378 matches
-
să rămână tocmai cele opt-nouă mecanisme (tipuri de învățare) care permit asimilarea informațiilor, formarea abilităților și a capacităților de a opera cu cunoștințe și priceperi. Repudiind taxonomia lui Bloom, Gagné reproșa implicit teoriei instrucționale a acestuia și curriculumului by objectives artificialitatea, „lipsa de obiectivitate” și „neconformitatea cu natura” fenomenelor și proceselor reale. Ceea ce însemna că era vorba despre modele incompatibile din punct de vedere științific. Un vierme insidios producea răni lăuntrice splendidului fruct modernist al instruirii și curriculumului. Două judecăți contrare
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
multe cărți inspirate din viața școlară, unele devenite bestseller, precum Cișmigiu et Comp. de Grigore Băjenaru, care, deși facile, sunt salvate de umorul, nostalgia, duioșia cu care sunt rememorate scenele din viața școlară. În cazul prozei scrise de R., clișeele abundente, artificialitatea dialogului, comparațiile extrem de banale vin să sublinieze caracterul de „schițe ușoare”. Același caracter facil, minor, este întâlnit și în poeziile din Mărgele de măceș (1931), versificate în maniera cântecelor de lume ale lui Anton Pann: „Dragoste, de n-ai mai
RADULESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289102_a_290431]
-
nu este doar un joc de cuvinte cu trimitere la capodopera lui Shakespeare, Maria Panait, sau mai bine zis Doruleț, reușind să transmită, aidoma îndrăgostiților din comedia shakespeariană, farmecul visătorului vrăjit de obiectul adorației sale. Alexandru Manea, obișnuit cu ipocrizia, artificialitatea și snobismul cercurilor mondene, este surprins și inițial ușor amuzat de elanul naiv al tinerei, dar puritatea sentimentelor ei îl cucerește ireversibil, într-o poveste cu final fericit. În paralel cu acest filon de lirism piesa relevă valențele de autoironie
MUSATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
Adevărul” cu Amintiri, o suită de însemnări cu valoare de document pentru istoria mișcării socialiste românești. Pentru N., finalitatea instructivă și educativă a literaturii este esențială. Așa se explică inaderența la romantism, privit ca o orientare generatoare de iluzii și artificialitate, dar și admirația față de naturalism, recomandat pentru interesul, important în ordine ideologică, pe care îl acordă mediilor sociale noi (Ce scriem!). Opțiune destul de laxă, de vreme ce „metoda experimentală” este înlocuită de umanitarism și sentimentalism, mod structural al perspectivei din scrierile ei
NADEJDE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288345_a_289674]
-
lirici interbelici, opunându-i-se cea „inspirată din forța poporului”, care ar fi exemplar ilustrată de Mihai Beniuc și de Aurel Gurghianu. În schimb, paginile privitoare la Bacovia reprezintă un prim pas către critica de mai târziu: combătând ideea de „artificialitate decadentă”, aruncată ca un stigmat asupra creației poetului, P. pune în lumină faptul că arta bacoviană, departe de a fi tributară unei rețete sterilizante, inaugurează una dintre cele mai profunde atitudini lirice din poezia românească a secolului al XX-lea
PETROVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288799_a_290128]
-
aici sunt incluse cincisprezece povești populare și o culegere de folclor epic din localitățile transnistrene, apărută în 1941 sub titlul Povești moldovenești. Prin tematică (războiul civil, colectivizarea, lupta de clasă), prin trăsăturile fundamentale ale nuvelelor și povestirilor sale (idealizarea personajelor, artificialitatea conflictelor), scrierile lui O. se încadrează în parametrii realismului socialist. SCRIERI: Povestiri și povești, Chișinău, 1954. Culegeri: Povești moldovenești, Chișinău, 1941. Repere bibliografice: V. Nazar, Pionier al înnoirilor, „Nistru”, 1972, 6; Nicolae Bilețchi, Profiluri literare, Chișinău, 1972, 458-461; Nicolae Bilețchi
OPREA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288551_a_289880]
-
European, 2003 (188 p.) Uimitoare această carte de metodologie. Rafinată și oarecum exclusivistă, adresându-se mai cu seamă unui interlocutor subtil și cultivat decât tehnicianului care calcă În cizme de cauciuc pe un gazon tuns cu superioară știință. Nimic din artificialitatea uscată a textelor de metode și tehnici de cercetare cu care suntem obișnuiți; autorii evită cu maliție enumerările, clasificările, precizările de manual pentru Începători. Soții Pinçon au fost contaminați de mediile pe care le-au frecventat : clasele privilegiate, aristrocrația, marea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și tradiția bisericească. Tonalitatea sigură și îndrăzneață a versurilor exprimă o experiență duhovnicească pe cât de bogată, pe atât de rară: profund intim și cald în registrul afectiv, perfect auster și solar în plan intelectual, poemul „îngerului silezian” nu păcătuiește prin artificialitate. Emancipat de religiozitatea pietistă, mustește de o sobră (deci euharistică) ebrietate. O mistică a luminii ce ne reamintește de Sf. Simeon Noul Teolog se împletește prin câteva sonore metafore nupțiale cu motivul depășirii doxologice a distanței dintre lumea creată și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
