216 matches
-
sursa maghiară; în realitate, cum arată Ciorănescu în dicționarul său etimologic - DER -, e vorba de un cuvînt slav, prezent în mai toate limbile din zonă). Există mai multe explicații etimologice pentru pușcărie: e foarte credibilă ideea că o cazarmă de artileriști (= pușcari) sau locul de depozitare a armelor ar fi devenit un tipic loc de detenție (Tiktin); Ciorănescu, în schimb, înclină să creadă că e vorba de o metaforă în care s-a păstrat un sens mai vechi al cuvîntului slav
Închisoare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10256_a_11581]
-
coordonatele. Asta era totul. Simplu, nu? Da, simplu, dar cât de important pentru fiecare acțiune pe care armata română o îndrepta împotriva inamicului cotropitor. Ce și cum s-a întâmplat nu se știe precis. Dar nemții, surprinși de precizia loviturilor artileriștilor români, au început să cerceteze pozițiile acestora. în cele din urmă, au descoperit copacul în care se suia Maria Zaharia pentru a dirija tirul de artilerie. Au tras cu tunurile în acea direcție. După câteva lovituri trase în gol, un
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92337]
-
viață. Oare băiatul ăsta are gheață în vene?" Dat fiind că plutonul patru e format exclusiv numai din veterani, asta exclude din start scăpările nervoase care pot compromite misiunea. Pe lângă asta știu că ai în subordine soldați cu pregătire de artileriști. Da, domnule căpitan. Trei, veniți odată cu ultima reorganizare. Experimentați, cu ștate vechi la antiaeriana Ploieștiului. Prin urmare, cei mai buni. Odată capturate tunurile, le veți folosi în sprijinul atacului nostru. Artileriștii dumitale să le explice și celorlalți cum se folosește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
știu că ai în subordine soldați cu pregătire de artileriști. Da, domnule căpitan. Trei, veniți odată cu ultima reorganizare. Experimentați, cu ștate vechi la antiaeriana Ploieștiului. Prin urmare, cei mai buni. Odată capturate tunurile, le veți folosi în sprijinul atacului nostru. Artileriștii dumitale să le explice și celorlalți cum se folosește un tun. Câți oameni mai ai valizi? Cu mine, cincisprezece. Muniția? Puțină. Jumătate din puterea normală de foc. Așteptăm trenurile din țară pentru aprovizionare, dar întâmpină greutăți majore la comenduirile sovietice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lungi ale redutabilelor tunuri de 88 mm. Cele patru piese sunt amplasate "la linie". În jurul lor, câțiva soldați sapă cu spor în pământul dur locașuri individuale. În jur, nici urmă de tranșee sau alte poziții defensive. Sub plasa de camuflaj artileriștii efectuează înfrigurați manevre de încărcare, pregătindu-se pentru o nouă tragere. Ăștia se cred în excursie? Nu văd nici o gardă, șoptește Nicky locotenentului. Păi neamțul de mai înainte ce a fost? Și nu uita de reflectorul montat chiar acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
uita de reflectorul montat chiar acolo unde escaladarea părea aproape imposibilă. Imposibilă, dar uite că noi am făcut-o. Atenție, toate grupele de servanți trebuie lichidate în liniște. Nici o împușcătură, altfel alertăm întreg sectorul. Atacăm imediat ce salva este trasă. Un artilerist se îndreaptă spre grămada de proiectile din care ridică unul pe brațe și-l întinde servantului care îl și băgă pe țeavă cu mișcări îndelung exersate. În acel moment, pe zăpadă își face apariția brusc un dreptunghi de lumină provenind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mai ales, nu uitați. Nici un foc de armă. Se întrerupe brusc, lovit în stomac de bubuitul tunurilor bateriei. Electrizați, soldații se ridică de la pământ. Fiecare are în mâini cuțite sau baionete. Ca o maree ucigașă, valul atacatorilor se prăvale peste artileriști. Romulus strânge în mâna dreaptă coada solidă a lopeții de infanterie. Dărâmă cu piciorul ușa micului adăpost. Dă nas în nas cu un soldat care tocmai dă să iasă. Înfige oblic muchia ascuțită ca un brici în fruntea neamțului. Sunetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lovituri de baionetă în burtă, Pomană își dă duhul repede. Abia se ridică neamțul, că Americanul îi zdrobește fața cu patul puștii. Înfruntarea continua tăcută și feroce. În fața atacului metodic și organizat, puțini sunt cei care încearcă, inutil, o rezistență. Artileriștii cad rând pe rând. Doi sau trei dispar în pădure, dar nimeresc exact în fața oamenilor lui Mâțu care-i anihilează rapid. Cât durase totul? Exact 12 minute. Încet, încet, ninsoarea se potolește. Ieșită dintre nori, luna luminează cu raze reci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
