KorAP: Find »[drukola/base=arteriolă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...6 7 8 ...24 >

592 matches

Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664

corpusculului Malpighi. Celulele tubului contort distal de la acest nivel devin mai înalte și mai înguste, cu prelungiri citoplasmatice bazale, care se insinuează între celulele mioepitelioide ale glomusului. Lacisul este reprezentat de mezangiumul extraglomerular, situat între macula densa și cele două arteriole glomerulare. Este constituit din mai multe straturi de celule mezangiale, cu proprietăți contractile. Figura 6. Aparatul juxtaglomerular Rolul AJG este de a corecta o eventuală diminuare a presiunii arteriolare. Detectarea unei scăderi a presiunii arteriolare se face la nivelul baroreceptorilor

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
constituit din mai multe straturi de celule mezangiale, cu proprietăți contractile. Figura 6. Aparatul juxtaglomerular Rolul AJG este de a corecta o eventuală diminuare a presiunii arteriolare. Detectarea unei scăderi a presiunii arteriolare se face la nivelul baroreceptorilor (celulele glomusului arteriolei aferente). Chemoreceptorii (celulele maculei densa a TCD) detectează variațiile volumului și/sau a compoziției urinii. Ca răspuns la acești stimuli, se secretă renina de către celulele glomusului. Celulele lacisului modulează și transmit semnalele emise de celulele maculei densa către celulele glomusului

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
Factorii ce reglează filtrarea glomerulară sunt: - echilibrul presiunilor hidrostatice și oncotice în capilarul glomerular; - presiunea hidrostatică intratubulară (crescută în caz de obstrucție a căii excretorii); - debitul sangvin care traversează glomerulul; - permeabilitatea suprafeței glomerulare (poate varia sub influența angiotensinei II); - tonusul arteriolelor aferente și eferente. Presiunea eficace de filtrare rezultă din: PF = PCG - (PCB + POCG) PF = presiunea eficace de filtrare (mmHg): 10 mmHg; PCG = presiunea hidrostatică în capilarele glomerulare: 60 mmHg; POCG = presiunea oncotică a proteinelor în capilarele glomerulare: 30 mmHg; PCB

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
mai multe artere interlobare, care parcurg coloanele Bertin. La nivelul bazei piramidelor Malpighi, artera interlobară se curbează și dă naștere arterelor arcuate; din acestea, emerg arterele interlobulare (artere radiale corticale), dispuse între piramidele Ferrein. Din artera radială corticală iau naștere arteriolele aferente ale corpusculilor Malpighi. Arteriolele eferente ale glomerulilor corticali se capilarizează peritubular și drenează ulterior într-o venă corticală. Arteriolele eferente ale glomerulilor juxtamedulari dau naștere la vasa recta, situate în piramide și dispuse între porțiunile rectilinii ale tubului urinifer

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
parcurg coloanele Bertin. La nivelul bazei piramidelor Malpighi, artera interlobară se curbează și dă naștere arterelor arcuate; din acestea, emerg arterele interlobulare (artere radiale corticale), dispuse între piramidele Ferrein. Din artera radială corticală iau naștere arteriolele aferente ale corpusculilor Malpighi. Arteriolele eferente ale glomerulilor corticali se capilarizează peritubular și drenează ulterior într-o venă corticală. Arteriolele eferente ale glomerulilor juxtamedulari dau naștere la vasa recta, situate în piramide și dispuse între porțiunile rectilinii ale tubului urinifer. Aceste vasa recta sunt permeabile

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
arterelor arcuate; din acestea, emerg arterele interlobulare (artere radiale corticale), dispuse între piramidele Ferrein. Din artera radială corticală iau naștere arteriolele aferente ale corpusculilor Malpighi. Arteriolele eferente ale glomerulilor corticali se capilarizează peritubular și drenează ulterior într-o venă corticală. Arteriolele eferente ale glomerulilor juxtamedulari dau naștere la vasa recta, situate în piramide și dispuse între porțiunile rectilinii ale tubului urinifer. Aceste vasa recta sunt permeabile pentru apă și sodiu și participă la menținerea gradientului cortico-medular. Sângele va trece succesiv în

