119,094 matches
-
astăzi o chestiune tehnologică. Dacă din om nu mai rămâne decât un pumn de pulbere, de ce ar trebui ca opera de artă să trăiască la nesfârșit? Nu voi înceta să-l pomenesc pe Caragiale: important e ca o operă de artă să nu fie născută moartă, să vieze, fie și o secundă, nu să fie veșnică. Pe urmă, acceptă cineva să fie un simplu zidar care a pus un rând de pietre la temelia unei catedrale pe care n-o va
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
a pus un rând de pietre la temelia unei catedrale pe care n-o va vedea niciodată în toată splendoarea ei? Nu, toți vor să fie semnați pe frontispiciu. Antropocentrism și frică de moarte, de aici se naște obsesia perenității artei... Și mai e ceva. Cred că oamenii viitorului vor fi din ce în ce mai puțin aplecați spre trecut. Acum 700-800 de ani, era posibil să-ți întemeiezi cultura pe gândirea mai veche de o mie de ani a anticilor. Cei ce vin cred
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
de la dispariția sa. Un nepot al său, Marcel Zambaccian, proprietarul unei Galerii de lîngă Curtea-Veche din București, își amintește de Krikor și de înaintașii familiei: "Z. era un om foarte activ. Se agita, vizita galerii, cumpăra picturi și opere de artă din acea perioadă. Veniturile sale erau obținute din activități comerciale. Avea o firmă înființată în 1910, la Constanța, de către bunicul meu, Agop Zam-baccian. Se pare că și străbunicul meu, Aram Zambaccian, se ocupa cu negoțul." Muzeul Zambaccian a fost închis
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14686_a_16011]
-
Sea of Stories, "EU's Aristeion Prize for Literature", pentru The Moor's Last Sigh. în 1989, Rushdie a primit în Germania distincția de "Autorul Anului", iar în 1999, guvernul francez i-a acordat înalta distincție de "Comandor al Ordinului Artelor și Literelor". Cărțile sale au fost traduse în treizeci de limbi. Romanul Pămîntul de sub tălpile ei, apărut în anul 2000 și aflat în traducere la Editura Polirom, este țesut, ca și celelalte romane ale sale, pe fundalul fascinant al filozofiei
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
a vrut să știe de ce. I-am spus adevărul: habar n-aveam de ce. A dedus că nu sînt un partener de conversație adecvat și la a doua lecție n-a mai venit. Un prieten lecturofil, cinefil, meloman, fan al canalelor Arte, Mezzo și TV5, om cu un bun-simț-al-umorului cum rar se poate întîlni, mi-a spus că își citește nesmintit în cotidiane și în săptămînale
Placul by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14727_a_16052]
-
de inși stilați, de cavaleri discreți și fără morgă, deloc scorțoși, bon viveuri scăpărători și inteligenți, artiști prin felul însuși de a fi, se ghicește în trăsăturile sale. O generație care, în plus, stăpînea la perfecție și ceea ce se cheamă "arta conversației"". Am citat superbul portret pe care Cristian Bădiliță îl face unui "monument" al emigrației românești din capitala Franței, în volumul Captiv în lumea liberă. Deși poate părea paradoxal, tușele artiste ale lui Cristian Bădiliță confirmă, într-un fel, imaginea
Confesiunile unui legionar cochet by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14715_a_16040]
-
Constantin Țoiu Nici o altă formă de artă, după ce văzusem primitivii Oceaniei din Pacific, nu mai rezista... Mergând mașinal în sens invers, intram acum, în răspăr, în sfera europeană a picturii și sculpturii, iar pe lângă doamna misterioasă a lui Leonardo Da Vinci, asaltată de turiștii japonezi cu blițuri
Reflexe pariziene IX by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14724_a_16049]
-
n-or fi ascunzând vreuna... Mulți handicapați la intrare; femei cu copii în cârcă, sau în cărucioare. Văzusem și înăuntru astfel de ființe târându-se de-a lungul sălilor înalte, copleșitoare. Un ins în vârstă lângă mine, la secția de artă romană, în dreptul lui Cezar chel și cu nasul spart, căscase zgomotos fără să ducă mâna la gură, lăsând căscatul să se termine într-un răget fioros și umplând muzeul de un ecou lugubru. Turismul, pe lângă interesul arătat marilor creații universale
Reflexe pariziene IX by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14724_a_16049]
-
mâna la gură, lăsând căscatul să se termine într-un răget fioros și umplând muzeul de un ecou lugubru. Turismul, pe lângă interesul arătat marilor creații universale caracteristic firilor instruite, mai posedă și o latură ascunsă neavând nici o legătură propriu-zis cu arta. De cele mai multe ori, atracția o exercită faptul că în muzeu se oferă ceva, pe bani puțini, ceva mai mult decât un bilet de metrou, să aibă acces oricine care se convinge în acest mod că lucrul valoros pe care l-
Reflexe pariziene IX by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14724_a_16049]
-