la cap, care zace nemișcat în zăpadă, la picioarele lui. Răsărit din întuneric, Marius se apropie cu pași greoi. Automatul i se bălăbăne de cureaua petrecută după gât. Primise raportul pierderilor. Din fericire, printre victime nu se află nici unul dintre artileriștii lui care deja încep să-și facă de lucru pe lângă tunuri. Capul îl doare îngrozitor, iar mâna rănita nu și-o mai simte de loc. Se lasă pe vine lângă Carol. Scoate un pachet de țigări. Vrei o țigară? Poftim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
generalul chiar roșise. — Păi Lebedev nici nu putea fi la Moscova în anul opt sute doisprezece. E prea tânăr ca să fi fost. E ridicol. — Asta în primul rând. Să presupunem, însă, că putea. Dar cum poate susține pe față că un artilerist francez l-a țintit cu tunul și a tras în piciorul lui, așa, de distracție; că și-a ridicat piciorul și l-a dus acasă, iar mai pe urmă l-a îngropat la cimitirul Vagankovskoe și zice că a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
visat. ― Hei!... Dormiți acolo?... Tunurile!... Nu vezi reflectorul? bombăni îndată un glas gros, batjocoritor, la câțiva pași, în șanțul infanteriei. Bologa se dezmetici brusc. Cunoștea glasul: era un locotenent de infanterie, foarte înalt și uscățiv, care disprețuia fățiș pe toți artileriștii. Ochi cu teodolitul izvorul luminii și apoi aruncă un ordin scurt în gura telefonului. Peste câteva clipe bubuiturile izbucniră, rare, chibzuite. Totuși, razele albe alunecau încet, nepăsătoare de obuzele vijelioase, scormonind întunericul, apropiindu-se parcă sfidătoare de Bologa. Pe urmă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cu gâlgâitul lor viu toată lumea dimprejur. " Am venit trei ore și ceva... S-a făcut amiază!" își zise el uitîndu-se deodată la ceas și pornind apoi, la întîmplare, drept înainte, fiindcă din schița lui nu putea înțelege mai nimic. Un artilerist îl călăuzi la postul de comandă al lui Klap-ka, numai la câțiva metri de drumul pe care apucase Bologa. Căpitanul tocmai se așezase la masă, singur, în căsuța de bârne, destul de bună și de spațioasă pentru împrejurări. Când apăru Apostol
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mare. Cum să pornească noaptea prin munți pe care nici măcar nu i-a văzut? În dosul postului de comandă însă zări o furnicare neobișnuită: un grup de prizonieri români, înconjurați de huzari descălecați, ofițeri de pe la bateriile vecine și de la divizion, artileriști... Apostol își simți genunchii moi și totuși nu se putu opri. De altfel, în acele clipe, prin minte îi trecea numai gândul că nu va găsi calul doctorului și nu va putea pleca mai repede în sat. Când ajunse mai
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
clipe, prin minte îi trecea numai gândul că nu va găsi calul doctorului și nu va putea pleca mai repede în sat. Când ajunse mai aproape, îl văzu Klapka și îi făcu semne cu mâna să se grăbească. In mijlocul artileriștilor se afla un ofițer român, oacheș, cu o mustăcioară neagră, mică, tunsă, cu capul gol și uniforma plină de noroi, iar mai departe, păzit de patru huzari înarmați, stăteau vreo șapte soldați, cu fețele strâmbe de groază, uitîndu-se năuc la
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
dragoste. Amurgul cenușiu ploua pe geamuri, printre mușcatele somnoroase, învăluindu-l într-o rețea de fericire... Într-un târziu se smulse din ispita visărilor, își puse chipiul și ieși. În ușa tinzii, infanteristul murdar stătea mereu de vorbă cu un artilerist în capul gol, iar Bologa, văzîndu-i, se bucură. În tindă se mai gândi la Ilona, dar nu se opri și nici n-o căută din ochi. În ogradă de asemenea se gândi la ea și totuși nu întoarse capul. Răcoarea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
feminină (întrebările aparțin Magdei Cârneci) Observator Cultural, nr. 47, 16 ianuarie, 2001 Scurtă prezentare personală (adusă la zi): De 50 de ani sunt persoană ca femeie în diverse metamorfoze: nepoata unor țărani ardeleni, fiica învățătoarei Emilia Bîrsan și a colonelului artilerist Mihai Bîrsan, mama lui Andrei, soția lui Adrian, prietena prietenilor mei, colega colegilor mei, profesoara elevilor și studenților mei. Am scris cărți de filosofie feministă, de teorie politică feministă, de etică, de analiză politică. Am editat studii de gen, cultură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
scris-o în fața numelui tău pe cartea poștală nu este una ironică, cinică, batjocoritoare, valahă. Dimpotrivă. Mai-mai că mi-ar veni să scriu ,,Dr. afară-în-spațiul-francofon-știți voi imbecili care cumpărați doctorate pe o mie-două de coco - știți voi dragi șpăgari academici, artileriști ai tranziției (dacă dau tunuri?) cât de greu se obține un amărât de masterat, ca să nu mai vorbesc de doctorat, atunci când trebuie să înfrunți o groază de obstacole, pe care voi nici nu le visați în cele mai negre coșmare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
