturală coordonată de guvernul de la centru, care încurajează doar ariviștii, "îndrăzneții, tenacii, oamenii incomozi", și nu pe cei "mai greu de înțeles, mai greu de descoperit, mai greu de deschis". Îmi permit să închei această secvență a istoriei cărturarilor provinciei, tot prin vocea lui Petru Comarnescu: Și totuși ce rezervă
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]