spunându-și cu mândrie, la ieșire - o tai pe Gioconda de pe listă, c-am văzut-o... Altă categorie de turiști o formează semidocții, parveniții cu pretenții, în felul unui primar proletcultist care, la o expoziție, mobilizase astfel asistența: Aia-i artă, tovarăși, când faci un măr, să-ți vie să muști din el!... Recomandare neghioabă, canibalică. O dată, pe vremuri, un mare pictor român trecea cu un prieten prin Grădina Icoanei unde văzuse un amator lucrând ceva înaintea unui șevalet. Aplecându-se
Reflexe pariziene IX by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14724_a_16049]
-
unui șevalet. Aplecându-se să vadă ce, pictorul îi spusese amicului pe franțuzește: Il a le don funeste de la ressemblance, - că are darul funest al resemnării, în sensul că amatorul copia ce vedea fără nici un simț artistic. Marea prejudecată în artă e să încerci să te substitui Naturii, uitând de natura ta umană... Oceaniei și primitivilor din Pacific nu îi rezistară nici Renașterea, grandilocventă, în ciuda (sau tocmai din cauza) echilibrului ei perfect; nici realismul clamoros al secolului XIX, pânzele gigantice ale fotografilor
Reflexe pariziene IX by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14724_a_16049]
-
ei perfect; nici realismul clamoros al secolului XIX, pânzele gigantice ale fotografilor celebri cu scenele lor de bătălie teatrale unde ostașii mor cu mâna la piept, ori cu brațul întins implorator spre împăratul impasibil. Față făcu, - după mine, - Oceaniei primitive, arta romană, fântâna expusă pe pardosea având ghizdul cam de trei metri și ceva, concretețea existenței atât de civilizate în raport cu Oceanul măreț, însă ilogic, ignar; pavimentele piețelor și caselor turburător de prezente cu urme de pași ce plisară abia vizibil marmura
Reflexe pariziene IX by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14724_a_16049]
-
lucrate de timp ca de propozițiile scurte, nervoase ale lui Tacit înmuindu-și stiletul în apă tare, umanizând portretul printr-un defect, sau când singulariza caracterul printr-un verb picat în frază ca trăznetul, adăugându-i culoarea epatantă a adjectivului... Arta romană, pe urmă Piramidele chinezului. (Va urma)
Reflexe pariziene IX by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14724_a_16049]
-
determinarea sa gramaticală o îndeamnă pe Paulina Popa a și-o anexa, a o socoti un alter ego, sub chipul unei fete pe care o "ajută" a deveni "sfîntă", adică a accede la transcendența sui generis pe care o implică arta: "Să ajuți o fată să se creadă sfîntă,/ așa cum vine spre lume/ îmbrăcată în rochie de mireasă,/ putere avînd să ridice drapelele/ să înalțe și să prăbușească-mpărați,/ nu este la-ndemîna oricui" (Poezie). Mulțumită de "ajutorul" primit, Poezia își capătă
Feminin versus masculin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14720_a_16045]
-
întrucâtva de puseurile subiective ale juneții, mi-am dat seama cât îi datorează muzica românească acestui MAESTRU, ce s-a slujit, imperturbabil, de talent și rațiune, de vocație și instinct, așa cum se slujește matelotul de busolă, mânuind adevărul sacru al artei cu claritate și spirit de finețe, și îmbrățișând dintr-o unică perspectivă idei a căror înlănțuire formează un sistem pe cât de luminos, pe atât de greu în consecințe. Astăzi știu că Ștefan Niculescu a împlinit trei sferturi de veac și
Muzica cea de toate zilele: Maestrul la 75 de ani by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14733_a_16058]
-
era de așteptat). Iar tinerii interpreți - de o pluralitate etnică perfect modernă - sunt, cu toții, profesioniști: un excelent cor de cameră alcătuit din coriști din alte diverse ansambluri berlineze, ansamblul instrumental Mosaik (înființat în 1997 de tineri studenți ai Universității de Arte) și soliștii (baritonul Tobias Müller-Kopp, basul Genadius Bergolurko, tenorul Marcel-Benedikt Sindermann), dintre care se distinge clar protagonista, soprana Lilia Milek, cu o calitate vocală și maleabilitate dramatică excepționale. O astfel de ofertă pitorească se adaugă în Berlinul începutului de stagiune
Jurnal berlinez (1): Operă în piscină by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14732_a_16057]
-
Margaretei Sterian, pe lîngă manifestările oarecum uzuale pe care posteritatea artistei le-a consacrat deja- decernarea premiilor care-i poartă numele și organizarea unor expoziții, de această dată a unei remarcabile expoziții de ceramică și colaje textile - Muzeul Național de Artă a editat și o carte Margareta Sterian. Tomul masiv, de peste trei sute de pagini, este greu de încadrat într-o anume categorie, și asta pentru că nu acoperă, în mod explicit, nici una dintre variantele obișnuite ale unei publicații de artă, el fiind
Cărți despre artiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14731_a_16056]
-
