215 matches
-
fecioară martiră creștină. Hagiografiile indică originea sfintei din Nicomedia (azi Izmit, Turcia). Ea se numără printre așa-numiții „Paisprezece ajutători” invocați cu precădere în Evul Mediu drept protectori în caz de pericol. Barbara este considerată drept patroana minerilor, geologilor, arhitecților, artileriștilor, prizonierilor etc. Sfânta este sărbătorită de Bisericile Ortodoxe și de Biserica Catolică la data de 4 decembrie. Barbara a trăit în secolul al III-lea în Nicomedia. Datorită frumuseții ei neobișnuite ea a fost ferecată de tatăl ei, Dioscorus, într-
Sfânta Barbara () [Corola-website/Science/309149_a_310478]
-
populației rurale de limbă germană. Datorită captivitâții într-un turn și a schimbărilor inițiate în arhitectura sălii de baie Barbara a fost considerată a fi atât protectoarea turnurilor și a fortificațiilor (deci și a constructorilor și arhitecților), cât și patroana artileriștilor și a focurilor de artificii, a pirotehnicienilor în general. Ultima ipostază se datorează fulgerului care l-a ucis pe tatăl ei. Până la sfârșitul secolului al XV-lea Barbara este reprezentată în artă drept o fecioară înveșmântată într-o tunică lungă
Sfânta Barbara () [Corola-website/Science/309149_a_310478]
-
este pensionat la vârsta de 54 de ani. În ciuda faptului că nu a fost avansat la gradul de general, distinsul ofițer rămâne pentru tot ce a făcut, o mare personalitate a oștirii române, recunoscută și asumată deopotrivă de tanchiști și artileriști.
Pandele Predescu () [Corola-website/Science/306093_a_307422]
-
unde Ion studiază clarinetul, până în 1969, când se înscrie la ""Școala medie de muzică"" din Tiraspol, unde studiază saxofonul și pe care o absolvește în 1973. Este înrolat în armata sovietică în orașul Zaporojie, RSS Ucraineană; aici, tânărul artist devine artilerist. L-a salvat de manevrele militare un general ucrainean, mare amator de jazzband care, într-o zi, a ascultat întâmplător, la radio, în cadrul emisiunii pentru ostași, cântecul „Crede-mă, iubire”, intepretat de Sofia Rotaru și semnat de tânărul compozitor Ion
Ion Aldea-Teodorovici () [Corola-website/Science/305865_a_307194]
-
Industriale, la București, între anii 1971-1976. După absolvirea facultății, a lucrat la CET Turceni, TCI Buzău, IPIU București, ISPE București (1982-1990). În anul 1978, a absolvit Școală de ofițeri Bacău - armă artilerie - unde s-a remarcat, alături de alți 13 elevi artileriști, prin proiectarea și punerea în opera a unui poligon antitanc unic în țară. Între anii 1978-1982 lucrează ca inginer proiectant la IPIU București, iar între anii 1982-1990 ca inginer proiectant principal la ISPE București. În acești ani se remarcă prin
Adrian Manolache () [Corola-website/Science/305288_a_306617]
-
În schimb, Laycock și oamenii săi au fost în cele din urmă izolați de restul trupelor aliate în retragere de forțele germane superioare din punct de vedere numeric în apropiere de satul Babali Khani. Detașamentul de comando și camarazii lor artileriști, aflați sub atacul neîncetat al bombardierelor în picaj, nu au reușit să străpungă liniile germane. Majoritatea lor au fost uciși sau au căzuți prizonieri. Colonelul Campbell, comandantul trupelor aliate de la Heraklion, a fost nevoit între timp să capituleze. Germanii au
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
lor dublu fusese descoperit. Mărgelatu este urmărit de oamenii Agiei, dar reușește să fugă. În scopul de a afla ce planuri au bonjuriștii, aga Mavrodineanu o trimite pe Agatha Slătineanu (Marga Barbu) la băi. Agatha intră în relație cu locotenentul artilerist Corlătescu (Vistrian Roman). Între timp, C.A. Rosetti (Constantin Codrescu) și Cezar Bolliac (Radu Dunăreanu) discută la băi cu baronul Burkhardt de la Sibiu; acesta din urmă le dă o trată către David Secker, care locuia pe Mariahilferstrasse nr. 7 din
Trandafirul galben () [Corola-website/Science/314315_a_315644]
-
care avea să ducă la începerea unei adevărate bătălii. Infanteria și artileria otomană erau masate în apropierea cazărmii, în preajma unui podeț care îngusta mult calea Companiei de pompieri. La trecerea acesteia, Sublocotenentul Bălășan l-a atins cu cotul pe un artilerist turc. Incident aparent fără importanță, ura crâncenă dintre români și turci a făcut ca acest incident să degenereze. Sublocotenentul român a fost lovit de un maior turc cu latul sabiei. Ofițerul român a tras două focuri de pistol, întâi asupra
Bătălia din Dealul Spirii () [Corola-website/Science/313431_a_314760]
-
din fort să lupte contra flotei Uniunii, el a escortat restul forțelor în afara zonei și le-a trimis pe ruta terestră spre Fort Donelson, aflat la 19 km distanță. Fort Heiman a fost abandonat la 4 februarie și aproape toți artileriștii au plecat din Fort Henry în ziua de 5 februarie. Cavaleria Uniunii i-a urmărit pe confederații în retragere, dar slaba calitate a drumurilor a împiedicat orice confruntare serioasă și doar câțiva au fost capturați. Cele șapte vase ale lui