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
menținerea gradientului cortico-medular. Sângele va trece succesiv în venele radiale corticale, venele arcuate, venele interlobare și, în final, în venele renale (vezi figura 7). Figura 7. Vascularizația renală Rinichiul are o bogată inervație simpatică. Nervii simpatici însoțesc arterele renale și arteriolele glomerulare și se distribuie la nivelul pereților arteriolari, la aparatul juxtaglomerular și la polul bazal al unor tubi. 1.4. Funcțiile tubulare (fiziologia tubulară) După elaborarea urinii primitive, aceasta suferă la nivelul tubilor procese de reabsorbție și/sau de secreție

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
loc cotransportul luminal Na+-K+-2Cl-, care este ținta de acțiune a diureticelor (de tipul furosemidului). 3. Tubul distal are două porțiuni, una rectilinie și alta contortă. Aceasta din urmă intră în relație la polul vascular al corpusculului Malpighi cu arteriola aferentă a glomerulului și cu lacisul, realizând o structură denumită macula densa. Lumenul tubului distal este mărginit de un epiteliu cubic simplu, care, la nivelul maculei densa, se modifică; celulele devin mai înalte și mai înguste, cu prelungiri citoplasmatice la

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
Na+ filtrat. Retro-controlul tubulo-glomerular este un mecanism prin care rata filtrării glomerulare și fluxul plasmatic renal se autoreglează. Originea sa se găsește la nivelul tubului distal și aparatului juxtaglomerular. Celulele maculei densa ale tubului distal sunt în conexiune cu peretele arteriolei aferente ce secretă renină și cu celulele lacisului, care se prelungesc prin mezangiumul glomerular. Variațiile debitului urinar sau concentrațiile în NaCl în tubul distal sunt susceptibile să influențeze vasomotricitatea arteriolei aferente și, astfel, să regleze filtrarea glomerulară a nefronului omolog

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
maculei densa ale tubului distal sunt în conexiune cu peretele arteriolei aferente ce secretă renină și cu celulele lacisului, care se prelungesc prin mezangiumul glomerular. Variațiile debitului urinar sau concentrațiile în NaCl în tubul distal sunt susceptibile să influențeze vasomotricitatea arteriolei aferente și, astfel, să regleze filtrarea glomerulară a nefronului omolog. 1.6. Funcția endocrină a rinichiului se exercită prin: - hormoni produși de rinichi: renina, eritropoietina, vitamina D3 activă; - hormoni produși de rinichi și de alte organe: prostaglandine, adenozină, oxid nitric

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
Ang II) își exercită acțiunile prin intermediul receptorilor AT 1 și AT 2. Ang II este un puternic vasoconstrictor, stimulează secreția de aldosteron și catecolamine, retenția de Na+ în tubul proximal, stimulează centrul setei. La nivel renal, Ang II provoacă vasoconstricția arteriolei aferente și a arteriolei eferente (mai accentuată pe arteriola eferentă), reducerea fluxului plasmatic renal, cu menținerea ratei de filtrare glomerulară. Aldosteronul este un hormon steroid sintetizat la nivel corticosuprarenal. Secreția este stimulată de Ang II, K+, ACTH și inhibată de

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
acțiunile prin intermediul receptorilor AT 1 și AT 2. Ang II este un puternic vasoconstrictor, stimulează secreția de aldosteron și catecolamine, retenția de Na+ în tubul proximal, stimulează centrul setei. La nivel renal, Ang II provoacă vasoconstricția arteriolei aferente și a arteriolei eferente (mai accentuată pe arteriola eferentă), reducerea fluxului plasmatic renal, cu menținerea ratei de filtrare glomerulară. Aldosteronul este un hormon steroid sintetizat la nivel corticosuprarenal. Secreția este stimulată de Ang II, K+, ACTH și inhibată de hormonul natriuretic atrial. La

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
și AT 2. Ang II este un puternic vasoconstrictor, stimulează secreția de aldosteron și catecolamine, retenția de Na+ în tubul proximal, stimulează centrul setei. La nivel renal, Ang II provoacă vasoconstricția arteriolei aferente și a arteriolei eferente (mai accentuată pe arteriola eferentă), reducerea fluxului plasmatic renal, cu menținerea ratei de filtrare glomerulară. Aldosteronul este un hormon steroid sintetizat la nivel corticosuprarenal. Secreția este stimulată de Ang II, K+, ACTH și inhibată de hormonul natriuretic atrial. La nivel renal, aldosteronul acționează prin

