49,332 matches
-
îl pun în valoare și pe meleagurile noastre - unde lumea e îndeobște neîncrezătoare în justiție - pe acest Dürenmatt latin al zilelor noastre. Antonio Tabucchi, Capul pierdut al lui Damasceno Monteirova, traducere si postfata deMihai Minculescu, Polirom, 2001 Capul schimbat al artistului Obsesie rusească (șolohoviană, ar zice unii), de fapt, obsesie a lumii estice și orientale, guvernate mai mult de întâmplare decât de logică, "soarta unui om" are muzica ei. O melodie tragică sau stridentă, fugitiv jucăușă uneori, cu polifonie armonioasă sau
Capul tranșat al parlamentarului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15461_a_16786]
-
obsesie a lumii estice și orientale, guvernate mai mult de întâmplare decât de logică, "soarta unui om" are muzica ei. O melodie tragică sau stridentă, fugitiv jucăușă uneori, cu polifonie armonioasă sau nu. Cu atât mai mult, distorsiunile destinului unui artist, în "partitura" stalinistă și post-stalinistă, au sonorități "trezitoare la realitate". Un tânăr muzician, provenit dintr-o familie de aceeași tradiție, aflat în 1939 în pragul debutului ca pianist (concert care urma să se desfășoare, conform dogmei proletcultiste, într-un club
Capul tranșat al parlamentarului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15461_a_16786]
-
retoricii", refuză să se alăture, printr-o angajare îngustă, uneia sau alteia dintre cele două tabere, fie prin propagandă pentru "învingători", fie prin pamflet împotriva triumfalismului găunos. A simțit, în anii aceia de lipsuri și frustrări, cu instinctul sigur al artistului incoruptibil, că adevărul vieții depășește opozițiile maniheiste și că în societatea spaniolă postbelică nu existau "învingători" și "învinși", ci toți spaniolii erau niște convalescenți în căutarea izvoarelor profunde ale unei reconcilieri ce avea să se petreacă peste decenii sub egida
Camilo José Cela sau adevărul profund și dureros by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/15459_a_16784]
-
atroce, a pus în toate cărțile sale adevărul profund și dureros al vieții, fiorul tragic reținut și deghizat în forme superior umoristice. Un sentimental deghizat în umorist, s-a spus adesea despre el și un mare silist. Scriitorul cel mai artist al generației sale, capabil să utilizeze toate registrele limbii spaniole. Scriitorul extrem de cult și chiar erudit care a fost Cela s-a exprimat în modul cel mai simplu, firesc și popular, valorificînd un tezaur imens de zicători și proverbe, îmbinînd
Camilo José Cela sau adevărul profund și dureros by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/15459_a_16784]
-
în modul cel mai simplu, firesc și popular, valorificînd un tezaur imens de zicători și proverbe, îmbinînd savant arhaismul cu neologismul, regionalismul cu vocabulele cele mai uzuale și dînd o viață nouă unui repertoriu inepuizabil. Cu un instict sigur de artist al cuvîntului, a reușit să confere rang literar unui amplu sector lexical marginalizat, incluzînd cu fiecare nouă operă în sfera marii literaturi o mulțime de cuvinte rău famate și sordide, care erau (și sunt) cuvintele capabile să exprime cel mai
Camilo José Cela sau adevărul profund și dureros by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/15459_a_16784]
-
permanent cu violența și cu o gamă extrem de variată de forme ale alienării, de ispite și de capcane insidioase. Povestirea pe care am ales-o pentru evocarea de față, deși scrisă "în stil vechi", posedă întreaga vibrație pe care orice artist autentic o imprimă tiparelor în care-și toarnă materia, expresie în mod fatal nouă și proaspătă. Camilo José Cela O povestire în stil vechi "...îmi umpleau memoria, care păstrează urma pașilor fericiți și nefericiți..." (Unamuno) Întîmplarea asta ciudată mi-a
Camilo José Cela sau adevărul profund și dureros by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/15459_a_16784]
-
ea. Fragment mutilat de istorie Cronicarul vede, abia acum, al doilea număr din revista Fracturi, subintitulată "revistă a contraculturii, sau culturii, românești" (?), editată de Corporația Iubirii Subterane. Editorialul lui Marius Ianuș ("conducătorul iubit" al publicației) vorbește despre necesitatea ca tinerii artiști, trăind într-un "fragment mutilat de istorie" (citat din M. Cărtărescu, România literară), să nu fie la fel de inofensivi ca predecesorii lor ("Faptul că generația 80 a făcut desene animate în România caloriferelor înghețate, chiar și - culmea! - folosind ca model stilistic
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15464_a_16789]
-
trăind într-un "fragment mutilat de istorie" (citat din M. Cărtărescu, România literară), să nu fie la fel de inofensivi ca predecesorii lor ("Faptul că generația 80 a făcut desene animate în România caloriferelor înghețate, chiar și - culmea! - folosind ca model stilistic artiști revoltați, trebuie să ne dea de gîndit") și, în fine, să dea măsura epocii în care s-au născut. Reperele, în pofida polemicii inevitabile cu înaintașii, rămîn totuși Cărtărescu și modelul său Ginsberg. De altfel, Urletul lui Ginsberg e reprodus pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15464_a_16789]
