233 matches
-
cinci oameni cu steagul fieștecăruia isnaf, ce acum le-au făcut, ca la patruzeci stegari și maiestratul orășănesc, în urmă militărimea călăreață și apoi domnul în caretă domnească după vechiul obicei, adică cu vizitii cu bărăți în cap și câțiva arnăuți înainte între militari și cu doi oameni cu iniformă nouă înaintea cailor, cu alți șase pă jos pă lângă cai și cu alți doi dinapoia carătii, toți într-un port, apoi pă-mprejur ofichiliiata cu pene albe în cap, iar
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
în cap, iar domnul singur în carătă, cu iniformă militărească, cu pălărie și pană albă mare în cap, carea o ținea jos în carătă“. Ochiul cronicarului reține, explicabil, mai ales elementele de inedit ale cortegiului, menționându i în treacăt pe arnăuții amestecați printre militari și pierzându-i din vedere pe păstrătorii vechiului port. Prezența acestora din urmă în alaiul înscăunării rămâne totuși neîndoielnică: una din primele griji ale proaspătului domn va fi tocmai ținuta de paradă a demnitarilor, supusă de el
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Ce nătărău ești! Ce puțin cunoști lumea... Da’ bine, ăst droi de oameni mai răsăriți care-i vezi, gândești c-așa s-a născut?... E! nene, nu-mi spui că mănânci paie? Sofragii, ciocoi după caleșci, pescari, cojocari, cârciumari, pantofari, arnăuți... Ș-apoi cu norocu și cu împrejurările s-au făcut cum îi vezi, unii pă drept, alții pă nedrept, unii prin slujbă, alții prin lingușire, unii prin vrednicie, alții prin nevrednicie, unii prin avere, alții prin răpire.“ Sunt rânduri care
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
și crudă, perfect plauzibilă. Un zaraf bătrân și libidinos, cu ochii dilatați de poftă, o târguiește pe roabă. Aceasta e smulsă brutal din sălașul în care-și are iubitul. Amândoi se împotrivesc cu disperare. Intervine biciul. Fata e înșfăcată de arnăuții zarafului, târâtă de picioare, cu sânii goi în praf, cu părul negru răvășit afară din basmaua desfăcută, țiganul tânăr e sfâșiat cu gârbaciul (Roaba vândută, în Cântare cetății lui Bucur, 1959). Toată epica aceasta, cam melodramatică și oarecum tendențioasă în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Victor Hugo, Émile Zola, Jules Verne, Guy de Maupassant, Alphonse Daudet, François Coppée ș.a. D. Stăncescu dă și basme populare, iar I. I. Roșca e prezent cu versuri. În februarie 1885 D. Teleor își tipărește aici schițele Sergentul Cătălin și Arnăutul. R. Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290245_a_291574]
-
de Independență a României: „LA MILIȚIENI. Noea Anton, Timofti Alecu, Gheorghe Ștefan, Popa Neculai, Filip Anton, Pintilie Ion, Constantin Petrache, Moga Gheorghe, Ciocoi Ion, Ștefan Vasile, Vasile Valeia, Marin Ioniță, Liahu Ion, Vasiliu Gheorghe, Neculai Gheorghe, Mirciu Haralamb, Mantia Neculai, Arnăuți Vasile, Blesneac Neculai. LA CĂLĂRAȘI. Blaju Anton, Cracia Ion, Rotariu Neculai, Iliescu Gheorghe, Căpraru Ion, Costache Mihai, Gheorghiescu Gheorghe, Solomon Moise, Nastase Gheorghe, Briazu Gheorghe, Bunescu Ion, Măciucă Gheorghe, Bondrilă Mihai, Gheorghe Gavrilă, Tacu Ștefan, Vidrașcu Ion, Bălan Anton, Vasile
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
tribuna Academiei Române la 28 martie, 1880: „(...) grecii erau poporul cel mai luminat și mai avut din Orient. Simțul național era la ei dezvoltat în cel mai mare grad, pe când celelalte popoare ale Orientului confundau încă naționalitatea cu biserica, încât bulgarii, arnăuții, românii din Macedonia se credeau greci, fiindcă biserica lor se numea biserica ritului oriental grec.” (Ion Ghica, Scrisori către Vasile Alecsandri, Ed. Minerva, București,1976, p.310). Ca hospodari sau domni ai Țărilor Române, Nicolae Șuțu îi caracterizează pe fanarioți
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
o susținută activitate publicistică, concretizată în peste o sută de lucrări de certă valoare științifică. În genetica aplicată a publicat 67 lucrări, despre ameliorarea plantelor 35 studii și 9 broșuri de îndrumare tehnică. Dintre acestea, cităm: Porumbul. Studiu monografic (1957ă, Arnăutul local de toamnă (1955ă, Cele mai bune soiuri de grâu de primăvară pentru R.P.R. (1954ă, Studiul citogenetic al formelor perene de grâu × pir (F1-F4ă(1965 și 1967ă, Studiul formelor de exaploide de Triticale (1970ă. A.P. a fost un ambasador autorizat
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