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
acestora (vezi mai sus), iar riscul de hiperkaliemie nu este crescut. Metoprololul (un beta-blocant) a demonstrat calități antiproteinurice similare ramiprilului și superioare amlodipinei. Blocantele canalelor de calciu dihidropiridinice (BCC-DH) trebuie evitate, deoarece, prin stimularea SRAA și efectul vasodilatator predominant pe arteriola aferentă, cresc presiunea intraglomerulară și, ca urmare, cresc proteinuria. O serie de mari eseuri randomizate la pacienți cu nefropatii cronice au arătat că BCC-DH, în comparație cu agenții care inhibă SRAA (IECA, ARA II și beta-blocantele), determină creșterea semnificativă a proteinuriei și

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
cu agenezie renală unilaterală se explică, probabil, prin prezența simultană a unor leziuni malformative pe rinichiul unic). Asocierea dintre obezitate și HSF este cunoscută de mulți ani. Mecanismele patogenice includ modificări hemodinamice glomerulare asemănătoare celor întâlnite în diabetul zaharat: dilatarea arteriolei aferente, hiperperfuzie, hipertensiune și hiperfiltrare glomerulară. în obezitatea asociată cu sindrom metabolic, pot interveni și alți factori, precum nefroangioscleroza hipertensivă sau toxicitatea glomerulară a lipiduriei, a hiperinsulinemiei sau a excesului de acizi grași liberi intracelulari. 3. GSFS cicatriciale Aceste GSFS

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
microalbuminurie la pacienții cu HLA A2, în timp ce HLA DR3 și DR4 se întâlnesc mai rar la pacienții cu ND. 2. Factori hemodinamici 2.1. HTA sistemică cronică induce arterioscleroză (inflamație, proliferarea celulelor musculare netede și fibroză la nivelul arterelor și arteriolelor renale) și scleroză glomerulară, ca urmare a creșterii presiunii intraglomerulare. Hiperglicemia cronică este toxică pentru rinichi, prin mai multe mecanisme, dintre care cele mai importante sunt: 3. Factori hormonali Endotelina (ET) este cel mai puternic vasoconstrictor natural cunoscut. Este sintetizat

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
intraglomerulare. Hiperglicemia cronică este toxică pentru rinichi, prin mai multe mecanisme, dintre care cele mai importante sunt: 3. Factori hormonali Endotelina (ET) este cel mai puternic vasoconstrictor natural cunoscut. Este sintetizat, în principal, de celulele endoteliale. Induce vasoconstricție atât pe arteriola aferentă, cât și pe cea eferentă, în mod egal; ca urmare, scade FPG, fără a modifica presiunea intraglomerulară. Unele studii pe animale au arătat că endotelina contribuie la progresia bolii renale, prin efectul său mitogenic. Prostaglandinele (PG) sunt substanțe vasoactive

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
II și intervine ca mediator al inflamației. Oxidul nitric (NO) este un radical liber cu acțiune vasodilatatoare intensă, sintetizat din L-arginină, sub acțiunea NO-sintetazei, în principal de către celulele endoteliale. A fost evidențiată o expresie crescută a NOS la nivelul arteriolei aferente în stadiul de hiperperfuzie al ND, ceea ce ar putea explica modificările funcționale renale din acest stadiu al ND. Factorul de creștere și transformare beta (TGF-beta) este sintetizat în special la nivelul glomerulului renal, care este și ținta principală a

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
forma unor mase rotunde sau ovale, omogene, de dimensiuni variabile, eozinofile, cu proprietăți tinctoriale asemănătoare hialinului, care se acumulează între MB capsulară și epiteliul capsular. Leziunile arteriale și arteriolare Sunt cvasi-constante și precoce în ND. Arterele arcuate și interlobare, precum și arteriolele intralobulare, aferente și eferente, prezintă modificări de arterioscleroză și, respectiv, de arterioloscleroză. Microscopic, se caracterizează prin depozite hialine sub-endoteliale PAS-pozitive. Arterioscleroza determină secundar leziuni glomerulare ischemice (cu MBG plisate). Leziunile tubulo-interstițiale Alte glomerulopatii în ordinea descrescândă a frecvenței, se întâlnesc

