192 matches
-
cu ochii roșii de nesomn, părea o întruchipare a decrepitudinii umane. Stai, ia loc, te rog, domnișoară. O apucă de încheietura mâinii și o trase spre el. Era umed, lasciv, privirea cu care o învălui, voit provocatoare era atât de artificioasă încât o cutremură. Îi plăcea să se dea un mare cuceritor, postura îi convenea de minune, în discuțiile cu prietenii, la un pahar de vin, făcea mare caz de aventurile sale, cum le mai comenta, cum le mai înflorea! Ori de câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Era incitat de subiect și totuși avea dubii. Se gândea că poate nu-i loial și nici prudent să discute despre Alexe atâta timp cât nu știe de ce parte se află Carmina. Și apoi tăcerea ei, gesturile mute, vagi de aprobare, zâmbetul artificios uneori... Abandonă subiectul despre profesor și continuă să vorbească despre fetele lui. Carmina își aminti de vorbele Ninei: Marcu este un om cu totul excepțional dar are o nevastă de-a dreptul cretină. Au ajuns, în sfârșit în fața vânzătoarei, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
incluși în marea celorlalți, pentru simplul motiv că ei stau ca uleiul deasupra, înțelegi, nu pot fi omogenizați și basta, ce naiba? Vorbiți despre ei ca și cum n-ar fi ființe vii ca și noi și această separare categorică creează senzația de artificios. Fără să vrei te întrebi, sunt sau nu sunt oameni, trăiesc sau nu în zilele noastre, printre noi? Nu v-am auzit rostind niciodată un nume. Este o listă ultrasecretă? Pentru că eu nu am reușit să depistez nici măcar unul, de îndată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în plus, un orizont mai diversificat. Pozează, își spuse în gând Carmina, acum pozează, poate nu total dar, oricum, vrea să pară interesantă. Apoi se întrebă îngrijorată ce-i va raporta Sidoniei, femeia avusese dreptate, în jur plutea o atmosferă artificioasă, glacială, un set de imagini ce trebuiau legate între ele, iar Fana nu reușea să le însuflețească și le camufla sub un alt set de imagini. Imaginile ei în mișcare, poziții rigide, controlate de un om care știe că este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fotolii. A scos din dulap paharele de cristal și șampania. Era zgomotoasă, râdea, avea o mulțime de formule care se rostesc cu prilejul căsătoriei a doi tineri, Ovidiu și Carmina mulțumeau, se arătau și ei veseli, dar era și ceva artificios în manifestările lor. Fana promitea pentru a doua zi o mulțime de surprize, avea de gând să petreacă, nu glumă, de când cu campania de toamnă, soțul ei, agronomul, era mai mult plecat. Ea nu știa să conducă mașina, îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
informa, întrebările lui deveniseră mult mai precise, știa de unde să pornească, unde anume să încerce să descopere hibele, zâmbea nervos când ea îl întreba stereotip: De unde știi? O deranja gândul că este urmărită, avea impresia că atitudinea ei căpătase ceva artificios, că nu se mișcă normal, se simțea hărțuită, căuta în urmă, încerca să memoreze pe stradă figurile oamenilor, intra în magazine, se oprea la câte o vitrină, un joc stupid, fără doar și poate parcă era un fluture, un exemplar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
putut admira tratate de horticultură scrise În alexandrini, dacă nu și În decime și ovillejos; dar totul a pălit În fața oului lui Columb prezentat de Urbas, care a trimis simplu și triumfător o roză. N-a existat nici o disidență; vorbele, artificioase fiice ale omului, n-au putut ține piept rozei spontane, fiica Domnului. Cinci sute de mii de pesos au Încoronat pe loc indubitabila faptă de vitejie. Ascultătorii de radio, spectatorii și telespectatorii, și chiar acei amateurs Înrăiți și ocazionali ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Ricardou? Dintre ai noștri, Cioran, N. Steinhardt, Alexandru Paleologu au adnotat cu stupoare această "noutate" acest "jargon" intempestiv, nu doar în limbajul criticii dar și în cel al filosofiei, tot mai îndepărtat de problemele și de palpitul ființei, tot mai artificios. Un alt conflict al nostru cu durata este dat de apetența generaționistă. Ne separăm cu grijă, ne grupăm cu o poftă de etanșeizare tot mai pronunțată pe generații, inspirați de o frenezie care ține seama cu precădere nu de o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a dobândit dreptul de a se pierde în lumea vitalistă eternă“. În versurile stângace ale lui Nicolae Pandelaș, din volumul Superlativul vulnerabil, descifrează „o muzicalitate canonică, cu o incantație sugerând nesfârșirea“. Pe Dumitru D. Palade, autorul unui volum de versuri artificioase, Atât cât se poate, îl consideră „un cerebral care cerne totul prin sita melancolicului“ și „își taie singur cărări noi“. Un roman bombastic și prolix de Marian Constandache, Guvernatorul giruietelor de ceară, i se înfățișează ca o sinteză ‹ de „literatură