după ce leam văzut întinse pe sofaua psihanalistului la Eugenia Vodă. De exemplu, până săl văd acum câtva timp la Profesioniștii, nu puteam săl sufăr pe Colea Răutu. Îl țineam minte doar din filmele cu haiduci, în care el era șeful arnăuților, sau din cele „cu mesaj“, propagan distice, cu maiștri înțelepți, muncitori puri și țărani fericiți că intră în colectivă. La emisiunea Eugeniei Vodă am descoperit un om sensibil, introspectiv și puțin depresiv, așa cum îi stă bine unui om inteligent - și
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
structura socială a noii provincii, fiind consemnate un număr de 14.992 familii de țărani, față de 22 familii de boieri, 175 de mazili, 149 de șleahtnici (sau răzeși), 501 de preoți, 285 de slujbași administrativ-judecătorești (58 de umblători, 26 de arnăuți, 104 de barani, 97 de călărași), 45 de negustori, 58 de armeni, 526 de evrei și 294 de familii de țigani nomazi 70. În urma stabilirii definitive a graniței Bucovinei, în 1776, prin Convenția austro-turcă de la Palamutca pe Nistru 71, austriecii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
căpitanului Ion Hotincian și 14 ciocli. Cei 153 de birnici fuseseră „supuși” la diferiți boieri (slugi, breslași și scutelnici). În aceeași categorie se mai găsea un număr apreciabil de negustori și meșteri (37 meseriași, 5 negustori și alte profesiuni: 7 arnăuți, un pândar etc.). Datele statistice publicate de D. Ciurea diferă de cele publicate de Gh. Platon: 786 liuzi, 189 birnici, 58 hrisovoliți, 33 sudiți și 136 scutelnici sau breslași (în total 1.202). La începutul deceniului al treilea al secolului
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
tătară - consemnate de cancelarul Gavril Ivanovici Golovkin (1660-1734), în Jurnalul său, sunt exagerate: 61.803 - infanteria otomană (20.000 ieniceri, 10.000 gebegii și cuirasieri, 7.000 tunari, 1.400 pionieri, 3.403 ieniceri din Egipt, 2.000 bosnieci și arnăuți); 20.000 - cavaleria otomană și slujitorii pașalelor, 17.873 ziameturi și timare, 17.773 reprezentau patru corpuri de spahii, 2.046 o unitate de gardă; total cavalerie: 57.862. Deci, total infanteria și cavaleria otomană cu tătarii: 189.665. Artileria
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
mult 60.000-70.000 de oameni, „care sunt foarte obosiți și într-o stare precară”. Forțele combatante în tabăra turcă erau: 84.000 care reprezentau infanteria (din care 40.000 ieniceri, 10.000 gebegii?, 8.000 topcii (artileriști), 20.000 arnăuți) și 62.000 turci, 10.000 bosnieci, turcmeni sau turci; au mai participat 30.000 steaguri arabe, 100.000 arabi, circazieni, 40.000 de tătari. Un anonim francez din tabăra turcă semnala participarea pe câmpul de luptă a unui număr
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
declarat alte profesii. Din punct de vedere etnic, în Catagrafia din 1845 distingem negustori de următoarele naționalități: 138 moldoveni, 146 bulgari, 38 sârbi, șapte greci, doi unguri, un rus; dintre meșteri: 389 moldoveni, 47 bulgari, 10 sârbi, un polonez, doi arnăuți, cinci unguri, patru lipoveni, trei greci, doi ruși. În Catagrafia din 1851 sunt trecuți 71 de supuși străini, din care 14 pământeni sub protecție străină, patru care proveneau din Turcia, 53 originari din alte locuri cu pașapoarte. Printre sudiții menționați
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
la 52 de milioane lei. Portul Galați a cunoscut o dezvoltare apreciabilă: în 1833 a primit 236 vase străine, iar în 1847, 1064 vase comerciale. Tot în această perioadă s-a introdusă în cultură orzul de toamnă și în locul grâului „arnăut” de primăvară, s-a introdusă grâul de toamnă, cu o producție mai mare. Grâul românescă cerut la export i-a determinat pe proprietari să mărească suprafețele cultivate cu grâu, diminuând astfel loturile de folosință date țăranilor, a crescut și numărul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pe stăpânul său de sosirea unui oaspete, acesta se înainta spre ușa salonului ca să-l primească și lumea zicea râzând: „În acea casă rolurile sunt intervertite, servitorii sună pe stăpâni“. Jos, în vestibul, un negru îmbrăcat în roșu și un arnăut în costumul lor național luau în primire mantalele. Cu o eleganță mai occidentală, doamnele Carp, Al. Lahovary, Manu, Alex. Em. Lahovary, Stolojan, Elena Pherekyde, Constanța Costinescu; toate legațiunile se întreceau în serate, baluri, primiri. După ce ne instalarăm în casa din
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