claritate Telurile acestor dușmani ai poporului și arătând fuga lor În munți nu o motivează suficient din punct de vedere social și politic. De aici rezultă În nuvelă acea notă de aventură care domină lectura și de aici decurge și artificialitatea atmosferei grele, de panică și de teroare, care stăpânește satul. (Ă). Pentru că nu teroarea, zugrăvită atât de plastic de către scriitor a fost nota dominantă a realității Înfățișate, ci faptul că reprezentanții chiaburimii au rămas În stadiul de bandă teroristă, limitată
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
surprinde În câteva Întâmplări foarte obișnuite, tocmai această forță a colectivității În a modela caracterul copiilor. (Ă). Sunt foarte multe momente În care autoarea scoate izbitor la lumină greșelile către care sunt Înclinați copiii și le conduce la lichidarea fără artificialitate, tocmai prin Înrâurirea mediului sănătos. (Ă). În raportul făcut de C. Simonov la Uniunea Scriitorilor Sovietici referitor la situația actuală a literaturii pentru copii, se insistă tocmai asupra acestei laturi, de a prezenta În mod realist școala nouă legată cu
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
rațiune 30. Ehrgott Wasianski, care nu poate fi învinuit că ar fi schițat un portret idilic al marelui său prieten pe care l-a văzut aproape în fiecare zi, în ultimii ani ai vieții, evidențiază repulsia filosofului față de prefăcătoria și artificialitatea, atât de răspândite, atunci ca și astăzi, în relațiile dintre oameni, cu deosebire în straturile mai înalte ale societății. Kant nu ura nimic mai mult decât flatarea ieftină. El îi încuraja, dimpotrivă, pe cei apropiați să-l contazică atunci când aveau
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
sută. Pentru a obține un asasin-surpriză, falsifici personajele, ceea ce mă scoate cel mai tare din sărite, pentru că ele mă interesează în cel mai înalt grad (Chandler, 1977, p. 48). Or, pentru vârsta romanului polițist reprezentată de generația hard-boiled, excesul de artificialitate și obsesia de a umili cititorul nu reprezintă o prioritate. Școala britanică transformase traficul de cadavre într-o ocupație la fel de superficială precum jocul de cuvinte încrucișate. Pentru noua direcție, lucrurile sunt nu doar mai brutale, ci și mai lipsite de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
important e ceea ce ochiul versat al detectivului întrezărește dincolo de informațiile aflate la îndemâna oricui. Importanța personajului învestit cu funcția de a rezolva misterul - fie el polițist, detectiv particular sau simplu amator - rămâne primordială. Acesta trebuie scos, însă, din chingile sufocante ale artificialității. Sherlock Holmes, Hercule Poirot, Lord Peter Wimsey (din romanele lui Dorothy L. Sayers) sau Miss Marple nu erau, în fond, decât niște vehicule lipsite de autonomie estetică: anexe convenționale născute din voința de a domina a scriitorilor. Pe cât de infailibili
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de la ei? Câți inși fără statut social limpede ar renunța la instinctul de conservare, ofensându-i pe polițiști, în numele simplei, iluzoriei, contraproductivei convingeri că adevărul se află de partea ta? Toate aceste calități admirabile sunt însă parte a armăturii de artificialitate folosite în mod premeditat de Raymond Chandler. Un discurs de genul celui practicat de scriitor n-ar avea sorți de izbândă dacă autorul n-ar călca pe câțiva piloni siguri, familiari oricărui cititor. Imaginea cavalerului fără prihană, de care s-
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Ei bine, The Long Goodbye face abstracție de moderația anterioară și ne introduce în micul paradis poetic în care au egal drept de cetățenie atât Philip Marlowe, cât și enigmaticul șofer al Lindei Loring. Dincolo de amuzament, de ironie, de inevitabila artificialitate, scena merită reținută ca o probă clară a intențiilor lui Chandler de a depăși sfera entertainment-ului, pentru a face saltul în lumea valorilor literare pe deplin consacrate. Episodul e construit în două secvențe, plasate la distanță de peste o sută douăzeci
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
în care un sărăntoc ce și-a petrecut întreaga existență la marginea societății e propulsat, miraculos, în lumea milionarilor - fără a face nici cel mai mic efort și fără a poseda calitățile obișnuite ale parvenitului. Înălțat pe un soclu de artificialitate și conformism, Marlowe - ăsta e adevărul! - ne cam plictisește. Robert B. Parker a intuit această primejdie și prima sa grijă a fost să-l țină pe detectiv cât mai departe de vila închiriată de Linda Loring și chiar de Linda
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Prunoiu, președinte al sfatului popular comunal), făcându-i să subaprecieze pericolul elementelor capitaliste de la sate sau chiar să stimuleze creșterea acestora (...). Măiestria artistică a lui Marin Preda, la prima vedere este «imperceptibilă». Aceasta pentru că forma lucrărilor sale este lipsită de artificialitate, exprimă organic conținutul, iar mijloacele sale artistice se disting printr-o simplitate și o limpezime de cristal (...). Acesta este poate și motivul pentru care critica noastră literară a fost zgârcită în analizarea formei artistice a nuvelei Desfășurarea. Cronica din Viața