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
întîlnire l-a caracterizat aproape jignindu-l, developîndu-i adevărata fire în cîteva cuvinte: „-V.“-spune el potrivindu-și ochelarii-„ești atît de pervers încît ești capabil să-ți confecționezi propriile sentimente, atît față de ceilalți, cît și față de tine. Le produci artificios atît de bine încît nu mai știi ale cui sînt aceste sentimente... Și culmea, ești în stare să acționezi ca și cum ar fi ale tale. Uneori, ele se evaporă atît de repede încît îți permit ca a doua zi să trăiești
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
eram în acel mo ment undeva pe lângă Schitul Măgu reanu și că mâncam niște clătite la un mic local. Ea se oprise din mâncat și se uita la furculiță. După ce-am ter minat cu discur sul meu stângaci și artificios, a tăcut o vreme. Apoi a murmurat ceva ca pentru ea. „Ce-ai spus?“, am întrebat-o, uitându-mă cum se for mează lacrimile în ochii ei fără gene. „Cu urechile pe spate...“, a șoptit din nou, strângând din umeri
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
rebours, cultul efemerului și refuzul capodoperei, „masca” histrionică, fragmentarul, segregaționismul antiburghez, fuziunea artelor și - pe filieră antiplatoniciană - mitul poeziei „destabilizatoare”. Avem de-a face de fapt cu o mutație revoluționară, „barbară” a culturii Decadenței: vagul, vaporozitatea impresionistă, lamentația nevrotică, lîncezeala artificioasă, morbidețea și lasitudinea sînt denunțate ca trăsături „feminine”, „degenerate” sau „bătrînești” și rejectate în favoarea „tinereții” vitale, a directeții brutale, „virile” a voinței de ruptură, negație și destrucție, a spiritului „rebel”, antipaseist și vital-emancipator, a dinamismului tehnologic, a materialității concretiste, pendulînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
avem de-a face cu o sinucidere teatrală, ci cu o crimă de un tragism apocaliptic... Neinclus, îndeobște, în familia prozei avangardiste, micul roman poetic Paradisul suspinelor (1930) are totuși certe legături de sînge cu aceasta. „Roman al subiectivității”, fragmentarist, artificios și fantast, el este, într-adevăr, „mai mult în atmosfera europeană a epocii decît oricare alt roman românesc” (cf. D. Micu, Modernismul românesc, 1985). Cum publicarea sa în foileton începuse încă din 1924, sub titlul provizoriu Tic-tac, nu credem a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
forme ovale, ca și cum ar intona un cântec. Doamna din mijloc a mângâiat senzual renii pe grumaji și i-a desfăcut din hamuri. S-au pierdut rapid în înălțimile înnegurate ale parcului. Moș Crăciun, foarte vioi de altfel, avea o barbă artificioasă deosebit de lungă pe care călca, în care se împiedica de câte ori se apleca să ridice un cadou. Dintr-o dată, hainele lui strident de roșii au început să se crape la spate și două aripi uriașe și albe și-au făcut loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și albe și-au făcut loc, crescând către exterior. Și-au crescut atât de mari, că obturau toată priveliștea și am putut să-l văd numai pe el cum se ridica la cer ușor, și barba-i cea lungă și artificioasă făcea rotocoale prin aer ca o panglică de circ. După ce l-am pierdut cu vederea în înaltul cerului, mi-am îndreptat privirea din nou către terasă. În același moment s-a oprit și ninsoarea. Banca era goală. Tot atunci am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de a fi considerată o lucrare serioasă". O lucrare serioasă, într-o țară îmbătată de demagogi, exploatată de afaceriști și ruinată de incompetenți, poate fi privită ca un început revoluționar. "Bugetul pe care-l prezentăm nu e rezultatul unor combinații artificioase; este ceea ce se așteaptă sincer să fie; este ceea ce, în fața faptelor și cifrelor cunoscute avem dreptul să așteptăm să fie". Salazar alege ca cel dintâi instrument al revoluției și cea mai sigură armă a reformei sale financiare - sinceritatea. Găsește că
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
neutilizate, amânarea lucrărilor mai puțin urgente, renunțarea la cheltuieli parazitare. Toate acestea - simplitate, bun simț, sinceritate, adevăr - sunt mijloacele revoluționare prin care Salazar încearcă nu numai să salveze finanțele țării ci, în același timp, să-și trezească neamul din aromeala artificioasă în care îl cufundaseră câteva generații de liberalism. Firește, el nu are sentimentul că creează ceva - ci că e numai un exponent al revoluției, că nu face decât să dea formă unei stări de fapt, singura creatoare de istorie. "În