Bătălia de la Fort Henry () [Corola-website/Science/318378_a_319707]
-
care la 9 thermidor a atacat Primăria orașului, unde se afla Robespierre. Barras știe prea bine că nu este decât un general de ocazie, fără nici un fel de experiență, vrea să aibă alături de el un general adevărat, de preferință un artilerist, dă ordin să-l caute pe Buonaparte. Este numit aghiotantul lui Barras, dispune să fie adusă artileria de la Sablons, organizează opt sute de complete de armament, așază personal tunurile din strada Neuve-Saint-Roch și Saint-Honore. În data de 13 vendemiar - 5 octombrie
Napoleon I () [Corola-website/Science/297278_a_298607]
-
și regaliștii. Armatele trebuiau să mobilizeze resursele națiunii pentru efortul de război, confiscând argintăria și clopotele bisericilor și urmau să instaureze justiția revoluționară în regiunile sudice și vestice. Erau 6.000 de oameni în armata revoluționară pariziană, 1.200 de artileriști și 30.000 în armatele provinciale. Activitatea armatei se extindea la 25 de departamente, iar principalul obiectiv era sa ocupe 2/3 din efective, să asigure aprovizionarea cu alimente a capitalei, prin rechiziționări în zonele producătoare de cereale din nord
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
tăcuți și iubitori de libertate". Numeroși rebeli si revoluționari din Transilvania au fost secui la origine, de exemplu covăsneanul Gheorghe Doja (Dózsa György) în secolul al XVI-lea, Áron Gábor din Târgu Secuiesc în secolul al XIX-lea, celebru ca artilerist iscusit, József Makk în secolul al XIX-lea. Un alt covăsnean, Sándor Kőrösi Csoma a fost un cărturar care a călătorit până în Tibet (unde a fost înhumat), și este astăzi considerat fondatorul tibetologiei. Un scop al călătoriei sale a fost
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
specifice de implementare. Inițial, rolul tunurilor de asalt era să sprijine infanteria. Spre finalul războiului, rolul tunurilor de asalt s-a schimbat, ele urmând a fi vânătoare de tancuri. Tanchiștii unităților StuG aveau uniforme speciale gri cu însemnele roșii ale artileriștilor. Echipajul unui autotun StuG III era format din șofer (conductor), comandant, servant/operator radio și tunar. Fiindcă erau menite să sprijine infanteria, vehiculele blindate au fost dotate cu tunul scurt de 75 mm StuK 37 L/24, potrivit pentru distrugerea
Sturmgeschütz III () [Corola-website/Science/319747_a_321076]
-
și s-a scufundat, multe alte portavioane suferind de asemenea avarii. Spre marele noroc al americanilor, crucișătoarele japoneze foloseau proiectile perforante, care treceau prin corpul navelor fără să explodeze, lăsând în urma lor doar niște găuri mici care puteau fi reparate. Artileriștii japonezi nici nu visau că trag asupra unor nave neblindate, dar oricum pentru tunurile de mare calibru ale japonezilor nu prea era altă muniție în afara celor perforante. Căpitanul Evans rănit și echipajul au reușit să facă din nou utilizabil distrugătorul
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
au fost atacate și cucerite concomitent. În sprijinul atacului trupelor terestre de pe malul drept al Dunării au intervenit unitățile de artilerie de la Calafat și Ciuperceni. Vidinul era apărat pe peste 15.000 de infanteriști, peste 2.100 de cavaleriști și artileriști cu 84 de tunuri. După cucerirea centurii de fortificații exterioare, armata română s-a pregătit pentru asaltul final al Vidinului. Artileria română a bombardat neîncetat pozițiile otomane până pe 22 ianuarie, când s-a comunicat încheierea unui armistițiu ruso-turc. Pe 12
Războiul de Independență al României () [Corola-website/Science/318695_a_320024]
-
Berton într-un contraatac ce se voia decisiv, dar cei trei generali nu își coordonează atacurile și în plus maschează artileria franceză, care nu mai poate trage asupra inamicului. Un martor al bătăliei notează că o prea mare parte din artileriștii francezi erau neexperimentați și ținteau prost, fiind deseori nevoie ca soldații din infanterie să le servească drept servanți. Această manevră îi privează pe francezi de o victorie completă, luptele încheindu-se în jurul orei 19, fără un rezultat clar. Știind că
Bătălia de la Toulouse (1814) () [Corola-website/Science/316023_a_317352]
-
la Atelierele Concordia din Ploiești. Afetul a fost finisat apoi la Ateliere Astra din Brașov și Lemaître din București. Tunul a fost fixat pe afet la Arsenalul Armatei din București. Mecanismul de îndreptare (ochire) a tunului a fost adaptat practicilor artileriștilor români, iar un sistem de protecție împotriva reculului a fost montat pentru a proteja tunarul. Echipajul și tunul erau protejați de un scut din 3 părți, gros de 15 mm. Blindajul era tăiat de la tancurile sovietice de cavalerie BT-7, industria