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
națională, ideile și aspirațiile generației sale, de unde și marea răspândire, în epocă, a legendelor, altfel ușor de memorat datorită versului cursiv, compoziției simplificate până la o schemă mecanică. Elogiul gestului eroic și spiritul patriotic nu pot salva textele de impresia de artificialitate dată de un limbaj inadecvat, de lipsa culorii locale, de prea bogate reminiscențe din poezia cavalerească occidentală. Rezolvarea epicului printr-un discurs, lipsa preocupării pentru individualizare - contrar intențiilor poetului - imprimă eroilor, subordonați unei retorici grandilocvente, un aer de fantoșe. Rareori
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
este în același timp creatorul, doctrinarul și cel mai însuflețit apostol al noii mișcări, menite să prefacă din temelii atât spiritualitatea cât și viața politică a Portugaliei. Încă din primii ani ai Republicii, tânărul, foarte tânărul Sardinha, se convinge de artificialitatea și caducitatea regimului. Portugalia apucase un drum greșit, trădîndu-și tradițiile și anihilîndu-și, printr-o seamă de creații hibride, propria sa istorie. Răul venea de departe, de la cele dintâi reforme ale Marchizului de Pombal. Dar acest fel de a înțelege istoria
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Simte în el o chemare dacă nu mai aleasă, cel puțin mai vastă. Totul începe să se clatine în jurul lui. Pentru acest tânăr curat și cinstit, lectura ziarelor - îndeosebi a celor republicane - deschide o lume nouă, a cărei falsitate și artificialitate spirituală el o vede; dar înțelege în același timp că e dator să învețe și pe alții s-o vadă. Experiența pedagogică din colegiul Via-Sacra e hotărâtoare și din alt punct de vedere. Salazar își descoperă vocația de profesor, de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
că renunțase să se mai opună. Desigur însă, nu cu autoritara Muti aveam acum de-a face, ci cu un biet copil, silit să ia o doctorie neplăcută... Și scena îmi dă și acum un vertij și o impresie de artificialitate, pentru că o mai trăisem într-adevăr de multe ori până atunci ! Același zăngănit al linguriței lovindu-se de dinții încleștați, același îndemn mieros, hai, hai, deschide gura, nici n-ai să observi cum, și s-a dus..., ca în timpul nenumăratelor
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
O (auto)ironie amară transpare și aici din fiecare strofă a poemului, în care invocarea filofteiei constituie pretext pentru meditație, pe teme eterne care traversează sensibilitatea artistului, subordonate lui fugit irreparabile tempus. Volumul lui N. Prelipceanu cuprinde o poezie fără artificialitate, în care se poate observa, dincolo de tonul ironic de suprafață, tandrețea privirii cu care e urmărită viața imediată, lentă sau contorsionată, cu aluviunile, dar și cu zonele ei senine. Totodată, nelipsite, de obicei, într-o antologie, elementele de artă poetică
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și călimară, alfabetizați pe telecomandă și telefonul mobil, robotizați, computerizați și alergici la tot ce ține de firesc, clonații noștri urmași nu-și mai potrivesc ființa pe tiparele armoniei și frumuseții naturale, ci se forjează exclusiv pe divaisuri, în arcanele artificialității, dizarmoniei și sterpiciunii. Bine, zic, voi nu mai roadeți guma de la capătul creionului?!? Nu vă mai băgați nările în sticluța cu cerneală? Nu mai ascundeți bilețele în penare? Mai știe cineva ce-i aia o sugativă? Știe cineva ce va să zică
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
lui Ladima". Scriitorul le recomandă "coautorilor" să nu fie ademeniți de finalitatea beletristică. Doamna T. e îndemnată să scrie "fiind sinceră cu dumneata însăți până la confesiune". Trebuie să aibă în vedere că romanul nu presupune "stil", care totdeauna duce la artificialitate: " " Totul este a transcrie trăirea, nimic altceva. Transcrierea trebuie să fie neîmpodobită pentru a fi sinceră: Lui Fred îi cere să povestească "totul ca într-un proces-verbal", fără măsură, potrivit cu procesul proustian "al parantezelor și, la nevoie, al frazelor fără
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
din care își fac glorie” reprezentanții noilor curente e, în opinia lui Densusianu, „mai mult superficial, o atitudine căutată, o posă”. Poezia futuriștilor va fi taxată în consecință pentru exterioritatea artificială, haotică, imatură, plebee și pentru antiindividualismul uniformizant care „trădează artificialitate și chiar ceva confuz, haotic”. Calificative gen „retorism de șoferi” seamănă izbitor celor din antimanifestul „Vorbe goale“ al lui Ion Vinea, tipărit mai tîrziu în revista Punct: c’est un voccabulaire de garçon-coiffeur autodidacte. Ca într-un exercițiu magic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]