bulevardul unde stau de mai bine de zece ani, două camere, decomandate, atelierul este la nici cinșpe minute de mers pe jos, și mă trezesc în pădure, alături de Iancu Jianu, stând în jurul focului și înjurându-i pe boieri și pe arnăuți, ca să dau doar un exemplu. Da, înjura și Iancu, om era, nu te mira. Ies frumușel dintr-un magazin de pe Magheru, cu o plasă în mână, și rămân ca prostul, cu gura căscată, uitându-mă cum pleacă Titanicul de la dană
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
care însă știa bine că o să-i găsească după cum îi lăsase: slugi boierești de mare încredere. În acest scop, o luase pe Podul Mogoșoaiei, pe lângă casa Văcăreștilor, când a auzit trăsurile domnești și vacarmul. Dinspre palat venea echipajul străjuit de arnăuți, iar din susul podului se vedea un călăreț cu cârpa neagră a molimei, încât nu știa încotro să se uite. A văzut-o pe fereastra cupeului și l-a fulgerat în capul pieptului. Apoi trăsura a încetinit și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
care tu nici nu-l cunoști, dar care va veni la poarta mănăstirii și va spune că l-ai chemat tu. Să lași vorbă ciohodarilor. Zogru l-a dus pe Alecu aproape val-vârtej în fața mănăstirii, unde a sărit într-un arnăut și după aceea într-un servitor pe care l-a scos pe poartă și l-a făcut să alerge până la conacul lui Gligore Ionașcu. Voia să doarmă cu acesta mai mult din capriciul de a se ști într-un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
la poartă, dar l-a primit, amintindu-și că e trimis de Alecu și, pentru că nu putea s-o convingă, s-a strecurat în sângele ei. Când cobora soarele, Zoe deja se afla în trăsura echipată de drum și cu arnăuții agățați în spate. - Să stai aici până mă întorc, îi spusesea lui Gligore, amuțit și nemișcat. Zogru, intrat în sângele ei, se umplea de bucuria primei întâlniri. Ar fi vrut să nu-i răscolească amintirile, dar nu se putea abține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Zogru, intrat în sângele ei, se umplea de bucuria primei întâlniri. Ar fi vrut să nu-i răscolească amintirile, dar nu se putea abține să nu coboare în gândurile ei ascunse. Când amurgea soarele, trăsura stătea pe malul bălții, iar arnăuții de-o parte și de alta. Zoe, cu Zogru în ea, le-a poruncit peste umăr: - Orice veți vedea să nu faceți nimic. Stați de-o parte și așteptați să vă spun eu ce e de făcut. Am să vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
știe, în sfârșit, de existența lui. - Ei, acum că i-ai spus, mă duci acasă? - Bineînțeles, doar ți-am promis, i-a răspuns Zogru, prin gura surâzătoare a Zoei. Apoi a urcat în trăsură, fără să privească fețele îngrozite ale arnăuților. Când a ajuns pe la casa lui Brâncoveanu, Zogru simțea o cumplită nevoie s-o întrebe, să stea cu ea de vorbă, iar când l-a văzut pe Ianache ieșind din conacul lui Dudescu, n-a mai stat pe gânduri. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ce să zică, era epuizată, iar vocea caldă, privirea îndrăgostită a lui Ianache și amintirea omului negru adunate una peste alta o făcuseră să izbucnească în plâns și să se lase pe pieptul bărbatului care o aștepta cu brațele întinse. Arnăutul trăsese capul de la fereastră și trăsura a pornit spre Cotroceni, depărtându-se încet de firul Dâmboviței. Pe un drumeag de pulbere, niște bivoli negri se îmbulzeau spre apă, într-un nor alburiu de praf. Cum au ajuns, Zoe a intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
era și lui frică: - Sunt eu, Zogru. Am venit să te duc la Balta Icoanei. Și pe urmă ea îi poruncise s-o aștepte acolo oricât de mult ar trebui. Și așa și făcuse. Cum poveștile lui, completate și de arnăuți, păreau să aibă un sâmbure de adevăr, Gligore a sfârșit călugărit cu sila, iar de pe urma lui a rămas o însemnare în Cheia înțelesului a lui Varlaam, care se mai poate citi și azi în Biblioteca Academiei Române. Gligore a scris mărunțel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
aparțin lui Boleslav Hâjdeu, fratele său. H. a publicat, în rusește, o singură narațiune, Duca („Vestnik Evropî”, 1830), păstrată și în manuscris. Târziu, în „Columna lui Traian” (1871), apoi în volum (1872), a fost publicată sub numele său nuvela Domnia Arnăutului, după un text aflat de B.P. Hasdeu între manuscrisele de familie, tradus în limba română și stilizat într-o manieră caracteristică de cel care voia să-și omagieze astfel părintele.Narațiunea, compusă din materia a trei povestiri - Dabija și Hâncul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287398_a_288727]