TACAM T-60 () [Corola-website/Science/320146_a_321475]
-
calibrul de 7,62 mm. În compartimentul din spate se aflau cei șase tunari care se ocupau de piesă de artilerie. Aceștia erau poziționați pe băncuțe de câte trei persoane orientate spre exterior, fiind expuși schijelor și gloanțelor. Cei șase artileriști erau protejați în caz de vreme rea de o prelata din pânză. Komsomoleț Ț-20 a fost fabricat de fabrică nr. 37 din Moscova, fabrica STZ ("Stalingradski traktornîi zăvod", în traducere: fabrică de tractoare din Stalingrad) și fabrică GAZ ("Gorkovski
Komsomoleț T-20 () [Corola-website/Science/320182_a_321511]
-
în cel de cai. După ce și-au descărcat armele, micul grup de texani s-au luptat lângă zidul scund, au ocolit biserica și au alergat spre preria din est, care părea pustie. În timp ce cavaleria mexicană ataca grupul, Almaron Dickinson și artileriștii săi au întors un tun și au tras spre cavalerie, producând probabil pierderi. Cu toate acestea, toți texanii care fugeau au fost uciși. Ultimul grup de texani care a mai rămas în afară a fost cel al lui Crockett, care
Bătălia de la Alamo () [Corola-website/Science/320298_a_321627]
-
mm și pe 92 de turele fără recul de 106 mm montate pe vehicule antitanc. Baza putea conta și pe susținerea tunurilor de ale Forțelor Terestre americane aflate la Camp Carrol, la est de Khe Sanh. De-a lungul bătăliei, artileriștii Marinei au tras 158.891 de focuri. Analiza tirului de artilerie al APV efectuată de Marina americană a dezvăluit faptul că tunarii APV trăseseră în total 10.908 salve de mortier sau de artilerie și rachete înspre pozițiile Marinei. În
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
că Stuart nu mai comandase trupe de infanterie. Stuart a lansat un asalt masiv pe tot frontul, ajutat de retragerea de către Hooker a trupelor din Poiana Alunilor, după care a instalat artileria în acea poziție pentru a-i bombarda pe artileriștii unioniști. Până în dimineața zilei de 3 mai, linia unionistă semăna cu o potcoavă uriașă. Centrul era apărat de corpurile III, XII și II. Pe flancul stâng se aflau rămășițele Corpului XI, iar flancul drept era deținut de Corpurile V și
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
El a comandat imediat două anchete secrete, una administrativă și alta judiciară. Pentru a-l găsi pe vinovat, raționamentul era unul simplist: cercul de suspecți a fost restrâns arbitrar la un singur suspect sau fost colaborator al statului major, neapărat artilerist, în urma indicațiilor căpitanului, unicul artilerist de la Secțiunea de Statistici, întrucât trei documente transmise priveau artileria cu rază mică și cu rază mare de acțiune, și ofițer stagiar: întrucât documentele puteau proveni de la birourile I, II, III sau IV, un stagiar
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
anchete secrete, una administrativă și alta judiciară. Pentru a-l găsi pe vinovat, raționamentul era unul simplist: cercul de suspecți a fost restrâns arbitrar la un singur suspect sau fost colaborator al statului major, neapărat artilerist, în urma indicațiilor căpitanului, unicul artilerist de la Secțiunea de Statistici, întrucât trei documente transmise priveau artileria cu rază mică și cu rază mare de acțiune, și ofițer stagiar: întrucât documentele puteau proveni de la birourile I, II, III sau IV, un stagiar părea singurul care ar fi
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
de o asemenea gamă variată de documente, deoarece stagiarii treceau de la un birou la altul pentru a-și definitiva formarea. Acest raționament al avea să se dovedească a fi fals. A fost identificat vinovatul ideal: căpitanul Alfred Dreyfus, politehnist și artilerist, de confesiune israelită și de origine alsaciană, provenit din meritocrația republicană. La începutul afacerii, s-a insistat mai mult pe originile alsaciene ale lui Dreyfus decât pe apartenența sa religioasă. Acestea nu erau însă deloc excepționale, întrucât ofițerii originari din
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
lăsăm să trăiască pe acest trădător mizerabil?” Clemenceau, în ', făcea o remarcă similară. La 5 ianuarie 1895, s-a desfășurat ceremonia de degradare în Curtea Morlan a școlii militare din Paris: în ropotul tobelor, Dreyfus a fost însoțit de patru artileriști care l-au pus în fața unui executor judecătoresc care i-a citit sentința. Un adjutant al Gărzii Republicane i-a smuls însemnele, dungile aurite ale treselor, ornamentele de pe mâneci și de pe veston. Martorii au consemnat demnitatea lui Dreyfus, care a
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]