vede, slujbașii domnești s-au cam înădit la locul domnesc din preajma Gunoiului gospod. Asta se vede din mărturia hotarnică de la 9 aprilie 1777, făcută de același Toader Pivniceru vornic de poartă, pentru un loc dat de vodă “Tomii tufecciul gospod (artilerist). --Chiar dacă locul se afla lângă “Gunoiul gospod” ,acolo se aflau case și dughene. Asta o aflăm din zapisul lui Ion și al soției Tofana, făcut la 12 noiembrie 1779, prin care vând lui “Andoni sân (fiu n.n) protopopului
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
nici în nordul Bucovinei, ci în județul Dorohoi din Vechiul Regat al României de până la 1918, tanchiștii sovietici l-au împușcat. Au mai fost uciși sublocotenentul Alexandru Dragomir și soldatul evreu Iancu Solomon din același regiment. Tot atunci, alți trei artileriști români au fost răniți. În luna iunie 1940 pe teritoriul fostului ținut Herța se afla orășelul Herța și 30 de sate românești, cu o populație de circa 30.000 de locuitori, românii reprezentând 93% din total. Dintre aceste localități, sovieticii
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Murariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1666]
-
pustiu? ridică sprânceana voievodul. Garnizoanele Istanbulului pot găzdui peste șaizeci de mii de ieniceri și spahii, iar taberele din jurul capitalei mai numărau, acum o lună, douăzeci și cinci de mii de gemlii, achingii și mercenari din regiunile arabe. Nu pun la socoteală artileriștii necesari pentru cele două sute de tunuri abia turnate În oțelăriile de la periferia Galatei. Istanbulul a rămas pustiu, spui, logofete? - Măria ta! se auzi, din fundul sălii, vocea groasă și liniștită a bătrânului logofăt Litovoi, tatăl Erinei. Cu toții știm ce urgie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să mai aibă urmări târzii. De mâncat, mâncam numaiștiuce. Spre sfârșitul lui august, ajutoare voluntare din Ucraina s-au mutat într-o baracă nouă. Ucrainienii nu erau mult mai bătrâni decât noi și rostul lor era să-i degreveze pe artileriști de unele activități secundare, precum serviciul la bucătărie sau săpăturile. Seara, ei ședeau tăcuți, închiși în sine, în fața magaziei de scule. Dar, între exercițiile de luptă și cursurile de balistică, vânam împreună cu ei șobolani cu cozi lungi în spălător și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
continuându-se fără trecere dintr-unul într-altul, înlocuind paturile suprapuse cu care eram obișnuiți, fuseseră ocupate până la sfârșitul războiului de cei care făceau muncă forțată. Pe stâlpii priciurilor și pe grinzi am găsit inscripții crestate cu litere chirilice. Câțiva artileriști, care făcuseră Smolenskul dus și-ntors, au afirmat: „ăștia precis că erau ucrainieni“. Și godinul era din vremea muncii forțate. Ne consideram fără nici o problemă urmașii acelora, crestând la fel ca ei inscripții pe stâlpii de lemn și pe grinzi: numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
avea cu totul alte planuri de viitor... Numai povestea despre Ben și Dieter are voie să se termine fiindcă, în acea toamnă, echipa de la bucătărie, la scurt timp după ce am împlinit optsprezece ani, a fost înlocuită de un grup de artileriști mai bătrâni. Echipa de DP a mai rămas o vreme, probabail până când au reușit, în sfârșit, să găsească o cale de scăpare spre Palestina, acolo unde, ca stat al făgăduinței, îi aștepta Israelul proaspăt constituit și un război după altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de a trece peste obstacolele pe care le ridică natura și omul, în egală măsură. Pretextul acestei curse de cucerire a înălțimilor este testamentul unui alt american excentric, un american din spița celor care populau, cu decenii înainte, clubul de artileriști pasionați de expedițiile lunare închipuit de Jules Verne. Nebunia domnului Pump este una în acord cu epoca modernă, o epocă a eficienței și progresului. Căci domnul Pump, magnat al industriei, este un fanatic al religiei fordiste, evocând, prin implacabila sa
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
după propria lui expresie: "inima începe să se răzvrătească împotriva capului". Mișcările de stradă, care agită primii ani de domnie ai monarhiei din iulie, îl atrag în vâltoarea lor și Academia e dată uitării. Se înscrie în Garda Națională, ca artilerist și intră în societatea subversivă "Amicii poporului". Toate revoltele Parisului din primăvara lui 1831 îl văd pe baricade. Ceea ce contribuie să-i adâncească felul amar și răzbunător e soarta pe care o are al treilea și ultimul său memoriu către
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]