-
prezente. "Chipul și sufletul nostru le vedem și le cunoaștem privind chipul și sufletul altuia". Chiar dacă trăitorul de astăzi nu mai poate fi, precum vechii eleni, în același timp preot și medic, om de stat și strateg, gânditor și învățat, artist și poet, judecător și administrator, poate avea drept model, în diferitele etape ale vieții, câte una din aceste fațete. Armonia acestora a rămas, nu doar prin Renaștere, idealul educației apusene, principala distincție a europenității. Spiritul prometeic, subliniat de Goethe, cel
Omul grec by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15483_a_16808]
-
voia noastră, trecutul, simțim în ce măsură el este altul decât cel pe care am crede că ni-l amintim și pe care memoria voluntară îl expune întocmai cum pictorii fără har pictează în culori care trădează realitatea" (...) "Sunt de părere ca artistul să apeleze numai la amintirile involuntare ca materie primă a operei sale" - fac parte din Corespondența adresată lui Antoine Bibescu, cel despre care Proust spunea: "O singură persoană mă înțelege, Antoine Bibescu" (într-o scrisoare către Anna de Noailles). Prin
O cercetare biografică by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/15497_a_16822]
-
psihic etc., adică despre locurile comune ale impulsului vizual și despre citirea lui comună. După cum scamatorul explorează locurile comune ale privirii în cadrul spectacolului său, eu încerc, în spectacolul meu - și n-aș vrea vreodată să mi se spună că sînt artist, ci că sînt saltinbanc -, să explorez un loc comun similar. De ce? Din cauză că nu sunt împăcat cu slăbiciunile omului, cu locurile lui comune, cu felul lui comun de a citi. Și dacă el doarme cu privirea, eu îl provoc. Dar nu
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
revoluționar, ea este bine cunoscută, i se oferă tiraje confidențiale, iar când operele i se plătesc încasează maximal jumătate din prețul unei sobițe cu rumeguș - cu modele începând de la o mie de dolari. Totuși, când și când, un lot de artiști, bărbați și femei, de înțeleaptă orientare politică, iar unii apolitici până în măduva oaselor, primesc câte un milion de fiecare an al vieții, într-o competiție în care numai Matusalem ar ridica probleme... În timp ce întreaga suflare a nației, inclusiv puzderia de
Tot obraznic ai rămas, nene Iancule... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15488_a_16813]
-
un spectru valoric și stilistic foarte larg. Or, tocmai acest lucru demonstrează, cu o mare acuratețe, cît de unitară și de coerentă este, în esență, școala noastră de pictură interbelică. Indiferent de stilistica proprie și de estetica personală ale fiecărui artist - și pe aici s-au perindat atitudini de o extremă diversitate, de la Victor Brauner, Corneliu Mihăilescu etc. și pînă la Sever Burada, C. Artachino și mulți alții, ca să nu-i mai aminim pe Tonitza, L. Grigorescu. Steriadi, Petrașcu, Dărăscu, Iser
Un imn pentru Balcic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15524_a_16849]
-
la cap", fie și interdisciplinar, oferind "o viziune asupra modernității" nu ar fi altceva decît "exclamația, extazul ori credința" transformate în "instrumente prin care se acceptă o producție intelectuală". Dl Miroiu nu acordă credit decît conceptelor riguroase și disprețuiește eseistica artiștilor care au făcut din H.R.P. o vedetă (iarăși!) Filosofii adevărați, ei, au tăcut. Nu era o idee rea ca dl Miroiu să fi procedat ca un filosof adevărat. S-ar fi compromis mai puțin cu acuzația, bunăoară, de "aberantă" adusă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15528_a_16853]
-
familia lui, Hary Brauner și Lena Constante, a trăit permanent în țară, cu excepția peroadei cînd au fost ei înșiși exilați prin pușcăriile comuniste, cu alte cuvinte chiar dacă erau condiții particulare pentru o legătură reală a spațiului nostru cultural cu marele artist, el n-a ieșit ni-ciodată, pînă acum, dintr-o proiecție vagă și dintr-o reprezentare strict protocolară. Cum o asemenea situație nu este, în mod cert, una deliberată, cum nu pot fi găsite explicații rezonabile, nici de natură ideologică și
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
reprezentare strict protocolară. Cum o asemenea situație nu este, în mod cert, una deliberată, cum nu pot fi găsite explicații rezonabile, nici de natură ideologică și nici de altă natură, care să elucideze această distanță, altminteri sobră și reverențioasă față de artist și de opera lui, semnificațiile unei asemenea stări de fapt ar trebui căutate în altă parte. Poate chiar opera sa și în tipul lui de personalitate. în pofida faptului că recenta expoziție este insignifiantă în raport cu întregul, în vreme ce desenele însele pot părea
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