Național de Artă a editat și o carte Margareta Sterian. Tomul masiv, de peste trei sute de pagini, este greu de încadrat într-o anume categorie, și asta pentru că nu acoperă, în mod explicit, nici una dintre variantele obișnuite ale unei publicații de artă, el fiind, în același timp, cîte puțin din fiecare. Mai întîi, nu e un album pentru că dimensiunea iconografică este foarte redusă, dar ideea de album rămîne, totuși, prezentă prin cele paisprezece reproduceri alese cu mare grijă, reproduceri care pot reconstitui
Cărți despre artiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14731_a_16056]
-
muzeografice lipsesc cu desăvîrșire. însă în pofida acestor aparente dificultăți de așezare a cărții într-un gen sau altul, statutul său este foarte clar, deși nu unul la fel de obișnuit: Margareta Sterian este o carte de istorie, dar nu una de istoria artei, în general, și nici de istorie a unei personalități, sau nu în mod explicit una de acest gen, ci de istorie a receptării operei. Mariana Vida, cea care a construit în anasmblu și în detaliu această carte, chiar își intitulează
Cărți despre artiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14731_a_16056]
-
peisajele din Rădești, desenele la Stefan Agopian și alte cîteva categorii de desene, albumul este un adevărat spectacol manieristo-baroc, în pofida austerității extreme la care a ajuns expresia lui Ilfoveanu în lucrările lui mai recente. Conservînd atît mitologia, cît și tipologia artei sale din ultimele două decenii, pictorul a făcut încă un pas important către dematerializarea picturii și către spiritualizarea mesajului prin substituirea pastei și a tușei cu linia pură, cu semnul plastic dus aproape de limita transparenței. Acest hieratism extrem care, în
Cărți despre artiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14731_a_16056]
-
plurale, anonimă, din noosfera unde unii cred că amintirile se păstrează pentru alte vieți, mai norocoase?". Tocmai aici intervine voluptatea literaturii pentru că poți înscena sau pur și simplu interpreta o astfel de filmare dintr-un singur unghi. Si, dacă în arta cinematografică o astfel de încercare ar fi clasificată imediat drept excentrică, în literatură ea poate fi extrem de atrăgătoare și de consumabilă. De aceea autoreflexivitatea lui Daneliuc nu intră în cercul strîmt al memorialisticii pure. Faptul că personajele lui au alte
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
la rîndul lor, consacrate sau, după caz, corectate. Fie că este reflexul tardiv al unei asemenea stări paradiziace, fie că este efectul previzibil al unor combinații psiho-fiziologice, după principiul simpatiei anumitor zăcăminte minerale, cert este că istoria literaturii și a artelor plastice cunoaște nenumărate cazuri în care sensibilitatea se manifestă multiplu și expresia capătă forme distincte. Fără a mai recurge la exemple notorii din spații culturale mai largi, cum ar fi cel european, și rămînînd exclusiv în spațiul modernității românești, se
Ut pictura poesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14755_a_16080]
-
mult mai important, acela care privește natura imaginarului și obsesiile lor profunde. Pînă și autori obscuri, cum ar fi poetul George Talaz, ori pictori astăzi aproape uitați, cum ar fi George Nichita, devin cazuri speciale prin interesul lor constant pentru artele complementare: pictura, în ceea ce-l privește pe primul, și poezia, în ceea ce-l privește pe celălalt. Se știe, de asemenea, că Radu Boureanu era, în același timp, un poet cunoscut și un pictor cu o bogată activitate expozițională, că Nichita
Ut pictura poesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14755_a_16080]
-
se datorează, spune el cu un anumit umor, împrejurării că poezia are nevoie de o recuzită extrem de sumară, pe cînd pictura cere o mult mai costisitoare bază materială. Chiar dacă opțiunea s-a făcut pentru poezie, prezența lui Arghezi în cîmpul artelor plastice este una majoră, atît prin nenumăratele cronici pe care le-a scris în lunga sa carieră, cît și prin contribuția directă la fondul de imagini al artei noastre plastice. Se știe bine faptul că portretul cel mai bun care
Ut pictura poesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14755_a_16080]
-
Chiar dacă opțiunea s-a făcut pentru poezie, prezența lui Arghezi în cîmpul artelor plastice este una majoră, atît prin nenumăratele cronici pe care le-a scris în lunga sa carieră, cît și prin contribuția directă la fondul de imagini al artei noastre plastice. Se știe bine faptul că portretul cel mai bun care i s-a făcut vreodată poetului este... binecunoscutul autoportret. Dacă ar fi să venim cu inventarul și mai încoace, să-l aducem la zi, este suficient să ne
Ut pictura poesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14755_a_16080]