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ar putea lipsi, Florian nu-i diabolic, cum poate s-a dorit, iar tensiunea lipsește. În general, conform crezului mortal al lui Puiu, fiind creație, nici filmul lui Pintilie nu putea ajunge la Înălțimea stupefiantă a realității: prin urmare este artificios, enervant, prea lung, prea tîrziu. Cu toate că abundă În sute de amănunte dintre cele mai Înfiorător banale, din ele nu se ridică nimic, deoarece extrasele din realitate nu sînt emblematice, nu există o alternare a mareei de detalii realiste cu nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
este poet adevărat. El nu‐și permite să dezvolte o lume abstractă în cântul său, o lume care și‐a luat adio de la realitate, fie omorând‐o, fie ignorându‐i modul de viețuire. Limbajul în acest caz devine unul agonic‐ artificios care nu ține seama de dezvoltarea organică din sânul realității vii. Limbajul poetic nu face gesturi nenaturale, oul de ciocârlie din cântul poetului nu poate naște pui de viperă, el nu acceptă înstrăinarea de orânduiala prestabilită. De aceea și ceea ce
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
Pe urmă acolo unde descind cei mulți cu viața lor se întâmplă cu adevărat o firească integrare a noului pe vechea tulpină. Poetul este treaz la acest natural pelerinaj al celor mulți care nu se lasă niciodată furați de concepte artificioase, care luptă mereu până ce noul concept se întrupează în realitate carne și sânge viu, iar dacă nu, este lăsat să se usuce pe picioare, steril cum îi este originea. Ei, cei mulți, lasă realitatea, din trupul ei să sară noul
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
de acasă nu se potrivesc cu cele de la Universitate. Sărbătorirea se suspendă, întrucît, de ce, de nece, ungerea ca rector a lui Mihai nu s-a produs. Este vestea care declanșează criza. (Crizele, în piesele lui Constantin Popa, nu au nimic artificios, ele fiind pregătite prin gradate tensionări ale subtextului.) Armonia ce părea să domnească se fisurează văzînd cu ochii, lăsînd locul unor stări conflictuale care mocneau de mult. Și, dintr-un reproș în altul, dintr-o simplă maliție într-un nestăpînit
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
în două stări, cîteva renunțări și trei avertismente Constantin Popa: O mașinărie de produs furtuni ale fricii, ale deznădejdii și de pierdere a identității Măștile absurdului După o "uvertură" în tonuri prețios-poematice (per parcurs mai pîlpîie inflexiuni de lirism oarecum artificios), sugerînd un eteric ceremonial al iubirii, în piesa " Mașina de vînt" sîntem conduși, printr-o suită de replici zvîcnite, surescitate în intimitatea unei căsnicii intrate, ireversibil, în derivă. Umbre grele atîrnă prin toate ungherele, platitudinea se întinde ca o mîzgă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Mircea Ciobanu este cea a universului uman, de o mare concentrare a emoției existențiale la nivelul conștiinței relațiilor eului cu viața trăită fragmentar, de aici un anume ton elegiac produs de sentimentul neîmplinirii și din inadaptarea la rigid și la artificioasa măsură a lucrurilor, la care se raportează. Leonid Dimov "Versuri", E. P. L., 1966; " 7 poeme", E. P. L., 1968; "Pe malul Stixului", Editura Tineretului, 1968; "Carte de vise", Editura Cartea Românească, 1969; "Semne cerești", Editura Cartea Românească, 1970; "Eleusis", versuri, Editura
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Volum după volum - Poezii (1883), cu prefața lui Al. Macedonski, Nopți albe (1887, 1898), Zile negre (1888), Poezii (1892, 1897) -, afișând pasiuni răvășitoare, versurile nu fac decât să capteze, în discursivitate fadă și într-o mecanică sterilă, naivități. Un macabru artificios învăluie reprezentările morții. Masca damnării, gesticulația agonică (Spasm, Danțul spânzuratului, Așternutul morții) nu revelă crisparea interioară și atmosfera halucinantă din Maurice Rollinat, modelul lui S., acesta rămânând la nivelul simplei imitații. Prințul Ral, fantezie macabră, conduce motivul fantastic spre un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289941_a_291270]
-
dicțiunea torențială a poemelor, natura frustă a sensibilității, ingenuitatea structurală, un adevărat desfrâu metaforic, vizând frecvent oximoronul. Poetul plănuiește o mitologie proprie, menită să redimensioneze lumea în cheie personală, reunind proiecția cotidianului în topoi arhetipali cu metafora livrescă deseori căutată, artificioasă. Atitudinea constantă pare a fi aceea a unei încrederi totale în forța verbului de a face din orice imagine a lumii o celebrare patetică a ei, încât în poeme își găsesc loc expresia „frustă familiară, provincială sau argotică, și citatul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286703_a_288032]