între vedere și clarviziune, între veghe și vis, între conștiință și stihia non-raționalului. Dacă la primul nivel gesturile de libertate sunt nenumărate, dacă o curiozitate neostenită se manifestă simultan cu o enormă voluptate a experimentului, în planul celălalt, cel secund, artistul oferă un șir de observații fundamentale. Tot ceea ce pare un simplu capriciu al imaginației și are, la primul nivel, aparența unei incontinente vocații ludice, traduce, de fapt, o instabilitate profundă a lumii, o insuficiență gravă a morfologiei și a sintaxei
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
magică a visului, sancționează în treacăt, fără încrîncenare și fără patetism, o umanitate redusă la schemă de către abuzurile istoriei. IV. Explicația unei absențe Dar nu aceste abuzuri episodice prezintă vreo importanță, ci altele sunt acelea care cad sub incidența privirii artistului și intră în registrul polemic al acestuia. Marele său denunț nu este unul de natură istorică, ci unul de natură ontică. Cufundîndu-se în sine însuși, forînd în straturile magmatice ale ființei și în apele tulburi ale subconștientului, Victor Brauner, înzestrat
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
naivitate de multe ori ipocrită. Există în această enormă construcție a lui Victor Brauner și o anumită dimensiune temporală, dar ea însăși una instabilă și echivocă, oscilînd permanent între rememorare și premoniție. Dacă pe spațiul mic al evenimentelor strict personale, artistul pendulează între mitologie și predicție atunci cînd imaginează obsesiv personaje cu un singur ochi, sau cu ochii în plin proces de metamorfoză și de evaziune, în planul mare al existenței speciei el se comportă similar. Umanitatea lui, densă și precară
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
dar, multe dintre ele sfîrșesc prin a fi durabile. După tatonări îndelungi, într-o după-amiază am reușit să pătrund într-o atmosferă pe care mărturisesc că n-am întîlnit-o în prea multe locuri de prin călătoriile mele. Un grup de artiști a realizat că zeii și filozofii greci au murit, că Dumnezeu a murit și el, iar viața de zi cu zi este artă adevărată. Pe care au început să o caute ca pe o divinitate absolută. În ei înșiși, în
Kalispera, Lola Blau! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15523_a_16848]
-
împlinirii. Opțiunea aparține ucenicilor. Selecția se face din rîndul acelora care-și asumă responsabil acest traseu. În 1995, grupul despre care vorbeam a pus la cale apariția revistei Atipon (tipon s-ar traduce prin a tipări), numai cu și despre artiști. Principiul este să te exprimi altfel aici, atipic, prin apel la un alt mijloc de expresie, la o altă artă decît cea care te-a consacrat. Aceste provocări la autoinvestigație, la sondarea plurivalenței din fiecare aduce în paginile revistei Atipon
Kalispera, Lola Blau! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15523_a_16848]
-
și, tot așa mai departe, etapă cu etapă pînă cînd, în final, avem în față un desen minunat, o mică piesă. Și foarte gustoasă după mărturiile celor care au și acum, pe cerul gurii, senzațiile savurate. Înfățișat în revistă astfel, artistul devine mai aproape de ceilalți, este umanizat fără să i se știrbească nimic din aură și autoritate. De aici a plecat, mai departe, ideea fundației Alekton (ceea ce nu se poate spune; "între small și big este Alekton", conchide Karteias). Pe o
Kalispera, Lola Blau! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15523_a_16848]
-
trăim a adus cu sine alienarea ființei, a fracturat dialogul, ne-a împins în monologuri și lumi paralele, ne izbește de zidul singurătății. Într-un ritm devastator pentru mine, prelungind noaptea pînă spre ivirea zorilor, în Grecia, la Alekton, cîțiva artiști se împotrivesc acestui curent planetar. Lola Blau va avea paisprezece reprezentații, găzduite într-un alt teatru, mai elegant, mai bine dotat, mai încăpător: Metaxourghio. Maia Morgenstern a lucrat cu Andrei Șerban (Trilogia Antică cu teatrul La Mamma s-a jucat
Kalispera, Lola Blau! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15523_a_16848]
-
adevărat/ tuturor celorlalți/ că sînt liberi,/ absolut liberi/ să-i ajute/ să devină/ și mai bogați" (Al treilea mesaj al Occidentului către lume). La un moment dat, apare o alegorie prin care transpare dramatismul epocal altoit pe cel al condiției artistului: "Găsind întîmplător,/ într-o pădure tropicală,/ un elefant mort,/ un poet japonez/ a început să-și construiască/ un Turn de Fildeș./ Dar, pe măsură ce lucra,/ era tot mai nemulțumit/ de dimensiunile turnului./ În cele din urmă,/ folosind și un extras/ din
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
în doar cele cîteva luni scurse din mandatul său de director. Popasul din foaier nu poate să nu-l tulbure pe spectatorul mai avizat sau mai puțin avizat: o scurtă istorie a teatrului tratată în sepia, chipurile și numele unor artiști care au lucrat aici de-a lungul timpului stau mărturie de jur-împrejur. Memoria teatrului îi păstrează pe toți, iar cîte ceva din energia și harul acestor fi-guri (multe încă vii și în plină forță a creației) îi încarcă pe membrii
Lanțul slăbiciunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15503_a_16828]