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
granulomatoasă a aortei și a ramurilor ei principale. Survine, de obicei, înainte de vârsta de 50 de ani. 2. Vasculite ale vaselor medii • Poliarterita nodoasă. Inflamație necrozantă a arterelor de calibru mediu și mic, fără afectare glomerulară, fără afectarea inflamatorie a arteriolelor, a capilarelor și a venulelor. • Boala Kawasaki. Arterită a arterelor de calibru mare, mediu și mic, asociată unui sindrom limfo-cutaneo-mucos. Atingerea coronarelor este frecventă. Apare, de obicei, la copii. 3. Vasculite ale vaselor mici • Granulomatoza Wegener. Inflamație granulomatoasă a tractului

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
cutanată. Angeită cutanată izolată. Fără glomerulonefrită sau vasculită sistemică. Termenul de calibru mare corespunde aortei și ramurilor mari ale acesteia. Vasele de calibru mediu sunt principalele artere viscerale: renale, hepatice, coronare și mezenterice. Vasele de calibru mic sunt venulele, capilarele, arteriolele și arterele intraparenchimatoase distale ce se continuă cu arteriolele. Unele vasculite ale vaselor mari pot afecta și vase de calibru mediu, dar vasculitele vaselor medii nu trebuie să afecteze vase mai mici decât arterele. 7.2.1. POLIARTERITA NODOASĂ (PAN

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
Termenul de calibru mare corespunde aortei și ramurilor mari ale acesteia. Vasele de calibru mediu sunt principalele artere viscerale: renale, hepatice, coronare și mezenterice. Vasele de calibru mic sunt venulele, capilarele, arteriolele și arterele intraparenchimatoase distale ce se continuă cu arteriolele. Unele vasculite ale vaselor mari pot afecta și vase de calibru mediu, dar vasculitele vaselor medii nu trebuie să afecteze vase mai mici decât arterele. 7.2.1. POLIARTERITA NODOASĂ (PAN) 7.2.1.1. Definiție Vasculită sistemică necrozantă, ce

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
CD8+) și macrofagele se întâlnesc frecvent la examenul microscopic al leziunilor vasculare, uneori fiind predominante. 7.2.1.5. Anatomie patologică Leziunea histologică elementară caracteristică PAN este o vasculită necrozantă ce interesează arterele de calibru mediu și mic, mai rar arteriolele și foarte rar venulele. Poate fi afectată orice arteră (cu excepția aortei și a arterelor pulmonare), dar cel mai frecvent sunt implicate arterele musculare și ale nervilor periferici. Leziunile vasculare sunt segmentare, astfel încât zone afectate alternează cu zone sănătoase, de-a

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
anti-MPO, dar este mai puțin clar pentru ANCA anti-PR3. Se presupune că în granulomatoza Wegener sunt implicate și limfocitele T. 7.2.2.1. Poliangeita microscopică (PAM) 1. Definiție Vasculită necrozantă sistemică non-granulomatoasă, asociată cu ANCA, ce afectează vasele mici (arteriole, capilare, venule). Se întâlnește mai frecvent la sexul masculin (B/F = 1,5/1), de obicei, în jurul vârstei de 50 de ani. 2. Manifestări clinice Debutul poate fi insidios, cu artralgii sau hemoptizii, ce pot preceda cu câteva luni apariția

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
special infecții (septicemii, infecții virale, pneumonii cu Pneumocystis). Prognosticul poate fi estimat prin scorul FFS (vezi mai sus, la PAN). 7.2.2.2. Granulomatoza Wegener (GW) 1. Definiție Vasculită necrozantă asociată cu ANCA, ce interesează vasele de calibru mic (arteriole, venule, capilare), caracterizată prin inflamație a peretelui vascular și granulomatoză periși extravasculară. Clinic, se manifestă, în principal, prin afectare ORL, pulmonară și renală. Cauza este necunoscută (s-a sugerat implicarea unor Ag inhalate). 2. Epidemiologie GW este o boală rară

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]